Ministerul Educaiei Naionale

Colegiul naional Ana Aslan -coala Postliceal Sanitar

Timioara, Timi






PROIECT

EXAMENUL DE ABSOLVIRE A COLII POSTLICEALE
Calificarea profesional: asistent medical generalist


Profesor indrumtor:
Milosev Rodica
Absolvent:
Crciunel Petrioara
August
2014
2

Tema proiectului pentru examenul de absolvire








ngrijirea pacientului cu tahicardie
atriala paroxistica







3

CUPRINS

1. Argument
2. Cap I. Notiuni de anatomia si fiziologia inimii
3. Cap II. Studiul clinic al TPA
4. Cap III. Tratamentul
5. Cap IV.Rolul asistentei medicale in ingrijirea
pacientului cu TPA
6. Cap VII. Anexe: Dosar de ingrijire
7.1 Plan de ingrijire nr.1
7.3 Plan de ingrijire nr.2
7.3 Plan de ingrijire nr.3
7. Cap VI. Concluzii
8. Bibliografie







4

1.Argument

Motto:
Inima este un depozit al iubirii infinite.

Ioan Gyuri Pascu



Am ales acest subiect deoarece, dupa parerea mea, pentru ca iubirea sa
poata avea loc in inima, inima trebuie sa fie mentinuta cat mai sanatoasa cu
putinta.
Setea de cunostinte a oamenilor in domeniul medical este nepotolita. Este
vorba despre o necesitate pe deplin justificata, a carei satisfacere trebuie cat mai
mult sprijinita, rezultand din dreptul la sanatate al fiecaruia.
De altfel, preocupari pentru a dobandi cat mai multe cunostinte medicale,
pentru pastrarea sanatatii si prelungirea vietii, au aparut din cele mai vechi
timpuri. Sfaturi si retete in acest sens se intalnesc in vechea cultura egipteana, in
cartile hipocratice ale Greciei antice, precum si in cartile medicilor arabi. Unele
din acestea isi pastreaza, nestirbita, valoarea si in zilele noastre.




5

2. Cap I. Notiuni de anatomia si fiziologia inimii
Inima este, din punct de vedere anatomic, un organ musculos, cavitar care
pompeaza ritmic sangele in corp. Inima, sangele si vasele de sange alcatuiesc
sistemul circulator, care este responsabil cu distribuirea oxigenului si a
substantelor hranitoare si eliminarea dioxidului de carbon si a altor produse
reziduale. Inima reprezinta motorul sistemului circulator. Ea trebuie sa
functioneze neincetat deoarece tesuturile corpului, in special creierul, depind de
o aprovizionare continua cu oxigen si substante hranitoare transportate de sange.
Inima umana are forma unei pere de marimea unui pumn inchis si
este situata in partea stanga, la circa patru sau cinci centimetri fata de
linia mediana. Este alcatuita in principal din tesut muscular care se contracta
ritmic impingand sangele catre toate partile corpului. Contractiile incep in
embrion la circa trei saptamani de la concepere si continua de-a lungul intregii
vieti a individului. Muschiul nu se odihneste decat pentru o fractiune de secunda
intre batai. Intr-o viata de 76 de ani inima va bate de aproape 2,8 miliarde de ori
si va pompa 169 de milioane de litri de sange.

STRUCTURA INIMII
Inima umana are patru camere. Cele doua camere superioare, atriul
(auriculul) drept si stang, sunt camerele de primire a sangelui. Acestea
colecteaza sangele adus de vene. Camerele inferioare ale inimii, ventriculul
stang si drept, au rolul unor pompe puternice. Ele imping sangele prin artere, de
la inima catre corp.
Inima este o pompa cu doua camere, in care sangele circula prin doua
sisteme inchise separate. Sangele incarcat cu oxigen paraseste ventriculul stang
prin aorta. Circula prin corp si se intoarce dezoxigenat in atriul drept prin
venele cave superioara si inferioara. Ventriculul drept pompeaza sangele prin
artera pulmonara catre plamani, unde acesta schimba dioxidul de carbon cu
oxigen. Sangele oxigenat se intoarce apoi, prin venele pulmonare, in atriul stang,
pregatit pentru o noua circulatie arteriala.
Partea dreapta si cea stanga a inimii sunt separate una de cealalta printr-un
perete de tesut (sept interventricular). Fiecare pompeaza sangele printr-
un circuit separat de vase: dreapta impinge sangele sarac in oxigen catre plamani
(circulatia mica), in timp ce stanga il distribuie pe cel bogat in oxigen in corp
(circulatia mare). Sangele care se intoarce din organism a cedat mare parte din
oxigen si s-a incarcat cu dioxid de carbon din tesuturi. Acesta este colectat de
6

doua vene mari, vena cavasuperioara si vena cava inferioara, care se varsa in
atriul drept al inimii. De aici sangele trece in ventriculul drept care il va pompa
prin artera pulmonara catre plamani, unde se va reincarca cu oxigen si va
elimina dioxidul de carbon. Sangele, bogat acum in oxigen, se intoarce la inima
prin arterele pulmonare care se varsa in atriul stang. De aici trece in ventriculul
stang, unde va fi pompat prin aorta, cea mai mare artera a corpului. Artere mai
mici care se ramifica din aorta distribuie sangele catre diferite parti ale
organismului.
Patru valve interioare impiedica alunecarea inversa a sangelui. Ele
se deschid usor in directia curgerii sangelui si se inchid cand acesta impinge in
sens invers. Doua dintre valve se afla intre atrii si ventricule, cunoscute ca valve
atrioventriculare. Valva atrioventriculara dreapta (tricuspida) este formata din
trei fasii de tesut, in timp ce valva atrioventriculara stanga (bicuspida sau
mitrala) are numai doua. Celelalte doua valve sunt situate intre ventricule si
artere. Sunt numite valve semilunare, deoarece fiecare este formata din trei fasii
de tesut in forma de semiluna. Valva semilunara dreapta, dintre atriul drept si
artera pulmonara, se mai numeste si valva pulmonara. Cea stanga, dintre
ventriculul stang si aorta, se mai numeste si valva aortica.


Fig.1 Anatomia inimii

7



Inima dreapta este motorul micii circulatii. Exista deci o mare circulatie
sau circulatie sistemica si o mica circulatie sau circulatie pulmonara. Peretii
atriilor si ventriculilor se contracta ritmic: mai intai cele doua atrii , apoi cei doi
ventriculi , sincron , expulzand aceeasi cantitate de sange pe care o primesc.
Atriul drept primeste sangele venos din intreg organismul prin venele care il
imping in atriul stang , de unde, prin arterele pulmonare , ajunge in atriul stang
de unde trece in ventriculul si de aici prin artera aorta este distribuit in toate
tesuturile si organele. Inima este alcatuita din trei tunici: endocardul , miocardul
si pericardul.

- Endocardul sau tunica interna captuseste interiorul inimii, iar pliurile
sale formeaza aparatele valvulare.

- Miocardul sau muschiul cardiac este tunica mijlocie sau muschiul
cardiac este tunica mijlocie , fiind alcatuit din miocardul propriu-zis
saumiocardul contractil si din tesutul specific sau excitaconductor. Miocardul
contractil are o grosime diferita in cei doi ventriculi. Astfel , ventriculul stang
cu rolul de a propulsa sangele in tot organismul are un perete mult mai gros
decat cel drept, care impinge sangele numai spre cei doi plamani .Atriile au un
perete mult mai gros decat al ventriculilor. Tesutul specific este alcatuit dintr-un
muschi cu aspect embrionar foarte bogat in celule nervoase si cuprinde :

a) nodul sino-atrial Keith-Flack situat in peretele atriului drept,
aproape de orificiu de varsare al venei cave superioare.

b) sistemul de conducere atrio-ventricular , alcatuit din nodul atrio-
ventricular Aschoff-Tawara, situat in partea postero-inferioara a septului
interatrial, si fasciculul His, care ia nastere din nodul Aschoff-Tawara , coboara
in peretele interventricular si se imparte in miocardul ventricular.

-Pericardul este tunica externa a inimii o seroasa care cuprinde,ca
si pleura doua foi: una viscerala, care acopera miocardul si alta parietala, care
vine in contact cu organele din vecinatate . Intre cele doua foi se afla cavitatea
pericardica.

8


Fig. 2 Aspect histologic

In stare patologica, cele trei tunici pot fii afectate separat
(miocardita, endocardita sau pericardita) sau simultan ( pancardita) .

Inima nu este hranita de sangele ce trece prin camerele sale (acesta
avand o presiune mult prea mare) ci de o retea specializata de vase, cunoscute ca
artere coronare, care invaluie inima ca o coroana. Circa 5% din sangele pompat
in corp patrunde in arterele coronare, care se ramifica din aorta deasupra
punctului de iesire de ventriculul stang. Trei artere coronare principale - dreapta,
stanga circumflexa si stanga anterioara descendenta - hranesc diferite regiuni ale
muschiului cardiac. Din aceste trei artere se ramifica altele mai mici care
patrund prin peretii musculari si asigura o alimentare constanta cu oxigen si
substante nutritive. Obstructia unei coronare sau a ramurilor sale provoaca
necroza teritoriului cardiac deservit (infarctul miocardic). Venele care parasesc
muschiul cardiac converg pentru a forma un canal numit sinus coronarian, care
aduce sangele in atriul drept. Inervatia inimii se face prin firisoarele nervoase
primite de la sistemul simpatic si parasimpatic.

CICLUL CARDIAC
Desi cele doua jumatati ale inimii sunt complet separate, ele se
contracta la unison, producand o singura bataie. Evenimentele care au loc de la
inceputul unei batai pana la producerea urmatoarei alcatuiesc ciclul cardiac (cu
o durata de 0,8 s). Acesta are doua faze: diastola (atriala-0,7 s; ventriculara-
0,5 s; generala-0,4 s), cand camerele inimii sunt relaxate, si sistola (atriala-0,1 s;
9

ventriculara-0,3 s), cand camerele se contracta pentru a pune in miscare sangele.
In timpul fazei sistolice atriile se contracta primele, urmate de ventricule.
Aceasta secventa asigura miscarea eficienta a sangelui din atrii in ventricule si
apoi in artere. Daca atriile si ventriculele s-ar contracta simultan, inima nu ar fi
capabila sa puna in miscare aceeasi cantitate de sange la fiecare bataie.


