Sunteți pe pagina 1din 42

Cuprins

CAP.I - APARATUL CARDIO-VASCULAR

 INIMA

 FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO- VASCULAR

 REGLARE NERVOASA A CIRCULAŢIEI SANGVINE

CAP.II - BOALA HIPERTENSIVA


 HIPERTENSIUNEA ARTERIALA ESENŢIALA

 ETIOPATOGENIE

CAP.III - TABLOU CLINIC


 CLASIFICAREA HTA

CAP.IV – INVESTIGATII

CAP.V- DIAGNOSTIC
 DIAGNOSTICUL POZITIV

 DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

1
CAP.VI - EVOLUŢIE SI COMPLICAŢII

CAP.VII-TRATAMENT
 TRATAMENT PROFILACTIC

 TRATAMENT IGIENO-DIETETIC

 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

 TRATAMENTUL URGENTELOR HIPERTENSIVE

CAP.VIII- ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL

CAP.IX - PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENŢILOR SI


TEHNICI DE LUCRU

 CAZUL 1

 CAZUL2

 CAZUL 3

CONCLUZII
i

BIBLIOGRAFIE

3
4
CAP.I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

Inima

Inima, organul central al aparatului cardiovascular, este situată în mediastin - între cei doi plămâni. Are
forma unei piramide triunghiulare, cu axul îndreptat oblic în jos, la stânga şi înainte. Astfel. 1/3 din inimă este
situată la dreapta şi 2/3 la stânga planului mediosagital al corpului. Greutatea inimii este de 250-300 g.
Prezintă o faţă convexă, stemocostală, şi o faţă plană, diafragmatică.Cele două feţe se unesc printr-o margine
mai ascuţită, marginea dreaptă. Marginea stângă, rotunjită, vine în raport cu plămânul stâng. Baza inimii este
situată posterior şi la dreapta, aici găsindu-se vasele mari ale inimii. La baza inimii se află atriile, iar spre
vârf, ventriculele.
Pe suprafaţa inimii se găsesc o serie de şanţuri: două inter-ventriculare şi două atrii ventriculare, numite
şi şanţuri coronare, între atrii şi ventricule.
\
Vena cavă
superioară

Aricfâ
puli'Wiv
arS V ene
pu
Imanar
e
Atrluîtâix)
AUiu tJrcpt Valvă puirsiOivarS

Valvă
Valvă atrlovonWcuJară
atrtavciitrlculars,
stârxjâ
dreaptă

VCt'lrlC'jl drept ■Ventricul

vena cavă
inferioară

FIG.1 – MORFOLOGIA INIMII

6
s

Fiziologia aparatului cardio-vascular

Aparatul cardiovascular asigură circulaţia sângelui şi a limfei în organism. Prin aceasta se


îndeplinesc două funcţii majore:
 distribuirea substanţelor nutritive şi a oxigenului tuturor celulelor din organism;
 colectarea produşilor tisulari de catabolism pentru a fi excretaţi. Forţa motrice a acestui
sistem este inima, în timp ce arterele reprezintă conductele de distribuţie, venele, rezervoarele de
sânge, asigurând întoarcerea acestuia la inimă, iar microcirculaţia (arteriole, metarteriole, capilare,
venule), teritoriul vascular la nivelul căruia au loc schimburile de substanţe şi gaze.

o Fiziologia circulaţiei sângelui


Cu studiul circulaţiei sângelui se ocupă hemodinamica. Sângele se deplasează în circuit
închis şi într-un singur sens. Deoarece mica şi marea circulaţie sunt dispuse în serie, volumul de
sânge pompat de ventriculul stâng, într-un minut, în marea circulaţie, este egal cu cel pompat de
ventriculul drept în mica circulaţie.
o Circulaţia arterială
Arterele sunt vase prin care sângele iese din inimă au următoarele proprietăţi funcţionale:
 Elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a se lăsa destinse când creşte
presiunea sângelui şi de a reveni la calibrul iniţial când presiunea a scăzut la valori mai mici. în
timpul sistolei ventriculare, în artere este pompat un volum de 75 ml de sânge peste cel conţinut in
aceste vase. Datorită elasticităţii, unda de şoc sistolică este amortizată
 Contractilitatea este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul
lumenului prin contractarea / relaxarea muşchilor netezi din peretele lor. Acest fapt permite un
control fin al distribuţiei debitului cardiac către diferite organe şi ţesuturi.
 Presiunea arterială - sângele circulă în vase sub o anumită presiune, care depăşeşte
presiunea atmosferică cu 120 mm Hg în timpul sistolei ventriculare stângi şi cu 80 mm Hg în timpul
diastolei în practica medicală curentă, la om, presiunea sângelui se apreciază indirect, prin măsurarea
tensiunii arteriale. Aceasta se detennină măsurând contrapresiunea necesară a fi aplicată la exteriorul
arterei, pentru a egala presiunea sângelui din interior.

o Factorii determinanţi ai presiunii arteriale sunt:


 Debitul cardiac. Presiunea arterială variază proporţional cu acesta.
 Rezistenta periferică reprezintă totalitatea factorilor care se opun curgerii sângelui prin
vase. Este invers proporţională cu puterea a 4-a a razei vasului şi direct proporţională cu
vâscozitatea sângelui şi lungimea vasului.Cea mai mare rezistenţă se întâlneşte la nivelul arteriolelor.
Cu cât vasul este mai îngust şi mai lung, cu atât rezistenţa pe care o opune curgerii sângelui este mai
mare.
 Volumul sanguin (volemia) variază concordant cu variaţia lichidelor extracelulare
(LEC). în scăderi ale volumului LEC, scade şi volemia şi se produce o diminuare a presiunii arteriale
(hipotensiune); în creşteri ale LEC, creşte volemia şi se produce o creştere a presiunii arteriale
(hipertensiune). 7
.
Reglarea nervoasă a circulaţiei sangvine

Sistemul nervos afectează în special funcţiile globale, ca, de exemplu, redistribuţia


sangvină în diverse teritorii ale organismului, creşterea activităţii pompei cardiace, şi asigură în
special controlul rapid al presiunii arteriale. Sistemul nervos controlează circulaţia exclusiv prin
intermediul sistemului nervos vegetativ, mai ales prin sistemul nervos simpatic; sistemul nervos
parasimpatic este important în reglarea funcţiilor cordului.
Nervii simpatici conţin un număr foarte mare de fibre vasoconstrictoare şi doar puţine fibre
vasodilatatoare. Fibrele vasoconstrictoare sunt distribuite tuturor segmentelor aparatului circulator,
găsindu-se în număr mai mare în unele ţesuturi (rinichi, intestin, splină şi piele).
In substanţa reticulata bulbară şi in treimea interioara a punţii, Dilateral, se ana centrul
vasomotor. Acest centru transmite impulsuri eferente prin măduva spinării şi, de aici, prin fibre
simpatice vasoconstrictoare, ia aproape toate vasele sangvine, care prezintă o zonă
vasoconstrictoare şi o zonă vasodilatatoare.
CAP.II

