CUPRINS

ARGUMENT ………………………………………………………………………....…………3
CAPITOLUL I.ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR…4
1.1. ANATOMIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR…………………………….……….4
1.2. FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR……....…………………………….5

CAPITOLUL II –HIPERTENSIUNEA ARTERIALA……………………………................7

2.1. DEFINITIE ………...……………………………………………………………….............7
2.2. CLASIFICARE …………………………………………………………………….............7
2.3. ETIOPATOGENIE ……………...…………………………………………………............9
2.4. SIMPTOMATOLOGIE …………….……………………………………………………..10
2.5. DIAGNOSTIC …………….……………………………………………………………....12
2.6. TRATAMENT ………………………………………………………………………….....15
2.7. COMPLICATII ……………..…………………………………………………….............18
2.8. EVOLUTIE SI PRONOSTIC …………………………………………………………….19
2.9. PROFILAXIE …………………………………………………………………………….20
2.10. ROLUL ASISTENTULU MEDICAL……………………………………………...........21
CAPITOLUL III....................................... …………………………………………………...22
CAZUL CLNIC I ……….………………………………………………………………..........22
CAZUL CLINIC II ………….………………………………………………………………...27
CAZUL CLINIC III …………………………………………………………………………...32

CONCLUZII …………………………………………………………………………………37
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………….39
ANEXE

1
 ARGUMENT

M-am orientat asupra acestei lucrări, datorită faptului că am constatat o incidenţă crescută
a hipertensiunii arteriale în ultima perioadă în timpul practicii. Un alt factor determinant, a fost
suferinţa prin care a trecut o cunoştinţă internată de multiple ori cu diagnosticul de hipertensiune
arterială.
Să iubim profesia aceasta minunată de asistent medical generalist, aşa cum spunea şi Victor
Babeş: “Iubeşte-ţi profesiunea şi socoteşte-o cea mai frumoasă dintre toate, şi astfel izbânda va fi
deplină”.
Rolul esenţial al asistentei medicale, constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-
şi redobândească independenţa cât mai repede posibil.
Pornind de la principiile Virginiei Henderson, că nu există boli ci numai bolnavi, îngrijirea
în nursing pune în centrul atenţiei nu boala cu bolnavul şi mai ales omul: “mit şi legendă, această
maşină vie” care este un tot din care se ramifică asemenea unui arbore sentimente, pasiuni,
comportamente fiziologice, ocupaţionale, atitudini, cu alte cuvinte cele 14 nevoi ale fiinţei umane.
Mi-am dorit dintotdeauna să-i pot ajuta pe cei aflaţi în suferinţă, să vin în sprijinul celor
fără sprijin, să aduc zâmbetul pe buzele celor trişti, pentru că omul cu adevărat fericit este acela
care poate face pe altul fericit. Ar fi bine să fim înconjuraţi numai de oameni sănătoşi, dar nu este
aşa. Fiecare persoană are problemele sale, boala şi afecţiunea sa mai mult sau mai puţin gravă.
Voi fi întotdeauna aproape de cei aflaţi în suferinţă cu sufletul şi toată priceperea mea
pentru a ajuta persoanele bolnave şi sănătoase să-şi menţină sau să-şi recâştige sănătatea prin
suplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singuri, dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele
necesare.

CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR

2
1.1. ANATOMIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR(ANEXA 1, FIGURA 1)
Inima, organul central al aparatului cardiovascular, este situată în mediastin – între cei doi
plămâni. Are forma unei piramide triunghiulare, cu axul îndreptat oblic în jos, la stânga şi înainte.
Astfel, 1/3 din inimă este situată la dreapta şi 2/3 la stânga planului mediosagital al corpului.
Greutatea inimii este de 250 - 300 g. Prezintă o faţă convexă, sternocostală, şi o faţă plană,
diafragmatică.
Cele două feţe se unesc printr-o margine mai ascuţită, marginea dreaptă. Marginea stângă,
rotunjită, vine în raport cu plămânul stâng. Baza inimii este situată posterior şi la dreapta, aici
găsindu-se vasele mari ale inimii. La baza inimii se află atriile, iar spre vârf, ventriculele.
Pe suprafaţa inimii se găsesc o serie de şanţuri: două interventriculare şi două
atrioventriculare, numite şi şanţuri coronare, între atrii şi ventricule.
Cavităţile inimii
Atriile au formă cubică, o capacitate mai mică decât a ventriculelor, pereţii mai subţiri şi
prezintă câte o prelungire, numite urechiuşe. La nivelul atriului drept se găsesc orificiul venei cave
superioare, orificiul venei cave inferioare, orificiul sinusului coronar, orificiul urechiuşei drepte şi
orificiul atrioventricular drept, prevăzut cu valva tricuspidă. La nivelul atriului stâng sunt patru
orificii de deschidere ale venelor pulmonare, orificiul de deschidere al urechiuşei stângi şi orificiul
atrioventricular prevăzut cu valva bicuspidă (mitrală). Cele două atrii sunt separate prin septul
interatrial.
Ventriculele au o formă piramidală triunghiulară, cu baza spre orificiul atrioventricular.
Pereţii lor nu sunt netezi, ci prezintă, pe faţa internă, trabecule. La baza ventriculilor se află
orificiile atrioventriculare — drept şi stâng —, fiecare prevăzut cu valva atrioventriculară şi
orificiile arteriale prin care ventriculul stâng comunică cu aorta, iar cel drept, cu trunchiul
pulmonar. Fiecare orificiu arterial este prevăzut cu trei valvule semilunare sau sigmoide, care au
aspect de cuib de rândunică. Cele două ventricule sunt separate prin septul interventricular.
Arborele vascular
Arborele vascular este format din artere, vase prin care sâgele circulă dinspre inimă spre
ţesuturi şi organe, capilare, vase cu calibru foarte mic, la nivelul cărora se fac schimburile între
sânge şi diferitele ţesuturi, şi vene, prin care sângele este readus la inimă.
Arterele şi venele au în structura pereţilor lor trei tunici suprapuse, care, de la exterior spre
interior, sunt: adventicea, media şi intima. Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie, cele
mai mici fiind arteriolele (în unele cazuri, metarteriolele), care se continuă cu capilarele.
1.2. FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR (ANEXA 2, FIGURA 2)

3
 Aparatul cardiovascular asigură circulaţia sângelui şi a limfei în organism. Prin aceasta se
îndeplinesc două funcţii majore:
➢ distribuirea substanţelor nutritive şi a oxigenului tuturor celulelor din organism;
➢ colectarea produşilor tisulari de catabolism pentru a fi excretaţi. Forţa motrice a acestui
sistem este inima, în timp ce arterele reprezintă conductele de distribuţie, venele, rezervoarele de
sânge, asigurând întoarcerea acestuia la inimă, iar microcirculaţia (arteriole, metarteriole, capilare,
venule), teritoriul vascular la nivelul căruia au loc schimburile de substanţe şi gaze.
Fiziologia circulaţiei sângelui
Cu studiul circulaţiei sângelui se ocupă hemodinamica. Sângele se deplasează în circuit
închis şi într-un singur sens. Deoarece mica şi marea circulaţie sunt dispuse în serie, volumul de
sânge pompat de ventriculul stâng, într-un minut, în marea circulaţie, este egal cu cel pompat de
ventriculul drept în mica circulaţie.
Circulaţia arterială
Arterele sunt vase prin care sângele iese din inimă şi au următoarele proprietăţi funcţionale:
Elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a se lăsa destinse când creşte presiunea
sângelui şi de a reveni la calibrul iniţial când presiunea a scăzut la valori mai mici. În timpul sistolei
ventriculare, în artere este pompat un volum de 75 ml de sânge peste cel conţinut in aceste vase.
Datorită elasticităţii, unda de şoc sistolică este amortizată. Are loc înmagazinarea unei părţi a
energiei sistolice sub formă de energie elastică a pereţilor arteriali. Această energie este retrocedată
coloanei de sânge, în timpul diastolei. Prin aceste variaţii pasive ale calibrului vaselor mari, se
produce transformarea ejecţiei sacadate a sângelui din inimă în curgere continuă a acestuia prin
artere.
Contractilitatea este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului
prin contractarea / relaxarea muşchilor netezi din peretele lor. Acest fapt permite un control fin al
distribuţiei debitului cardiac către diferite organe şi ţesuturi. Tonusul musculaturii netede depinde
de activitatea nervilor simpatici, de presiunea arterială, de concentraţia locală a unor metaboliţi şi
de activitatea unor mediatori.
Suprafaţa totală de secţiune a arborelui circulator creşte semnificativ pe măsură ce avansăm
spre periferie. Viteza de curgere va fi invers proporţională cu suprafaţa de secţiune.
Circulaţia sângelui prin artere se apreciază măsurând presiunea arterială, debitul sangvin
şi rezistenţa la curgere a sângelui (rezistenţa periferică).
CAPITOLUL II
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
2.1. DEFINITIE