Fig. 3 Inervatia inimii: vagala
In timpul diastolei atat atriile cat si ventriculele sunt relaxate, iar valvele
atrioventriculare sunt deschise. Sangele curge din vene in atrii si de acolo in
ventricule. De fapt, mare parte din sangele care intra in ventricule navaleste pur
si simplu in timpul diastolei. Incepe apoi sistola pe masura ce atriile se contracta
pentru a termina umplerea ventriculelor. Apoi se contracta ventriculele care
imping sangele prin valvele semilunare in artere, in timp ce valvele
atrioventriculare se inchid pentru a impiedica intoarcerea acestuia in atrii. Pe
masura ce presiunea din artere creste valvele semilunare se inchid brusc spre a
impiedica intoarcerea sangelui in ventricule. Apoi incepe din nou diastola.
Un instrument cunoscut ca stetoscop este folosit pentru a detecta
sunetele din interiorul corpului, inclusiv cele produse de inima. Sunetele
caracteristice ale inimii sunt produse de valve si nu de contractia muschiului
cardiac, mai exact de membranele valvelor care se lovesc la inchidere.
Inchiderea valvelor atrioventriculare, inaintea contractiei ventriculelor, produce
primul sunet, mai lung si mai jos. Al doilea este produs la inchiderea valvelor
semilunare, mai scurt si ascutit.
10

Presiunea sangelui, exercitata asupra peretilor vaselor in timpul
curgerii acestuia, variaza de asemenea in timpul diferitelor faze ale ciclului
cardiac. Presiunea in artere este mai mare in timpul sistolei, cand ventriculele se
contracta, si mai mica in timpul diastolei, cand sangele pompat in timpul sistolei
ajunge in capilarele corpului. O presiune normala de 120 cu 80 sau 12 cu 8
inseamna ca presiunea sistolica este de 120 de unitati (milimetri de mercur), iar
cea diastolica este de 80 de unitati. Presiunea sangelui unei persoane poate
creste pentru perioade scurte in momente de stres sau la simtirea unor emotii
puternice. Prelungirea acestor perioade sau repetarea lor constanta
(hipertensiunea), poate creste expunerea unei persoane la atacuri de cord,
infarcturi, afectiuni ale inimii si ale rinichilor sau alte probleme.
GENERAREA BATAILOR INIMII
Spre deosebire de majoritatea muschilor, a caror contractie este
provocata de impulsuri nervoase, muschiul cardiac se poate contracta
independent. Anumite celule ale acestuia au abilitatea de a se contracta spontan
si de a genera semnale electrice care se raspandesc in restul inimii si ii provoaca
contractia. O bataie incepe intr-un grup mic de celule musculare specializate
aflate in partea dreapta superioara a atriului drept. Aceasta zona este cunoscuta
ca nodulul sinoatrial. Celulele din nodulul sinoatrial genereaza semnale electrice
mai frecvente decat celulele din alte parti ale inimii, astfel incat semnalele
generate aici sincronizeaza impulsurile din intreaga inima.
Impulsurile se raspandesc rapid pe suprafata atriului, astfel incat
toate celulele sale musculare se contracta la unison. Impulsurile electrice nu pot
trece prin partitionarea dintre atrii si ventricule, care este alcatuita in principal
din tesut conjunctiv fibros. Impulsurile venite de la nodulul sinoatrial sunt
conduse prin acest tesut de o punte mica de muschi numita sistemul de
conducere atrioventricular. Prima parte a acestui sistem este un grup de celule
aflat la marginea inferioara a atriului drept - nodulul atrioventricular. Celulele
din nodulul atrioventricular conduc impulsurile relativ incet, introducand o
intarziere de circa doua zecimi de secunda pana la ajungerea impulsului
la ventricule. Aceasta intarziere permite sangelui din atrii sa se goleasca in
ventricule, inainte ca acestea sa inceapa sa se contracte.
11


Fig.4 Sistemul electric al inimii

Dupa ce a trecut de nodulul atrioventricular un impuls parcurge un grup
de fibre musculare numite fasciculul Hiss, care se intinde pe peretele de tesut
conjunctiv care separa atriile de ventricule, intra in septul interventricular si,
dupa un scurt traiect, se imparte in doua ramuri (dreapta si stanga) si se
distribuie subendocardic celor doua ventricule. Impulsul se raspandeste in tot
ventriculul cu ajutorul unei retele de fibre de conducere rapida numite fibrele
Purkinje. Aceste fibre sunt necesare din cauza grosimii si robustetii peretilor
ventriculari. Daca impulsul s-ar raspandi direct de la o celula la alta, diferite
parti ale ventriculelor nu s-ar contracta laolalta si inima nu ar pompa sangele
intr-un mod eficient. Desi acest circuit complicat are multi pasi, un impuls
electric se raspandeste de la nodulul sinoatrial prin inima in mai putin de o
secunda.

CONTROLUL FRECVENTEI CARDIACE
La un adult, frecventa cardiaca la repaus este de circa 70 de batai
pe minut. Totusi, inima poate sa bata si de trei ori mai repede - peste 200 de
batai pe minut - cand persoana depune un efort fizic marit. Persoanele tinere au
o frecventa cardiaca mai rapida decat a adultilor: de circa 120 de batai pe minut
la sugari si 90 la copiii de 10 ani. Spre deosebire, multi atleti au adesea
frecventa cardiaca mai scazuta deoarece antrenamentul fizic face inima mai
puternica si permite acesteia sa pompeze aceeasi cantitate de sange cu mai
putine contractii. La repaus frecventa cardiaca a unui atlet poate sa scada pana la
40-60 de batai pe minut.
12


Desi nodulul sinoatrial genereaza bataia inimii, nervii si unele substante
chimice din sange pot influenta frecventa cardiaca. Impulsurile nervoase pot
accelera sau incetini inima aproape instantaneu. Nervii care regleaza frecventa
cardiaca fac parte din sistemul nervos vegetativ care controleaza activitatile
corpului care nu se afla sub control constient. Sistemul nervos vegetativ este
alcatuit din doua tipuri de nervi: simpatici si parasimpatici. Aceste fibre transmit
impulsuri nodulului sinoatrial si altor parti ale inimii. Sistemul nervos simpatic
mareste frecventa cardiaca. El este activat in perioade de stres si are rol in asa
numitul raspuns de fuga sau lupta. Emotiile puternice pot de asemenea sa
activeze sistemul nervos simpatic si sa duca la marirea frecventei cardiace. Spre
deosebire, sistemul nervos parasimpatic incetineste frecventa cardiaca. Inima
primeste impulsuri de la ambele sisteme. De fapt, in absenta impulsurilor
nervoase nodulul sinoatrial s-ar declansa de aproximativ 100 de ori pe minut -
sistemul parasimpatic incetineste inima la aproape 70 de batai pe minut.
Substante chimice cunoscute ca hormoni, purtate de sange,
influenteaza de asemenea frecventa cardiaca. Hormonii isi fac efectul in general
mai incet decat impulsurile nervoase. Epinefrina (cunoscuta si ca
adrenalina) este un hormon care este eliminat in perioade de stres si mareste
frecventa cardiaca la fel de mult ca si sistemul nervos simpatic. Hormonul tiroid,
care regleaza metabolismul general al corpului, are si el acelasi efect. Frecventa
mai poate fi afectata si de substantele chimice care se gasesc in sange - calciu,
potasiu si sodiu.

DEBI TUL CARDI AC
Debitul cardiac reprezinta cantitatea de sange pompata de fiecare
ventricul intr-un minut. Debitul cardiac este egal cu frecventa cardiaca inmultita
cu debitul sistolic (cantitatea de sange expulzat de ventricule la fiecare sistola -
70-90 ml). Debitul sistolic depinde de mai multi factori: ritmul cu care sangele
se intoarce prin vene la inima, cat de viguros se contracta inima si presiunea
sangelui din artere. Debitul cardiac normal la un adult este de aproximativ 3 litri
pe minut pe m2 de suprafata corporala, dar poate ajunge in timpul efortului
muscular pana la 18 litri.
O crestere fie a frecventei cardiace, fie a volumului sistolic va
determina marirea debitului cardiac. In timpul efortului fizic sistemul nervos
simpatic mareste fecventa cardiaca. In acelasi timp creste volumul sistolic, in
primul rand datorita sangelui venos care se intoarce in inima mai repede si
13

provoaca contractii mai puternice. Multi dintre factorii care maresc frecventa
cardiaca duc si la cresterea volumului sistolic. De exemplu, impulsurile nervoase
simpatice produc contractia mai viguroasa a inimii cat si marirea ritmului de
functionare. Cresterea simultana a frecventei cardiace si a volumului sistolic
permit o crestere corespunzatoare mai eficienta a debitului cardiac decat daca, sa
zicem, s-ar mari numai frecventa cardiaca.

Anatomia si electrofiziologia nodului atrio-ventricular
Nodul atrio-ventricular (NAV) reprezint singura cale fiziologic prin
care impulsul electric de la nivel atrial este condus la ventriculi. Localizarea
anatomic a NAV la nivel cardiac, este la nivelul poriunii inferioare a atriului
drept, n grosimea septului interatrial, fiind cuprins n triunghiul lui Koch
delimitat de tendonul lui Todaro, orificiul sinusului coronar cu valvula
Thebesius i inseria cuspidei septale a valvei tricuspide. NAV apare ca o
formaiune compact, alungit, avnd o lungime de 5-7 mm i o grosime de 2-5
mm, care ia natere din mai multe fibre dispuse n evantai, continundu-se n jos
cu fasciculul His, care ptrunde n poriunea fibroas a septului interventricular.
Electrofiziologic, NAV este format din 3 tipuri de celule:

celule atrio-nodale, care fac legtura cu atriile, caracterizate printr-un
potenial de aciune amplu i o vitez de conducere a impulsurilor electrice
relativ rapid;

celule nodale, care se ntlnesc n zona central a NAV fiind celule tipice
cu rspuns lent, cu potenial de aciune avnd o pant lent de depolarizare,
vitez de conducere lent i perioad refractar lung;

celule nodo-hisiene, care se afl n poriunea inferioar a NAV, ntre
nodul compact i fasciculul His, caracterizate prin potenial de aciune rapid i
perioad refractar scurt, asemntoare celulelor Purkinje.

14


Fig. 5 Nodul atri-ventricular (NAV)

Vascularizaia NAV este asigurat, n aproximativ 85% din cazuri, de artera
coronar dreapt i n 15% din cazuri de artera circumflex. Inervaia NAV se
realizeaz prin intermediul fibrelor nervoase simpatice, care provin din
ganglionii simpatici cervicali i al fibrelor parasimpatice, ramuri din nervul vag.

Prezena la nivelul NAV a celulelor nodale cu rspuns lent, explic
comportamentul electrofiziologic al acestuia, caracterizat prin perioade
refractare lungi i vitez sczut de conducere a impulsurilor. Aceste
caracteristici majore ale NAV au rol n ntrzierea fiziologic a impulsului la
acest nivel (100-200 msec), protejnd astfel ventriculii fa de frecvene de
descrcare a impulsurilor foarte mari de la nivel atrial (de exemplu n fibrilaie
atrial sau alte tahicardii supraventriculare).

NAV este format din celule miocardice excitabile, care prezint un
potenial de repaus datorat inegalitii distribuiei ionilor de o parte i de alta a
membranei celulare n repaus. Astfel, mediul extracelular este predominat de
ioni de Na+, n timp ce intracelular predomin ionii de K+.
NAV, alturi de nodul sinusal, face parte din categoria fibrelor miocardice cu
rspuns lent, fibre slab polarizate, caracterizate prin potenial de repaus instabil,
prezentnd fenomenul de depolarizare diastolic spontan i avnd vitez de
conducere a impulsurilor sczut. Depolarizarea diastolic spontan este
fenomenul prin care pe parcursul fazei a patra a potenialului de aciune
(perioada de repaus) electronegativitatea intracelular se reduce progresiv pn
la atingerea potenialului prag necesar unei noi activri.

15

Fiind celule excitabile, celulele NAV prezint trei perioade electrofiziologice:
depolarizarea, repolarizarea i potenialul de repaus.
Depolarizarea celulelor miocardice cu rspuns lent este realizat de curentul spre
interior activat de hiperpolarizare, numit i curent de pacemaker sau curent If,
care este un curent neselectiv realizat de obicei de Na+ i care se activeaz cnd
electronegativitatea membranei este sub -40 mV (este cu att mai activ, cu ct
membrana este mai polarizat). Ptrunderea Na+ n celul determin scderea
electronegativitii intracelulare. Curentul If este puternic modulat de
neuromediatori (stimularea beta-adrenergic crete activitatea curentului If) i de
medicamente capabile s blocheze activitatea curentului (precum Ivabradina)
fr s interfereze cu alte fenomene electrice ale miocardului, fiind folosite n
practica clinic pentru modularea frecvenei cardiace.