BOALA HIPERTENSIVĂ

Definiţie: hipertensiunea arterială e un sindrom caracterizat prin creşterea presiunii sistolice şi


a celei diastolice peste valorile normale. Dupa O.M.S. se consideră valori normale pentru
presiunea maximă 140 -160 mm Hg, interpretate în raport cu vârsta, sexul şi greutatea, iar
pentru minimă 90 - 95 mm Hg.
Clasificare: în funcţie de etiologie se deosebesc:
Hipertensiunea arterială esenţială, în care nu se poate evidenţia o cauză organică şi
hipertensiunea arterială secundară sau simptomatică, în care este dovedită cauza. Se deosebesc
hipertensiuni secundare renale, endocrine, neurogene şi cardiovasculare, în funcţie de evoluţie
se acceptă astăzi clasificarea propusă de O.M.S.:
 stadiul I , caracterizat prin depăşirea valorilor normale de 140 -160/90 - 95 mm
Hg;
 stadiul al II-lea, caracterizat prin semne de hipertrofie cardiovasculară.
Hipertrofia ventriculului stâng poate fi constatată clinic, prin electrocardiografie,
radiologie şi prin examenul fundului de ochi (angiopatie hipertensivă);
o stadiul al IlI-lea, caracterizat prin apariţia complicaţiilor cardiace, coronariene, cerebrale
şi renale.
Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai raspandite boli. Presiunea arterială
poate creste fie prin marirea debitului, fie prin creşterea rezistentei.
o Hipertensiuni arteriale simptomatice:
De cauza renala: din acest grup fac parte hipertensiunile reno-vasculare [anomalii
congenitale ale vaselor renale (stenoze, anevrisme), tromboze, embolii], hipertensiunile din bolile
parenchimului renal (glomerulonefrita acută şi cronică, leziunile renale din diabet, pielonefritele
etc). In apariţia hipertensiunii renale, rolul principal este deţinut de o enzimă care ia naştere în
rinichiul ischemic (cu circulaţia insuficientă) şi care se numeşte renină. Aceasta se transforma în
sânge într-o substanţă hipertensivă numita angiotensină. E importantă precizarea etiologiei renale,
deoarece unele forme sunt susceptibile de intervenţie chirurgicală (hipertensiunea reno-vasculara,
unele pielonefrite). Tratamentul se adreseaza atât bolii de bază, cât şi hipertensiunii arteriale. De
cauza endocrina. Din acest grup fac parte:
o feocromocitomul - o tumoare localizată în medulara glandei suprarenale, caracterizată prin
crize paroxistice de hipertensiune, datorate descărcării în circulaţie de catecolamine (adrenalina şi
noradrenalina); Tratamentul este chirurgical;
o hiperaldosteronismul primar (adenom corticosuprarenal cu secreţie excesivă de aldosteron);
o sindrom Cushing, datorat unei tumori corticosuprarenale sau hipofizare care se caracterizează
prin hipertensiune, obezitate, vergeturi, hirsutism şi creşterea eliminării urinare a 17-cetosteroizilor;
»

Tratamentul este chirurgical;


o hipertensiuni endocrine mai apar in hipertiroidism şi în cursul sarcinii; în cursul primei sarcini
poate apărea o hipertensiune reversibilă, recidivând eventual cu fiecare nouă sarcină; alteori,
graviditatea agravează o hipertensiune arterială preexistenta, de altă natură.
De cauza cardiovasculara: bolile însoţite de hipertensiune arterială sunt: coarctaţia aortică,
blocul complet, insuficienţa aortică şi ateroscleroza.

o ETIOPATOGENIE
o Ereditatea
- afecţiunea se întâlneşte în proporţie de 20 - 80 % în antecedentele familiale ale bolnavilor;
- factorul genetic explică existenţa familiilor de hipertensivi; la rudele de gradul I se consideră că

atunci când:

- unul din părinţi este hipertensiv descendenţii fac boala în procentaj de 50 %;

- ambii părinţi sunt hipertensivi, descendenţii fac boala în procentaj de 70 %.

o Factori ai sistemului nervos


Intervin prin condiţionarea reactivităţii organismului la stimuli din mediul
extern:
- încordările psiho-emoţionale mici, dar permanente sau puternice;
- profesiunile generatoare de astfel de stări;
- oboseală psiho-fizică: ca urmare a unei activităţi iraţionale şi odihnă insuficientă determină
o stare de neadaptare a organismului la incitaţiile mediului extern;
- stresul psiho-social: incidenţa HTA ESENŢIALĂ este mai crescută:
- la subiecţii expuşi stresului;
- în mediul urban faţă de cel rural, prin descărcarea de catecolamine.
o Aportul crescut de sare
- TA creşte mai frecvent şi la o vârstă mai tânără a căror ingestie de NaCl depăşeşte 20 g/zi
datorită anumitor obiceiuri culinare;
- nivelul TA este scăzut la populaţia care consumă sare sub 5 g/zi;
Aportul crescut de sare determină scăderea activităţii receptorilor alfa- aclrenergici vasculari, a
căror stimulare (în condiţii normale) determină TA şi produc o inhibiţie reflexă a impulsului simpatic.
o Supraalimentaţia
Regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exogenă care frecvent se însoţeşte de HTA,
datorită creşterii rezistenţei periferice prin patul vascular suplimentar din ţesutul adipos.
o Factori Medicamentoşi
Consumul cronic al anumitor medicamente:
- anticoncepţionale orale;
- corticosteroizi;
- antiinflamatorii nesteroide determină o creştere proporţională a cazurilor de HTA.
o Factori endocrini
- intră în discuţie întrucât se constată frecvent hipertensiunea instalată la menopauză;
- de asemenea, se cunoaşte rolul unor hormoni elaboraţi de glanda suprarenală, între care
amintim: cotecolaminele (substanţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor.
o Factori Infecţioşi
Cercetări numeroase au subliniat că, după unele infecţii, se instalează HTA (s-a evidenţiat HTA după
angine streptococcice).
o HTA de sarcină
HTA din timpul sarcinii:
- afectează aproximativ 3 % din femeile gravide;
- constituie o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate cardio-vasculară;
- femeile cu HTA ESENŢIALĂ au un risc crescut de mortalitate perinatală, la fel ca şi produsul
de concepţie;
- riscul maxim îl au pacientele cu TA diastolică mai mare de 109 mm Hg cărora de altfel, sarcina
le este contraindicată;
- HTA apare după a 24 - a săptămână de evoluţie a sarcinii;
- e însoţită adesea de edem şi proteimeie (obişnuit sub 2,5 g/zi);
- dispare complet postpartum, dar cu repetare la noi sarcini.
-
o Simptomatologie
Exceptând cazurile cu evoluţie asimptomatică cauzele bolnavilor hipertensivi constau din:
- cefalce occipitală (fronto-parietală):
- proporţională cu valori tensionale;
- cu caracter pulsatil;
- cu caracter matinal;
- cedează peste zi sau la antinevralgice;
- însoţită sau precedată de tulburări vizuale sau digestive;
- bolnavii relatează că cefaleea este favorizată de: ingestia de alcool, suprasolicitarea intelectuală
- ameţeli.
- de intensitate variabilă;
- în legătură mai ales cu schimbarea bruscă a poziţiei: trecerea de la cito la orto- statism.
- tulburări vizuale:
- puncte negre sau luminoase în câmpul vizual;
- “muşte zburătoare”;
- vedere înceţoşată;
- diplopie;
- globi strălucitori;
- cecitate trecătoare (uneori).
- tulburări auditive:
- pocnituri;
- senzaţie de ploaie;
- tulburări cardiace:
- dispneea este dificultatea de a respira şi se caracterizează prin sete de aer şi
- senzaţie de sufocare.
o Simptome funcţionale:
- oboseala la mers: cârcei şi mai ales parestezii fie cu caracter de:
»

- arsură sau amorţeală;

- frig sau hiperestezie.