4
 Hipertensiunea arterială este un sindrom caracterizat prin creşterea presiunii sistolice şi a
celei diastolice peste valorile normale. După O.M.S. se consideră valori normale pentru presiunea
maximă 140 - 160 mm Hg, interpretate în raport cu vârsta, sexul şi greutatea, iar pentru presiunea
minimă 90 - 95 mm Hg.
2.2. CLASIFICARE (ANEXA 3, FIGURA 3)
În funcţie de evoluţie se acceptă astăzi clasificarea propusă de O.M.S.:
➢ stadiul I, caracterizat prin depăşirea valorilor normale de 140 - 160 / 90 - 95 mm Hg;
➢ stadiul al II-lea, caracterizat prin semne de hipertrofie cardiovasculară. Hipertrofia ventriculului
stâng poate fi constatată clinic, prin electrocardiografie, radiologie şi prin examenul fundului de
ochi (angiopatie hipertensivă);
➢ stadiul al III-lea, caracterizat prin apariţia complicaţiilor cardiace, coronariene, cerebrale şi
renale.
Clasificarea hipertensiunii bazată pe criteriul cantitativ (după OMS)
➢ Hipertensiunea arterială optimă
o Valoarea sistolică: < 120
o Valoarea diastolică: < 80
➢ Hipertensiunea arterială normală
o Valoarea sistolică: 120 – 129
o Valoarea diastolică: 80 - 84
➢ Hipertensiunea arterială normal înaltă
o Valoarea sistolică: 130 – 139
o Valoarea diastolică: 85 - 89
➢ Hipertensiune arterială grad I (uşoară)
o Valoarea sistolică: 140 – 159
o Valoarea diastolică: 90 - 99
➢ Hipertensiune arterială grad II (moderată)
o Valoarea sistolică: 160 – 179
o Valoarea diastolică: 100 - 109
➢ Hipertensiune arterială grad III (severă)
o Valoarea sistolică: ≥ 180
o Valoarea diastolică: ≥ 110
➢ Hipertensiunea arterială sistolică izolată
o Valoarea sistolică: ≥ 140
o Valoarea diastolică: < 90

5
 În funcţie de etiologie se deosebesc:
Hipertensiunea arterială esenţială, în care nu se poate evidenţia o cauză organică şi
hipertensiunea arterială secundară sau simptomatică, în care este dovedită cauza. Se
deosebesc hipertensiuni secundare renale, endocrine, neurogene şi cardiovasculare.
Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai răspândite boli. Presiunea arterială poate
creşte fie prin mărirea debitului, fie prin creşterea rezistenţei. Cele mai multe hipertensiuni au la
bază creşterea rezistenţei periferice (hipertensiunea esenţială, renală etc). Iniţial, procesul este
funcţional - vasoconstrictie - ulterior apar leziuni organice care permanentizează hipertensiunea
arterială. În ceea ce priveşte factorii care realizează vasoconstricţia arterială, se acordă un rol
important sistemului nervos central, sistemului hipofizo-suprarenal şi hiperreactivităţii vasculare.
În evoluţia hipertensiunii arteriale, după mai mulţi ani de evoluţie apar leziuni organice de
ateroscleroză, care agravează tulburările.
Hipertensiuni arteriale simptomatice:
De cauză renală - din acest grup fac parte hipertensiunile reno-vasculare (anomalii
congenitale ale vaselor renale - stenoze, anevrisme; tromboze, embolii), hipertensiunile din bolile
parenchimului renal (glomerulonefrita acută şi cronică, leziunile renale din diabet, pielonefritele
etc). În apariţia hipertensiunii renale, rolul principal este deţinut de o enzimă care ia naştere în
rinichiul ischemic (cu circulaţia insuficientă) şi care se numeşte renină. Aceasta se transformă în
sânge într-o substanţă hipertensivă numită angiotensină. E importantă precizarea etiologiei renale,
deoarece unele forme sunt susceptibile de intervenţie chirurgicală (hipertensiunea reno-vasculară,
unele pielonefrite). Tratamentul se adresează atât bolii de bază, cât şi hipertensiunii arteriale.
De cauză endocrină - din acest grup fac parte:
➢ feocromocitomul - o tumoră localizată în medulara glandei suprarenale, caracterizată
prin crize paroxistice de hipertensiune, datorate descărcării în circulaţie de catecolamine
(adrenalină şi noradrenalină);
➢ hiperaldosteronismul primar (adenom corticosuprarenal cu secreţie excesivă de
aldosteron);
➢ sindrom Cushing, datorat unei tumori corticosuprarenale sau hipofizare care se
caracterizează prin hipertensiune, obezitate, vergeturi, hirsutism şi creşterea eliminarii urinare a
17-cetosteroizilor;
➢ hipertensiuni endocrine mai apar în hipertiroidism şi în cursul sarcinii; în cursul primei
sarcini poate apărea o hipertensiune reversibilă, recidivând eventual cu fiecare nouă sarcină;
alteori, graviditatea agravează o hipertensiune arterială preexistentă, de altă natură.

6
 De cauză cardiovasculară - bolile însoţite de hipertensiune arterială sunt: coarctaţia
aortică, blocul complet, insuficienţa aortică şi ateroscleroza.
Hipertensiunea arterială esenţială: prin care se înţelege orice sindrom clinic hipertensiv,
în care valorile presiunii arteriale sunt crescute, în absenţa unei cauze organice. Se mai numeşte şi
boala hipertensivă. Este cea mai frecventă, reprezentând 80 - 90% din totalul hipertensiunilor, şi
apare de obicei după 30 de ani, cu un maximum de frecvenţă între 40 şi 50 de ani. Incidenţa este
mai mare la femeie, dar formele mai grave apar la bărbaţi. Menopauza şi obezitatea sunt factori
favorizanţi, la fel ca şi viaţa încordată, stresantă şi ereditatea. Ereditatea ar juca un rol foarte
important, afecţiunea întâlnindu-se în proporţie de 20 - 80% (după diferite statistici) în
antecedentele familiale ale bolnavilor. Ceea ce se transmite ar consta într-o tulburare a
metabolismului catecolaminelor (adrenalina şi noradrenalina), care ar sta la baza vasoconstricţiei
arteriale. Se pare că şi alimentaţia bogată în sare ar juca un rol.
2.3. ETIOPATOGENIE
Ereditatea
➢ afecţiunea se întâlneşte în proporţie de 20 – 80 % în antecedentele familiale ale bolnavilor;
➢ factorul genetic explică existenţa familiilor de hipertensivi; la rudele de gradul I se consideră
că atunci când:
➢ unul din părinţi este hipertensiv descendenţii fac boala în procentaj de 50%;
➢ ambii părinţi sunt hipertensivi, descendenţii fac boala în procentaj de 70%.
Factori ai sistemului nervos
Intervin prin condiţionarea reactivităţii organismului la stimuli din mediul extern:
➢ încordările psiho-emoţionale mici, dar permanente sau puternice;
➢ profesiunile generatoare de astfel de stări;
➢ oboseală psiho-fizică: ca urmare a unei activităţi iraţionale şi odihnă insuficientă determină o
stare de neadaptare a organismului la incitaţiile mediului extern;
➢ stresul psiho-social: incidenţa HTA esenţială este mai crescută:
➢ la subiecţii expuşi stresului;
➢ în mediul urban faţă de cel rural, prin descărcarea de catecolamine.
Aportul crescut de sare
➢ TA creşte mai frecvent şi la o vârstă mai tânără în cazurile în care ingestia de NaCl depăşeşte
20 g/zi datorită anumitor obiceiuri culinare;
➢ nivelul TA este scăzut la populaţia care consumă sub 5 g/zi de sare.

