Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular 47

EXPLORĂRI MECANOGRAFICE
CARDIOVASCULARE

Mecanocardiogramele sunt înregistrări neinvazive a manifestărilor externe determinate de activitatea

mecanică a inimii. Valoarea măsurătorilor creşte prin folosirea de trasee poligrafice, cuprinzând
înregistrarea simultană a mai multor mecanograme, raportate la ECG, ca şi traseu de referinţă.

¾ CAROTIDOGRAMA
9 Carotidograma sau pulsul carotidian (PC) reprezintă înregistrarea grafică a variaţiilor de
volum ale arterei carotide în timpul ejecţiei ventriculului stâng (VS).
9 Tehnica de înregistrare este prin pletismografie fotoelectrică sau folosind transductori
mecanici plasaţi în dreptul arterei carotide, la nivelul marginii interne a muşchiului
sternocleidomastoidian.
9 Analiza morfologică distinge două faze (fig.III-51):

ECG

Z1 Z2
Figura III-51
FCG
Înregistrarea sincronă a carotido-
gramei (PC) fonocardiogramei (FCG)
B şi electro-cardiogramei (ECG). Este
reprezentată modalitatea de calculare a
timpilor sistolici (QZ2, EJ, PEJ) şi a
C timpului de semiascensiune (t1/2).
t 1/2

I
PC

E
PEJ

EJ
QZ 2

• faza sistolică începe cu punctul E ce corespunde deschiderii sigmoidelor aortice la debutul

ejecţiei VS. Cuprinde unda anacrotă sau de percuţie, cu o ascensiune rapidă la un vârf notat
B, o undă în platou sau uşor descendentă, terminată printr-un umăr notat C şi o undă rapid
descendentă, întreruptă de o incizură notată cu I (incizura dicrotă).
• faza diastolică cuprinde unda dicrotă, de reascensiune, care apare prin ciocnirea undei
sanguine de valvele sigmoide atunci când ele se închid; urmează de o pantă descendentă
lentă, până la o nouă contracţie.
48 Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular

9 Analiza cronologică a PC permite calcularea următoarelor perioade:

• timpul de semiascensiune (Duchosal), reprezintă timpul necesar PC pentru a ajunge la
jumătate din amplitudinea maximă. Este folosit în aprecierea contrac-tilităţii VS deoarece se
corelează bine cu gradientul de presiune transaortic creat de ejecţia VS.
Normal: 0.04-0.06 secunde
• timpii sistolici (vezi evaluarea mecanografică a performanţei cardiace).

¾ APEXOCARDIOGRAMA
9 Apexocardiograma (ACG) reprezintă înregistrarea grafică a vibraţiilor produse de mişcările
vârfului inimii.
9 Tehnica de înregistrare constă în plasarea un microfon piezoelectric la nivelul spaţiului
intercostal V, pe linia medioclaviculară, loc în care se palpează şocul apexian.
9 Analiza morfologică a ACG permite identificarea unor momente ale revoluţiei cardiace (fig.
III-42.

Figura III-52.
ECG
Înregistrare simultană a electrocardio-
gramei (ECG), fonocardiogramei
(FCG) şi apexocardiogramei
(ACG)
Z1 Z2 Z3 • Unda a: sistola atrială, apare după
CDM FCG
mijlocul undei P pe ECG.
• Punctul V: începutul contracţiei
ventriculare.
E • Punctul E: deschiderea valvei
aortice.
• Punctul X: începutul relaxării
X RIV PUR
izovolumetrice
• Punctul O (oppening): deschi-
derea valvelor mitrale.
ACG
a • Punctul F (filling): sfârşitul um-
plerii ventriculare rapide.
V F Se pot măsura timpii sistolici
CIV EJ (CIV=contracţia izovlumetrică, EJ=
faza de ejecţie) şi timpii diastolici
O (RIV=relaxarea izovolumetrică, PUR =
perioade de umplere rapidă).
Indicii de amplitudine ai diverselor unde au importanţă diagnostică redusă.
9 Analiza cronologică a ACG permite măsurarea următoarelor grupe de intervale (fig.III-52):
• timpii sistolici au aceaşi valoare ca şi cei determinaţi de pe alte mecanograme.
• timpii diastolici au o importanţă practică deosebită, ei reflectând complianţa VS; în unele
afecţiuni cardiace ei sunt modificaţi înaintea timpilor sistolici care sunt indicatori ai
contractilităţii. ACG este mecanograma de elecţie pentru măsurarea timpilor diastolici.