Un rol important n cadrul potenialului de aciune la fibrele miocardice cu
rspuns lent l are curentul de Ca++ de tip L (lent), un curent spre interior a crui
activare corespunde atingerii potenialului prag.
Repolarizarea fibrelor cu rspuns lent este realizat de ctre curentul de potasiu
rectificator ntrziat, care prin efluxul de ioni pozitivi, accentueaz
electronegativitatea intracelular, favoriznd repolarizarea. Acest curent este
activ, pn n momentul n care celula este suficient repolarizat, cnd reducerea
sa concomitent cu activarea curenilor spre interior determin o nou
depolarizare.









16

3. Cap. II Studiu clinic al tahicardiei atriale paroxistice
Aritmiile (disritmiile) reprezint tulburri n formarea si/sau conducerea
impulsului electric prin cord. Inima bate neregulat, prea repede sau prea ncet. n
cazul unei inimii sntoase, palpitaiile cardiace ocazionale sunt rareori motiv de
ngrijorare i nu necesit un tratament medical special. Dac sunt deranjante, se
va ncerca evitarea cauzei care a determinat apariia palpitaiei.
Aritmiile pot apare la persoane care sufera de boli cardiace, dar pot apare
si la persoane fara boli cardiace. Aritmia rareori pune viata in pericol, dar poate
predispune la diferite afectiuni, cum ar fi accidentul vascular cerebral.
Bataile cardiace normale sunt controlate prin semnale electrice care
pornesc de la nivelul nodulului sino-atrial. Nodulul sino-atrial este situata in
partea de sus a atriului dreptul. Inima este impartita in patru camere: doua atrii
in partea de sus si doua ventricule in partea de jos. Rolul atriilor este de a umple
ventriculele cu sange si ventriculele propulseaza (pompeaza) sangele catre
plamani si restul corpului. In mod normal impulsul electric de la nivelul
nodulului sino-atrial se propaga concentric (in pata de ulei) la nivelul atriilor,
apoi impulsul electric ajunge la nivelul nodulului atrio-venricular de unde prin
intermediul fascicului His si retelei Purkinje este transmis ventriculelor.
Aritmiile se datoreaza unei anomalii in producerea si transmiterea stimului
electric. Exista diferite forme de aritmii, dar cele care intereseaza ventriculele
sunt, in general, mai grave.
Clasificarea tulburrilor de ritm se poate face dup diverse criterii.
Dup mecanismul de producere se deosebesc aritmii prin tulburri n,
formarea (generarea) impulsului (tulburrile automatismului), tulburri n
conducerea impulsului (blocurile cardiace) i fonne mixte (tulburri n formarea
si conducerea impulsului).
Aritmiile se pot produce fr niciun motiv sau pot fi cauzate de un stimul
care acioneaz asupra inimii. Astfel de stimuli pot fi stresul, tutunul, alcoolul,
substanele care inhiba apetitul sau medicamentele pentru rceal i tuse care
conin cofein sau ali stimulani. Afectarea arterelor coronare, hipertensiunea
arterial i insuficienele valvulare cardiace pot slbi miocardul, afectndu-i
funcia de pomp. Cu vrsta, se produce slbirea natural a inimii, fapt care
poate conduce, de asemenea, la apariia aritmiilor. O aritmie se poate produce i
dup un infarct, datorit cicatricii care se formeaz i care tulbur circulaia
impulsului electric de-a lungul inimii. Totodat, anumite medicamente utile n
tratamentul afeciunilor cardiace pot produce aritmii, ca efect secundar. Glanda
17

tiroid hiperactiv, dezechilibrul sangvin sau utilizarea anumitor droguri,
precum cocaina, produc, de asemenea, apariia aritmiilor.
Tulburrile automatismului se subdivizeaz n: tulburri n formarea
ritmului sinusal (bradicardie sinusal, tahicardie sinusal etc. ) i tulburri prin
fonnarea ectopica a impulsului (extrasistole, tahicardie atrial, tahicardie
ventricular etc).Dup locul unde apare tulburarea n formarea i conducerea
impulsului aritmiile i blocurile se divizeaz n sinusale, atriale, joncionale i
ventriculare fasciculului His (sinusale, atriale, joncionale), deci, toate aritmiile
cu exceptia celor ventriculare.
Se mai pot deosebi tulburri de ritm cu ritm regulat sau neregulat. n
functie de frecven se evideniaz tahiaritmii, bradiaritmii i tulburri de ritm cu
alura cardiac normal (normosistolice). Se mai evideniaz aritmii permanente
(spre exemplu, forma permanent a fibrilaiei atriale) i paroxistice (de exemplu,
fibrilaia atrial paroxistic), termenul paroxistic semnificnd instalarea i
oprirea brusc a unei aritmii (tahicardii). Orice tulburare de ritm si de conducere
prezinta modificari ECG caracteristice, care permit diagnosticul, astfel ca aceste
tulburari sunt definite clinic si ECG.
Cea mai practica clasificare a aritmiilor se bazeaza pe mecanismul de
producere, desi nu exista nici o relatie ntre etiologie si tipul de aritmie.
Aritmiile evolueaza uneori la copii cu cordul ndemn. Exista pe de alta parte
aritmii asimptomatice la copii cu boli cardiace. O parte dintre aceste aritmii pot
deveni letale. Numai utilizarea aparatelor Holter poate aprecia exact impactul
aritmiilor asupra mortalitatii la copil. Ritmul cardiac normal este ritmul sinusal
n care impulsurile care comanda contractiile inimii pornesc cu o regularitate
remarcabila din nodul sino-atrial cu o frecventa caracteristica, legata de vrsta si
un aspect tipic pe nregistrarile ECG. Ritmul sinusal variaza ca frecventa cu
vrsta, starea de agitatie a copilului (tipat, febra, frica); evaluarea corecta a
ritmului sinusal va fi facuta numai n somn (la sugar). Pentru declararea ritmului
sinusal vor fi ndeplinite criterii clinice si electrice. n mod normal exista o
relatie inversa ntre frecventa cardiaca si debit/bataie. Ritmurile foarte mari sau
foarte mici au consecinte hemodinamice.

Tahicardia supraventricular (TSV) include orice tahiaritmie care
necesit atriul i/sau nodul atrioventricular pentru iniierea i meninerea ei.
In mod normal este o tahicardie cu complex QRS ngust, regulat (cu excepia
fibrilaiei atriale i tahicardiei atriale multifocale), cu ritm rapid, care poate apare
la orice vrst iar tratamentul ei este o continu provocare. n prezena aberaiei
18

de conducere TSV devine o tahicardie cu complex QRS larg. Tahicardia
paroxistic supraventricular (TPSV) este episodic, cu debut i terminare
brusc. TSV are manifestri complet variabile, de la lipsa simptomelor la
palpitaii usoare i sincop. Apariia i modernizarea studiilor electrofiziologice
a contribuit la cunoaterea fiziopatologiei TSV, care are la baz tulburri n
formarea impulsurilor i conducerea pe ci patologice. Cel mai comun
mecanism al aritmiilor este reintrarea, la cunoaterea acestuia aducndu-i
contribuia Denes, Rosen, Akhtar i Waldo.

Clasificarea TSV a suferit modificri importante odat cu progresia
electrofiziologiei intracardiace. Dup situsul de origine al aritmiei TSV se
mpart n tahiaritmii atrial i atrioventriculare, conform lui Klein i Bast.
Tahiaritimiile atriale includ:
-tahicardia paroxistica atriala (TPA);
- tahicardia sinusal (TS);
- tahicardia sinusal inapropriat (TSI);
- tahicardia prin reintrare sinoatrial (TRSA);
- tahicardia atrial (TA);
- tahicardia atrial multifocal (TAM);
- flutterul atrial (FlA);
- fibrilaia atrial (FA).
Tahiaritmiile atrioventriculare includ:
- tahicardia prin reintrare intranodal (TRIN);
- tahicardia prin reintrare atrioventricular (TRAV);
- tahicardia joncional ectopic (TJE);
- tahicardia joncional neparoxistic (TNPJ).

Tahicardia paroxistica atriala se observa la pacientii de toate varstele:
sugari, copii, adolescenti, aduli, vrstnici. Adesea, n afar de aceast disritmie
pacienii nu au alte afectiuni cardiovasculare sau alte boli. La altii TPSV apare
pe fundalul unei cardiopatii (valvulare, aterosclerotice, tireotoxice, hipertensive
etc.), spre exemplu, ea se nregistreaz la 3-8% cazuri de infarct miocardic acut.


19


Fig.6 Aspect ECG Tahicardia paroxistica atriala


TPA este aritmia cea mai frecvent la bolnavii cu sindromul Wolf-
Parkinson-White i alte forme de preexcitatie ventricular.

Unii pacieni semnaleaz relatia dintre declanarea paroxismului i astfel
de factori ca: surmenaj fizic i emotional; abuz de cafea, tutun, alcool;
hiperventilaie; schimbarea pozitiei corpului; deglutiie, inspir adnc.

Paroxismele au debutul si sfritul brusc. Pacientii acuz, de obicei,
accese de palpitaii rapide i regulate, uneori nsoite de dispnee, vertij, nelinite.
Durata accesului este diferit (secunde-minute-ore, rareori sptmni). Oprirea
(spontan sau dup probele vagale) este brusc i adesea urmat de o emisie
abundent de urin ("urina spastica"), datorat hipersecreiei de hormon
natriuretic atrial secundar dilatatiei atriale.

n caz de aparitie a TPA la o persoan cu cardiopatie organic, accesele
prelungite (n special cu frecventa cardiac mare) pot produce angin pectoral,
staza pulmonar sau agravarea insuficientei cardiace globale, prbuirea TA
(crete lucrul cordului i se scurteaz perioada de umplere diastolic).
Deseori paroxismele sunt foarte scurte i infrecvente, deaceea pacientul
nu este vzut de doctor la moment.

20


Fig.7 Aspect ECG TPA

Examenul clinic n paroxism arat ritm regulat cu frecven accelerat
ntre 150 i 240 /min. Probele vagale (n special masajul sinusului carotidian)
pot ntrerupe tahicardia. Dac nu se oprete
tahicardia, alura nu se micoreaz.Tahicardia paroxistica supravenlriculara
(TPSV). Este una dintre cele mai frecvente tipuri de aritmii ntlnite la copil,
inclusiv la sugar si chiar la nou nascut (n acest caz debutul este de obicei
intrauterin si diagnosticul se face prenatal prin echocardiografie fetala). Se
caracterizeaza clinic prin ritm cardiac foarte regulat si foarte rapid (peste 200-
250 batai/minut). Impulsul ia nastere ntr-un centru ectopic situat supra
ventricular. Debutul este brusc si este perceput de bolnav (pentru sugari de catre
anturaj). ECG nregistreaza un ritm rapid foarte regulat, cu complexe QRS
normale, unda P exista, dar are forma anormala, (impulsul ia nastere ntr-un
focar ectopic). Din cauza scurtarii extreme a diastolei undele T si P formeaza
adesea o unda unica, complexele QRS, de morfologie normala, pot fi urmate de
subdenivelare ST si unda T negativa, sugernd suferinta miocardica ischemica
(irigatie miocardica deficitara n timpul diastolei foarte scurte). Daca focarul
ectopic este situat jonctional stimularea atriilor se face retrograd si undele P
inversate pot fi situate imediat naintea sau dupa complexul QRS (care pastreaza
morfologie normala). De fapt nu este esential sa diferentiem tahicardia
21

paroxistica atriala de cea jonctionala deoarece ambele au aceeasi semnificatie
patologica si se trateaza identic.



