MECANOGRAMA

I. Fonocardiograma
II. Carotidograma
III. Apexograma
IV. Jugolograma
I. FONOCARDIOGRAMA
=înregistrarea grafică a zgomotelor cardiace

Mecanismele producerii zgomotelor cardice:

 închiderea valvelor
 elemente musculare (vibraţia pereţilor cardiaci în timpul contracţiei, punerea în tensiune a
cordajelor, contracţia miocardului ventricular)
 elemente hemodinamice (decelerarea coloanei de sânge în ejectie, curgerea turbulentă la
trecerea dintr-o cavitate într-o arteră)
 elemente vasculare (vibraţia pereţilor arteriali, distensia arterelor mari)

Plasarea microfonului pentru înregistrarea fonocardiogramei se face în focarele de auscultaţie

ale cordului:

 focarul mitral - spaţiul V IC stg., pe LMC

 focarul tricuspidian - în treimea inferioară a sternului, parasternal stâng

 focarul aortic - spaţiul II parasternal drept

 focarul pulmonar - spaţiul II parasternal stâng

 focarul Erb - spaţiul III-IV parasternal stâng

Zgomotul I
• marchează începutul sistolei
• apare sincron cu unda pulsatilă carotidiană
• apare la 0,02-0,04 s după unda Q pe EKG
• tonalitate joasă, asemănătoare onomatopeei "tum",
durata: 120-150 ms
• are 3 componente:
-presegment: punerea în tensiune a musculaturii ventriculare
în timpul contracţiei izovolumice
-segment principal: dat de închiderea valvelor AV
-postsegment: dat de vibraţia pereţilor aortei în momentul ejecţiei rapide
 se auscultă mai bine în focarul mitral şi tricuspidian, la vârful cordului

Zgomotul II
 marchează începutul diastolei
 tonalitate înaltă, asemănătoare onomatopeei "ta", durata 80-
100 ms
 corespunde finalului undei T pe EKG
 se auscultă mai bine în focarul aortic şi pulmonar, la
baza cordului
-are 2 componente: aortică si pulmonară
În inspir creşte aportul sangvin către cordul drept şi scade
către cordul stâng ducând la închiderea mai devreme a valvei aortice si la închiderea întârziată a
valvei pulmonare
În expir, dedublarea se anulează prin apropierea celor 2 componente.
Dedublarea este evidentă (dedublare largă) în condiţii de hipertensiune pulmonară, prin
prelungirea si mai mult a sistolei ventriculului drept.
Dedublare paradoxală (P precede A) în stenoza aortică când se prelungeşte perioada de ejecţie a
VS.
Zgomotul III (protodiastolic)
 apare fiziologic la tineri
 durata: 40 ms
 corespunde umplerii ventriculare rapide ca urmare a vibraţiei peretilor ventriculari la trecerea
coloanei de sânge
 patologic, este corelat cu o complianţă ventriculară scăzută
 se aude maxim la apex
Zgomotul IV (telediastolic, presistolic)

 apare la 0,02-0,04 s după unda P pe EKG

 apare fiziologic la tineri
 este determinat de accelerarea coloanei de sânge în sistola atrială
 se aude maxim la apex, cu bolnavul în decubit lateral stâng

II. CAROTIDOGRAMA
 Analiza morfologică a carotidogramei
 Analiza cronologică a carotidogramei
Unda a - unda estompata, corespunde sistolei atriale

Unda e = piciorul anacrotei, care marchează deschiderea valvei aortice şi debutul ejectiei VS; apare la
0,11 s faţă de unda Q pe EKG.
Anacrota - este panta ascendentă, rapida, pâna la punctul maxim P (atins în 0,10 s)

Catacrota - este panta descendentă

Unda C este dată de reflexia undei pulsatile dinspre periferie. ("ecou periferic")
Prezintă o depresiune = incizura dicrotă I
Unda I - corespunde sfârsitului fazei de ejecţie şi este dată de închiderea sigmoidelor aortice.

Faza diastolică
Unda D - dicrota ia nastere în urma impactului sângelui cu valvele semilunare închise, dând naştere
unei noi unde care se îndreaptă spre periferie.

Analiza cronologică a carotidogramei

Timpul de semiascensiune - reprezintă timpul necesar anacrotei pentru a atinge jumătate din
înălţimea maximă; este folosit pentru evaluarea contractilităţii VS şi pentru evaluarea leziunilor valvei
aortice;
normal: 0,04-0,06 s.