- claudicaţie intermitentă

- este durerea care apare la efort, în special la mers;

- calmată prin repaus;

- cu sediul în gambă, excepţional deasupra genunchiului;

- are caracter de crampă.

Modificările fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstricţia arterială şi

creşterea conţinutului peretelui arteriolar în apă şi sare. Mai târziu apar leziuni organice şi

ateroscleroza, care grăbesc evoluţia şi întunecă prognosticul prin complicaţii.


CAP. III

TABLOU CLINIC

Clasic, se deosebesc trei stadii:


 Stadiul prehipertensiv poate fi afirmat pe baza ascendenţei ereditare
hipertensive, apariţiei unor puseuri tensionale trecătoare şi a unor teste care stabilesc creşterea
anormala a presiunii arteriale, comparativ cu normalul. Cel mai cunoscut este testul presor la
rece, care este pozitiv când, introducând mâna în apă la 4°, valorile T.A. cresc cu peste 40 mm
Hg.
 Stadiul de hipertensiune intermitentă, caracterizat prin perioade de
hipertensiune, iară alte semne clinice, alternând cu perioade normale.
 Stadiul de hipertensiune permanentă: în peste 90% din cazuri, hipertensiunea
arterială este depistată în acest stadiu.
Dupa manifestari se deosebesc:
- forma benignă, care evoluează progresiv şi se caracterizează prin:
- semne care apar la examenul arterelor, artere sinuoase şi rigide, puls bine bătut;
- semne de fragilitate capilară; diverse manifestări hemoragice (epistaxis,
metroragii, uneori hematemeze, hemoragii retiniene etc);
- semne cerebrale: cefalee occipitală, de obicei dimineaţa, la trezire, ameţeli, oboseală,
astenie, insomnie, tulburări de memorie şi concentrare, modificări de caracter, frecvent tulburări
de vedere („muşte zburatoare", vedere încetoşată); cefalee cu caracter pulsatil, ameţeală,
tulburările de vedere şi tulburările trecătoare de constienţă şi de limbaj sunt cele mai frecvente
tulburări funcţionale, comune tuturor formelor de hipertensiune; - furnicături la nivelul
extremităţilor, ameţeli, senzaţia de „deget mort";
- examenul inimii relevă subiectiv palpitatii, dureri precordiale, diferite grade de dispnee, iar
obiectiv, semne de mărire a inimii stângi (hipertrofie şi digitatie);
- radiologia, electrocardiografía, fundul de ochi şi probele funcţionale renale apreciaza gradul
de evolutivitate al hipertensiunii arteriale.
- în ultimul stadiu al formei benigne care se instalează dupa mulţi ani de evoluţie - apar

complicaţii: insuficienţa cardiacă stângă sau totală, cardiopatie ischemică, complicaţii cerebrale sau

renale.

- forma maligna are o evoluţie rapidă şi o mortalitate ridicată. Poate fi malignă de la început

sau se poate maligniza pe parcurs. Valorile tensionale sunt mari, în special cea diastolică depăşind

130 mm Hg, rezistente la Tratament. Starea generală este alterată rapid (astenie, slăbire, paloare,

cefalee intensă), fundul de ochi este grav şi precoce alterat, complicaţiile apar de timpuriu, în special

insuficienţa renală (progresivă şi ireductibilă).

13
CAP. IV

INVESTIGAŢII
Probe clinice:

o Tensiunea arterială
Tensiunea arterială este forţa cu care sângele circulant apasă asupra pereţilor arteriali. Se
deosebesc o tensiune arterială maximă sau sistolică care corespunde sistolei ventriculare şi o
tensiune minimă sau diastolică care corespunde sfârşitului diastolei. Valorile normale sunt
considerate astăzi pentru maximă 140 - 160 mmHg, iar pentru minimă 90 - 95 mmHg (Comitetul
de experţi al O.M.S.).
În general există variaţii ale TA în funcţie de vârsta, sex, poziţie, efort muscular, excitaţii
psihice, mese, greutatea corporala, sarcini, apnee, tuse.
Pentru evitarea factorilor care influenţează aceasta se ia cand bolnavul e in repaos fizic şi
psihic, culcat timp de 10 - 30 minute, efectuându-se mai multe înregistrări şi notându-se cea mai
mică valoare, respectând aceeaşi oră de înregistrare şi utilizându-se acelaşi aparat. Corect, TA
trebuie masurată la humerala, bilateral (pentru a surprinde o eventuală asimetrie tensională), în
clinostatism sau în poziţie şezândă, în ortostatism, iar uneori şi la membrele pelviene
(indispensabil în unele forme de hipertensiune)
Pulsul este o expansiune ritmică sincronă cu bătăile inimii şi se percepe când se comprimă o
arteră pe un plan rezistent.
Se realizează prin palparea diferitelor artere accesibile: cardotidă, brahială, radială,
femurală, poplitee, tibială posterioară, pedioasă. In practica medicală se apreciază de regulă pulsul
radial. Palparea pulsului radial trebuie făcută în acelaşi timp la ambele artere radiale, urmărind
dacă unda de puls are în cele două puncte aceaşi amplitudine şi survine simultan; în acest sens se
vorbeşte de simetria şi sincronismul undei de puls.

o Înregistrarea grafică a pulsului arterial


Se realizează cu dispozitive mecanice (Marey) sau prin pletismografie fotoelectrică; traseul
obţinut poartă numele de sfigmogramă. înregistrarea se poate face la nivelul unei artere apropiate
de inimă (sfigmograma centrală), sau la nivelul unei artere periferice (sfigmograma periferică).
Aspectele morfologice ale sfigmogramei centrale sunt descrise la capitolul referitor la
explorările mecanocardiografice cardiovasculare.
Calităţile pulsului arterial
Se apreciază în mod subiectiv prin palpare, sau în mod obiectiv prin analiza
sfigmogramei. Semiologia pulsului distinge cinci calităţi fundamentale:
 frecvenţa se apreciază numărând pulsaţiile timp de un minut; cu rare excepţii
este egală cu frecvenţa contracţiilor cardiace, fiind cuprinsă între 60-90/min. Creşterea frecvenţei se
numeşte tahicardie (puls frequentus), iar scăderea, bradicardie (puls rarus).
 ritmul se referă la intervalul dintre două pulsaţii succesive; un interval constant
caracterizează un puls regulat (puls regularis) sau ritmic, iar modificarea intervalului caracterizează
un puls neregulat (puls iregularis) sau aritmie. Aritmia poate fi intermitentă când pe un fond de
ritm regulat intervin unele neregularităţi izolate (exemplu extrasistole), sau absolută (exemplu
fibrilaţia atrială).
 viteza indică rapiditatea cu care apare şi dispare unda pulsatilă arterială. Pulsul
celer este considerat atunci când unda pulsatilă apare şi dispare cu rapiditate. Pulsul tardus este un
un puls care se palpează un timp mai îndelungat, deoarece distensia arterei se face cu întârziere .
 amplitudinea se referă la mărimea undei de puls. Se distinge astfel un puls amplu
(puls magnus), care izbeşte cu forţă degetul şi un puls mic (puls parvus), slab perceptibil.
 tensiunea se apreciază după forţa necesară pentru a comprima artera şi a obţine
dispariţia pulsului. Din acest punct de vedere se distinge un puls dur (puls durus), greu
comprimabil şi un puls moale (puls mollis), uşor depresibil.