Fig.8 Aspect ECG TPA

Semne i simptome
Simptomatologia poate fi foarte variat, fiind dependent de existena
unor boli cardiace asociate, de rata rspunsului ventricular i de starea general a
pacientului. Dac apare pe un cord normal structural, tahicardia este bine
tolerat i cu un prognostic bun.

Cel mai frecvent sunt descrise palpitaiile cu durat de la cteva secunde/minute
pn la cteva ore sau chiar zile, asociate cu anxietate i nervozitate. Ocazional,
pacienii pot prezenta dispnee, opresiune toracic, angin pectoral, chiar infarct
miocardic acut, aceste simptome fiind prezente mai ales la pacienii cu boala
coronarian ischemic cronic. Se mai pot ntlni ameeli i mai rar, sincop sau
presincop, dac durata atacului de tahicardie este mare i frecvena ventricular
crescut (prin umplere ventricular deficitar, scderea debitului cardiac,
hipotensiune arterial i hipoperfuzie cerebral).

La pacienii cu disfuncie a nodului sinusal, poate aprea asistol la terminarea
episodului de tahicardie, prin inhibarea nodului sinusal de ctre frecvena
crescut a tahicardiei. Tahicardia prin reintrare n nodul atrio-ventricular poate
determina moarte subit cardiac doar n cazuri excepionale.

Simptomatologia tahicardiei prin reintrare n nodul atrio-ventricular poate fi
precipitat de consumul de cafea, alcool sau expunere la stres.

22

Diagnostic
Anamneza
Din relatrile pacientului, vom afla c accesul este regulat, cu debut i
sfrit brusc, cu durat variabil de la cteva secunde la cteva zile, este bine
tolerat dac pacientul nu asociaz alte cardiopatii. Se manifest frecvent cu
palpitaii cu ritm regulat, anxietate, vertij, senzaia c inima bate n gt
(datorit contraciei simultane atriale i ventriculare). Accesul este urmat de
poliurie.
Examenul clinic
Clinic, se poate evidenia o frecven cardiac crescut (150-200 bpm),
hipotensiune arterial n cazul unui acces prelungit sau ca urmare a unui rspuns
vagal la o hiperactivitate simpatic care determin creterea presiunii arteriale.
De asemenea, n cazul acceselor cu durat lung, pot aprea semne de
insuficien cardiac noi sau agravate la pacienii cu afectarea funciei
ventriculare stngi.
Explorri paraclinice
Electrocardiograma de suprafa este cea mai simpl metod de evaluare a
conducerii atrio-ventriculare.



Fig.9 Aspect ECG TPA


Electrocardiograma (ECG sau EKG) este o nregistrare grafica a
potentialelor electrice generate de cord. Semnalele sunt detecta te de nis te
electro zi me tal ici plas ati la extre mi tat i s i pe toracele pacientului si sunt apoi
amplificate si nregistrate de catre electrocardiograf.
23


Fig. 10 ECG
Electrozii ECG nregistreaz diferente ins tantanee de potentia l.
Utilitatea clinica a ECG rezulta din aceea ca ea este o metoda usor de aplicat,
neinvaziva, ieftina. Pe lnga detectarea aritmiilor,a tulburarilor de conducere si a
ischemiei miocardice, ECG poate evidentia si alte situatii patologice, cum ar fi
tulburari metabolice amenintatoare de viata (de exemplu, hipekaliemia)sau
sindromul de QT prelungit, cu mare risc de moarte subita.Folosirea
tratamentului trombolitic sau a angioplastiei n faza precoce a infarctului
miocardic acut a concentrat atentia n mod special asupra sensibilittii si
specificitatii semnelor ECG n detectarea ischemiei miocardice. Interpretarea
este stric independenta de varsta bolnavului ,desi semnificatia udnelor inscrise
pe traseu este aceeasi , si anume :


R)
Frecventa cardiaca de 130-150 /min la nou nascut scade progresiv spre
pubertate. Nou nascutul are predominanta ventriculara drepta(consecinta
hemodinamicii fetale) pe cand adolescentul manifesta predominanta ventriculara
stanga. In acest context notiunea de hipertrofii ventriculara dreapta sau stanga
devina patologica in functie de varsta. Afirmarea unei hipertrofii ventriculare pe
ECG desemneaza un sindrom electric si nu un aspect anatomic. Nici o
modificare ECG nu este patognomonica pentru o anumita malformatie
congenitala ,astfel ca acest examen se inscrie ca adjuvant in stabilirea
diagnosticului de boala congenitala de cord pastrandu-si nealterata valoarea in
tulburarile de ritm si de conducere.
Alte metode de diagnostic electrocardiografice
Ablatia prima metoda utilizata de ablatie a cailor accesorii a fost
fulguratia , care presupune un soc electric endocavitar de mare energie, cu pretul
24

unor efecte secundare nedorite , deloc neglijabile. Tehnica noua , prin curenti de
radio frecventa , tinde sa inlocuiasca tehnica precedenta . Se utilizeaza distructia
terapeutica a cailor accesorii in WPW, si a foacarelor de TPSV , sau intreruperea
conducerii
AV prin caile nodo-hisiene( cand sediul tahicardiei paroxistice este
jonctional). Efectul terapeutic al radio-frecventei se bazeaza pe efectul termic
(producerea de caldura realizata cu un curent electric). Din punct de vedere
anatomopatologic, procedeul antreneaza o denaturare a proteinelor , o disolutie a
membranei celulare si ruptura ncleului urmata de necroza , coagulare si fibroza.
Radiofrecventa utilizeaza un generator si un cateter specific intr-o configuratie
monopolara , cu electrod endocavitar si o placa toracica. Durata procedurii este
variabila (1-2 ore) in functie de dificultatea de a localiza sediul anatomic ce
urmeaza a fi blocat. Riscul embolic inerent tehniciii poate fi anihilat asociind
anti agregante plachetare. Succesul metodei depinde direct de precizia de
localizare a fascicolului accesor(ECG endocavitar care inregistreaza
depolarizarea fascicolului KENT, potentialul ventricular care se inscrie la
debutul undei T, cel mai scurt timp de conducere AV si ritmul reciproc
ortodromic) . Tehnica este eficace si putin agresiva asigurand confort bolnavului
si medicului(securitatea maxima pentru bolnav). Eficacitatea este de 98%. Doar
in 30% dintre cazuri s-au semnalat recidive presupunand reinterventii. Acest tip
de tratament a devenit posibil in majoritatea tarilor.
Alte metode de diagnosticare neinvazive sunt:
este o metoda de a inregistra continuu
activitatea electrica a inimii, de obicei mai mult de 24 de ore, iar aceasta
procedura este utila pentru pacientii la care simptomatologia este inconstanta;
exista mai multe tipuri de monitorizari ambulatorie.

rama - o
investigatie neinvaziva utilizata pentru inregistrarea batailor inimii si a ritmului
cardiac - efectuata in timp ce pacientul face efort fizic. Prin intermediul unor
electrozi montati pe corpul pacientului, (la fel ca la ECG de repaus) un este
inregistrat ritmul cardiac in timp ce pacientul merge pe o banda rulanta. Viteza
si inclinarea ( panta) acestui covor sunt crescute la intervale regulate de timp. In
acest fel creste intensitatea efortului si implicit consumul de oxigen al inimii. Pe
tot parcursul probei sunt monitorizate tensiunea arteriala si electrocardiograma
pacientului. Avand in vedere consumul crescut de oxigen, prin testul de efort se
25

poate diagnostica prezenta unor leziuni coronariene care nu produc pe
electrocardiograma de repaus.

Indicatii
Este recomandat in primul rind pentru diagnosticul si stratificarea riscului
in cardiopatia ischemica.
Testul de efort este indicat atunci cand anamneza, examenul clinic si
celelalte investigatii nu sunt suficiente pentru a stabili diagnosticul de
cardiopatie ischemica.
De asemenea testul de efort este recomandat si pentru stabilirea severitatii
bolii atunci cand diagnosticul este clar. In functie de pragul de efort pe care il
poate atinge pacientul se poate stabili atitudinea terapeutica: controlul factorilor
de risc si limitarea la tratament medicamentos sau trecerea la investigatii mai
complexe ( coronarografie).


Fig.11 Testul de efort

Testul de efort este recomandat si in urmarirea bolnavilor care au
beneficiat de diverse metode de tratament - medicamentos, angioplastie, by-pass
aorto - coronarian
Contraindicatii
Testul de efort nu este indicat in afectiuni severe cardiace sau ale altor
organe : angina instabila, infarct miocardic acut, stenoza aortica stransa, HTA
severa necontrolata terapeutic, anemie, infectii acute, etc. Testul de efort nu este
util atunci cand pe electrocardiograma de repaus apar modificari care nu permit
interpretarea testului ( de pilda in blocul de ramura stanga) sau cand pacientul nu
poate face efort ( arteriopatie periferica, artroza, etc.).
26



Fig. 12 Aspect in testul de efort

Importanta Holter-ECG in diagnostic

Monitorizarea ambulatorie ( 24 ore ) a ritmului cardiac - ECG permite
inregistrarea ritmului cardiac 24 de ore oferindu-i medicului informatii despre
functionarea inimii pacientului, pe tot parcursul unei zile normale. Astfel sint
surprinse atit momentele mai linistite cit si momentele mai stresante ale
pacientilor. Aceasta inregistrare se face prin intermediul unor electrozi montati
pe corpul pacientului , electrozi ce sint conectati la un recorder prins la curea.

27


Fig. 13 Holter ECG

Pacientul trebuie sa se prezinte in clinica pentru montarea holterului si sa
revina a doua zi .Pacientului i se monteaza niste electrozi pe corp, electrozi ce
sint conectati la un mic aparat ce va fi purat la briu
Indicatii
Este recomandata pentru
1. - diagnosticarea si evaluarea severitatii aritmiilor cardiace si a
tulburarilor de conducere.


Fig. 14 Aspect Holter ECG
28


Aritmiile si tulburarile de conducere pot fi permanente si atunci vor fi
evidentiate cu ajutorul unei electrocardiograme obisnuite. Cand aceste tulburari
sunt intermitente, ele nu sunt surprinse in timpul unei electrocardiograme, dar
monitorizarea Holter le poate evidentia.
2. - in cazul simptomele de palpitatii si pierderi de cunostinta ( sincopele).
3. - in absenta simptomelor, in anumite boli cu risc crescut de aritmii sau
pentru evaluarea eficientei tratamentului antiaritmic.
4. - diagnosticarea ischemiei silentioase - ischemie care producemodificari
electrocardiografice, dar nu este insotita de durere.



























29


4. Cap III Tratmentul

Ablatia prin radiofrecventa

Multe aritmii pot fi vindecate imediat prin eliminarea tesutului cardiac
anormal cu ajutorul undelor de radiofrecventa. Sondele utilizate pentru studiul
electrofiziologic pot emite unde de radiofrecventa cu distrugerea tesutului
cardiac care transmite neadecvat semnalul electric (crearea de mici cicatrici la
nivelul tesutului cardiac pentru a bloca undele electrice responsabile de aparitia
aritmiei). Aceasta actiune restabileste ritmul cardiac normal.


Fig. 15 Cateter de ablatie

Pacemaker cardiac sau stimulator cardiac

Stimulatorul cardiac este alcatuit dintr-un generator de impulsuri electrice
conectat la unul sau doi electrozi conductori introdusi pe cale venoasa in
cavitatile cardiace sau pe suprafata exterioara a inimii. Atunci cind generatorul
ramane in afara corpului pacientului, se realizeaza o cardiostimulare temporara.
Aceasta este indicata in acele situatii in care se presupune ca tahicardia
simptomatica tratata prin electrostimulare va inceta spontan. In situatia unei
cardiostimulari permanente, generatorul de impulsuri este pozitionat intr-un
buzunar subcutanat (sub piele). Impulsurile electrice emise de acesta sunt
conduse la inima fie prin intermediul unor catetere introduse pe cale
endovenoasa pana in cavitatile drepte ale inimii, fie prin electrozi epicardici
30

implantati in miocard.Un pacemaker este capabil sa-si intrerupa activitatea in
prezenta unui ritm cardiac spontan, evitind astfel competetia intre activitatea
cardiaca spontana si activitatea cardiaca initiata de catre generatorul de
impulsuri.



