Stenoza mitrala GeneralitatiSus Stenoza mitrala este o afectiune cardiaca care consta in ingrosarea valvei mitra le.

Aceasta devine rigida, nu se mai poate deschide in totalitate, astfel ca san gele trece cu greutate prin orificiul stenozat. Afectiunea poate cauza diferite complicatii, precum aritmii cardiace (anomalii ale activitatii electrice, care s unt percepute de pacient sub forma palpitatiilor cardiace), insuficienta cardiac a, edem pulmonar sau accident vascular cerebral (prin formarea de emboli la nive lul atriului stang, cu mobilizarea ulterioara a acestora). Anatomia si fiziologia valvei mitrale Valva mitrala este una din cele 4 valve ale inimii. Aceasta este un inel conjunc tiv-fibros care separa atriul stang de ventriculul stang (camerele inimii drepte ) si care pompeaza sange spre restul organismului. O valva mitrala sanatoasa are 2 valve mici (bicuspida) care se deschid in momentul in care sangele trece spre ventricul (camera inferioara a inimii, din care sangele este trimis prin artera aorta spre restul organelor). Valva mitrala stenozata este caracterizata prin ingrosarea, fibrozarea si rigidi zarea inelului mitral, astfel ca orificiul mitral se ingusteaza si sangele nu ma i poate sa treaca catre ventriculul stang. Consecinta acestui fapt este acumular ea sangelui in aval, la nivelul atriului stang si apoi la nivelul plamanului (in suficienta cardiaca si edem pulmonar). Cuprins articol Generalitati Cauze Simptome Factori de risc Consultul de specialitate Expectativa vigilenta Medici specialisti recomandati Investigatii Tratament - Generalitati Tratament initial Tratament de intretinere Tratament in cazul agravarii bolii Tratament medicamentos Tratament chirurgical Evolutie Complicatii Mod de viata al pacientilor cu stenoza mitrala CauzeSus Majoritatea cazurilor de stenoza mitrala sunt considerate a fi complicatiile tar dive ale febrei reumatice (afectiune aparuta cel mai frecvent la copii, consecin ta a infectiei faringiene cu streptococ beta-hemolitic). Cu toate acestea, de ce le mai multe ori infectia streptococica este asimptomatica si astfel ramane netr atata corespunzator (tratamentul consta in eradicarea infectiei cu penicilina). La 14 zile de la debutul infectiei se formeaza o serie de complexe imune, cu o a finitate mare pentru tesutul conjunctiv care intra in constitutia valvelor cardi ace (proteina M). Stenoza mitrala apare dupa un interval liber de 10-20 de ani d e la atacul reumatic initial, insa in stadiile incipiente fiind deseori asimptom atica. Incidenta stenozei mitrale reumatismale a scazut in ultimii ani, datorita identi ficarii si tratarii corespunzatoare a infectiei cu streptococ beta-hemolitic. Cu toate acestea, afectiunea este destul de des intalnita in zonele cu clima rece si umeda. Exista si alte cauze, mai rare, care pot determina stenoza mitrala; dintre acest ea amintim:

- malformatiile cardiace congenitale (stenoza mitrala congenitala), sunt diagnos ticate in copilarie si pot cauza complicatii grave in adolescenta; - endocardita bacteriana (infectia bacteriana a valvelor cardiace); - miocarditele (inflamatia sau infectia muschiului inimii); - stenoza mitrala senila (ingrosarea valvelor cardiace secundare imbatranirii si fibrozarii tesuturilor); - asocierea cu unele afectiuni: lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoida, sindromul carcinoid, etc; - mixomul atrial (tumora benigna a musculaturii atriului) care poate cauza bloca rea orificiului valvei mitrale. SimptomeSus Stenoza mitrala este o boala cronica. Dupa cum am mentionat anterior, simptomele se dezvolta dupa un interval de latenta de aproximativ 10-20 de ani de la atacu l reumatismal initial (s-au relatat cazuri cu o perioada de latenta de 40 de ani ). Simptomele incipiente sunt relativ usoare, nespecifice, fiind usor de confund at cu alte afectiuni cardiace. In stadiile avansate de boala, cand stenoza este stransa, odata cu afectarea atr iului stang, apar simptome mai grave: - dispneea (lipsa de aer), apare atunci cand stenoza este stransa si sangele ref lueaza in atriul stang si apoi prin venele pulmonare catre plamani (edem pulmona r), unde altereaza schimburile gazoase fiziologice; de asemenea supraincarcarea atriului stang, poate