Electrocardiografia
Este o metodă de investigaţie care se ocupă cu studiul fenomenelor bioelectrice pe care le
produce inima în cursul activităţii sale. Curenţii electrici produşi de inimă sunt de o intensitate
foarte slabă şi se transmit la suprafaţa tegumentelor prin tesuturi, a căror rezistenţă le reduce şi mai
mult voltajul. Pentru a fi înregistrate este necesară amplificarea lor cu aparate foarte sensibile.
Captarea curenţilor se face cu doi electrozi plasaţi în două puncte diferite ale inimii sau chiar la
distanţă de inimă.
Examenul fundului de ochi- completat cu determinarea presiunii centrale a retinei, este
obligatoriu de efectuat oricărui bolnav hipertensiv;
 După examenul fundului de ochi (F.O.) pot fi 4 stadii:
 stadiul I:
scleroza incipientă:
- îngustarea arteriolelor retiniene;
-venule uşor dilatate (lărgite);
 stadiul II:
arterioscleroză moderată:
-accentuarea reflexelor arteriale;
-semnul încrucişării arterio-venoase (SALUS - GUNN);
-îngustare generală sau circumscrisă a arteriolelor stadiul III: retinită
angiospastică caracterizată prin:
- exudate şi hemoragii;
- modificări sclerotice şi spastice ale arteriolelor. stadiul IV: edem
papilar combinat cu modificări ale F.O. întâlnite în stadiul III.
Alte metode grafice.
- vectocardiografia este o metoda grafică derivată din ECG, care dă o reprezentare
spaţială a activităţii electrice a inimii.
- fonocardioşrafia este o metodă care înregistrează grafic zgomotele şi suflurile
produse de inimă, cu ajutorul unui microfon aşezat pe diferitele focare de auscul-tatie. Se
înregistrează de obicei simultan cu electrocardiograma. Fonocardiograma j normala prezintă
grupuri de vibraţii care reprezintă zgomotele 1 şi 2, uneori chiar şi zgomotele 3 şi 4.
- stigmografia constă în înscrierea grafică a pulsului arterial, în special a celui radial.
Se poate înregistra şi pulsul carotidian.
- flebograţia înregistrează pulsaţiile venei jugulare.
Testul presor la rece, care este pozitiv când, introducând mana in apa la 4°, valorile T.A.
cresc cu peste 40 mm Hg.
CAP. V
i

DIAGNOSTIC

o DIAGNOSTICUL POZITIV
- se pune pe examenul clinic, în care anamneza joacă un rol important, ţinând seama de apariţia
bruscă a simptomelor şi cauza provocatoare.
Anamneza se axeaza pe:
- evidenţierea factorilor de risc modificabili (excesul ponderal, consumul salin,
colesterolul, nivelul activitatii fizice, stresorii psihosociali, consumul de alcool si
fumatul);
- determinarea consumului de medicamente ce pot influenta TA (contraceptive orale, steroide,
preparate antiinflamatorii nesteroidiene, decongestante nazale, antidepresante sau inhibitori ai
MAO);
- evidenţierea antecedentelor eredocolaterale de HTA, de boli cardiovasculare, ccrebrovasculare,
diabet zaharat;
- evidenţierea simptomelor si semnelor de afectare a organelor tinta;
- evidenţierea simptomelor sugestive pentru HTA secundara;

o DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
Diagnosticul diferenţial se face între HTA esenţiala, pseudo-hipertensiunea arteriala si formele
secundare de HTA în:
- Afecţiuni ale parenchimului renal;
- Afecţiuni rcnovasculare;
- Aldosteronism primar;
- Sindromul Cushing;
- Feocromocitom;
- Insuficienta valvei aortice;
- Coarctatia de aorta;
- Folosirea contraceptivelor orale;
- Hipertiroidism.
CAP. VI

EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII
În forma benignă, cea mai obişnuită, boala durează ani sau chiar zeci de ani. Sub influenţa
unui tratament corect şi precoce pot apărea remisiuni importante.
În forma malignă, evoluţia este foarte rapidă, etapele bolii fiind parcurse în 1 - 3 ani.
Indiferent de etiologie, fiecare formă de hipertensiune arterială, în raport cu caracterul său
evolutiv, poate fi benignă sau malignă şi parcurge, în evoluţia sa, cele trei stadii din clasificarea
propusă de O.M.S.
În stadiul al IlI-lea apar complicaţii: la nivelul aparatului cardiovascular (insuficienţă
ventriculară stângă acută şi cronică, insuficienţă cardiacă globală, infarct miocardic, anevrism
disecant); la nivelul circulaţiei cerebrale (encefalopatie hipertensivă, tromboze şi hemoragii
cerebrale); la nivelul rinichiului (tulburări variate, de ia alterări funcţionale, pănă la scleroză cu
insuficienţă renală).
Complicaţiile depind de forma clinică - benignă sau malignă. Astfel, în hipertensiunea
benignă complicaţiile se datorează aterosclerozei, cele mai frecvente fiind tromboza cerebrală şi
infarctul miocardic. în hipertensiunea malignă domină degradarea arteriolară. Aici se întâlnesc frecvent
encefalopatia hipertensivă, hemoragia cerebrală, insuficienţa cardiacă şi insuficienţa renală.
Prognosticul depinde de forma clinică - benignă sau malignă - de ereditate, de nivelul tensiunii
diastolice şi bazale, de vârsta (tinerii fac forme mai grave), de respectarea Tratamentului, de modul de
viaţă recomandat şi, in sfarsit, de apariţia complicaţiilor.
Prognosticul este favorabil în primul stadiu de boală, fiind mai rezervat în stadiul al doilea şi
mai ales în al treilea. Moartea se datorează îndeosebi complicaţiilor cardiace, cerebrale şi renale.
Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând normalizarea
valorilor tensionale. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări:
- explorarea trebuie bine făcută deoarece sunt hipertensiuni care beneficiază de tratament
chirurgical (hipertensiunile reno-vasculare);
- tratamentul trebuie să fie complex, igieno-dietetic, medicamentos etc;
- tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în condiţii de ambulator, nu de spital;
- drogurile hipotensive vor fi administrate la început în cantităţi mai mici şi mărite apoi
progresiv, până la normalizarea tensiunii arteriale. Este bine ca drogurile hipotensive să fie asociate şi
la începutul Tratamentului asocierea să cuprindă un hipotensiv cu un diuretic tiazidic;
- trebuie ţinut seama de ateroscleroza asociată, de aici (mai ales la vârstnici) decurgând
prudenţa, pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale, coronariene şi periferice (niciodată nu
se va începe cu doze mari, brutale);
- deoarece multe hipertensiuni sunt consecinţa sau sunt asociate aterosclerozei, regimul şi
Tratamentul vor fi adaptate acesteia din urmă. Se vor combate obezitatea, guta, diabetul zaharat,
hiperlipoproteinemiile etc;
- repausul nu trebuie să fie absolut. Exerciţiile fizice, mersul pe jos şi gimnastica medicală,
fac parte din Tratament. Efortul fizic va fi dozat şi adaptat posibilităţilor bolnavului;
- sedativele şi tranchilizantele sunt de multe ori necesare;
- dieta va fi saracă în colesterol şi în grăsimi saturate;
- este bine ca tratamentul să fie şi vasodilatator coronarian, deoarece asociaţia cardiopatie
ischemică - hipertensiune arterială este foarte frecventa;