¾ JUGULOGRAMA
9 Jugulograma (PJ) reprezintă înregistrarea grafică a pulsului venos jugular corespun-zând
aspectului curbei de presiune din atriul drept.
9 Tehnica de înregistrare este prin folosirea unor captatoare speciale plasate la nivelul venei
jugulare drepte. Este mecanograma cel mai dificil de înregistrat din punct de vedere tehnic.
9 Analiza morfologică a PJ distige undele reprezentate în fig. III-53.
Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular 49

Figura III-43
QRS Înregistrare simultană a
P T electrocardiogra-mei (ECG) şi a
ECG P
jugulogramei (PJ)
• Unda a: corespunde contracţiei
atriale
• Unda c: corespunde debutului con-
tracţiei VD, care împinge în sus plan-
şeul atrio-ventricular.
a c • Unda x: coincide cu sistola VD şi este
produsă golirea venelor jugulare în
PJ AD.
v • Unda v: corespunde creşterii presiu-
nii în AD (partea ascendentă), des-
chiderii tricuspidei (vârful) şi debutu-
lui golirii AD în VD (partea descen-
dentă).
y • Unda y: corespunde fazei de umplere
x a VD.

9 Analiza cronologică nu are importanţă diagnostică deoarece pe traseul PJ pot apare numeroase
artefacte.

¾ FONOCARDIOGRAMA
9 Fonocardiograma (FCG) reprezintă înregistrarea grafică a fenomenelor acustice care iau
naştere în timpul activităţii cordului.
Zgomotele cardiace sunt datorate vibraţiilor miocardului, vaselor şi coloanei de sânge, în timpul
fazelor ciclului cardiac. Recent, este reactualizată teoria valvulară, care acordă importanţă
mişcării valvelor cardiace.
9 Tehnica de înregistrare a FCG este folosind microfoane piezoelectrice, cu filtre de selectare a
componentelor sonore având frecvenţele cuprinse între anumite limite (benzi sau game de
frecvenţă).
Microfoanele se plasează în focarele clasice de ascultaţie ale cordului (fig.III-54).

Figura III-54.
Focarele de ascultaţie ale cordului. Focarul
aortei: spaţiul intercostal II, parasternal drept;
focarul pulmonarei spaţiul intercostal II
parasternal stâng; focarul mitralei spaţiul
intercostal V, pe linia medioclaviculară; focarul
pulmonarei: la nivelul apendicelui xifoid.
50 Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular

9 Analiza morfologică a FCG studiază localizarea zgomotului în cadrul ciclului cardiac, durata,
intensitatea şi frecvenţa (fig.III-55).
• Zgomotul I (Z1): frecvenţă 30-40 Hz, durată 0.12-0.15". Se înscrie ca un grup de vibraţii cu
3 componente (a, b, c). Debutează după unda Q pe ECG, fiind datorat vibraţiilor pereţilor
ventriculari, valvelor cardiace şi coloanei de sânge din timpul sistolei ventriculare.
• Zgomotul II (Z2): frecvenţă 50-70 Hz, durată 0.08-0.10". Se înscrie ca un grup de vibraţii
care apare la sfârşitul undei T pe ECG; este determinat de vibraţiile produse la închiderea
valvelor sigmoide aortice şi pulmonare.
• Zgomotul III (Z3): apare ca un grup de vibraţii de joasă frecvenţă, în diastolă, la 0.12" de
Z2, determinate de umplerea ventriculară rapidă.
• Zgomotul IV (Z4): apare ca un grup de vibraţii de frecvenţă joasă şi amplitudine redusă,
care precede Z1, determinat de sistola atrială.
9 Modificările patologice ale FCG sunt reprezentate de:
• dedublarea zgomotelor interesează mai ales Z2, prin îndepărtarea componentelor sale
aortică şi pulmonară. Apare fiziologic în inspir, patologic în hipertensiunea pulmonară.
• apariţia de zgomote cardiace suplimentare sub forma unor vibraţii de frecvenţă mijlocie sau
înaltă şi durată foarte scurtă, numite clacmente sau clicuri.
• apariţia de sufluri cardiace, vibraţii de frecvenţă variabilă şi durată peste 0,15". Se produc
datorită circulaţiei turbulente, prin micşorarea diametrului orificiilor valvu-lare sau creşterea
vitezei de circulaţie a sângelui. După localizarea în cadrul ciclului cardiac, se clasifică în:
- sufluri sistolice între Z1 şi Z2. După mecanismul de producere pot fi de ejecţie
(anterograde) sau de regurgitare (retrograde).
- sufluri diastolice între Z2 şi Z1.După mecanismul de producere pot fi de obstrucţie
(anterograde) sau de regurgitare (retrograde).
9 Analiza cronologică a FCG permite calcularea timpilor sistolici prin înregistrarea simultană cu
alte mecanograme.
QRS
T
P U