altera activitatea electrica a acestuia si poate duce la a paritia aritmiilor cardiace, in special a fibrilatiei atriale; aritmiile cardiac e fac ca umplerea ventriculara sa devina deficitara si pot agrava edemul pulmona r (edemul pulmonar acut este o urgenta medicala si pune viata pacientului in per icol); - fatigabilitatea marcata (oboseala accentuata), apare treptat, la eforturi mari , apoi la eforturi tot mai mici, devenind in cele din urma permanenta si in repa us; fatigabilitatea apare datorita oxigenarii insuficiente a tesuturilor, precum si a aportului inadecvat de nutrienti la acest nivel; - palpitatiile cardiace (batai anormale ale inimii), apar datorita supraincarcar ii cu sange a atriului stang; fibrilatia atriala este aritmia cel mai des intaln ita in stenoza mitrala si poate cauza complicatii serioase precum embolia sistem ica; - hemoptizia (tusea cu expectoratie sangvina), apare odata cu agravarea edemului pulmonar, cand creste presiunea in venele pulmonare si apar hemoragii care sunt apoi exteriorizate prin tuse. Exista anumiti factori agravanti ai stenozei pulmonare: - efortul fizic - sarcina - bolile intercurente si infectiile - aritmiile cardiace - stresul emotional. Simptomele stenozei mitrale se instaleaza treptat, in paralel cu stenozarea orif iciului mitral. Atunci cand mecanismele compensatorii sunt depasite, apare insuficienta cardiaca , care prezinta simptome aditionale: - dispneea la eforturi mici, dispneea de repaus - dispneea paroxistica nocturna (insuficienta respiratorie care apare noaptea si trezeste pacientul din somn) - edemele periferice - cianoza (coloratia albastruie a tegumentelor si mucoaselor, datorata oxigenari i insuficiente a tesuturilor) - edemul pulmonar acut (care constituie o urgenta medicala si necesita tratament de urgenta) - ciroza cardiaca (secundara supaincarcarii cu sange) - agravarea bolii cardiace ischemice cu aparitia infarctului miocardic acut.

Dintre simptomele mai putin intalnite in stenoza mitrala, amintim: - sindromul Ortner (paralizia de corzi vocale) - disfagia (greutate la inghitire) - durere toracica retrosternala - cianoza periorala si periferica - faciesul mitral (pometi cu tegumente rosii-purpurii). Factori de riscSus Dintre factorii de risc pentru aparitia stenozei mitrale amintim: - istoricul de febra reumatica (reumatism articular acut), secundar infectiei st reptococice faringiene; din pacate, de cele mai multe ori infectia ramane nediag nosticata si astfel netratata, astfel ca persoanele in cauza nu stiu ca au risc de a dezvolta in timp stenoza mitrala; - varsta inaintata, deoarece in timp valvele inimii se fibrozeaza si devin rigid e, facand ca orificiul mitral sa se ingusteze; - sexul feminin: mai mult de 70% dintre pacientii cu stenoza mitrala sunt femei. Dintre cauzele mai rare care pot duce la aparitia stenozei mitrale, amintim sind romul Marfan, afectiune genetica a tesutului conjunctiv si care poate provoca ca lcificarea, fibrozarea valvei mitrale si in consecinta stenoza mitrala; trebuie sa mentionam totusi, ca in acest caz inelul mitral stenozat devine in timp lax s i poate duce la insuficienta mitrala. Nu exista metode specifice eficiente, de a preveni aparitia stenozei mitrale. To tusi exista anumite metode care pot incetini evolutia bolii si aparitia complica tiilor (evitarea factorilor agravanti ai bolii, enumerati anterior). Consultul de specialitateSus Este necesar consultul medical de urgenta in urmatoarele situatii: - aparitia simptomelor caracteristice infarctului miocardic acut (durere retrost ernala cu caracter de intepatura, apasare, junghi sau arsura, care apare in efor t sau in repaus, iradiaza in spate, pe bratul stang sau baza gatului, se asociaz a cu dispnee si uneori cu transpiratii profuze); - aparitia simptomelor caracteristice accidentului vascular cerebral (ameteli, v ertij, pareze si paralizii la nivelul fetei sau a membrelor); accidentul vascula r cerebral apare in momentul in care un tromb format la nivelul atriului stang d ilatat, se mobilizeaza si blocheaza una din arterele cerebrale; - instalarea aritmiilor cardiace, cel mai frecvent a fibrilatiei atriale, care p ot agrava simptomele stenozei mitrale, cu aparitia insuficientei cardiace si ede mului