CAP. VII

TRATAMENT
Tratamentul HTA trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând normalizarea
valorilor tensionale. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări:
- tratamentul trebuie să fie complex, igieno-dietetic, medicamentos;
- tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în condiţii de ambulator, nu de
spital;
- mai înainte de a folosi medicaţia antihipertensivă se va urmări pacientul timp de
3 luni;
- când necesitatea medicaţiei se impune, alegerea medicamentului va ţine seama de:
stadiul bolii şi de particularităţile cazului;
- medicaţia nu va fi administrată:
 în HTA care cedează la: repaus, regim hiposodat, sedative;
 la vârstnici cu HTA sistolică înjur de 180 mm Hg;
- tratamentul HTA va fi continuu, toată viaţa, cu antihipertensive în doză de întreţinere ;
- controlul: • TA se va efectua la 2 - 3 ani;
• probelor biologice, de 2 ori pe an;
- tratamentul se consideră eficace, când la adult TA diastolică scade sub 95 mm Hg.

o TRATAMENT PREVENTIV

- tratarea cauzei;
- repausul nu trebuie să fie absolut. Ecxerciţiile fizice, mersul pe jos şi gimnastica
medicală fac parte din tratament;
- au o mare importanţă mijloacele psihoterapice, combaterea anxietăţii şi evitarea
situaţiilor conflictuale;
- combaterea stresului la nevoie cu: tranchilizante - MEPROBAMAT, DIAZEPAM -
sedative: FENOBARBITAL;
- vor fi cultivate preocupările care produc relaxarea: plimbări, lectură, muzică,
teatru;
- se interzice fumatul.

o TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC

Regimul va fi echilibrat şi suficient urmărindu-se menţinerea unei greutăţi


normale.
Regimul alimentar trebuie să combată supraponderea şi dislipidemiile, cu scopul
de a preveni ATS, de aceea regimul va fi:
 hipocaloric;
 normoprotidic;
 hipoglicidic;
 hipolipidic, cu reducerea mai accentuată a grăsimilor de origine animală.
Indiferent de bolile asociate, regimul va fi hipo- sau desodat:
 dieta hiposodată (sub 3 g sare / zi) se va intercala cu zile de regim KEMPNER:
orez, zahăr, fructe, se aplică în formele foarte severe, dar este greu de suportat;
 regimul desodat relativ (2 - 5 g sare / zi), este mai uşor de acceptat. Acesta va
fi adaptat în funcţie de starea clinică:
 restricţia de lichide nu este necesară, deoarece reducerea sării duce la scăderea
nevoilor de apă şi a setei;
 nu se consumă cafea şi alcool decât în cantităţi foarte mici;
 condiţia esenţială a eficacităţii regimului alimentar este menţinerea sa pe tot restul
vieţii.
Tratamentul medicamentos foloseste numeroşi agenţi hipotensivi, sedative şi hipnotice
(barbiturice, Bromoval, clordelazin, tranchilizante), Hydergine (Reder-gin), Tratamentul vizează
normalizarea valorilor tensionale. Efectul este atins dacă T.A. oscilează intre 90/70 şi 130/90 mm
Hg în ortostatism şi nu depăsesc 170/110 , mm Hg în decubit. O atenţie deosebită trebuie acordată
scăderii T.A. în cazul hipertensiunii cu insuficienta renala sau cu tulburări de irigaţie cerebrala sau
coronariana.
Tratamentul hipotensiv este complex, cuprinde numeroase droguri cu diferite moduri de
acţiune. In funcţie de locul şi mecanismul de acţiune, hipotensoarele pot fi clasificate astfel:
- Vasodilatatoare, cu acţiune asupra peretului vascular, iară relaţie cu terminaţiile nervoase:
hidralazina, minoxidilul, verapamilul, nifedipina, diureticele (care acţionează reducând volumul
sanguin), nitroprusiatul de sodiu şi diazoxidul.
Hipotensoare cu acţiune pe receptorii simpatici, blocând transmiterea adrenergică:
- blocante ale receptorilor alfa adrenergici (prazosin, fentolamină);
- blocante aie receptorilor beta adrenergici (propranololul şi celelalte);
- blocantele receptorilor alfa şi beta adrenergici (labetololul - Tenormin).
- Cu acţiune asupra fibrelor nervoase simpatice, postganglionare sau terminaţiilor nervoase:
guanetidina, reserpina şi alfa-metildopa. Ultimele două acţionează şi asupra sistemului nervos central.
- Cu acţiune asupra ganglionilor autonomi simpatici: trimetafan.
- Cu acţiune asupra sistemului nervos central: clonidina, alfa-metildopa şi reserpina.
- Cu acţiune asupra volumului sanguin: diureticele.
- Antagonisti ai sistemului renina - angiotensina. Dintre aceştia saralazina (antagonist al
angiotensinei II) şi enalapril, captopril, lisinopril (inhibitor al enzimei de conversie a angiotensiei I in
angiotensiva II).
Cele mai folosite antihipertensive sunt blocantele de calciu şi inhibitorii enzimei de conversie.
Profilaxia hipertensiunii arteriale urmăreşte educarea în vederea unui comportament adecvat de
viaţă, chiar orientarea profesională a descendenţilor din părinţi hipertensivi, a bolnavilor în stadiul
prehipertensiv, deci a persoanelor susceptibile de a face boala. Foarte importantă este şi profilaxia
complicaţiilor, realizabilă prin asigurarea cooperării bolnavului şi prin recomandări ferme şi
judicioase.
Din medicaţia hipotensoare disponibilă în prezent, patru grupe de medicamente sunt utilizate
mai frecvent: betablocantele, blocantele canalelor de calciu, substante actionand pe sistemul
renina-angiotensina şi diureticele.
 Betablocantele scad forţa de contracţie a cordului, excitabilitatea, au acţiune antiaritmică,
antianginoasă şi antihipertensivă. Se subimpart in:
- betablocante neselective: oxiprenoloi (Trasicor etc), pindolol (Visken etc), propranolol;
- betablocante selective (P, selective): metoprolol (Bloxan etc), atenolol (Vascoten etc),
- nebivolol (Nebilet etc), talinolol (Cordanum etc).
 Blocante ale canalelor de calciu: produc vasodilatatie coronară cu creşterea debitului
sanguin coronar, diminuează rezistenta periferică şi tensiunea arterială, cresc circulaţia cerebrală.
Au efect inotrop negativ, scad frecvenţa cardiacă, scad conducerea la nivelul nodului
atrioventricular, diminuează travaliul cardiac şi consumul de oxigen. O clasificare clinică a
blocantelor canalelor de calciu poate fi:
- blocante ale canalelor de calciu cu efecte principale vasculare: nifedipina (Adalat,
Corinfar retard etc), nimodipina, nicardipina, nisoldipina, felodipina (Plendil), amlodipina (Norvasc
etc);
- blocante ale canalelor de calciu cu efecte principale cardiace: verapamil
(Cordamil, Isoptin etc), diltiazem (Diacordin, Cardil etc).
 Substante actionandpe sistemul renina-angiotensina:
- inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE): captopril (Capoten, Farcopril
etc), enalapril (ENAP, Renitec, Ednyt etc), lisinopril etc.
- antagonisti ai receptorilor de angiotensina II: losartan (Cozaar), valsartan (Diovan).
 Diuretice:
- diuretice de intensitate medie
- tiazide: hidroclorotiazida (Nefrix);
- sulfonamide: clortalidona (Hygroton).
- diuretice puternice (de ansa): furosemid (Furosemid, Lasix etc), acid etacrinic
- diuretice care economisesc potasiul: antagonisti ai aldosteronului (spironolactona,
triamteren, amilorid).
o TRATAMENTUL URGENTELOR HIPERTENSIVE
- Crizele hipertensive: sunt situaţii clinice în care creşterea adeseori subită a TA
diastolice la valori de 120 - 140 mm Hg sau mai ridicate necesită măsuri terapeutice prompte de
coborâre a valorilor tensionale la un nivel optim, capabil să asigure controlul simptomelor
hipertensiunii.