7
 Aportul crescut de sare determină scăderea activităţii receptorilor alfa-adrenergici
vasculari, a căror stimulare (în condiţii normale) determină TA şi produc o inhibiţie reflexă a
impulsului simpatic.
Supraalimentaţia
Regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exogenă care frecvent se însoţeşte de
HTA, datorită creşterii rezistenţei periferice prin patul vascular suplimentar din ţesutul adipos.
Factori medicamentoşi
Consumul cronic al anumitor medicamente:
➢ anticoncepţionale orale;
➢ corticosteroizi;
➢ antiinflamatorii nesteroide - determină o creştere proporţională a cazurilor de HTA.
Factori endocrini
➢ intră în discuţie întrucât se constată frecvent hipertensiunea instalată la menopauză;
➢ de asemenea, se cunoaşte rolul unor hormoni elaboraţi de glanda suprarenală, între care
amintim: cotecolaminele (substanţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor.
Factori infecţioşi
Cercetări numeroase au subliniat că, după unele infecţii, se instalează HTA (s-a evidenţiat
HTA după angine streptococcice).
HTA indusă de sarcină
HTA în timpul sarcinii:
➢ afectează aproximativ 3 % din femeile gravide;
➢ constituie o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate cardio-vasculară;
➢ femeile cu HTA esenţială au un risc crescut de mortalitate perinatală, la fel ca şi produsul de
concepţie;
➢ riscul maxim îl au pacientele cu TA diastolică mai mare de 109 mm Hg cărora de altfel, sarcina
le este contraindicată;
➢ HTA apare după a 24 – a săptămână de evoluţie a sarcinii;
➢ este însoţită adesea de edem;
➢ dispare complet postpartum, dar cu repetare la noi sarcini.
2.4. SIMPTOMATOLOGIE (ANEXA 4, FIGURA 4)
Exceptând cazurile cu evoluţie asimptomatică acuzele bolnavilor hipertensivi constau din:
➢ cefalee occipitală (fronto-parietală):
o proporţională cu valori tensionale;
o cu caracter pulsatil;

8
o cu caracter matinal;
o cedează peste zi sau la antinevralgice;
o însoţită sau precedată de tulburări vizuale sau digestive;
o bolnavii relatează că cefaleea este favorizată de: ingestia de alcool, suprasolicitarea intelectuală
➢ ameţeli:
o de intensitate variabilă;
o în legătură mai ales cu schimbarea bruscă a poziţiei: trecerea de la clino- la ortostatism.
➢ tulburări vizuale:
o puncte negre sau luminoase în câmpul vizual;
o “muşte zburătoare”;
o vedere înceţoşată;
o diplopie;
o globi strălucitori;
o cecitate trecătoare (uneori).
➢ tulburări auditive:
o pocnituri;
o senzaţie de ploaie;
➢ tulburări cardiace;
➢ dispneea este dificultatea de a respira şi se caracterizează prin sete de aer şi senzaţie de sufocare.
Apare de obicei în insuficienţa cardiacă stângă care este provocată de HTA: incapacitatea
inimii stângi de a evacua întreaga cantitate de sânge primită de la inima dreaptă; drept consecinţă
apare staza în circulaţia pulmonară, fenomen care măreşte efortul respirator şi duce la apariţia
dispneei.
Dispneea cardiacă se caracterizează prin respiraţii frecvente (polipnee) şi superficiale.
La început, insuficienţa cardiacă stângă se manifestă sub formă de dispnee de efort; o
varietate de dispnee de efort este dispneea vesperală, care se accentuează spre seară.
Cu timpul dispneea apare şi în repaus, mai exact în decubit, purtând denumirea de ortopnee
sau dispnee de decubit.
Dispneea paroxistică (sau astmul cardiac) este o formă de dispnee care apare în accese şi
survine de obicei noaptea, la câteva ore după culcare, brusc, cu senzaţia de sufocare, tuse şi
nelinişte.
O formă specială de dispnee este respiraţia Cheyne-Stokes: caracterizată prin alternanţe de
apnee (10 - 12") şi polipnee.
➢ durerea precordială;

9
➢ palpitaţiile: sunt bătăi ale inimii resimţite la bolnav ca senzaţii neplăcute, supărătoare, sub forma
unor lovituri repetate în regiunea precordială.
Dacă un bolnav acuză palpitaţii, trebuie precizată natura lor: dacă apar izolat sau în accese,
dacă durează puţin sau un timp mai îndelungat, dacă sunt regulate sau neregulate :

➢ anxietate;
➢ insomnii;
➢ iritabilitate;
➢ vîjâieli în urechi;
➢ oboseală fizică şi intelectuală;
Simptome funcţionale:
➢ oboseala la mers: cârcei şi mai ales parestezii fie cu caracter de:
o arsură sau amorţeală;
o frig sau hiperestezie.
➢ claudicaţie intermitentă
o este durerea care apare la efort, în special la mers;
o calmată prin repaus;
o cu sediul în gambă, excepţional deasupra genunchiului;
o are caracter de crampă.
Modificările fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstricţia
arterială şi creşterea conţinutului peretelui arteriolar în apă şi sare. Mai târziu apar leziuni organice
şi ateroscleroza, care grabesc evoluţia şi întunecă prognosticul prin complicaţii.
2.5. DIAGNOSTIC
Evaluarea unui pacient hipertensiv nou descoperit, sau a unui hipertensiv vechi la care au
apărut probleme noi în ceea ce priveşte controlul hipertensiunii arteriale includ:
Evaluarea clinică
Istoricul trebuie să includă vârsta de debut sau descoperire, variaţiile spontane sau sub
tratament ale valorilor tensiunii arteriale, prezenţa semnelor de afectare organică (angina pectorală,
accidente coronariene acute, dispnee cardiacă, aritmii, vertij, tulburări de vedere, deficite motorii
sau senzoriale, tulburări ale diurezei, edeme, hematurie, poliurie), date privind factorii de risc
asociaţi (fumat, dislipidemie, diabet zaharat etc), condiţiile individuale speciale de debut sau de
evoluţia hipertensiunii (consum excesiv de sare, cafea, stresul profesional, aport de grăsimi
saturate, etc.), informaţii despre medicaţia antihipertensivă utilizată (tip, doze, efecte, durată,

10
efecte secundare), istoricul familial de hipertensiune arterială sau semne sugestive de hipertensiune
arterială secundară.
Examenul fizic - cuprinde examenul general (poate identifica elemente înalt sugestive:
supraponderalitate, elementele sindromului Cushing sau boala Basedow, neurofibromatoza şi pete
pigmentare, etc).
Examinarea cardiacă este esenţială pentru decelarea cardiopatiei hipertensive. Pot fi
descoperite grade variate de cardiomegalie, suflu sistolic la apex, aritmii de diverse tipuri (mai ales
extrasistole ventriculare şi fibrilaţie atrială).
Examenul arterelor periferice include examenul pulsaţiilor carotidiene, auscultaţia lor,
examenul pulsaţiilor arteriale la membrele superioare şi inferioare utile în diagnsoticul unor
stenoze, eventual coarctaţie de aortă.
Examenul abdomenului poate decela o nefromegalie uni- sau bilaterală, pulsaţii aortice
anormale sau sufluri latero-ombilicale şi/sau lombare (sugestive pentru hipertensiune arterială
renovasculară).
Măsurarea corectă a tensiunii arteriale este extrem de importantă pentru diagnostic,
fiind absolut necesară îndepărtarea potenţialilor factori de eroare: „hipertensiunea de halat alb” sau
alte condiţii speciale care ar putea determina creşterea tensiunii (fumatul, stresul, consumul de
cafea etc.).
Evaluarea paraclinică
Evaluarea paraclinică include o serie de teste obligatorii, iniţiale şi funcţie de rezultatul
acestora se poate recurge la alte explorări, în special în cazul hipertensiunii arteriale secundare.
Examenul de urină - poate conduce de la început spre o hipertensiune arterială
renoparenchimatoasă sau spre pielonefrită cronică. În acest caz este importantă decelarea
proteinuriei. Hematuria microscopică se întâlneşte mai frecvent în hipertensiunea secundară
bolilor renale decât în cazul hipertensiunii arteriale esenţiale. De asemenea, în insuficienţa renală
cronică este afectată capacitatea de concentrare a urinei, reflectată în densitate şi osmolaritatea
urinară.
Hematocritul - creşterea acestuia determină apariţia complicaţiilor trombotice sau
rezistenţa la tratament.
Dozarea creatininei şi/sau ureei sanguine - decelează insuficienţa renală avansată,
posibilă cauză de hipertensiune arterială. Nivelele creatininei serice sunt importante şi pentru
alegerea diureticului, a dozelor de antihipertensive utilizate.