pulmonar acut; mentionam ca fibrilatia atriala poate cauza, de asemenea, m obilizarea trombilor atriali; - aparitia unor simptome precum hemoptizia, dispneea sau palpitatiile cardiace. In urmatoarele cazuri este necesar consultul medical de specialitate: - aparitia simptomelor caracteristice insuficientei cardiace (dispnee, edeme per iferice, fatigabilitate generala, ameteli); - prezenta simptomelor caracteristice endocarditei bacteriene (febra, transpirat ii profuze, fatigabilitate marcata); endocardita bacteriana apare dupa efectuare a anumitor manevre chirurgicale sau nechirurgicale invazive, care pot contamina valvele inimii (manevre stomatologice, chirurgicale, infectii netratate); - fatigabilitatea marcata; - scaderea rezistentei la efort. Expectativa vigilentaSus Perioada de expectativa vigilenta este intervalul de timp in care se supraveghea za pacientul fara initierea vreunui tratament medicamentos sau chirurgical. Dure rea toracica si palpitatiile sunt printre primele simptome care apar in stenoza mitrala. In momentul in care simptomele se agraveaza, este necesar consultul med ical de specialitate pentru stabilirea tratamentului corect. Tratamentul corect si precoce amelioreaza simptomele si previne aparitia complic atiilor stenozei mitrale. Medici specialisti recomandatiSus Medicii specialisti care pot diagnostica si trata corespunzator stenoza mitrala, sunt urmatorii: - medicul de familie

medicul medicul medicul medicul

generalist specialist de medicina interna specialist cardiolog rezident de medicina interna sau cardiologie.

Medicul specialist cardiolog este cel mai avizat in prescrierea tratamentului si monitorizarea pacientului cu stenoza mitrala. De asemenea, medicul specialist c hirurg cardiovascular, poate efectua in unele cazuri tratamentul corespunzator d e corectare sau inlocuire a valvei mitrale. InvestigatiiSus Dupa cum am amintit anterior, stenoza mitrala este o afectiune cronica, relativ asimptomatica in stadiile incipiente si astfel greu de diagnosticat. Diagnosticu l se stabileste in majoritatea cazurilor odata cu aparitia simptomelor moderat-s evere sau chiar a complicatiilor (odata cu instalarea insuficientei cardiace). Anamneza si istoricul medical Anamneza si reevaluarea istoricului medical personal sunt importante, deoarece p ot evidentia urmatoarele: - istoric pozitiv de reumatism articular acut (infectie streptococica amigdalian a sau faringiana in copilarie) - endocardita bacteriana (infectia valvelor si camerelor cordului), afectiune de s intalnita in randul persoanelor cu stenoza mitrala - defecte cardiace congenitale (anormalitati structurale ale inimii, prezente de la nastere) - simptome care pot semnala aparitia insuficientei cardiace (dispnee, fatigabili tate marcata, edeme periferice, cianoza). Examenul clinic Examenul clinic general este foarte important si poate evidentia urmatoarele mod ificari obiective: - auscultatia cordului poate evidentia un zgomot (pocnitura), datorata deschider ii greoaie a valvei mitrale stenozate; in cazul pacientilor care au insuficienta cardiaca, pe langa cele 2 zgomote cardiace fiziologice, se mai pot auzi unul sa u 2 sufluri spraadaugate (galop cardiac); auscultatia cordului se realizeaza cu atentie, deoarece suflurile patologice se pot usor confunda sau rata; auscultati a cordului este destul de dificil de efectuat in randul persoanelor obeze, a cel or cu alte afectiuni cardiace sau a varstnicilor - prezenta edemelor periferice, in special la nivelul gleznei, bilateral; tegume ntele edematoase sunt calde, usor cianotice si lasa godeu la digitopresiune - prezenta refluxului hepato-jugular (refluarea sangelui in venele gatului, secu ndara stazei hepatice) - auscultatia plamanului poate evidentia prezenta ralurilor de staza, la nivelul bazelor pulmonare (datorate edemului pulmonar) - recunoasterea faciesului mitral (pometi rosii-purpurii). Ecocardiografia Ecocardiografia este o metoda imagistica de diagnostic a afectiunilor cardio-vas culare. Aceasta metoda foloseste ultrasunete, care realizeaza un ecou (sonograma ) a inimii si care poate evidentia modificarile structurale sau chiar functional e ale acesteia. Ecocardiografia mai poate evalua si severitatea stenozei mitrale sau