Manifestările clinice frecvent întâlnite în crizele hipertensive sunt:

- creşterea TA arteriale la valori mai mari de 120 mm Hg;


- fundul de ochi cu: hemoragii, exudate sau edem papilar;
- fenomene neurologice;
- manifestări cardiace: insuficienţă ventriculară stângă acută; cardiomegalie;
- manifestări renale, oligurie, proteinurie, retenţie azotată;
- manifestări digestive: greaţă, vărsături.
Crizele hipertensive
- se produc mai frecvent la pacienţii cu HTA esenţială ignorată sau neglijată terapeutic;
- mai rar ele apar din cauza unei hipertensiuni severe;
- uneori ele sunt datorate întreruperii brusce a tratamentului;
- crizele hipertensive reprezintă o urgenţă a.î., cifrele TA trebuie urgent coborâte;
zonele din care trebuie ieşit cât mai repede sunt:
- 250 mm Hg pentru maximă;
- 130 - 150 mm Hg pentru minimă

În funcţie de gravitate şi de prognostic, în cadrul crizelor hipertensive se delimitează ;


- urgenţe majore sau de gradul I;
- urgenţe de gradul II.

o URGENŢELE HIPERTENSIVE MAJORE sau de GRADUL I: sunt relativ rare


şi se definesc prin necesitatea de reducere prin tratament parenteral IA la valori acceptabile, în
maximum o oră, din cauză că prezenţa manifestărilor clinice severe şi a leziunilor majore ale
organelor “ţintă” sugerează sau favorizează o ameninţare a integrităţii acestor organe.
Acest grup cuprinde: encefalopatia hipertensivă, insuficienţa ventriculară stângă acută,
hemoragia cerebrală, anevrism aortic disecant, edem pulmonar acut.

o URGENŢELE HIPERTENSIVE de GRADUL II


- sunt mai frecvente şi au un tablou clinic mai puţin sever;
- apar la pacienţii fără leziuni importante ale organelor “ţintă”;
- solicită o terapie mai puţin agresivă, cu antihipertensive orale capabile să aducă
sub control valorile TA în 24 - 48 de ore;
- cuprind: HTA severă, epistaxisul masiv, hipertensiunea arşilor.
Măsurile care se impun în acest scop sunt:
- spitalizare imediată;
- administrare parenterală de droguri antihipertensive;
- supraveghere foarte atentă şi continuă a bolnavului;
- măsurarea frecventă a TA, în vederea modificărilor terapeutice.
S-au obţinut constant rezultate remarcabile în tratamentul puseurilor de HTA, asociind
din primul moment:
- FUROSEMID 1 fiolă şi PAPAVERINĂ I fiolă i.v. în seringi separate (precipită
în caz de amestec);
- dacă HTA nu cedează semnificativ, se repetă asociaţia după !/2 oră;
- în caz de răspuns nesatisfacător, se recurge, în următoarea Zi oră la:
RUNERVIL - 1 fiolă i.v.; foarte rar a fost nevoie de a doua fiolă de Runervil;
- dacă există ameninţare de:
EPA: se asociază LANATOSID C;
iminentă de edem cerebral: se asociază SULFAT DE MAGNEZIU i.v.
CAP. VIII

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL


Asistentul medical deţine o poziţie foarte importantă în îngrijirea acestor categorii de
bolnavi. Justificarea rolului acestuia rezida în caracterul unor boli cardiovasculare (insuficienţă
cardiacă, hipertensiune arterială, infarct miocardic etc), care reclamă o spitalizare îndelungată,
deci o supraveghere continuă.
Pe aceeaşi linie se situeaza şi frecvenţa accidentelor din bolile cardiovasculare (sincope,
colaps vascular, stop cardiac), ca şi a complicaţiilor. In sfârşit, dacă reţinem, faptul că multe
boli cardiovasculare reprezintă urgenţe medicale, tulburări de ritm, cardiopatii ischemice,
puseuri de hipertensiune, edem pulmnar etc), se poate înţelege mai bine rolul său. Dar pentru
a-şi îndeplini menirea, nu trebuie să se multumeasca să cunoască şi să aplice, chiar perfect,
diferitele tehnici de îngrijire a bolnavului, ci trebuie să cunoască noţiuni teoretice, care să-i
permită depistarea unui semn precoce, interpretarea acestuia şi, dacă este nevoie, chiar
intervenţia in situaţiile în care viaţa bolnavului depinde de cunoştinţele sale. Asistentul
medical este obligat să noteze toate datele referitoare la puls, urina, T.A., edeme, dietă,
medicaţie etc. El trebuie să asigure repausul fizic şi psihic al bolnavului, care, aproape în toate
aceste categorii de afecţiuni, este indispensabil. Nu trebuie însă să uite dezavantajele
repausului îndelungat la pat, fapt pentru care este necesar să se recomande alegerea poziţiei
şezânde sau semişezânde.
Adeseori, aceşti bolnavi sunt incapabili să se ocupe singuri de dânşii. Iată de ce
asistentul medical este dator să le asigure şi să urmareasca poziţia corectă în pat, schimbarea
lenjeriei, transportul, efectuarea zilnică a masajului gambelor şi picioarelor, pentru prevenirea
trombozelor. Toaleta zilnică a bolnavilor îi revine, de asemenea, lui. Nu trebuie să uite că unui
bolnav cu insuficienta cardiacă avansată îi este interzis efortul de toaletă zilnică. La fel de
important este şi repausul psihic. Vizitatorii numeroşi, discuţiile cu voce tare, chemările la
telefon, ca şi neînţelegerile familiale sau profesionale sunt tot atâtea cauze care pot frâna
evoluţia favorabilă.
o PLANURI DE ÎNGRIJIRE ALE PACIENŢILOR SI TEHNICI DE LUCRU

 CAZUL I CULEGEREA DATELOR

DATE GENERALE:

CAPITOLUL IX
Nume Prenume: IORDACHE ADRIAN

Data naşterii: 11.03. 1967

Sex:M

Stare civila: căsătorit

Naţionalitate: romana

Religie:ortodoxa

Ocupatie: medic veterinar


Domiciliul: Jud.Timiş, Loc. Peciu Nou, Nr. 30

Pacient in varsta de 48 ani este cunoscut cu HTA din 2000 cu simptome de vertij,
cefalee, dureri precordiale, insomnia, anxietate, palpitatii.Bolnava a mai fost internata in
urma cu u an pt.evaluare si tratament.Valorile tensionale masurate la internare sunt 210-
140mmHg. Bolnava cunoscuta hipertensiva prezintă la serviciul de urgenta al secţiei de
internării.