Fig. 16 Pacemaker


Practic in cazul unui bolnav cu stimulator cardiac, pacemaker-ul intervine
atunci cand este nevoie si prin socuri electrice asigura frecventa cardiaca
asemanatoare cu cea normala.

Defibrilare

Defibrilatoarele sunt dispozitive care restabilesc ritmul sinusal (ritmul
normal al inimii) prin aplicarea unui soc electric la nivelul toracelui. Defibrilarea
este eficienta in fibrilatia ventriculara, dar pentru ca acest tip de aritmie duce la
deces in termen de patru minute, defibrilarea este utila daca se face imediat.

31


Fig. 17 Defibrilator

Defibrilarea in primele 3-5 minute de la debutul fibrilatiei ventriculare
poate dubla sau tripla sansele de resuscitare.

Tratament naturist

-Coenzyme Q10 (1-1-0 dupa masa; 3 luni continuu; faciliteaza oxigenarea
sangelui in arterele inimii prevenind bataile neregulate ce produc discomfort in
zona precordiala si anxietate - stare de teama secundara instalarii aritmiei) sau
Super Coenzyme Q10 Plus (1-1-0 dupa masa; 3 luni continuu; indicata mai ales
la varstnicii cu afectiuni cardiovasculare) sau Coenzyme Q10 Sublingual (0-1-0
dupa masa; 2 luni continuu; actioneaza rapid, eliminand diversele tipuri de
aritmie ce pot aparea atat la oamenii aparent sanatosi cat si la pacientii cardiaci).
- Rhodiolin (2-4 capsule pe zi in momontele de stres asociate cu dereglari
ale ritmului cardiac; inlatura simptomele neplacute prin relaxarea sistemului
neurovegetativ).
- Vital A/ B/ AB/ 0 (1-1-0 dupa masa; se administreaza pana la terminarea
tabletelor din flacon si se repeta in ritm de 3 cure pe an; combate aritmia prin
32

reglarea nivelului de minerale, vitamine din organism si prin inlaturarea anemiei
destul de frecvente la populatie ce are ca repercursiuni tulburarea ritmului
cardiac).
Exista si o serie de plante din care se pot prepara remedii pentru aceste
afectiuni:
Paducelul este un arbust inrudit cu macesul. Creste sub forma unei tufe
spinoase in poieni, la liziera padurilor, dar si pe dealuri.Substantele active pe
care le gasim in atat in florile cat si in frunzele sale sunt acidul crategic, acidul
ursolic, vitamina C, tanin, flavonoizi si uleiuri aromate. Ceaiul de paducel
produce vasodilatarea arteriala, scaderea tensiunii si are efect sedativ. In acelasi
timp este si un tonic al inimii. Produsele pe baza de paducel sunt numite de
specialistii francezi laptele batranilor, datorita efectelor benefice pe care le are in
special asupra persoanelor de varsta a treia.
Ungurasul este o planta medicinala , inalta de 30-50 cm, acoperita cu
perisori care ii confera un aspect albicios. Infloreste incepand din iunie pana in
septembrie, perioada in care se pot recolta partile aeriene ale pantei. Este o
planta fara pretentii, rezistenta la seceta si o putem intalni in locuri insorite, pe
terenurile necultivate sau pe pasuni. Planta este pomenita in medicina antica
egipteana dar si in cea indiana, ca expectorant si remediu in diferite afectiuni
respiratorii. Ceaiul de unguras provoaca scaderea tensiunii si se recomanda
pacientilor hipertensivi, efect care se datoreaza continutului de azotat de potasiu
si colinei. Se prepara infuzii din o lingura de planta uscata si maruntita la o cana
de apa clocotita, iar ceaiul se bea pe stomacul gol.
Tratamentul TPA. Crizele de TPA care evolueaza necesita o serie de
masuri, care se aplica in trepte. Primele masuri constau din manevre de
stimulare vagala, avand drept scop crearea unui bloc AV tranzitor prin
hipertonie parasimpatica. In acest fel, se intrerupe circuitul de autointretinere
care trece prin calea nodo-hissiana. Se va evita compresiunea globilor oculari la
sugari,ca si masajuj unilateral al glomusuli carotidian Cea
mai recomandata metoda este aceea de a se aplica pe fata sugarului,pentru o
perioada scurta de 20 secunde ,un sac de plastic (sau tesaturi )in care se afla
cuburi de gheata.Aceasta manevra de stimulare vagala poate stopa o criza de
tahicardie paroxistica. Exista si varianta de stimulare vagala pe cale chimica. Se
va injecta i.v. rapid adenozin-trifosfat (ATP, produsul comercial Strvadine) in
doza de 1 mg/kg. Copilul va fi monitorizat continut ECG si injectarea se va face
sub monitor. De obicei, ib cateva secunde, bolnavul intra in ritm sinusal, ceea ce
este usor de demonstrat pe ECG. Daca se instaleaza bradicardie nedorita, este
33

prudent sa avtem pregatita o seringa cu atropina, pentru a interveni rapid. Testul
cu Stryadine poate servi la precizarea diagnosticului, dar efectul este de scurta
durata si curand criza se reinstaleaza Pentru a evita aceasta, se administreaza,
practic amiodarona(Cordarone)in doza initiala (de atac) 500 mg/m2. dupa care
doza se scade progresiv.Cea mai practica metoda de oprire a crizei de TPA este
administrarea de digoxin i.v. Din doza de atac se administreaza initial jumatate
i.v urmand ca restul doze sa se administreze in 2 prize, la 12 si 24 ore. De obicei
bolnavul iese din criza in 1 -2 ore si pe ECG se inscrie un sindrom post-
tahicardic cu unde P ample si gigante, cu alternante ST-T. Crizele foarte severe
si foarte rebele necesita cardioverse sincrona
Daca este necesar tratamentul de intretinere se face cu digoxin P.O.
In fine , pentru recidivele repetate intra in discutie si alte variante
terapeutice ca Beta blocantele (propanolol ), propafenona si flecainida (din
clasa 1 de antiaritmice) sau sotalol si cordarone(din clasa 3-a).
Stryadina si Verapamilul i.v. (0.1 mg/kg) se dovedesc extreme de eficace.
Unii autori prefera ca dupa manevrele de stimulare vagala sa continue cu o doza
de incarcare P.O. de amiodarona (1000-1250 mg/m(patrat) ). Daca criza se
repeta , tratamentul de intretinere va fi centrat pe preparate digitalice . Numai in
caz de recidive se va recurge la propafenona sau flecainida.
Daca substratul TPA este WPW preparatele digitalice sunt formal
contraindicate deoarece aceastea scurteaza perioada refractara a fascicolului
accesor si deprima conducerea impusului pe caile normale, favorizand astfel
conducerea excitatiei pe cai anormale. Deci in crizele de TPA survenite la cei cu
WPW se va recurge la antiaritmice nedigitale (disopiramid ,flecainidina
,amiodarona , verapamil , propafenona).

Accesul vascular
Accesul vascular este esential pentru a permite administrarea
fluidelor,medicamentelor si obtinerea probelor de sange. Accesul venos
poate fi dificil in timpul resuscitarii unui sugar sau al unui copil.31
In cazul copiilor in stare critica in cazul in care accesul venos nu este
posibil cu usurinta, accesul intraosos trebuie luat in considerare cat mai
devreme posibil, in special daca copilul este in stop cardiac sau
insuficienta circulatorie decompensata. In orice caz la copii in stare critica daca
stabilirea caii venoase nu are succes dupa un minut, introduceti un ac intra osos
in locul acesteia.

34

Accesul intravenos
Accesul IV periferic asigura concentratii plasmatice ale medicamentelor
si raspunsuri clinice echivalente cu accesul central sau 10. Liniile venoase
centrale asigura un acces mai sigur pe termen lung dar, comparate cu accesul sau
I.V periferic nu ofera avantaje in timpul resuscitarii.





























35

5. Cap IV.Rolul asistentei medicale in ingrijirea
pacientului cu TPA

Asistenta medicala detine o pozitie importanta in ingrijirea acestor
categorii de bolnavi. Pentru a-si indeplinii menirea nu trebuie sa se
multumeasca sa cunoasca si sa aplice, chiar perfect, diferite tehnici de ingrijire a
bolnavului , ci trebuie sa cunoasca si notiuni teoretice care sa-i permita
depistarea unui semn precoce, interpretarea acestuia si chiar, daca este nevoie,
interventia in situatiile in care viata bolnavului depinde de cunostintele sale.
1.Asigurarea repausului fizic
- asistenta se va ingrijii ca bolnavii sa aiba maxim de confort, sa
evite efortul fizic , saloanele sa aiba o ambianta placuta.
- bolnavii cu TPA fiind dispneici, vor fi tinuti in pozitie sezanda
sau semisezanda, asistenta medicala va avea grija sa le asigure aceasta pozitie.
- patul va fi prevazut cu utilaj auxiliar , precum si cu un numar
mare de perne. In cursul zilei patul va fi inlocuit cu un fotoliu avand grija ca
bolnavul sa aiba sprijin sub picioare
2. Asigurarea repausului psihic
- asistenta medicala va avea grija sa fereasca bolnavul de tot ceea ce ar
putea tulbura echilibrul nervos, trebuie sa castige increderea bolnavului printr-o
buna pregatire profesionala.
- pentru a evita starile de neliniste va administra la timp medicamentele
prescrise de medic si va raspunde prompt la orice solicitare a bolnavului.
- asistenta medicala va insotii bolnavii la consultatiile de specialitate (
examinari radiologice, EKG.); va examina starea psihica a bolnavilor, vizitandu-
l cat mai des si va instrui vizitatorii asupra modului de comportare fata de
bolnav.
3. Asigurarea igienei personale a bolnavului
- Asistenta medicala va executa zilnic toaletele bolnavului fara ca acesta
sa faca eforturi prea mari, va face apoi o frectie cu alcool diluat pentru a
imbunatatii circulatia periferica. Pielea trebuie mentinuta in permanenta curata si
uscata , deoarece pielea umflata se infecteaza usor.
- Se va schimba lenjeria de pat si de corp zilnic.
4. Prevenirea formarii trombozelor
- Asistenta medicala va executa zilnic masajul membrelor inferioare, in
directia curentului venos.
36