prezenta unor complicatii, precum tromboza atriala (trombi atriali). Ecocardiografia transesofagiana este o metoda performanta, care consta in introd ucerea prin esofag a unui transductor care emite ultrasunete (care este localiza t anatomic langa cord) si care poate oferii informatii importante asupra morfolo giei si functionalitatii inimii. Aceasta metoda este folosita pentru evaluarea a natomiei si fiziologiei valvei mitrale dupa corectarea chirurgicala (valvuloplas tie). Ecocardiografia poate evidentia urmatoarele: - inchiderea, respectiv deschiderea valvei mitrale; - masurarea orificiului mitral: in mod normal orificiul mitral masoara intre 4 s

i 5 cm; stenoza mitrala apare atunci cand diametrul orificiului este mai mic de 4 cm; cu toate acestea, simptomele afectiunii apar doar atunci cand diametrul or ificiului mitral este de aproximativ 2 cm; interventia chirurgicala de corectare este indicata in momentul in care se identifica o stenoza de 1,5 cm; - masurarea indirecta a presiunii intraatriale (datorata stenozei subiacente); a cesta este un indicator important al severitatii stenozei mitrale; - evaluarea morfologiei si functionalitatii ventriculului stang (dimensiunile pe retilor, evaluarea fractiei de ejectie); - masurarea presiunii din arterele pulmonare: presiunea pulmonara mai mare de 20 mmHg, indica decompensarea functiei cardiace, cu riscul aparitiei edemului pulm onar acut; - masurarea dimensiunilor atriului stang, precum si identificarea trombilor de l a acest nivel (extrem de importanta mai ales in randul persoanelor cu fibrilatie atriala); - evaluarea functiei celorlalte valve ale inimii. Ecocardiografia este metoda cea mai eficienta pentru evaluarea periodica a funct iei cardiace. Sonograma cardiaca poata identifica complicatiile cardiace asociat e stenozei mitrale si ajuta la stabilirea corecta a algoritmului terapeutic, in cazul aparitiei insuficientei cardiace. Electrocardiograma Electrocardiografia, este o investigatie care evalueaza activitatea electrica a inimii. Se ataseaza mai multi electrozi la nivelul ariei precordiale, care vor i nregistra impulsurile electrice ale cordului. Acestea sunt imprimate apoi pe o h artie speciala si vor fi interpretate de medicul specialist (traseu EKG). Electrocardiografia poate evalua: - ritmul sinusal al cordului si frecventa cardiaca; - evaluarea dimensiunilor atriilor si ventriculilor (in special al atriului stan g); - identificarea bolii cardiace ischemice sau a infarctului miocardic acut (care se pot agrava in cazul pacientilor cu stenoza mitrala). Radiografia pulmonara Radioscopia sau radiografia pulmonara, pot evidentia modificari ale cordului pre zente in stenoza mitrala (marirea atriului stang) sau modificari ale parenchimul ui pulmonar (edem interstitial, in special la nivelul hilurilor si bazelor pulmo nare). Rareori, se pot vizualiza calcificari ale valvelor cardiace. Trebuie sa specificam ca EKG-ul si radioscopia pulmonara identifica modificari p atologice doar in cazul aparitiei complicatiilor stenozei mitrale: cardiomegalie (marirea in volum a cordului), hipertrofie (ingrosarea peretilor cordului), pre zenta aritmiilor sau a ischemiei (vascularizatie inadecvata a cordului). Cateterismul cardiac Cateterismul cardiac este o investigatie folosita de obicei inaintea interventie i de corectare a stenozei mitrale si consta in introducerea unui cateter prin ve na sau artera femurala, pana la nivelul inimii (atriului stang). Aceasta masoara presiunea supraiacenta stenozei (presiunea atriului stang), comparativ cu cea s ubiacenta stenozei (presiunea ventriculului stang). Media presiunilor (gradientu l presional transvalvular) confirma diagnosticul de stenoza mitrala si evalueaza severitatea acesteia. Cateterismul cardiac este folosit de asemenea si in evaluarea bolii cardiace isc hemice (prin identificarea arterelor coronare obstruate). Tratamentul stenozei m itrale este stabilit si in functie de prezenta sau respectiv absenta bolii cardi ace ischemice. Cateterismul cardiac nu se efectueaza in cazul tuturor pacientilor care sunt inv estigati pentru stenoza mitrala, ci doar in cazul celor cu modificari patologice evidentiate ecocardiografic. Tratament - GeneralitatiSus Tratamentul stenozei mitrale depinde de severitatea si simptomele afectiunii, ca