32
Problema
Pacientului Obiective Interventii Evaluare

- administrarea de
algocalmin o fiola la nevoie
- ameliorarea cefaleei - salonul sa fie bine aerisit, Cefaleea a mai
CEFALEE
- asigurarea confortului luminous, curat. cedat dupa
OCCIPITALA
si a linistei -bolnavul sa fie liniştit sa efectuarea
nu se enerveze intervenţiilor.

-reducerea valorilor -se adm la indicaţia


tensionale nu brusc pt. a medicului Metroprolo 100
VALORILE nu aparea unele mg 1 tb pe zi, Aspentor 15
TENSIONALE complicaţii ca de mg 1 tb pe zi Tertensiv 1.5
CRESCUTE ex.AVC. mg I/2 tb la 2 zile TA scade treptat
210/140mmHg -respectarea regimului asigurarea unei alimentatii
alimentar, regim corespunzatoar
alimentar
hiposodat,hipolip idic

-calmarea durerilor -se administreaza medicatia -durerile au mai


DURERI -pacientul sa prezinte o prescrisa de medic si se cedat, valoarea
PRECORDIALE stare de bine si fara masoara TA TA la
dureri masurare a fost
140/70 mmHg
ZI U A 1 I

Problema
pacientului Obiective Interventii Evaluare

- pacientul sa nu -recoltarea sângelui pt.


manance dimineaţa glicemie, cholesterol,
cand i se recolteaza creatinina, acid uric, - pacientului i se va
Pregatirea
pacientului pentru sânge GPT, GOT,gama GT, face examinari
probe de laborator -pregatirea psihica a bilirubina, trigliceride, paraclinice
pacientului lipide
-pacientul sa fie dus la -recoltarea urinei
investigaţiile -pac. este dus la EKG,
recomandate ECO

- scaderea temperaturii
Temperatura de 38 si aducerea ei la - se administreaza - febra a scăzut,
grade C limitele normale Paracetamol 1 tb/zi, se teg. au fost bine
- îngrijirea dau lichide călduţe ingrijite
tegumentelor - se aeriseste salonul

-combaterea -se adm. Bromazepam - pacientul a avut un


Insomnii insomniilor
Problema 3 mg-1 tb/seara somn liniştit
pacientului Obiective Interventii Evaluare

- pacientul sa nu fie - asigurarea unui - pacientul este mai


Anxietate
anxios climat de linişte, puţin anxios
evitarea enervării
- asigurarea repausului
fizic si psihic, sa se -palpitaţiile sunt mai
-pacientul sa nu respecte regimul reduse
Palpitatii prezinte palpitatii alimentar, medicatia,
masuratea TA zilnic

-asigurarea
confortului si a
Slăbiciune, liniştii, prevenirea
-asigurarea repausului
oboseala
la pat complicaţiilor, - pacientul se simte
asigurarea unu reg. mai bine
alimentar
corespunzător
-adm. Furosemid 1
- reducerea tb/zi, regim alimentar -edemele s-au redus
Edeme edemelor desodat
Problema
pacientului Obiective Interventii Evaluare

-pacientul se -regim de viata


externeaza cu echilibrat, evitarea
recomandari stresului psihic, - pacientul a inteles si
Externarea pacientului combaterea obezitatii, va respecta
exerciţii fizice, îndrumările primate.
plimbări, control
periodic

35
CULEGEREA DATELOR
C A Z U L II

DATE GENERALE

Nume:Tudorascu

Prenume: Angela

Data naşterii:22.11.1948

Sex:F

Stare civila:casatorita

Religie:ortodoxa

Nationalitate:romana

Ocupatie:pensionara

Domiciliul:Jud.Timis, Loc. Checea

Pacienta este cunoscuta hipertensiva si este monitorizata prin dispensarul territorial si


policlinica cu treatment hipotensiv.Se prezintă la serviciul de urgenta dupa, masurarea
tensiunii s-au obtinut valorile 175/1 lOmmHg.Din anamneza bolnavului aflam ca acesta a
interrupt medicatia in urma cu 3 saptamani si a consumat băuturii alcoolice.
Problema
pacientului Obiective Interventii Evaluare

-asigurarea poziţiei -bolnavul nu prezintă


Dispnee - normalizarea favorabile, se evita modificări de
dispneei
schimbările bruşte de respiraţie.
temperatura

-asigurara unei - se observa


Alimentatie -seI reduce aportul de
alimentatii normaleZIUA diminuarea cantitatii
exagerata dpv. caloric alimente pe zi de alimente si
respectarea regimului
alimentar
Problema Obiective Inetrventii Evaluare
pacientului
- recoltarea sângelui - rezultatele de la
Pregatirea -recoltarea sângelui pt.VSH,HL,creatinine, acid laborator sunt
pacientului pentru si a urini pt. analize uric, cholesterol, lipide, favorabile.
probe de laborator
de laborator. trigliceride, bilirubina,
GOT, GPT, gama GT.

- asigurarea unei
- combaterea poziţii favorabile. -pacienta se simte
Dispnea dispneei - evitarea efortului bine.
fizic.
- se urmăreşte orarul
-respectarea si distribuirea meselor. - pacienta prezintă o
Regimul regimului - se asigura reg. uşoara scădere in
alimentar greutate.
alimentar alimentar hiposodat.

- combaterea - se administreaza
Retentie urinara retentiei urinare pt. a diuretic prescris de medic -pacienta nu prezinta
avea o diureza Indapamid 2.5 mg 1 tb.la 2 modif. ale diurezei
normala. zile.
ZIUA II

Problema Obiective Interventii Evaluare


pacientului
- se observa o
-se administreaza scădere a T.A si
Valoarea T.A - scaderea valorii T.A Vasocardin 200mgl/2 anume la:
crescute - urmarirea T.A tb/zi. lh:180/100mmHg
- se masoara TA ori de 2h:175/95mmHg
cate ori este nevoie. 3h:160/80mmHg
Regimul - scaderea in greutate -se adm. -bolnavul a scăzut in
alimentar reg.hipercaloric greutate.
-se administreaza la
Insomnia - asigurarea indicaţia medicului -pacienta prezintă un
unui somn liniştit pe Bromazepam 3 mg somn liniştit pe
perioada nopţii. ltb.seara perioada nopţii.
ZIUA III

Problema
pacientului Obiective Interventii Evaluare

- se administreaza
-scaderea T.A -- adm. tratament prescris de - medicatia a fost
trat. Prescris medic. adm. cu succes.
- notarea zilnica in FO -se adm.Vasocardin Valori:
a T.A, puls, respiraţie, 200mgl/2tb./zi, T.A:160/80mmHg
temp. Aspentor 75mg 1 P:76b/min T:36.2C
- urmarirea T.A tb./zi, Bromazepam Gr.85 kg.
Valoarea T.A crescute 3mg 1 tb/zi
-se masoara T.A ori de
cate ori este nevoie.

-asigurarea repausului
-combaterea la pat asigurarea unui
Palpitatii palpitaţiilor regim alimentar - pacienta se simte
adegvat bine.