11
 Dozarea potasiului seric - este esenţială pentru diagnosticul unei HTA din cauza
hiperaldosteronismului primar, precum şi pentru ghidarea tratamentului antihipertensiv cu
diuretice care pierd potasiul sau care îl economisesc.
Dozarea glicemiei, acidului uric şi trigliceridelor - este indispensabilă, mai ales la
persoanele trecute de 40 ani, sau cei cu antecedente metabolice. Aceste dozări permit corectarea
ulterioară a factorilor de risc metabolici asociaţi.
Examenul fundului de ochi - trebuie efectuat la orice hipertensiv. Acest examen a devenit
metoda de elecţie pentru vizualizarea modificărilor vasculare din cadrul hipertensiunii arteriale. El
furnizează date privind efectele hipertensiunii asupra vaselor mici, artere şi arteriole. Prin
examenul fundului de ochi se pot evidenţia şi primele semne al hipertensiunii maligne.
Radiografia toracică - cardiomegalia este o manifestare relativ tardivă a cardiopatiei
hipertensive. Radiografia poate aduce informaţii asupra unui eventual anevrism de aortă toracică
sau anevrism disecant, complicaţii frecvente ale hipertensiunii arteriale.
Electrocardiograma poate fi normală sau poate evidenţia hipertrofie atrială stângă,
hipertrofie ventriculară stângă, modificări ischemice ale segmentului ST şi undei T, precum şi
diferite tipuri de aritmii.
Ecocardiograma are o sensibilitate şi specificitate ridicată în depistarea hipertrofiei
ventriculare stângi, a tipul sau precum şi studierea performanţei cardiace, în funcţie de diverşi
parametrii calculaţi în timpul acestei investigaţii. Modificarea acestor parametrii exprimă alterarea
relaxării şi/sau a distensibilităţii ventriculului stâng hipertrofiat.
Explorări paraclinice complementare se utilizează de regulă în cazul hipertensiunii
arteriale secundare, în vederea stabilirii exacte a cauzei. Aceste explorări se aplică la pacienţii la
care isoricul, examinarea fizică sau datele de laborator sugerează o hipertensiune arterială
secundară, la tineri (sub 35 - 40 ani) sau la adolescenţi la care cauzele de HTA sunt de regulă
secundare, la pacienţii cu hipertensiune arterială ce prezintă rezistenţa la tratamentul
antihipertensiv, la cei cu HTA cu evoluţie accelerată sau care se agravează brusc.
Aceste explorări pot include: urografia intravenoasă, dozarea catecolaminelor sanguine şi urinare,
dozarea activităţii reninei plasmatice, ecografia renală, sau alte cercetări specifice.

Diagnosticul diferential se face între HTA esentiala, pseudo-hipertensiunea arteriala si

formele secundare de HTA în:

- Afectiuni ale parenchimului renal;

- Afectiuni renovasculare;

- Aldosteronism primar;
12
 - Sindromul Cushing;

- Feocromocitom;

- Insuficienta valvei aortice;

- Coarctatia de aorta;

- Folosirea contraceptivelor orale.

2.6. TRATAMENT
Tratamentul pentru hipertensiune arterială poate fi nonfarmacologic, farmacologic sau
combinat (cu cele mai mari beneficii). Tratamentul medicamentos trebuie început după o scurtă
perioadă de observaţie de 2 - 4 săptămâni, dacă tensiunea arterială diastolică este peste 105 mmHg
şi tensiunea arterială sistolică peste 180 mmHg. Pentru formele mai severe tratamentul intensiv
trebuie început imediat. Pentru hipertensiunea uşoara (tensiunea arterială diastolică între 90 - 105
mmHg şi/sau tensiunea arterială sistolică între 140 - 180 mm Hg) decizia de tratament trebuie luată
după o perioadă de observaţie şi controale repetate. Datorită dezvoltării frecvente a hipertensiunii
progresive şi/sau susţinute, pacienţii cu hipertensiune labilă sau hipertensiune sistolică izolată care
nu sunt trataţi vor fi urmăriţi prin examinări regulate la intervale de 6 luni. În final, daca boala
arterelor coronare sau asocierea riscului cardiovascular sunt prezente, atunci tratamentul
pacienţilor cu presiune sangvină mai scăzută poate fi justificat. De exemplu, pacienţii cu angină
pectorală sau diabet zaharat şi presiune diastolică între 85 şi 90 mmHg pot candida la terapia
antihipertensivă.
Tratamentul nefarmacologic - este indicat în toate formele de hipertensiune arterială, ca
terapie unică sau ca tratament adjuvant.
Măsurile generale utilizate includ
➢ reducerea stresului,
➢ dieta,
➢ gimnastica aerobică regulată,
➢ scăderea în greutate (daca este necesar)
➢ controlul altor factori de risc care contribuie la dezvoltarea arteriosclerozei.
Tratamentul farmacologic are indicaţie absolută în formele moderate şi severe de
hipertensiune arterială, iar în anumite situaţii chiar în hipertensiunea arterială uşoară. Arsenalul
terapeutic al HTA este variat, alcătuit din mai multe clase de medicamente, făcâând astfel posibilă
nuanţarea tratamentului în funcţie de pacient.
➢ diureticele - au fost primele medicamente folosite în tratamentul HTA; în primele zile de
folosire, diureticele reduc tensiunea arterială prin reducerea volemiei. Pe termen lung, efectul
13
hipotensor se datorează reducerii rezistenţei vasculare periferice. Se cunosc mai multe tipuri de
diuretice: diuretice tiazidice (Nefrix), diuretice de ansă (furosemid, acid etacrinic), indapamida,
diuretice economizatoare de potasiu (spironolactona). Efectele adverse apar în special la folosirea
pe termen lung a diureticelor tiazidice. Acestea includ: hiperglicemie, hiperuricemie şi
hipercalcemie, dislipidemii, alcaloză metabolică, hipovolemie, hiponatremie şi insuficienţă renală
funcţională (dacă se folosesc în doze mari), hipokaliemie, manifestări alergice, purpură vasculară,
vasculite (tiazidice), nefrită interstiţială (furosemid), ginecomastie, diminuarea libidoului
(spironolactona).
Datorită faptului că pacienţii vârstnici pot fi mai puţin capabili să elimine medicamentele
pe cale renală, dozele de diuretice obişnuite pentru ei sunt:
o benzofluazide – 1,25 – 2,5 mg/zi
o clorotiazide – 500 – 1000 mg/zi
o clorotalidone – 25 – 50 mg/zi
o indapamida SR – 1,5 mg/zi
➢ inhibitorii simpatici
• Inhibitorii adrenergici cu acţiune periferică - includ Guanetidina (rezervată formelor severe de
hipertensiune arterială care nu au răspuns la altă medicaţie antihipertensivă), Guanadrel şi
Betahistidina. Efectele adverse ale acestor medicamente includ: somnolenţă, astenie, obstrucţie
nazală, tulburări de dinamică sexuală, bradicardie.
• Inhibitori adrenergici cu acţiune centrală: alfa-metildopa, clonidina, guanfacina şi guanabenz.
• Inhibitori adrenergici cu acţiune centrală şi periferică - sunt reprezentaţi de rezerpină. Efectele
sale adverse pot impune chiar oprirea tratamentului: depresie - uneori severă, sindroame
extrapiramidale, hiperaciditate şi chiar ulcer gastric.
• Alfablocantele adrenergice:
o neselective: fenoxibenzamina şi phentolamina, se folosesc în tratamentul crizei de
feocromocitom sau în criza hipertensivă din fenomenul de „rebaund la clonidină”. Nu se folosesc
în tratamenul cronic al HTA.
o selective: Prazosinul (0,5 mg zilnic până la 10 mg, 2 x 1/zi) - produce arteriolo- şi venodilataţie,
fără să determine tahicardie. Poate fi folosit ca monoterapie. Efectele sale adverse (cefalee,
oboseală, uneori ameţeli) sunt nesemnificative, cu excepţia hipotensiunii posturale de primă doză.
Doxazosin – 1 – 1,6 mg, 1 x 1/zi
• Betablocantele - cele mai folosite în prezent sunt atenololul, metoprololul, nadololul.
Betablocantele, în special cele neselective şi în tratament pe termen lung, au efecte adverse
metabolice (efect dislipemiant, dereglări ale glicemiei la bolnavii diabetici)