re apar de obicei dupa o perioada de latenta de 10-40 de ani de la atacul reumat ic acut. In cazul persoanelor fara simptome sau cu simptome minore, nu este nece sar nici un tratament, insa este obligatorie efectuarea unor controale medicale de specialitate regulate (ecocardiografie), care sa identifice eventualele modif icari ce pot aparea pe parcursul evolutiei bolii. Aparitia unor complicatii precum insuficienta cardiaca, fac necesara evaluarea s everitatii stenozei si stabilirea tratamentului corect (de obicei inlocuirea val vei mitrale). Optiunile terapeutice depind de: - gravitatea si evolutia stenozei mitrale, cu initierea tratamentului doar in ca zul aparitiei unor simptome mai grave; - gravitatea simptomelor, odata cu aparitia acestora se recomanda inceperea trat amentului medicamentos, pentru a putea preveni astfel aparitia unor complicatii severe; - prezenta unor complicatii precum insuficienta cardiaca, edemul pulmonar sau ag ravarea bolii cardiace ischemice asociate, care necesita tratament chirurgical ( inlocuirea valvei mitrale); - gradul afectarii morfologiei si functionalitatii valvei mitrale; valvuloplasti a (corectarea chirurgicala a valvei mitrale native) poate fi suficienta in cazul pacientilor cu functie partial pastrata; in cazurile cu morfologie si functie p roasta a valvei, este indicata inlocuirea mitralei cu o valva artificiala; - starea generala de sanatate, bolile asociate si varsta pacientului: tratamentu l chirurgical de corectare poate fi efectuat printr-o metoda putin invaziva (val vulotomia cu balon) sau printr-o metoda invaziva (comisurotomia deschisa). Tratament initialSus Stenoza mitrala este o afectiune cronica cu evolutie lenta. Odata cu agravarea s tenozei, apar anumite modificari compensatorii a functiei cordului (cresterea co ntractilitatii, marirea in volum a atriului stang). In timp, mecanismele compens atorii sunt depasite si apare insuficienta cardiaca. Sunt necesari 10-20 de ani de evolutie pana la aparitia simptomelor bolii. Aceas ta faza, numita asimptomatica, nu necesita tratament, insa evaluarea periodica a functiei cardiace este obligatorie. Trebuie sa precizam ca pe parcursul perioad ei asimptomatice, este obligatorie tratarea cu antibiotice a tuturor infectiilor bacteriene sau fungice (infectii dentare, urinare, digestive, etc), deoarece pe rsoanele cu valvulopatii (afectiuni ale valvelor cardiace) au un risc crescut de a dezvolta endocardita infectioasa (infectia bacteriana sau fungica a cavitatil or si valvelor cardiace). Orice manevra sangeranda efectuata in randul acestor p acienti, trebuie sa fie precedata de tratament antibiotic corespunzator. Simptomele stenozei mitrale pot aparea sau se pot agrava in cazul in care organi smul, in special cordul, este suprasolicitat de anumiti factori considerati de r isc, precum: sarcina, efortul fizic exagerat, stresul emotional sau chirurgical, unele afectiuni asociate. Tratament de intretinereSus Odata cu aparitia simptomelor stenozei mitrale, este necesara instituirea tratam entului medicamentos pentru a preveni aparitia insuficientei cardiace. Tratamentul medicamentos include urmatoarele tipuri de medicamente: - diureticele: sunt medicamente care ajuta la eliminarea surplusului de apa din organism; diureticele scad presiunea arteriala si implicit presiunea de la nivel ul atriului stang si venelor pulmonare; diureticele sunt folosite si in tratamen tul edemului pulmonar; - antibioticele: sunt folosite cel mai des in scop profilactic, pentru prevenire a endocarditei bacteriene (infectia camerelor si valvelor inimii); acestea sunt administrate ori de cate ori pacientul are o infectie (dentara, urinara, digesti va, etc) si urmeaza sa efectueze o manevra invaziva, care poate favoriza raspand irea sangvina a infectiei; - medicatia antiaritmica: agentii beta blocanti, blocantii canalelor de calciu, digoxinul, sunt folosite cu succes in tratamentul fibrilatiei atriale, aritmie d