- asigurarea -se adm.la indicaţia


Insomnia unui somn liniştit medicului - pacienta s-a odihnit
Bromazepam 3 mg 1 bine
tb. seara
ZIUA IV - V

Problema Obiective Interventii Evaluare


pacientului
-se administreaza
-combaterea sedative la ind. -pacieta se simte mai
Anxietate anxietatii medicului Alprazolam bine.
0.5 mg 1 tb.seara

-scaderea valorii T.A -se adm. med. -I s-a adm. medicatia


Valorile T.A -adm.tratamentului prescrisa de medic prescrisa.
crescute prescris Vasocardin 200mg I/2 -valorii: T.A: 160/80
-notarea zilnica in FO a tb./zi;lndapamid mmHg P:80b/min
valorii T.A 2.5mg Vi tb.la 2 zile. T:36.4 C Gr. 73 kg
- luarea zilnica a T.A
-scaderea in greutate, -se adm. regimul -pacienta a scăzut in
Regimul - asigurarea unei alimentar, hiposodat si greutate.
alimentar bogat in vitamin.
alimentatii corecte

Problema Obiective Interventii Evaluare


pacientului
- i se atrage atentia Paci
Externarea pacientei cat de - pa –pacienta a inteles si
pacientului -pacienta se externeaza importanta este va respecta
cu recomandari. respectarea regimului indrumarile primate.
si a prescripţiilor
medicului.
C A ZU L I II

CULEGEREA DATELOR

DATE GENERALE:

Nume Prenume: Aron Ramona

Data naşterii: 21.05.1965

Sex:F

Stare civila:necasatorita

Religie:Catolica

Nationalitate:romana

Ocupatie:economist

Domiciliul: Jud.Timis, Loc.Sanicolau Mare


Problema
pacientului Obiective ZI U A1 Interventii Evaluare

-asigurarea repausului
-creşterea fizic si psihic al -valorile T.A au
permanenta a valorii -scaderea valorii T.A bolnavei. scăzut T. A.: 190/1
T.A. la limite normale -administram tratament OOmmHg P:96 b./min
prescris de medic - resp. 25r/min
Vasocardin 200mg Zi
tb/zi
-administram
-ameliorarea cefaleei, tratamentul prescris de
Cefalee asigurarea medic.
occipitala
confortului si a -se administreaza -cefaleea a mai cedat.
linistei. Algocalmin 1 fl/seara
-salonul sa fie curat si
bine aerisit.

-pac. sa nu manance -in dimineaţa


in dimineaţa in care i respective i se va
-pregatirea bolnavei se vor lua analizele explica necesitatea -pacienta a răspuns la
pt. analizele de pt.laborator tehnicii pt.luarea solicitare.
laborator. analizelor
ZIUA I de laborator.

Pacienta in varsta de 50 de ani susţine ca mama sa a fost hipertensiva cu mulţi ani in


urma unui infarct miocardic.
ZIUA II

ZI U A1
Problema Obiective Interventii Evaluare
pacientului
-combaterea durerii -se administreaza -durerile au mai
precordiale. medicatia prescrisa si cedat, valoarea T.A
-pacienta sa prezinte o masurarea T.A de cate la masurare a fost
Dureri precordiale stare de bine fara ori este nevoie 160/80mmHg.
dureri. -bolnava sa fie liniştita
si relaxata.

-I se administreaza la
Cefaleea -ameliorarea indicaţia medicului Cefaleea a mai cedat.
occipitala cefaleei Algocalmin 1 fiola la
nevoie
-reducerea T.A treptat
nu brusc pt. a nu -se administreaza la
aparea complicaţii indicaţia medicului
Vasocardin 200mg Zi
Valorile T.A crescute -respectarea regimului tb/zi Perindopril 5 mg 1 T.A. scade treptat
210/140mmHg alimentar hiposodat, tb/zi
hipolipidic si
hipoglucidic.
ZIUA III

Problema Obiective Interventii Evaluare


ZI U A1
pacientului

-pacientei I se va
explica necesitatea
acestei interventii.
-recoltarea sângelui
Recoltarea -pacienta sa nu pt.uree, creatinine, -pacientei I s-au făcut
analizelor manance in dimineaţa cholesterol, lipide, examinarile paraclinice.
in care I se va recolta trigliceride,
sânge hemoleucograma, VSH,
GOT, GPT, gama GT
-pacienta este dusa la
investigaţii :EKG, ECO,
oftelmoscopie.

Temperatura -scaderea temperaturii -se administreaza


38*C la limite normale Paracetamol 1 se dau -febra a scăzut la 37*C
lichide călduţe, fructe

-combaterea insomnia, -se administreaza la


Insomnia
asigurarea unei odihne indicaţia medicului -pacienta a avut un
plăcute Bromazepam 3 mg 1 tb. somn liniştit.
seara
ZIUA IV

Problema Obiective Interventii Evaluare


ZI U A1
pacientului
-combaterea
Anxietate
anxietatii,bolnava sa -asigurarea unui climat -pacienta este mai
prezinte o stare de bine. de linişte cat mai plăcut puţin anxioasa

-asigurarea repauzului
fizic si psihic.
-respectarea regimului
-pacienta sa nu prezinte alimentar. -pacienta se simte mai
Palpitatii
palpitatii. -resp. trat.prescris. bine.
-masurarea si notarea
zilnica a T.A in FO.

-se administreaza
Edeme -reducerea Inapamid 2.5mg 1 tb.la -edemele s-au mai
edemelor. redus.
2 zile
-regim alimentar
hiposodat
ZIUA V

Problemele Obiective Interventii Evaluare


ZI U A1
pacientului

-regim de viata
echilibrat(alternarea
Externarea perioadelor de repaus cu
pacientului
-pacienta se externeaza cele de activitate), -pacienta a inteles si va
cu recomandării. evitarea stresului psihic, respecta îndrumările
suprimarea fumatului, primate.
combaterea obezitatii,
control periodic.
CONCLUZII

Îngrijirea bolnavilor cu HTA necesita o foarte buna cunoaştere a bolii, a problemelor si


a complicaţiilor pe care acestea le implica.Pacienţii cu HTA trebuie tratati cu multa
atentie, blândeţe si intelegere deopotrivă, deoarece prin esenţa afecţiunii de care suferă
sunt nişte pacienţi sensibili si necesita multa rabdare din partea cadrelor medicale in
conduita terapeutica fata de ei.

Esenţial pentru un pacient care suferă de aceasta afecţiune sunt urmatoarele:

 respectarea cu sfiintenie a regimului alimentar si medicamentos


 un regim de viata sănătos
 efort fizic in limite admise de boala
 cunoastereea bolii si a complicaţiilor acesteia
 control periodic
Afecţiunile HTA se manifesta in majoritatea cazurilor prin cefalee occipitala sau prin
infarct miocardic, si prin prezenta acestor simtome se face simtita, incepand cu varsta 20-
30 ani si max 40-60 ani dar poate aparea la orice varsta.Pericolul cel mai mare il
reprezintă AVC care se deosebeste prin paralizarea membrelor si prin pierderea
cunostintei.
Prezenta la medic este obligatorie pentru examinari suplimentare pentru
stabilirea diagnosticului.
BIBLIOGRAFIE

• ÎNGRIJIRI SPECIALE ACORDATE DE CĂTRE ASISTENTII MEDICALI -


LUCRET1A TITIRCA

• MEDICINA INTERNA : sub redacţia CORNELIU BORUNDEL-


2000

• ANATOMIA OMULUI : conferenţiar doctor MIRCEA CHIRIAC- 1998

• GHID DE NURSING : sub redacţia LUCRETIEI TITIRCA-2000

• BAZELE TEORETICE SI PRACTICE ALE ÎNGRIJIRII OMULUI SĂNĂTOS SI


BOLNAV : MORARIU LETITIA, IVAN MARIUCA, PUIU VICTORITA -2000