- In acelasi scop, asistenta medicala va asigura ridicarea membrelor
inferioare la 35 grade prin ridicarea patului sau prin asezarea unor suluri sub
picioarele bolnavului.
- Bolnavul va fi ajutat sa execute muscari de flexie si extensie a
membrelor inferioare prin care se impiedica trombozarea si se elimina edemele.
5. Urmarirea functiilor vitale si vegetative
- Asistenta medicala va urmarii zilnic T.A. , pulsul central si periferic,
respiratia, diureza, tranzitul intestinal, temperatura.
- Se urmareste bolnavul cu atentie pentru a observa semnele de agravare si
complicatiile care pot aparea ( edem pulmonar, embolie pulmonara,
tromboflebita) si va anunta imediat medicul. Starile de constipatie vor fi
combatute cu purgative.
- Asistenta medicala va tine evidenta exacta a lichidelor consumate si
eliminate de bolnav, va urmari zilnic greutatea corporala dupa eliminarea
scaunului si a urinei inainte de masa.
6. Regimul alimentar
- Asistenta medicala va urmari cu strictete respectarea regimului
alimentar care va fi hipocaloric pentru mentinerea greutatii corporale; hiposodat
pentru a impiedica retinerea apei in organism, contribuind la reducerea
edemelor. Se vor evita alimentele care contin natriu : salicilat de sodiu;
cantitatea de lichide zilnica nu va depasi 1-2 l/24h . Ratia zilnica de alimente
va fi impartita in 4 -5 mese, iar ultima masa se va lua cu 3 ore inainte de culcare.
7. Administrarea tratamentului medicamentos
- Asistenta medicala va administra medicatia prescrisa de medic;
medicatia folosita consta in cardiotonice , cel mai frecvent e Digitala care se
administreaza per os si daca nu se administreaza dupa prescriptia medicala da
fenomene de supradozare. Se administreaza si diuretice: Furosemid, Ederen,
Nefrix, iar asistenta va avea grija sa urmareasca diureza.
- Reducerea edemelor si masei sangelui circulant se mai poate face si
prin atarnarea membrelor inferioare, reducand astfel fluxul venos spre inima.
- Oxigenoterapia este indicata si usureaza starea bolnavilor TPA
8 Educatia sanitara
- Asistenta medicala contribuie la educarea bolnavului asupra noului
regim de viata, dupa externare bolnavul va duce o viata ordonata evitand
suprasolicitarile; se va evita munca fizica. Se respecta regimul dietetic, numarul
meselor, se reduce sarea , cafeaua , alcoolul, tutunul. In caz de imbolnaviri
37

respiratorii: viroze, gripe, vor fi tratate imediat, deoarece orice neglijenta, poate
agrava boala.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INVESTIGATIILE
PARACLINICE
Colaborarea cu medicul la examinarea paraclinica este una din
sarcinile importante ale asistentei medicale.
Sarcinile asistentei medicale in pregatirea si asistarea unui examen
paraclinic sunt urmatoarele:
- pregatirea psihica a bolnavului : i se explica bolnavului in ce consta
examenul care trebuie sa i se faca, caracterul inofensiv al examinarii;
- pregatirea si verificarea instrumentarului necesar efectuarii examinarii
sau recoltarii;
- dezbracarea si imbracarea bolnavului Imbracarea si dezbracarea
bolnavului se face la solicitarea medicului si trebuie efectuata cu mult tact si
finete, pentru a nu provoca dureri sau miscari inutile ;
- aducerea bolnavului in pozitiile adecvate examinarilor si sprijinirea lui;
- servirea medicului cu instrumentele necesare examinarii si ajutarea
medicului in efectuarea tehnicii;
- recoltarea produselor patologice si a analizelor biologice.
A. Examenele paraclinice cuprind:
- examene de laborator care constau in recoltarea de sange pentru
determinarea V.S.H. ului ( valori normale 5-10 mm /h, sau 20-50 mm/24 h ),
glicemiei ( valori normale 65-100 mg %) , lipidemiei ( normal 500- 700 mg% ) ,
colesterolul ( normal 150-259 mg % ).
- examen radiologic prin care se pot evidentia aspecte utile pentru
diagnostic. Astfel se observa o silueta cardiaca marita cu o configuratie ce
depinde de boala cauzala, iar la examenul plamanilor, se constata o crestere a
dimensiunilor arterelor pulmonare, dar transparenta pulmonara, nu este redusa.
- explorari hemodinamice care sunt utile atat pentru diagnostic cat si
pentru urmarirea TPA.

DEFINITIA NURSING-ULUI
Nursing-ul a primit foarte multe definitii, dar cele mai importante
sunt definitia O.M.S.-ului, definitia Virginiei Henderson si definitia consiliului
I.N.( C.I.N.).
Definitia prezentata de O.M.S. stabileste ca nursing-ul este o
parte importanta a sistemului de ingrijire a sanatatii cuprinzand :
38

- promovarea sanatatii ;
- promovarea bolilor;
- ingrijirea persoanelor bolnave fizic-mintal, handicapate.
Cea mai acceptata definitie a fost a Virginiei Henderson; ea
defineste nursing-ul astfel: Sa ajuti individul fie acesta bolnav sau sanatos, sa-
si afle calea spre sanatate sau recuperare, sa ajuti individul fie bolnav sau
sanatos, sa-si foloseasca actiunile pentru promovarea sanatatii sau recuperare, cu
conditia ca acesta sa aiba vointa, taria sau cunoasterea necesare pentru a o face,si
sa actioneze in asa fel incat sa-si poata purta singur de grija cat mai curand
posibil.
Definitia prezentata de C.I.N. :
Nursing-ul ca o parte integrala a sistemului de asistenta
sociala cuprinde ocrotirea sanatatii, prevenirea bolilor si ingrijirea bolnavilor
fizic-psihic si a celor infirmi de toate varstele in toate formele de asistenta
sociala si asezari comunitare.


FUNCTIILE ASISTENTEI MEDICALE sunt:
1. de natura independenta
2. de natura dependenta
3. de natura interdependenta
1. Cele de natura independenta se refera la faptul ca asistenta asista sau
ingrijeste pacientul din proprie initiativa, temporal sau definitiv. Aceste ingrijiri
sunt:
a.) De confort atunci cand persoana bolnava nu-si poate indeplini aceste
functii. Ingrijirile de confort sunt in functie de varsta pacientului, de natura bolii
si de alte dificultati fizice, psihice, sociale.
b.)Asistenta stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijita si
apartinatorii.
c.) Le transmite informatii, invataminte, asculta pacientul si il sustine.
d.) Este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor
conditii mai bune de viata si sanatate.
2. Cele de natura dependenta se refera la faptul ca asistenta la indicatia
medicului aplica metodele de observatie, de tratament sau de readaptare, observa
la un pacient modificarile provocate de boala sau tratament si le transmite
medicului.
39

3.Cele de natura interdependenta in cadrul acestei functii asistenta
colaboreaza cu alti profesionisti din domeniul sanitar, social educativ,
administrativ si participa la activitati interdisciplinare, de exemplu:
- actiunea de depistare a tulburarilor de ordin fizic, psihic, social.
- actiunea de educatie pentru sanatate si sensibilizare asupra
responsabililor si asupra drepturilor pe care le are populatia in materie de
sanatate.
- actiuni de rezolvare a problemelor psiho - sociale.
- participa la organizarea sau gestionarea centrelor sau unitatile de
ingrijire.
Mai exista o serie de functii care de fapt se regasesc in cele anterior
amintite:
1.Functia profesionala este rolul cel mai important al asistentei,acela de
a se ocupa de pacient in scopul mentinerii echilibrului sau de a face pentru
pacient ceea ce el nu poate sa faca; aici intra functia tehnica, de grup psiholog,
preventiva; tot aici intra promovarea mentinerii sanatatii,prevenirea
imbolnavirilor si ingrijirea in situatii de imbolnaviri si recuperare.
2.Functia educativa presupune alaturi de calitati psihologice si aptitudini
pedagogice, de a sti sa comunice, de a sti sa fie convingator.
3.Functia de cercetare aceasta functie impune dezvoltarea unor calitati
specifice, dar si acestea pe fondul unei pregatiri profesionale si morale
superioare. Asistenta ca participanta in echipa de cercetare alaturi de medic,
devine o parte componenta si poate sa-si aduca aportul la dezvoltarea stiintelor
medicale.
APLICAREA NORMELOR DE CONDUITA SI TEHNICA
SECURITATII IN MUNCA
Ingrijirea bolnavilor este o munca de mare raspundere, personalul
mediu sanitar (asistenta) isi desfasoara activitatea in vederea prevenirii si tratarii
unor boli, iar timpul pe care il petrece la patul bolnavului este in general de 8-12
ore. Datorita misiunii delicate personalitatea asistentei medicale trebuie sa fie
marcata de sensibilitate impletita cu tarie de caracter fundamentata pe o
complexa pregatire profesionala, de gradul de constiinciozitate depind vieti
omenesti. Pentru exercitarea meseriei de asistenta este necesar a fi inzestrat cu
anumite inclinatii si aptitudini care printr-o pregatire temeinica se dezvolta in
trasaturi morale ce vor influenta in mod pozitiv conduita personalului mediu
sanitar. Cunostintele si baza pregatirii teoretice a unei asistente se castiga in
scoala prin verigile din lanturi disciplinare care contribuie la pregatirea
40

profesionala. Dupa terminarea scolii, dezvoltarea cunostintelor profesionale nu
trebuie sa se opreasca nici un moment, trebuie sa fie autodidacta si pentru acest
lucru are la dispozitie reviste, carti, simpozioane, cursuri de pregatire
profesionala.

CALITATILE ASISTENTEI MEDICALE
Calitatile asistentei medicale se impart in 3 mari categorii:
1. Calitati morale
2. Calitati fizice
3. Calitati de bun tehnician
1. Calitatile morale cuprind:
- stapanire de sine, rabdare datorita carora asistenta poate sa depaseasca
momentele critice create de starea psihica si fizica a bolnavului
- optimism, seninatate
- calitatea de a se apropia de bolnav, de apartinatorii acestuia, de a castiga
increderea si pentru a le oferi un confort medical
- constiinciozitate de care depinde nu numai evolutia bolii, dar si viata
bolnavului
- punctualitate in toate sarcinile de serviciu
- devotament fata de bolnav dus pana la abnegatie
- promptitudine in luarea deciziilor, ingeniozitate, luciditate, initiativa in
fata unor situatii problema
- pastrarea secretului profesional
- atitudine principala fata de tovarasi, de munca sau fata de echipa in care
lucreaza.
2. Calitati fizice
Asistenta trebuie sa aiba forta fizica pentru a face fata unor actiuni ca:
- transportul, mobilizarea bolnavului
- rezistenta fizica necesara activitatii in ture si in timpul indelungat
petrecut de asistenta in picioare pe parcursul orelor de munca
- miscari sigure si coordonate
3.Calitati de bun tehnician se refera la cunoasterea functionalitatii
aparaturii medicale, se utilizeaza in investigatii, tratamente, sali de sterilizare,
avand in vedere tehnicile moderne care patrund si in domeniul aparaturii
medicale.


41


LOCUL DE MUNCA AL ASISTENTEI MEDICALE
Locul de munca al asistentei medicale este cuprins in:
- spitale
- policlinici
- circumscriptii sanitare
- crese, gradinite, centre de recoltare si conservare
Spitalul este unitatea sanitara care asigura asistenta sociala completa de
specialitate, preventiva, curativa si de recuperare a bolnavilor.
Spitalul ingrijeste anumite categorii de bolnavi:
- bolnavi in stare grava care au nevoie de o permanenta supraveghere
- ingrijeste imbolnaviri, cazuri rare care se diagnosticheaza mai greu si
este nevoie de tot felul de investigatii si supraveghere
- bolnavii care necesita interventii chirurgicale
- bolnavii cu boli infecto contagioase pentru a fi izolati de restul
populatiei
Spitalul este amplasat sub forma de:
a.) spital pavilion
b.) spital bloc
Spitalul pavilion asigura mai multa liniste pentru bolnav, previn
infectiile intra
spitalicesti ( nozocomiale).Dezavantajul este ca intretinerea lor este mai
costisitoare, necesita mai mult personal, colaborarea dintre sectii este mai greu
de realizat
Spitalul bloc avantajele sunt tocmai dezavantajele spitalului pavilion.
Atat la spitalul pavilion, cat si la cel bloc se intalnesc mai multe componente
functionale:
- serviciul de primire
- sectie de spital
- servicii de diagnostic si tratament ( laborator, serviciul de radiologie,
explorari functionale)
- serviciul administrativ gospodaresc.