es intalnita in cazul pacientilor cu stenoza mitrala; - medicatia anticoagulanta: este folosita tot in scop profilactic, ea ajuta la f luidificarea sangelui si impiedica formarea trombilor la nivelul atriului stang dilatat. Tratament in cazul agravarii boliiSus Accentuarea stenozei se coreleaza cu agravarea simptomatologiei si in majoritate a cazurilor este necesara instituirea tratamentului chirurgical. Tratamentul chirurgical al stenozei mitrale se poate efectua prin 3 metode si an ume: - valvulotomia cu balon: este o metoda putin invaziva, care consta in introducer ea unui cateter cu balon printr-o artera pana la nivelul cavitatilor inimii; oda ta ajuns la nivelul valvei mitrale stenozate, se umfla brusc balonul pentru a in cerca largirea orificiului ingustat; metoda este eficienta in majoritatea cazuri lor necomplicate si nu necesita incizia chirurgicala a toracelui si inimii; - comisurotomia deschisa: este o metoda chirurgicala invaziva, care necesita inc izia toracelui si cordului; valvuloplastia consta in curatirea si repararea valv ei mitrale stenozate (indepartarea depozitelor calcificate si a testului fibros) ; - inlocuirea valvei mitrale: este o metoda chirurgicala invaziva, care necesita incizia toracelui si cordului; dupa stabilirea circulatiei extracorporeale, se i ncizeaza inima si se inlocuieste valva mitrala cu o valva artificiala; inlocuire a valvei mitrale se realizeaza doar in cazul pacientilor care au dezvoltat compl icatii ale stenozei mitrale, precum insuficienta cardiaca si nu inainte, pentru a se pastra cat mai mult timp valva mitrala nativa. In cazul in care valva mitrala nu este deteriorata ireversibil, se recomanda mai degraba valvuloplastia decat inlocuirea valvei, deoarece inserarea unei valve a rtificiale presupune anumite riscuri (deteriorarea acesteia, tratamentul anticoa gulant permanent). Tratament medicamentosSus Diureticele sunt medicamente folosite in majoritatea afectiunilor cardiace si aj uta la eliminarea apei din tesuturi, scazand astfel lucrul mecanic al inimii. Complicatiile stenozei mitrale, necesita de asemenea tratament: - aritmiile cardiace, se trateaza cu digoxin, agenti beta blocanti, blocanti ai canalelor de calciu si alte antiaritmice capabile sa stabilizeze ritmul cardiac normal si sa previna alte aritmii; aritmia cardiaca cel mai des intalnita in ste noza mitrala este fibrilatia atriala, care la randul sau predispune la alte comp licatii grave, ca embolia cerebrala; - infectiile (endocardita bacteriana), poate fi prevenita prin administrarea ant ibioticelor inaintea fiecarei interventii chirurgicale sau manevre sangarande, c are pot contamina valva mitrala lezata; de asemenea tratamentul antibiotic este obligatoriu in cazul pacientilor cu valve cardiace artificiale (proteza valvular a); antibioterapia cu penicilina poate fi folosita in profilaxia recurentelor de febra reumatica postiinfectioasa (cu streptococ beta hemolitic); - cheagurile de sange, se pot forma la nivelul atriului stang dilatat (tromboza) , de unde se pot mobiliza prin circulatia sangvina generala si produc infarctiza ri ale unor organe; mobilizarea trombilor este favorizata de prezenta fibrilatie i atriale, de aceea tratamentul acesteia este asociat cu medicatia anticoagulant a; persoanele cu proteze valvulare trebuie sa urmeze tratament anticoagulant pen tru toata viata; de asemenea, terapia anticoagulanta necesita monitorizarea luna ra a timpilor de coagulare, pentru a evita aparitia unor reactii adverse grave p recum hemoragiile; - insuficienta cardiaca, apare in stadiile evolutive finale ale stenozei mitrale si este tratata cu: - diuretice, medicamente care elimina excesul de apa din organism, scad tensiune a arteriala? si astfel lucrul mecanic al cordului - inhibitorii enzimei de conversie, sunt o grupa de medicamente folosite pentru scaderea tensiunii arteriale si care sunt, de asemenea, folosite in insuficienta cardiaca - digoxinul si blocantii canalelor de calciu sunt folosite in modularea ritmului