ECG
Z1 Z2
Z3
Z4

FCG-t
A2 P2
a b c

FCG-h

Figura III-55. Înregistrarea simultană a electrocardiogramei (ECG) şi fonocardiogramei

(FCG) în banda frecvenţelor joase (FCG-t) şi înalte (FCG-h).
Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular 51

¾ DETERMINAREA TIMPILOR SISTOLICI

9 Timpii sisolici definesc duratele diverselor faze ale sistolei ventriculare. Sunt conside-raţi indici
importanţi ai performanţei cardiace, determinarea lor prin polimecanografie reprezintând o
modalitate simplă, şi neinvazivă folosită pentru explorarea activităţii mecanice a cordului.
9 Tehnica de măsurare cea mai răspândită foloseşte înregistrarea simultană a trei trasee: ECG,
fonocardiograma şi carotidograma. De pe acestea se pot măsura următoarele intervale (fig.III-
51):
• sistola electromecanică (QZ2) se măsoară de la începutul undei Q pe ECG şi până la
începutul zgomotului 2 pe fonocardiogramă.
• perioada de ejecţie (EJ) se apreciază pe carotidogramă, măsurând distanţa de la baza pantei
ascendente până la incizura dicrotă.
• perioada de preejecţie (PEJ) se calculează indirect, scăzând din sistola electro-mecanică
durata ejecţiei.
Există posibilitatea utilizării şi a altor mecanograme (apexocardiogramă, jugulo-gramă), fie
pentru a înlocui, fie pentru a completa informaţiile obţinute prin această metodă.
9 Interpretare.Chiar la omul sănătos, durata intervalelor sistolice este influenţată de mai mulţi
factori, dintre care cel mai important este frecvenţa cardiacă. Valorile ideale în funcţie de
frecvenţa cardiacă sunt date de ecuaţiile de regresie propuse de Weissler (Tabel III-4).
Diferenţele mai mari de 15% faţă de valoarea ideală sunt considerate patologice.
Tabelul III-4

Parametrul Bărbaţi Femei

Q-Z2 QZ2=546-2.1xFc QZ2=549-2.0xFc
EJ EJ=413-1.7xFc EJ=418-1.6xFc
PEJ PEJ=131-0.4xFc PEJ=133-0.4xFc

În condiţiile unei alterări a contractilităţii miocardului, se produce alungirea PEJ, scurtarea EJ,
cu modificarea corespunzătoare a raportului dintre ele; durata QZ2 se menţine în general
constantă. Ca urmare, raportul EJ/PEJ, numit indice hemodinamic Blumberger este considerat
un indicator mult mai fidel al contractilităţii decât fiecare din componentele sale luate separat.
La normali are valori cuprinse între 2.5-5.
Pe baza timpilor sistolici poate fi apreciată fracţia de ejecţie (Fej) conform formulei:

PEJ
Fej = 1.125 - 1.250 x
EJ