14
 Dozele obişnuite pentru pacienţii vârstnici sunt:
o Acebutolol – 400 mg, 1 x 1 – 2 x 1/zi
o Atenolol – 50 mg, 1 x 1/zi
o Bisoprolol – 20 mg, 1 x 1/zi
o Celiprolol – 400 mg, 1 x 1/zi
o Metoprolol – 200 mg, 1 x 1/zi
o Oxtepronolol – 180 – 240 mg, 2 x 1/zi
o Pindolol – 15 – 45 mg, 1 x 1/zi
• Alfa-betablocantele: labetalolul este eficient în tratamentul HTA uşoare şi moderate în
monoterapie, sau în tratamentul urgenţelor hipertensive sub formă injectabilă.
• Inhibitori adrenergici cu acţiune mixtă: urapidilul - este practic lipsit de efecte adverse, fiind
eficient în monoterapie în hipertensiune arterială moderată, având avantajul de a putea fi
administrat în doză unică. Administrarea parenterală este rezervată urgenţelor hipertensive.
➢ vasodilatatoare directe musculotrope includ dihidralazina, endralazina, minoxidilul,
diazoxidul, nitroprusiatul de sodiu. Efectele adverse sunt determinate de vasodilataţia periferică
(tahicardie, angină pectorală, retenţie hidrosodată, cefalee, eritem facial, congestie nazală.
➢ inhibitorii sistemului renina-angiotensină - cel mai mult s-au impuns inhibitorii enzimei de
conversie (IEC): captopril, enalapril. IEC au devenit grupa de medicamente antihipertensive cea
mai larg utilizată. Sunt indicaţi în toate formele de hipertensiune arterială, cu puţine excepţii: HTA
prin stenoza bilaterală de arteră renală, HTA în sarcină, HTA cu insuficienţă renală cronică
avansată. Folosirea pe termen lung a IEC scad morbiditatea şi mortalitatea cardio-vasculară la
hipertensivii trataţi, precum şi evenimentele coronariene, în insuficienţa cardiacă.
Dozele uzuale de inhibitori aceticolinesterazic sunt:
o Captopril – 6,25 – 50 mg, 3 x 1/zi
o Enalapril – 2,5 – 40 mg, 1 x 1/zi
o Fosinopril – 10 – 40 mg, 1 x 1/zi
o Lisinopril – 2,5 – 40 mg, 1 x 1/zi
o Perindopril – 2 – 8 mg, 1 x 1/zi
o Quinapril – 2,5 mg, 1 x 1/zi
o Ramipril – 2,5 – 10 mg, 1 x 1/zi
➢ Blocantele de calciu: verapamil, diltiazem, nifedipina. Aceste medicamente au efecte adverse
limitate, sunt lipsite de efecte adverse metabolice şi sunt larg folosite în tratamentul hipertensiunii
uşoare, moderate sau severe. Indicaţiilor principale sunt: HTA la persoane vârstnice, HTA asociată
cu tahiaritmii ventriculare, HTA la persoane cu diabet zaharat, HTA asociată cu angină Printzmetal

15
(vasospastică), boli vasculare periferice sau afectare cerebrovasculară, HTA cu manifestări
precoce de ateroscleroză.
Dozele recomandate la vârstnici:
o Amplodipin – 5 – 10 mg, 1 x 1/zi
o Diltiazem – 200 mg, 1 x 1/zi
o Felodipin – 5 – 20 mg, 1 x 1/zi
o Nicardipine – 30 mg, 1 x 1/zi
o Nifedipin – 30 – 60 mg, 1 x 1/zi
o Verapamil – 120 – 140 mg, 2 x 1/zi
Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie să ţină seama nu numai de principii, dar şi
de factorii individuali ai fiecărui hipertensiv. Alegerea medicaţiei iniţiale şi în continuare trebuie
să ţină seama de eficienţă, în condiţiile unor efecte secundare cât mai mici şi tolerabile, uşurinţă
de administrare, calitatea vieţii şi cost.
2.7. COMPLICATII
Complicaţiile vasculare
Ansamblul modificărilor structurale şi funcţionale vasculare este cunoscut sub numele de
remodelare vasculară. La nivelul vaselor mari, modificările includ ateroscleroza accelerată (proces
primar intimal) şi un proces difuz, la nivelul mediei, responsabil de dilatarea şi rigidizarea
arterelor.
În arterele de calibru mediu şi arteriole (vase de rezistenţă), procesul de remodelare
vasculară include: hipertrofia arterială, arterioscleroza hialină, hiperplazia intimală pronunţată. În
hipertensiunea arterială malignă se observă şi o necroză fibrinoidă a mediei micilor artere şi
arteriole. În unele regiuni distrucţiile vasculare favorizează constituirea microanevrismelor
arteriolare.
Complicaţiile miocardice
Compensarea cardiacă faţă de suprasarcina impusă de presiunea sistemică crescută este la
început susţinută de către hipertrofia concentrică a ventriculului stâng, caracterizată printr-o
creştere a grosimii peretelui. În final, funcţia acestei camere se deteriorează, cavitatea se dilată şi
apar simptome şi semne de insuficienţă cardiacă.
De asemenea, angina pectorală poate apărea datorită combinaţiei dintre boala coronariană
accelerată şi necesităţile crescute de oxigen ale miocardului, ca o consecinţă a masei miocardice
crescute.
La examenul fizic cordul este mărit şi prezintă un impuls proeminent al ventriculului stâng.
Zgomotul de închidere al valvei aortice este accentuat şi poate exista un suflu slab de insuficienţă

16
aortică. Zgomote cardiace presistolice (atrial, al IV-lea) apar frecvent în boala hipertensivă şi pot
fi prezente un zgomot cardiac protodiastolic (ventricular, al III-lea) sau sumarea ritmurilor de
galop. Pot apărea modificări electrocardiografice de hipertrofie ventriculară stângă, dar
electrocardiograma subestimează considerabil frecvenţa hipertrofiei cardiace, comparativ cu cea
observată pe ecocardiogramă. Semne de ischemie sau infarct pot fi observate tardiv în cursul bolii.
Majoritatea deceselor datorate hipertensiunii sunt determinate de infarctul miocardic sau de
insuficienţa cardiacă congestivă.
Complicaţiile renale
Sunt dependente de durata şi de nivelul HTA, modificările renale apărând secundar. Odată
apărute, aceste modificări întreţin mecanismul producerii hipertensiunii arteriale, în special prin
progresia lor spre insuficienţa renală.
Leziunile aterosclerotice ale arteriolelor aferente şi eferente şi ale capilarelor glomerulare
sunt cele mai obişnuite leziuni vasculare renale în hipertensiune şi ele determină scăderea ratei de
filtrare glomerulară şi disfuncţie tubulară. Datorită leziunilor glomerulare apar proteinuria şi
hematuria microscopică şi aproximativ 10% din decesele cauzate de hipertensiune sunt
determinate de insuficienţa renală.
Complicaţiile cerebrovasculare
Incidenţa accidentelor cerebro-vasculare este de 4 ori mai mare la hipertensivi decât la
normotensivi, acest risc crescând dacă se asociază cu hipertrofia ventriculului stâng sau alţi factori
atergenici. La pacienţii cu hipertensiune apare frecvent disfuncţia sistemului nervos central.
Cefaleea occipitală, cel mai adesea matinală, este unul dintre cele mai importante simptome
precoce ale hipertensiunii. De asemenea, pot fi observate ameţeală, confuzie, vertij, tinitus şi
vedere înceţoşată sau sincopa, dar cele mai severe manifestări sunt datorate ocluziei vasculare,
hemoragiei sau encefalopatiei. Patogeneza primelor două afecţiuni este destul de diferită.
Infarctul cerebral este secundar aterosclerozei crescute observată la pacienţii hipertensivi,
în timp ce hemoragia cerebrală este rezultatul atât al presiunii arteriale crescute, cât şi al dezvoltării
microanevrismelor vasculare cerebrale (anevrisme Charcot - Bouchard). Dezvoltarea
microanevrismelor este influenţată numai de vârsta şi de presiunea arterială. Astfel, nu ne
surprinde că presiunea arterială este asociată mai degrabă cu hemoragia cerebrală decât cu
infarctul, fie cerebral, fie miocardic.
Encefalopatia hipertensivă constă din următorul complex de simptome: hipertensiune
arterială severă, tulburări ale conştienţei, presiune intracraniană crescută, retinopatie cu edem
papilar şi apoplexii. Patogeneza este incertă, dar probabil nu este legată de spasmul arteriolar sau