PPEVS (perioada de preejectie a VS) - de la începutul undei Q pe EKG pâna la punctul <e> pe
carotidograma.

Cuprinde perioada de mulaj (de la începutul undei Q până la componenta maximă a Zg I) şi

contracţia izovolumică (de la începutul Zg I pâna la punctul <e>)

PEVS (perioada de ejectie a VS) - de la punctul <e> până la punctul <i>. (între deschiderea aortei şi
închiderea aortei)
Indicele Weissler = PPEVS/PEVS = 0,34-0,36 (creşte în insuficienţa cardiacă)
Sistola electromecanică - de la începutul undei Q pe EKG până la începutul zg. II pe
fonocardiogramă
Carotidograme particulare:
În stenoza aortică:
 PEVS este crescut,
 amplitudinea P este redusă,
 timpul de semiascensiune este prelungit
 anacrota are aspect crestat, "în creastă de cocoş", exprimând efortul VS de a expulza sânge prin
orificiul îngust

Carotidograme particulare
În insuficienţa aortică:
 amplitudinea P este mărită (P în dom şi bifid),
 dispare dicrota,
 panta anacrota este mai abruptă
 timpul de semiascensiune este redus.

III. APEXOGRAMA:
Socul apexian = expansiunea sistolică ritmică a unei zone din peretele toracic anterior cu o suprafaţă
de 2-3 cm2, localizată la nivelul spaţiului V IC stâng, LMC; durata 1/3 din durata sistolei.
Este produs de rotaţia de la dreapta la stânga a cordului în timpul sistolei, ce aduce VS în contact cu
toracele.
Deplasarea socului apexian în spatiul V IC stâng, pe LAA - HVD
Deplasarea în spatiul VI IC stâng - HVS.

Șoc apexian particular:

-şoc amplu, pe o suprafata mare (choc en dome, choc en masse) - în insuficienţa aortică
-şoc dublu - anevrism de perete ventricular
-şoc nepalpabil - pericardita exsudativa
- retracţie şoc apexian - pericardita constrictivă (semnul Skodo)

Apexocardiograma = înregistrarea grafică a vibraţiilor produse de contactul apexului cu peretele

toracic (şocul apexian)
 unda a - corespunde sistolei atriale (telediastolei), apare la 0,08-0,12s dupa înscrierea undei P,
este concomitenta cu zg. IV
- creşte în stenoza mitrala, stenoza aortică, IVS
- dispare în FiA

 unda c - marchează debutul sistolei ventriculare

- cE - contractia izovolumică (apropiere maximă VS de peretele toracic)
- E - vârful sistolic, coincide cu deschiderea valvei aortice şi debutul ejectiei VS
- EH - perioada de ejectie, în platou sau uşor descendentă
- H - coincide cu închiderea valvei aortice

 HO - relaxarea izovolumică
 O - vârf diastolic (depărtare maximă de peretele toracic), coincide cu deschiderea mitralei
 OF - corespunde umplerii rapide ventriculare
 F - corespunde Zg. III
 Fa - corespunde umplerii lente ventriculare

IV. FLEBOGRAMA=JUGOLOGRAMA

 unda a - corespunde sistolei atriale si reflecta presiunea transmisa retrograd de la AD.

Unda a este urmată de o deflexiune negativă ce corespunde cu relaxarea şi umplerea rapidă a

AD.
 unda c - corespunde contracţiei izovolumice a VD care transmite valvelor AV o miscare
spre cavitatea atrială, transmisa la rândul ei spre venele cave
 cx – sistola VD
 X - corespunde ejecţiei VD; prin tracţionarea în jos a planului ventil al inimii scade
presiunea atrială; unda x este sincronă cu unda pulsatilă arterial
 xv - relaxarea izovolumică a VD
 unda v - corespunde umplerii atriale (panta ascendentă), deschiderii tricuspidei şi
începerii curgerii sângelui dinspre AD spre VD
 unda y - determinată de fluxul sangvin dinspre AD spre VD

Condiţii pentru o jugulogramă normală: a>v, x>y

Jugulograme particulare:
 stenoza tricuspidiană: unda <a> amplă, unda <y> stearsă
 insuficienta tricuspidiană: unde <c> şi <v> ample, unda <y> rapidă
 FiA: unda <a> disparută, unda <x> pozitivă
> pericardita constrictivă: unda <y> adâncă, negativă = semnul rădăcinii pătrate (semnul
radicalului)