cardiac (tratamentul fibrilatiei atriale) si, de asemenea, in profilaxia aritmi ilor cardiace - agentii beta blocanti scad frecventa cardiaca, scad lucrul mecanic efectuat de cord si scad astfel necesarul de oxigen si nutrienti al miocardului (muschiul i nimii). De retinut! Tratamentul medicamentos al stenozei mitrale trebuie recomandat si supravegheat de medicul specialist cardiolog. Orice persoana cu stenoza mitrala trebuie sa ev ite anumite preparate medicamentoase, precum, cele pentru slabit sau preparatele cu un continut ridicat de sodiu. Tratament chirurgicalSus In momentul in care tratamentul medicamentos devine insuficient in controlul sim ptomelor stenozei mitrale, se recomanda terapia chirurgicala, care consta in rep ararea sau inlocuirea valvei mitrale lezate. Valvulotomia mitrala percutana cu balon Este o proceduraputin invaziva, care este indicata in randul pacientilor cu sten oza mitrala cu simptome moderate sau severe. Un cateter special cu balon este introdus prin artera femurala sau brahiala, pan a la nivelul atriului stang. In momentul in care cateterul ajunge la nivelul ori ficiului valvei mitrale, se umfla balonul in incercarea de a largii stenoza. Ace asta metoda este eficienta in majoritatea cazurilor, diametrul orificiului mitra l largindu-se suficient pentru a asigura un flux normal de sange catre restul or ganismului si poate fi repetata la un anumit interval de timp. Valvulotomia cu balon este o metoda putin invaziva, care asigura o recuperare ra pida si nu necesita interventie pe cord deschis. Metoda poate fi folosita, de asemenea, si in randul persoanelor cu stenoza mitra la asimptomatica, care au insa urmatoarele simptome: - stenoza mitrala moderata sau severa (diametrul orificiului mitral mai mic de 2 cm); - valve mitrale cu functionalitate relativ buna (care compenseaza functia cardia ca fara aparitia unor simptome grave, sau cu simptome aparute doar la eforturi m ari); - hipertensiunea pulmonara (presiune mare la nivelul circulatiei sangvine pulmon are); - fibrilatia atriala sau alta aritmie asociata stenozei mitrale; - tromboza atriului stang (prezenta cheagurilor sangvine la nivelul atriului sta ng dilatat de stenoza mitrala; - stenoza mitrala complicata cu regurgitare mitrala (boala valvulara mitrala), e ste o contraindicatie pentru valvulotomia cu balon. Trebuie sa mentionam ca valva mitrala se poate restenoza (de obicei dupa 10-20 d e ani) si valvulotomia cu balon nu poate prevenii aparitia unor complicatii. Chirurgia pe cord deschis In cazul in care valva mitrala este degradata iremediabil, se recomanda inlocuir ea acesteia cu o proteza artificiala. Acest lucru se poate efectua doar printr-o interventie chirurgicala pe cord deschis, care implica oprirea si incizia cordu lui (dupa stabilirea in prealabil a circulatiei extracorporeale). In cazul in ca re chirurgul considera ca valva mitrala nativa poate fi destenozata, se poate op ta pentru efectuarea valvulotomiei, fara inlocuirea valvei mitrale. Exista 2 tipuri de proteze valvulare care pot fi folosite in tratamentul stenoze i mitrale complicate: - proteza mecanica, realizata dintr-un material de plastic sau de metal; - proteza biosintetica, realizata din tesuturi animale (de obicei porcine). Elemente pro si contra in inlocuirea valvei mitrale in stenoza mitrala Protezele valvulare mecanice sunt folosite mai frecvent in randul pacientilor cu

varste mai mici de 70 de ani. Acestea predispun insa la formarea de emboli (che aguri sangvine) care pot provoca dupa mobilizarea lor accidente vasculare cerebr ale (AVC). Din acest motiv, pacientii cu proteze mecanice necesita tratament med icamentos anticoagulant pentru tot restul vietii. Protezele valvulare biosintetice sunt folosite in randul pacientilor varstnici ( cu varste mai mari de 70 de ani) si au avantajul ca nu necesita tratament antico agulant permanent. Dezavantajul acestora il reprezinta insa rejetul de grefa si necesitatea inlocuirii acesteia la un interval de aproximativ 10 ani. Protezarea macanica este cel mai des folosita in randul pacientilor cu stenoza m itrala chiar daca necesita tratament anticoagulant continuu, deoarece in ultimii ani au aparut proteze noi, performante, cu o functionalitate aproape identica c u cea a valvei mitrale native. Este important sa mentionam ca tratamentul antico agulant poate fi uneori necesar si in randul pacientilor cu valve biosintetice ( atriul stang foarte dilatat, prezenta trombilor intraatriali, prezenta fibrilati ei atriale). Indiferent de proteza valvulara utilizata, este necesara utilizarea tratamentulu i antibiotic sistemic, ori de cate ori se doreste efectuarea unei interventii ch irurgicale sau a altor proceduri