17
edemul cerebral. Semnele neurologice de focar sunt rare şi, dacă sunt prezente, sugerează că
infarctul, hemoragia sau atacurile ischemice tranzitorii sunt diagnostice mai probabile.
2.8. EVOLUTIE SI PRONOSTIC
În forma benignă, cea mai obişnuită, boala durează ani sau chiar zeci de ani. Sub influenţa
unui tratament corect şi precoce pot apărea remisiuni importante.
În forma malignă, evoluţia este foarte rapidă, etapele bolii fiind parcurse în 1 - 3 ani.
Indiferent de etiologie, fiecare formă de hipertensiune arterială, în raport cu caracterul său evolutiv,
poate fi benignă sau malignă şi parcurge, în evoluţia sa, cele trei stadii din clasificarea propusă de
O.M.S.
În stadiul al III-lea apar complicaţii: la nivelul aparatului cardiovascular (insuficienţă
ventriculară stângă acută şi cronică, insuficienţă cardiacă globală, infarct miocardic, anevrism
disecant); la nivelul circulaţiei cerebrale (encefalopatie hipertensivă, tromboze şi hemoragii
cerebrale); la nivelul rinichiului (tulburări variate, de la alterări funcţionale, pănă la scleroză cu
insuficienţă renală).
Complicaţiile depind de forma clinică - benignă sau malignă. Astfel, în hipertensiunea
benignă complicaţiile se datorează aterosclerozei, cele mai frecvente fiind tromboza cerebrală şi
infarctul miocardic. În hipertensiunea malignă domină degradarea arteriolară.
Prognosticul depinde de forma clinică - benignă sau malignă - de ereditate, de nivelul
tensiunii diastolice şi bazale, de vârstă (tinerii fac forme mai grave), de respectarea tratamentului,
de modul de viaţă recomandat şi, în sfârşit, de apariţia complicaţiilor.
Prognosticul este favorabil în primul stadiu de boală, fiind mai rezervat în stadiul al doilea
şi mai ales în al treilea. Moartea se datorează îndeosebi complicaţiilor cardiace, cerebrale şi renale.
Sub influenţa tratamentului actual, prognosticul s-a îmbunătăţit.
Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând
normalizarea valorilor tensionale. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări.
2.9. PROFILAXIE
Deoarece în HTA nu se poate vorbi de o cauză cunoscută, ci de mecanisme multiple ce
intervin în creşterea şi menţinerea tensiunii arteriale mărite, nu se poate vorbi de o profilaxie
specifică, primară. Două măsuri sunt utile: reducerea sării din alimentaţie, sub 5 g/zi şi reducerea
excesului ponderal.
Activitatea fizică controlată, relaxare psihică, evitarea conflictelor, evitarea fumatului şi a
consumului de alcool în exces, alături de medicaţia antihipertensivă, oferă o bună protecţie a
complicaţiilor (accidente vasculare cerebrale, insuficienţa cardiacă, insuficienţa renală şi mai puţin
infarctul de miocard) şi constituie profilaxia secundară. Persoanele în a căror familie se întâlneşte

18
HTA, trebuie să-şi controleze periodic TA şi greutatea corporală (la 6 luni) şi să accepte indicaţiile
de mai sus ca principii de viaţă pe tot parcursul vieţii. Tratamentul medicamentos să fie continuu,
indefinit, fără intermitenţe, schimbări frecvente şi nejustificate ale medicaţiei. Pentru a se putea
menţine cantitatea de maximum 5 g de sare/zi în alimentaţie, se vor evita alimentele conservate în
sare şi cu sare şi apa minerală. Sarea se va adăuga la gătit sau se va găti fără sare, presărându-se
puţin peste mâncarea din farfurie. Se preferă pâinea fără sare.
2.10.ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL
Asistentul medical detine o pozitie foarte importanta in ingrijirea acestor categorii de
bolnavi .Justificarea rolului acestuia rezida in caracterul unor boli cardiovasculare,care reclama o
spitalizare indelungata.
Pe aceeasi linie se situeaza si frecventa accidentelor din bolile cardiovasculare
(sincope,colaps vascular,stop cardic),ca si a complicatiilor.In sfarsit, daca retinem,faptul ca multe
boli cardiovasculare reprezinta urgente medicale,tulburari de ritm,cardiopatii ischemice,puseuri de
hipertensiune,edem pulmonar etc,se poate intelege mai bine rolul sau.Dar pentru a-si indeplini
menirea,nu trebuie sa se multumeasca sa cunoasca si sa aplice,chiar perfect,diferitele tehnici de
ingrijire a bolnavului, ci trebuie sa cunoasca notiuni teoretice.
Asistentul medical este obigat sa noteze toate datele referiotoare la puls, urina, T.A.,
edeme, dieta, medicatie etc. El trebuie sa asigure repausul fizic si psihic al bolnavului, care,
aproape in toate aceste categorii de afectiuni, este indispensabil. Nu trebuie insa sa uite
dezavantajele repausului indelungat la pat, fapt pentru care este necesar sa se recomande alegerea
pozitiei sezande sau semisezande. Adeseori, acesti bolnavi sunt incapabili sa se ocupe singur de
dansii. Iata de ce asistentul medical este dator sa le asigure si sa urmareasca pozitia corecta in pat,
schimbarea lenjeriei, transportul, efectuarea zilnica a masajului gambelor si picioarelor, pentru
prevenirea trombozelor. Toaleta zilnica a bolnavilor ii revine,de asemenea, lui. La fel de important
este si repausul psihic. Vizitatorii numerosi, discutiile cu voce tare, chemarile la telefon, ca si
neintelegerile familial trebuie evitate.

19
 CAPITOLUL III. CAZURI CLINICE
CAZUL CLINIC I
Pacientul S.V., vârsta 66 ani, sex masculin, cu domiciliul în Slatina, județul Olt, pensionar,
s-a internat la Spitalul Județean de Urgență Slatina, în data de 11.01.2019 prin Unitatea de Primiri
Urgențe pentru
Motivele internării: durere precordială însoţită de cefalee occipitală, vertij, cefalee, valori
ale tensiunii crescute (TA = 230 / 130 mm Hg);.
Locuieşte cu: sotia
Nivel de informaţie şi cultură : mediu
Antecedente personale, fiziologice și patologice:
-HTA, gastrită cronică
- tata HTA,
Istoricul bolii: bolnav cunoscut hipertensiv de aproximativ 8 ani, cu tratament neglijat,
fumător, cu antecedente de gastrită cronică. De aproximativ 5 zile relatează apariţia unor episoade
de durere precordială însoţită de cefalee occipitală, vertij, valori ale tensiunii crescute (200 / 140
mm Hg); de asemenea, menţionează apariţia unei dureri subscapular dr. cu iradiere stângă. Se
internează pentru diagnostic şi conduită terapeutică în vederea investigațiilor și tratamentului de
specialitate.
Semne particulare:
a) alergii: nu prezinta
b) comportament: nu fumeaza, nu consumă alcool.
c) înălțime 1,69 cm.
d) greutate 70 kg.
Diagnostic la internare: Hipertensiune arterială
Principalele nevoi afectate sunt:
1. Nevoia de a respira si de a avea o bună circulație
2. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
3. Nevoia de a bea și a mânca.
4. Nevoia de a dormi si a se odihni

20
 NEVOIA DIAGNOSTIC INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING AUTONOME DELEGATE
NEVOIA DE A Alterarea - Pacientul să- -Zilnic - Recoltam probe - Ca urmare a
RESPIRA SI A circulaţiei, şi monitorizez biologice pentru administrării
AVEA O BUNA manifestată prin redobândească TA, pulsul şi trec examen de medicamente
CIRCULATIE hipertensiune ritmul
valorile în FO; laborator. lor TA începe
arterială circulator
-pentru - Efectuam EKG să
normal în
decurs de 1 – 2 scăderea şi -Masuram functiile scadă după 2
zile restabilirea vitale si le notam in zile
- Să se evite ritmului circulator F.O.
formarea administrez -administrez la
edemelor în
medicamentele recomandarea
decurs de două
prescrise de medicului
zile
medic; medicatie
-urmăresc efectul corespunzatoare:
medicamentelor TERTENSIF 1
administrate. cp/zi NORVASC
-Asigur un regim cp/zi
hiposodat
-sfătuiesc
pacientul să se
odihnească în
decubit dorsal cu
picioarele ridicate
ori de câteori este
posibil.