TINUTA ASISTENTEI MEDICALE
Tinuta asistentei medicale, echipamentul de protectie trebuie sa fie
totdeauna curat apretat, calcat, adecvat cu statura fiecaruia.
42

Durata purtarii aceluiasi echipament nu trebuie sa depaseasca 3 zile ( dar
poate fi schimbat ori de cate ori este nevoie).Halatul si boneta trebuie sa fie
adaptate la statura asistentei pentru a avea prestanta, pentru a fi ordonata in fata
bolnavilor si a intregului personal medico sanitar, pentru a castiga increderea,
nu dispretul.
Asistenta inainte de a-si lua echipamentul, verifica integritatea si curatenia
acestuia. Halatul se imbraca dupa ce au fost scoase hainele de strada . Boneta va
fi aranjata incat sa acopere foarte bine parul. Ghetele vor fi curate, comode si
silentioase. Mastile de tifon care protejeaza gura vor fi curate, dezinfectate prin
sterilizare si vor cuprinde 4 -5 straturi de tifon. Aceste masti sunt purtate in
saloanele de nou nascuti, sali de operatie, sali de nastere, la bolnavii contagiosi
la care asistenta executa diverse tehnici. Manusile sunt de cauciuc si sunt
indispensabile diverselor tehnici ( recoltat de analize, pansat de plagi, transport
de produse patologice ale bolnavului) si alte tehnici de ingrijire a bolnavilor
.Asistenta este obligata sa poarte echipament de protectie in timpul
serviciului si sa pastreze toate regulile de igiena personala.
OBIECTIVELE ASISTENTEI IN SATISFACEREA NEVOILOR
FUNDAMENTALE
In modelul conceptual al Virginiei Henderson se enunta faptul ca orice
fiinta umana indiferent de varsta, sex, are o serie de necesitati care trebuie
satisfacute. Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazeaza pe definirea a
14 nevoi fundamentale cu corespondentele lor bio- psiho- sociale. Atingerea de
catre pacient a independentei in satisfacerea nevoilor este telul profesiei de
asistent. In conceptul Virginiei Henderson asistenta trebuie sa stie ca o nevoie
fundamentala este o necesitate vitala a fiintei umane pentru a-si asigura starea de
bine in apararea fizica si mentala.
Cele 14 nevoi fundamentale in conceptul Virginiei Henderson sunt:
1. Nevoia de a respira
2. Nevoia de a alimenta si hidrata
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
5. Nevoia de a dormi ;i a se odihni
6. Nevoia de a se imbraca si dezbraca
7. Nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale
8. Nevoia de a fi curat, de a-si proteja tegumentele
9. Nevoia de a evita pericolele
10. Nevoia de a comunica
43

11. Nevoia de a actiona dupa credintele si valorile sale
12. Nevoia de a se realiza
13. Nevoia de a se recrea
14. Nevoia de a invata
Toate aceste 14 nevoi comporta diferite dimensiuni ale fiintei umane.
Prima dimensiune cea biologica,psihologica,culturala si spirituala . In afara de
Virginia Henderson s-a mai facut o clasificare a nevoilor umane conform teoriei
lui Maslow. Maslow a fost psiholog si umanist american care afirma ca exista 5
categorii de nevoi umane ierarhizate in ordinea prioritatilor. Aceste 5 nevoi sunt:
1. Nevoi fiziologice
2. Nevoi de securitate
3. Nevoi de apartenenta
4. Nevoi de cunoastere
5. Nevoia de realizare
Dupa teoria lui Maslow trebuie satisfacute mai intai nevoile de baza,
fiziologice, securitate, ca persoana sa poata tinde spre celelalte nevoi din cele
14. Ca sa mentina un echilibru fiziologic si psihologic pacientul si individul in
general trebuie sa atinga un nivel minim in satisfacerea nevoilor sale.
ROLUL PROPRIU SI DELEGAT AL ASISTENTEI IN
PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU RECOLTAREA DE PRODUSE
BOILOGICE SI PATOLOGICE
Produsele recoltate pentru analiza de laborator constituie materialul de
analizat. Ele pot fi produse normale sau patologice. Pentru recoltarea acestor
produse provenite de la individ e nevoie sa se respecte o serie de reguli si
conditii de recoltare. Examenul de laborator exprima in ceea ce priveste
morfologia,fizionomia si biochimia acestuia. Examenele de laborator efectuate
produselor biologice ( normale) si patologice, completeaza simptomatologia
bolii cu elemente obiective, reflectand modificarile aparute in organism.
Analizele de laborator pot confirma sau infirma diagnosticul clinic.
- reflecta evolutia bolii
- reflecta eficienta tratamentului
- confirma vindecarea
- semnaleaza aparitia unor complicatii
De asemenea, examinarile de laborator permit depistarea unor cazuri de
boli infectioase precum si persoanele purtatoare de germeni patogeni,ele avand
rol in profilaxia bolilor contagioase.
44

Utilitatea si obiectivitatea rezultatelor examenelor de laborator depind de
modul cum se efectueaza examenul de laborator. Dupa modul de efectuare a
analizelor intra in sarcina personalului de laborator, recoltarea produselor este
efectuata de asistenta medicala, in majoritatea situatiilor.
Pentru a se realiza in conditii optime recoltarea, asistenta trebuie sa
respecte urmatoarele norme:
1. Orarul recoltarii
2. Efectuarea pregatirii psihice si fizice a bolnavului
3. Pregatirea instrumentarului si a materialului necesar pentru recoltare.
4. Tehnica recoltarii propriu-zise
5. Completarea buletinului de trimitere la laborator si etichetarea
produsului recoltat
6. Pastrarea si transportarea produsului recoltat
Efectuarea pregatirii psihice
Pregatirea psihica va fi facuta cu mare atentie si consta in instruirea lui
privind comportamentul sau in timpul recoltarii, colaborand cu asistenta pentru
reusita recoltarii si inlaturarea starii de teama. Din punct de vedere fizic,
bolnavul este pregatit fie printr-un regim alimentar, fie printr-un repaus la pat
asezandu-l intr-o anumita pozitie, fie prin intreruperea unui tratament
medicamentos care ar putea influenta rezultatul analizelor.
Completarea imediata a buletinelor de analiza si etichetarea produselor,
asigura evitarea inlocuirii rezultatelor intre ele,de fapt, ce ar putea duce la grave
erori.
Buletinul de analiza se completeaza cu numele,prenumele
bolnavului,sectia si numarul salonului,natura produsului,analiza ceruta,data
recoltarii,numele celui care a recoltat. Pentru anumite examinari ( serologice) se
mai completeaza sexul, varsta,dispensarul medical si intreprinderea unde
lucreaza.
Etichetarea produselor se face prin scrierea unor etichete cu datele
bolnavului care se lipesc pe recipientele respective.
Un produs neetichetat nu poate fi utilizat pentru analiza. Recoltarea unor
produse in conditii sterile urmareste ca produsul recoltat sa nu fie suprainfectat-
introducerea in produs a unor germeni introdusi din afara. Suprainfectarea
produsului se poate face cu germeni straini proveniti de la bolnavi, de la
asistenta, din aer sau din instrumentarul folosit. Asistenta va transporta
produsele recoltate astfel incat ele sa ajunga la laborator cat mai repede si-n
starea in care au fost in organism. Se trimit imediat pentru a evita alterarea.
45

Cand se transporta de la un spital la altul sau dintr-o localitate in alta,se
ambaleaza astfel incat sa nu se sparga, sa nu se deterioreze. Aceeasi grija o va
avea asistenta si pentru transportul de pe sectie la laborator.
Recoltarea sangelui pentru examene hematologice si biochimice
Recoltarea se face prin intepare( la adult pulpa degetului sau lobul urechii,
la copil fata plantara a halucelui sau calcai ) prin punctie venoasa,punctie
arteriala.
Pentru majoritatea recoltarilor de sange este necesar ca bolnavul sa fie
nemancat(nu a ingerat nici un aliment solid sau lichi timp de 12 ore). In practica
se recomanda bolnavului sa nu mai manance nimic de la cina pana dimineata
cand se face recoltarea.
Materiale necesare: tava medicala acoperita cu camp steril, doua seringi
de 10 cm sterilizate, trei ace de punctie venoasa cu mandren sterilizate, uscate si
verificate, alcool,tinctura de iod, tampoane de vata, garou de cauciuc, casoleta
cu compuse sterile, leucoplast, musama, perna tare elastica pentru articulatia
cotului, recipienti de recoltare, eprubete si flacoane sterile, uscate, goale sau cu
substante chimice, anticoagulante sau de alta natura in functie de felul analizei
pentru care se face recoltare, numerotate cu creion, medii de cultura,tavita
renala.
Etape de executie:
1. Pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare:
- se aleg materialele necesare si se aseaza pe tava;
- se transporta tava cu materialele in apropierea bolnavului.
2. Pregatirea fizica si psihica a bolnavului:
- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii
- se aseaza bolnavul in pozitia necesara ( in functie de locul punctiei);
- se dezbraca bratul ales astfel ca hainele sa nu impiedice circulatia de
intoarcere;
- se aseaza sub bratul bolnavului perna elastica si apoi musamaua;
- se solicita bolnavului sa mentina bratul in pozitia necesara.
3. Se monteaza seringa.
4. Stabilirea locului punctiei:
- se stabileste bratul la care se face punctia;
- se examineaza calitatea si starea venelor de la plica cotului;
- se stabileste locul de executare a punctiei.
5. Executarea punctiei:
46

- se aplica garoul elastic la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie
a bratului;
- cu indexul mainii stangi se palpeaza locul pentru punctie;
- se dezinfecteaza locul punctiei;
- se cere bolnavului sa inchida si sa deschida pumnul de cateva ori si sa
ramana cu el inchis ;
- avand seringa in mana dreapta intre police si celelalte degete, cu indexul
se fixeaza amboul acului atasat;
- cu policele mainii stangi fixeaza vena la 4-5 cm sub locul punctiei si
executa o compresiune si o tractiune in jos asupra tesuturilor vecine;
- se introduce acul in mijlocul venei in directia axului longitudinal al
venei si se impinge de-a lungul ei la o adancime de 1-1,5 cm;
- cu mana stanga se trage incet pistonul, aspirand sange ( sangele trebuie
sa apara in seringa);
- se continua aspirarea sangelui in seringa pana se extrage cantitatea de
sange necesara;
- se desface garoul si bolnavul deschide pumnul;
- se aplica un tampon de vata uscat peste locul unde este acul si se retrage
acul printr-o miscare rapida;
- se dezinfecteaza locul punctiei cu un tampon cu alcool sau tinctura de
iod care va fi mentinut la bolnav timp de 5-10 minute, pentru hemostaza;
- se scoate acul de la seringa si sangele recoltat se goleste in recipientul
pregatit;
- spalare pe maini cu apa curenta si sapun.
6. Ingrijirea bolnavului dupa tehnica; reorganizarea locului de munca si
pregatirea sangelui recoltat pentru laborator.
Din sangele recoltat se fac urmatoarele analize:
V.S.H.- ul
Se va recolta prin punctie venoasa, fara staza. Pentru aceasta se aspira in
prealabil in seringa 0,4 ml citrat de sodiu 3,8% si se recolteaza 1,6 ml sange.
Valorile normale:5-10 mm/h sau 20-50 mm/24 h. La femei valoarea este cu 1
sau cu 3 mm mai crescuta fata de barbat.
Analize biochimice
Lipidemia se recolteaza dimineata pe nemancate, 2-5 ml de sange fara
substanta anticoagulanta prin punctie venoasa.
Valori normale:500-700 mg%
47