sangerande, pentru a preveni astfel aparitia en docarditei bacteriene. EvolutieSus Dupa instalarea simptomelor stenozei mitrale, este necesar un interval de aproxi mativ 3-10 ani pana la aparitia complicatiilor sau instalarea insuficientei card iace. Atat timp cat simptomele sunt relativ usoare, nu este necesar tratamentul chirurgical ci doar cel medicamentos. Odata cu inrautatirea simptomelor tratamen tul medicamentos conservator devine insuficient, fiind necesara inlocuirea chiru rgicala a valvei mitrale. ComplicatiiSus Cu toate ca stenoza mitrala este considerata o afectiune cronica, usoara, cu evo lutie lenta, exista anumite complicatii care pot aparea si care pot agrava brusc boala. Cele mai frecvente complicatii care pot aparea la persoanele cu stenoza mitrala, sunt urmatoarele: - aritmiile cardiace(afectiuni caracterizate prin batai neregulate, anormale ale cordului) - insuficienta cardiaca (incapacitatea cordului de a asigura oxigenarea si neces arul de substante nutritive necesare functionarii celorlalte organe sau realizar ea acestora printr-un efort cardiac mare, care depaseste mecanismele compensator ii fiziologice) - endocardita bacteriana (infectia camerelor si valvelor cardiace cu microorgani sme bacteriene provenite din alte focare de infectie sau prin inoculare iatrogen a). Toate aceste complicatii necesita tratament medical de urgenta, deoarece pun via ta pacientului in pericol (aparitia insuficientei cardiace acute). Mod de viata al pacientilor cu stenoza mitralaSus Exercitiul fizic Persoanele diagnosticate cu stenoza mitrala trebuie sa evite efortul fizic exage rat, deoarece acesta poate agrava evolutia bolii. Este necesar controlul medical de specialitate, periodic, pentru a stabilii tipul efortului fizic care poate f i efectuat de pacient. Odata cu aparitia semnelor de insuficienta cardiaca, efor tul fizic trebuie redus semnificativ, pentru a preveni aparitia complicatiilor. In unele cazuri se ia in considerare chiar schimbarea meseriei pacientului, daca aceasta presupune efectuarea unui efort fizic exagerat. Sunt recomandate plimbarile si exercitiile de gimnastica medicala. Nu sunt recom andate inotul, joggingul sau aerobicul. Dieta

Stenoza mitrala necesita stabilirea unei diete adecvate care sa previna pe cat p osibil aparitia unor complicatii. Dieta este obligatoriu hiposodata (cu un conti nut scazut de sare), pentru a evita incarcarea volemica si formarea de edeme. Ex cesul de fluide cresc lucrul mecanic al cordului si agraveaza insuficienta cardi aca. De asemenea un regim normosodat sau chiar hipersodat, poate accentua unele simpt ome precum: fatigabilitatea marcata, dispneea, edemele. Alimentele care trebuie evitate in cazul persoanelor cardiace sunt: cipsurile, alunele, carnea si branza procesata, conservele, pizza, maslinele, mancarea tip fast-food si mancarea sem i-preparata. De fiecare data cand se consuma produse alimentare noi, se recomanda citirea cu atentie a etichetelor. De asemenea trebuie consultat medicul specialist in cazul schimbarii medicatiei (exista anumite preparate medicamentoase care au un conti nut ridicat de sodiu si care trebuie evitate). Antibioterapia Persoanele diagnosticate cu stenoza mitrala a un risc crescut de a dezvolta endo cardita infectioasa, o afectiune care consta in infectia bacteriana a camerelor si valvelor cardiace. Endocardita bacteriana apare de obicei la nivelul valvelor anterior lezate si foarte rar in cazul pacientilor cu valve native integre. Tra tamentul antibiotic este necesar ori de cate ori pacientul diagnosticat cu steno za mitrala trebuie sa efectueze o manevra invaziva (sangeranda), care poate sa i ntroduca in circulatia sangvina un microorganism bacterian si care se poate apoi localiza la nivelul inimii. Antibioterapia este obligatorie inaintea oricarei dintre urmatoarele manevre: - interventii stomatologice sangerande - procedee chirurgicale de orice fel - operatie de cezariana (nasterea fiziologica este contraindicata in randul paci entelor cu stenoza mitrala) - traumatisme (fracturi, contuzii, taieturi, etc.) - efectuarea unor investigatii precum: endoscopia digestiva superioara, colonosc opia, cistoscopia, tubaj gastro-duodenal, etc. (doar in anumite cazuri atent sel ectionate).