21
 NEVOIA DIAGNOSTIC INTERVENŢII INTERVENȚII
OBIECTIVE EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE
NEVOIA -Imposibilitatea - Să dispară -La indicaţia -Mobilizam -În urma
DE A SE de a se deplasa ameţeala şi medicului efectuez o pacientul întâi în psihoterapiei
MIŞCA ŞI datorită TA senzaţia de hemogramă pentru a salon la pacientul
A AVEA manifestată prin leşin în determina o marginea conştientizează
O BUNĂ ameţeli urmatoarele eventuală anemie; patului, pe scaun cauzele
POSTURĂ zile -evaluez starea de apoi prin salon apariţiei
nutriţie şi regimul si apoi pe holul ameţelilor şi
alimentar; secției. senzaţiei de
-evaluez starea -Administram leşin şi se
emoţională tratamentul conformează
(anxietatea), prescris de indicaţiilor
existenţa semnelor medic. primite.
unor infecţii;
-explic pacientului
posibilele cauze ale
ameţelilor.Îl
sfătuiesc să se ridice
încet, treptat din pat

22
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE
NEVOIA DE Perturbarea - Dobandirea - Evaluez somnul -Am administrat -Pacientul
A DORMI SI somnului din unui somn pacientului calitativ sedative dobandeste tot
A SE cauza anxietatii satisfacator si cantitativ inainte de culcar mai multe ore
ODIHNI si spitalizarii, -Invat pacientul e :diazepam de somn
manifestat prin tehnici de relaxare, 1cpr. Seara
somn si odihna exercitii respiratorii
insuficienta inainte de culcare
cantitativ si -Ofer pacientului
calitativ un ceai cald sau
lapte inainte de
culcare
-Intocmesc planul
de ingrijire astfel
incat sa nu perturb
somnul pacientei in
timpul noptii,
realizez un program
in salon care
sa permita somnul
- evitarea factorilor
care influenteaza
somnul si odihna
(cafeaua,
stresul,oboseala) -
Observ perioda
somn-odihna,
comportamentul paci
entului

23
 NEVOIA DIAGNOSTIC INTERVENŢII INTERVENȚII
OBIECTIVE EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE
NEVOIA DE Alterarea - Pacientul să -Pentru Menținem regim În urma
A MÂNCA comfortului respecte combaterea hiposodat si regimului impus
ŞI A BEA datorită scăderii regimul vărsăturilor hipocaloric dar şi în urma
poftei de mâncare alimentar sfătuiesc bogat în fructe și indicaţiilor
manifestată prin impus pacientul să legume. primite, greţurile
greţuri şi vărsături evite Administram şi vărsăturile
mâncărurile tratamentul prescris dispar după
grase şi de medic. două zile
mirosurile care-i
provoacă greaţa.
-Să mănânce 5
mese pe zi, în
cantităţi mici, să
consume
alimente bogate
în fier şi
vitamine.
-Să mănânce
dimineaţa iaurt,
brânză, lapte
pentru scăderea
stării de greaţă,
să evite
mişcările bruşte,
să facă plimbări
uşoare.
-În caz de
vărsături ajut
pacientul
ţinându-i tăviţa
şi sprijinindu-i
capul si ofer un
pahar cu apă să-
şi clătească gura

24
4. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca
CAZUL CLINIC II
Pacientul D.A., vârsta 86 ani, sex masculin, cu domiciliul în Slatina, județul Olt, pensionar, s-
a internat la Spitalul Județean de Urgență Slatina, în data de 11.02.2019 prin Unitatea de Primiri
Urgențe pentru:
➢ Motivele internării:
➢ valori tensionale = 210 / 110 mm Hg
➢ cefalee (predominant occipitală)
➢ vertij
➢ dispnee
➢ dureri precordiale
Locuieşte cu: sotia
Nivel de informaţie şi cultură : mediu
Antecedente personale, fiziologice și patologice:
-HTA, gastrită cronică
- tata HTA,
- mama diabet zaharat
Istoricul bolii: bolnav cunoscut hipertensiv de aproximativ 6 ani, cu tratament neglijat, fumător, cu
antecedente de gastrită cronică. De aproximativ 3 zile relatează apariţia unor episoade de durere
precordială însoţită de cefalee occipitală, vertij, Se internează pentru diagnostic şi conduită
terapeutică.
Semne particulare:
a) alergii: nu prezinta
b) comportament: nu fumeaza, nu consumă alcool.
c) înălțime 1,60 cm.
d) greutate 60 kg.
Diagnostic la internare: Hipertensiune arterială
Principalele nevoi afectate sunt:
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
2. Nevoia de a dormi si a se odihni
3. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.

25
 DIAGNOSTIC INTERVENŢII INTERVENȚII
NEVOIA OBIECTIVE EVALUARE
DE NURSING PROPRII DELEGATE
AFECTATĂ
NEVOIA DE A Alterarea - Pacientul să- -Zilnic -Masor funcțiile C-a urmare a
RESPIRA ŞI circulaţiei, şi monitorizez TA, vitale si le notez administrării
DE A AVEA O manifestată prin redobândească pulsul şi trec in F.O. medicamen-
BUNĂ hipertensiune ritmul valorile în foaia - Administrez telor TA
CIRCULAŢIE arterială circulator de observaţie; tratamentul începe să scadă
normal în -pentru scăderea prescris de după 2 zile
decurs de 1 – 2 şi restabilirea medic.
zile ritmului circulator
administrez
medicamentele
prescrise de
medic;
- urmăresc
efectul
medicamentelor
administrate.
-Asigur un
regim hiposodat

26
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE

NEVOIA DE -Alterarea -Ore -Pentru -Administrez 1 -În urma

A DORMI ŞI somnului insuficiente de combaterea fiola Diazepam respectării
A SE ODIHNI -Durere somn oboselii si un seara înainte de sfaturilor
- insomnii somn odihnitor
culcare la asistentei
sfătuiesc
indicația paientul are un
pacientul să se
odihnească în medicului. somn
decubit dorsal cu odihnitor.
picioarele ridicate
ori de câte ori este
posibil.
-Sa bea un
pahar de lapte
cald sau o cana de
ceai de tei cald,
sau sa faca o baie
calduta inainte de
culcare.

27
 NEVOIA DIAGNOSTIC INTERVENŢII INTERVENȚII
OBIECTIVE EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING PROPRII DELEGATE
NEVOIA DE Imposibilitatea - Să dispară -La indicaţia -Mobilizez În urma
A SE de a se deplasa ameţeala şi medicului pacientul întâi în psihoterapiei
MIŞCA ŞI datorită creșterii senzaţia de efectuez o salon, la pacientul
A AVEA TA manifestată leşin în decurs hemogramă marginea conştientizează
O BUNĂ prin ameţeli de 2 zile pentru a patului, apoi pe cauzele apariţiei
POSTURĂ determina o scaun, apoi pe ameţelilor şi
eventuală anemie; holul secției. senzaţiei de leşin
- evaluez starea Administrez şi se conformează
de nutriţie şi tratamentul indicaţiilor
regimul prescris de primite.
alimentar; evaluez medic.
starea emoţională
(anxietatea),
existenţa
semnelor unor
infecţii;
- explic
pacientului
posibilele cauze
ale ameţelilor.
-Îl sfătuiesc să
se ridice încet,
treptat din pat.

28
NEVOIA DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
INTERVENŢI
AFECTATĂ C DE DELEGATE
I PROPRII
NURSING
NEVOIA DE Dificultatea de - Pacientul să Pentru a se Urmăresc starea În urma
A SE a se îmbrăca și se poată putea îmbrăca și pacentului și îl încurajrilor
ÎMBRĂCA dezbrăca îmbrăca și dezbrăca sngur ajut sa se dea jos asistentei
ȘI datorită creșterii dezbrăca trebuie să poarte din pat și îl medicale şi în
DEZBRĂCA TA la efort fizic. singur. haine lejere din încurajez sa urma indicaţiilor
bumbac, fără încerce să își primite, pacientul
cusături groase, redobândească se poate mișca
care sa nu lezeze autonomia. singur prin salon.
circulația, fără
nasturi sau
fermoar și
încălțăminte
comodă, fără
șireturi.

29
 CAZUL CLINIC III
Pacientul C.I.., vârsta 76 ani, sex masculin, cu domiciliul în Slatina, județul Olt, pensionar, s-
a internat la Spitalul Județean de Urgență Slatina, în data de 11.03.2019 prin Unitatea de Primiri
Urgențe pentru:
➢ Motivele internării:
➢ valori tensionale = 220 / 120 mm Hg
➢ cefalee (predominant occipitală)
➢ vertij
➢ dispnee
➢ dureri precordiale
Locuieşte cu: sotia
Nivel de informaţie şi cultură : mediu
Antecedente personale, fiziologice și patologice:
-HTA,
- tata HTA,
- mama diabet zaharat
Istoricul bolii: bolnav cunoscut hipertensiv de aproximativ 7 ani, cu tratament neglijat,
fumător, cu antecedente de gastrită cronică. De aproximativ 4 zile relatează apariţia unor episoade de
durere precordială însoţită de cefalee occipitală, vertij, valori tensionate crescute (220 / 120 mm Hg);
de asemenea, menţionează apariţia unei dureri subscapular dr. cu iradiere stângă. Se internează pentru
diagnostic şi conduită terapeutică.
Semne particulare:
a) alergii: nu prezinta
b) comportament: nu fumeaza, nu consumă alcool.
c) înălțime 1,60 cm.
d) greutate 60 kg.
Diagnostic la internare: Hipertensiune arterială
Principalele nevoi afectate sunt:
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a dormi si a se odihni
3. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.
4. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca

30
 DIAGNOSTIC INTERVENŢII INTERVENȚII
NEVOIA OBIECTIVE EVALUARE
DE NURSING PROPRII DELEGATE
AFECTATĂ
NEVOIA DE - Circulație și - Pacientul să- - Zilnic -conduc pacientul Ca urmare a
A EVITA respirație şi monitorizez TA, la alte sectii in administrării
PERICOLEL inadecvată. redobândească pulsul şi trec vederea efectuarii medicamen-
E -Valori crescute ritmul valorile în foaia electroencefalo telor TA începe
ale TA și circulator de observaţie; gramei si a să scadă după 2
glicemiei. normal în pentru scăderea electrocardiogram zile
decurs de 1 – 2 şi restabilirea ei, la indicatiile
zile ritmului medicului curant.
circulator
administrez
medicamentele
prescrise de
medic; urmăresc
efectul
medicamentelor
administrate.
- Asigur un
regim hiposodat
corespunzator
- Invat
pacientul sa se
alimenteze
corespunzator,
sa evite
grasimile

31
 NEVOIA DIAGNOSTI OBIECTIV INTERVENŢI INTERVENȚI EVALUAR
AFECTAT C DE E I PROPRII I DELEGATE E
Ă NURSING

Alterarea Ore - Pentru - Administrez 1 - În urma

NEVOIA somnului insuficiente combaterea fiola Diazepam respectării
DE A -Durere de somn oboselii si un seara înainte de sfaturilor
- stare de somn odihnitor
DORMI ŞI culcare la asistentei
discomfort sfătuiesc
A SE indicația paientul are
pacientul să se
ODIHNI odihnească în medicului. un somn
decubit dorsal odihnitor.
cu picioarele
ridicate ori de
câte ori este
posibil.
- Sa bea un
pahar de lapte
cald sau o cana
de ceai de tei
cald, sau sa faca
o baie calduta
inainte de
culcare.

32
 NEVOIA DIAGNOSTI OBIECTIV INTERVENŢI INTERVENȚI EVALUAR
AFECTAT C DE E I PROPRII I DELEGATE E
Ă NURSING
-Eliminare Să nu mai -Asigur repaus - Pregătesc - În urma
NEVOIA deficitară. prezinte în poziție pacientul pentru tratamentului
DE A -Edeme ale edeme și semișezândă, examene administrat și
gambelor. -măsor funcțiile paraclinice și de
ELIMINA oligurie dar și a sfaturilor
vitale, laborator.
dureri. primite
- administrez -Administrez
tratamentul pacientul se
tratamentul
medicamentos simte mai
prescris de
prescris de bine.
medic.
medic,
-asigur
confortul fizic și
psihic.
- fac raportul
ingesta –
excreta
- sfatuiesc
pacientul sa
aiba un regim
de viata
echilibrat, sa
evite stresul
psihic, sa aibe o
alimentatie
echilibrata.

33
 NEVOIA DIAGNOSTI OBIECTIV INTERVENŢI INTERVENȚI EVALUAR
AFECTAT C DE E I PROPRII I DELEGATE E
Ă NURSING
NEVOIA -Dificultatea de Pacientul să - Pentru a se -Urmăresc - În urma
DE A SE a se îmbrăca și se poată putea îmbrăca și starea încurajrilor
ÎMBRĂCA dezbrăca îmbrăca și dezbrăca sngur pacentului și îl asistentei
trebuie să
ȘI datorită dezbrăca ajut sa se dea medicale şi
poarte haine
DEZBRĂC creșterii TA la singur. jos din pat și îl în urma
lejere din
A efort fizic. bumbac, fără încurajez sa indicaţiilor
cusături groase, încerce să își primite,
care sa nu redobândească pacientul se
lezeze autonomia. poate mișca
circulația, fără
singur prin
nasturi sau
salon.
fermoar și
încălțăminte
comodă, fără
șireturi.

34
 CONCLUZII
Hipertensiunea arteriala (HTA) este o "boala tacuta", fara simptome specifice, doar cresterile
bruste si importante ale tensiunii arteriale (salturile hipertensive) se pot manifesta prin cefalee,
ameteli, zgomote in urechi (acufene) sau tulburari de vedere - "muste zburatoare" (fosfene), greturi,
stare de rau general.
Scopul tratamentului hipertensiunii arteriale este:
- scaderea valorilor tensiunii arteriale la un nivel de siguranta maxima (sub 130/85 mmHg)
- pastrare tensiunii sub control constant
- prevenirea sau reducerea complicatiilor
- cresterea calitatii vietii si prelungirea ei
Hipertensiunea arteriala (HTA) - componentele tratamentului:
I. Masuri nefarmacologice care presupun modificarea stilului de viata astfel:
- modificarea obiceiurilor alimentare
- renuntarea la fumat
- reducerea greutatii corporale
- exercitiu fizic regulat, tehnici de relaxare pentru reducerea stresului.
II. Masuri farmacologice - exista la ora actuala multe medicamente indicate in tratamentul
hipertensiunii arteriale, alegerea schemei terapeutice este insa de competenta medicului specialist. De
mentionat ca, este de preferat asocierea mai multor medicamente in doze mici in locul monoterapiei,
dupa un orar bine stabilit, pentru un control optim si constant al valorilor tensionale. Este necesar un
control medical periodic pentru verificarea eficientei tratamentului si eventual, adaptarea acestuia ca
doze sau asocieri terapeutice.
Majoritatea pacienților cu HTA trebuie să continue tratamentul toată viața, pentru a preveni
complicațiile și recăderile. Monitorizarea permanentă a tensiunii arteriale este una din cele mai
importante modalități de prevenire a creșterilor acesteia.
Hipertensiunea arterială are o prevalență crescătoare în raport cu vârsta, astfel că riscul
cardiovascular al persoanelor vârstnice este întotdeauna crescut prin factorii de risc cumulați și prin
patologia asociată. Pacienții vârstnici au nevoie de o abordare individualizată de către medicul
specialist, care trebuie să țină cont de tarele biologice, de comorbidități, de statusul mental și de
condițiile psihosociale.
Evoluția și prognosticul hipertensiunii arteriale depinde de severitatea acesteia, de asocierea
ei cu factorii de risc și alte comorbidități, dar și de precocitatea punerii diagnosticului și de instituirea
unui tratament corespunzător, pe care pacientul să-l respecte.

35
 BIBLIOGRAFIE

1. Lucreția Titircă, Ghid de nursing cu tenici de evaluare și tehnici corespunzătoare nevoilor

fundamentale, Editura Viața Medicală Românească, 2008.
2. Lucreția Titircă, Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali, Ghid de nursing,
Editura Viața Medicală Românească, 2008.
3. Lucreția Titircă, Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali (Manual pentru
colegiile si scolile postliceale sanitare), Editura Viața Medicală Românească, 2008.
4. Lucreția Titircă, Urgentele medico-chirurgicale - Sinteze pentru asistentii medicali, editia a III-a,
Editura Medicală, 2006.
5. Corneliu Boundel, Medicina interna pentru cadre medii - Editia a IV-a, revizuita, ALL (CARTE
DE MEDICINA), 2014.
6. Leonida Gherasim - Tratamentul hipertensiunii arteriale, Principii si practica, Editura Medicală,
2004.
7. "Hipertensiunea arteriala si ateroscleroza", A. Moga, 1970, reeditat 2010. Carte noua, Editura
Medicală.
8. Costin Carp, Tratat de cardiologie Vol II, Editura Național, 2012.
9. Costin Carp, Tratat de cardiologie Vol I, Editura Național, 2012.
10. Maria Dorobanțu, Compendiu de boli cardiovasculare. Volumul II. Editia a III-a, Editura Carol
Davila, 2010.
11. Ion Socoteanu - Tratat de cardiopatii congenitale - Set de 3 Volume, Editura Academiei
Române, 2010.
12. Eduard Apetrei, Cardiologie Clinică, Editura Medicală Callisto, 2015.
13. Carmen Ginghină, Compendiu de terapie a bolilor cardiovasculare, Editura Medicală, 2016.
14. Carmen Ginghină, Mic tratat de cardiologie. Editia a II-a , Editura Academiei Române, 2017.

36
 ANEXA 1

Figura 1

Figura 2

37
 ANEXA 2

Figura 3

Figura 4

38
 ANEXA 3

FLUXUL SANGVIN ASUPRA PERETELUI ARTERIAL

Figura 5

Figura 6

39