Colesterol - se recolteaza dimineata pe nemancate 2-5 ml sange prin
punctie venoasa fara substanta anticoagulanta.
Valori normale:150-250 mg%
Glicemia se recolteaza sange prin punctie venoasa 2 ml sange pe
substanta anticoagulanta(florura de natriu) 4 mg si se va trimite la laborator.
Valori normale: 1 g -1,20g.
PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU EXPLORARI
RADIOLOGOCE
Examenul radiologic al inimii cuprinde :radiografia , radioscopia,
kimografia, radiocardiograma, angiocardiografia.
In practica obisnuita se intrebuinteaza examenul radiologic si radioscopic.
Radioscopia- examen direct, proiectandu-se silueta cardiovasculara pe un
ecran fluorescent. Permite examenul in miscare, dar ramane un examen
subiectiv, care nu permite comparatia an timp.
Radiografia- ofera o imagine obiectiva, care permite comparatia in timp ,
sesizeaza numeroase amanunte care scapa radioscopiei si prezinta un grad mai
redus de periculozitate pentru medic.
Etapele de executie:
Pregatirea psihica a bolnavului- bolnavul este anuntat si i se explica
conditiile in care se realizeaza (camera in semiobscuritate ):
- va fi condus la serviciu de radiologie;
- se explica bolnavului cum trebuie sa se comporte in timpul expunerii
( va executa cateva miscari de respiratie, iar radiografia se va face in apnee dupa
o respiratie profunda).
Pregatirea fizica
- asistenta ajuta bolnavul sa se dezbrace complet in zona toracica;
- se departeaza obiectele radioopace ;
- se aseaza bolnavul in pozitie ortostatica cu mainile pe solduri si coatele
aduse inainte fara sa ridice umarul cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care
poarta filmul in spatele ecranului. Cand pozitia verticala este contraindicata se
aseaza bolnavul in pozitie sezanda sau decubit. Asistenta are rolul de a ajuta
bolnavul in timpul examinarii , sa ia pozitiile ceruta de medic.
Ingrijirea bolnavului dupa tehnica
Bolnavul va fi ajutat sa se imbrace , va fi condus la pat, medicul va nota in
foaia de observatie examenul radiologic si data.

PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU ELECTROCARDIOGRAMA
48

Electrocardiograma reprezinta inregistrarea grafica a rezultantei
fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac. Ea reprezinta o metoda
de investigatie extrem de pretioasa in diagnosticul unei cardiopatii, in general, in
suferintele miocardului si este o metoda care recunoaste o boala de inima cu
evolutie lenta atunci cand EKG se efectueaza la efort. Inregistrarea
electrocardiogramei se face cu ajutorul unor aparate speciale numite
electrocardiograme de tipuri diferite. Bolnavul este racordat la aparat printr-un
cablu cablu bolnav; la extremitatea distala a cablului sunt atasate niste placute
metalice numite electrozi in numar de 10, necesare pentru a inregistra 4 derivatii
standard si unipolare si 6 derivatii precordiale notate cu V1-V6.
Etapele de executie:
Pregatirea bolnavului
- asistenta pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a
inlatura factorii emotionali;
- se transporta bolnavul in sala de inregistrare, de obicei cu caruciorul,
cu 10-15 minute inainte de a inregistrare;
- bolnavul va fi dezbracat in partea superioara a corpului si la nivelul
membrelor inferioare;
- va fi culcat pe canapea si rugat sa-si relaxeze musculatura.
Montarea electrozilor
Placile electrozilor se monteaza pe partile moi, sub placa de metal a
electrozilor se aseaza o panza inmuiata intr-o solutie de electrolit( o lingura sare
la un pahar de apa) , iar la aparatele noi se foloseste o pasta speciala. Cei 10
electrozi( 4- pentru membre si 6- pectorali) se fixeaza pe bolnav in felul
urmator:
a) Montarea electrozilor pe membre:
- rosu-mana stanga
- galben-mana dreapta
- verde-picior stang
- negru-picior drept
b) La nivel precordial derivatiile precordiale se noteaza cu V1-V2;V3-
V4;V5-V6.
V1- in spatiul 4 intercostal pe marginea dreapta a sternului (rosu);
V2- spatiul 4 intercostal pe marginea stanga a sternului(galben);
V3- intreV2-V4(verde);
V4- spatiul 5 intercostal stang pe linia medioclaviculara(maro);
49

V5- intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia anterioara axilara
stanga(negru);
V6- intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara mijlocie
stanga(verde).
O electrocardiograma normala cuprinde undele numite conventional
P,Q,R,S,T,U; segmentele - distanta dintre doua unde(PQ si ST), iar intervalele
sunt portiuni de traseu care cuprind unde si segmente P-Q si Q-T. In practica,
electrocardiograma este foarte utila pentru diagnosticul tulburarilor de ritm,
tulburarilor de conducere, cardiopatiilor ischemice coronariene, intoxicatii cu
unele droguri ( Chinidina, Digitala).



























50

7.Cap VI. Anexe: Dosar de ingrijire
Procesul de ingrijire este o metoda organizata, sistematica, care permite
acordarea de ingrijiri individualizate.
Planul de ingrijire astfel conceput este centrat pe reactiile particulare ale
fiecarui individ sau grup de indivizi la o modificare reala sau potentiala de
sanatate.
Demersul nu poate fi definit ca un proces fara gandire deoarece el este
compus din diverse etape logic structurate avand ca scop obtinerea unei mai
bune stari a pacientului sau demersul mai poate fi definit ca aplicare a modului
stiintific de rezolvare a problemelor, de analiza a situatiilor, de ingrijire care sa
corespunda nevoilor fiziologice, psihosociale ale persoanei.
Procesul de ingrijire este un mod de a gandi logic care permite interventia
constienta, planificata a ingrijirilor in scopul protejarii si promovarii starii de
sanatate a individului.
Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson in procesul de
ingrijire usureaza identificarea problemelor pacientului in plan bio, psiho, social
si cultural gasind sursele de dificultate care impiedica satisfacerea nevoilor.
Permite stabilirea interventiilor capabile sa reduca influenta acestor surse cu
scopul de a ajuta persoanele sa-si recapete autonomia pe cat posibil.


















51


7.1 Plan de ingrijire nr.1:

CULEGEREA DATELOR:
NUMELE I PRENUMELE: Z.A.
DATA NATERII: 12.01.1987
ADRESA: STR. SOARELUI, TIMISOARA
OCUPAIA:CASERITA
DIAGNOSTIC LA INTERNARE:TAHICARDIE PAROXISTICA
SUPRAVENTRICULARA
ANTECEDENTE PERSONALE:
FIZIOLOGICE: MENARHA- 14 ANI, CICLURI MENSTRUALE
NEREGULATE;
PATOLOGICE: NEAGA
CONDITII DE VIA I MUNCA: FUMATOARE, CONSUM
ALCOOL OCAZIONAL, CONSUM FRECVENT DE VAFEA SI BAUTURI
ENERGIZANTE
OBICEIURI DE VIA: LOCUIESTE CU FAMILIA NTR-UN
APARTAMENT CU DOUA CAMERE N CONDIII BUNE
TALIA: 1,65M
GREUTATE:60 KG

NEVOI FUNDAMENTALE
1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie- dependenta
2. Nevoia de a bea si a manca -independenta
3. Nevoia de a elimina - dependenta
4. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura -independenta
5. Nevoia de a dormi si a se odihni -independenta
6. Nevoia de a se imbraca si dezbraca -independenta
7. Nevoia de a-si mentine temperatura corpului in limite normale -
independenta
8. Nevoia de a fi curat , ingrijit , de a proteja tegumentele si
mucoasele- independenta
9. Nevoia de a evita pericole -independenta
10. Nevoia de a comunica - independenta
11. Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri si valori , de a
practica religia independenta
52

12. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii - independenta
13. Nevoia de a se recrea- independenta
14. Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea- dependenta



IDENTIFICAREA PROBLEMELOR:

1.NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O BUNA CIRCULATIE
MANIFESTAREA DE DEPENDENTA: puls inadecvat
SURSA DE DIFICULTATE:incapacitatea de mentinere in interval
fiziologic a batailor inimii
PROBLEMA: tahicardie

2. NEVOIA DE A BEA SI A MANCA nu prezinta dificultate

3.NEVOIA DE A ELIMINA
MANIFESTAREA DE DEPENDENTA: eliminare inadecvata
SURSA DE DIFICULTATE:diureza insuficienta
PROBLEMA: deshidratare

4.NEVOIA DE A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA nu
prezinta dificultate

5. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI nu prezinta dificultate

6. NEVOIA DE A SE IMBRACA SI DEZBRACA nu prezinta
dificultate

7. NEVOIA DE A-SI MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN
LIMITE NORMALE nu prezinta dificultate

8. NEVOIA DE A FI CURAT , INGRIJIT , DE A PROTEJA
TEGUMENTELE SI MUCOASELE ; nu prezinta dificultate

9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLE nu prezinta dificultate

53

10. NEVOIA DE A COMUNICA - nu prezinta dificultate

11. NEVOIA DE A ACTIONA CONFORM PROPRIILOR
CONVINGERI SI VALORI , DE A PRACTICA RELIGIA - nu prezinta
dificultate

12. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT IN VEDEREA REALIZARII - nu
prezinta dificultate

13. NEVOIA DE A SE RECREA - nu prezinta dificultate

14. NEVOIA DE A INVATA CUM SA-SI PASTREZE SANATATEA.
MANIFESTAREA DE DEPENDENTA: incapacitatea de a se ingriji
SURSA DE DIFICULTATE:lipsa informatiei
PROBLEMA: neconstientizarea importantei cunoasterii manevrelor
vagale


PLANIFICAREA INGRIJIRILOR

NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O BUNA CIRCULATIE
PROBLEMA: palpitatii
OBIECTIVUL: pacienta va avea un puls corespunzator
DIAGNOSTICUL DE INGRIJIRE: tahicardie

NEVOIA DE A ELIMINA
PROBLEMA: deshidratare
OBIECTIVUL: pacienta va elimina corespunzator
DIAGNOSTICUL DE INGRIJIRE: oligurie

NEVOIA DE A INVATA CUM SA-SI PASTREZE SANATATEA.
PROBLEMA: tahicardie
OBIECTIVUL:pacienta sa detina informatiile necesare spre a-si mentine
sanatatea
DIAGNOSTICUL DE INGRIJIRE: neconstientizarea importantei
manevrelor vagale

54

Perioada:2-5 martie 2014

Problema Obiective Interventii Evaluare
Dispnee de grad
mic
Combaterea
dispneei prin
asigurarea
oxigenului
necesar
respiratiei
Am pozitionat bolnavul in
pozitie semisezanda. Am aerisit
salonul. I se cere bolnavului sa
evite efortul fizic si psihic si sa
stea la pat.
Reducerea in intensitate a
dispneei.
Tahicardie Masurarea,
observarea si
notarea pulsului.
Pulsul arterial este senzatia de
soc perceputa la palparea unei
artere superficiala, comprimata
incomplet pe un plan rezistent.
Pulsul se masoara in artera
radiala prin comprimarea arterei
pe un plan dur.
A.V.=180/minut neregulat
Masurarea,
observarea si
notarea
respiratiei
Respiratia reprezinta functia
prin care se realizeaza aportul
de oxigen necesar proceselor
vitale ale organismului paralel
cu eliminarea in atmosfera a
CO2 rezultat din arderi. Se
masoara notand inspiratiile
(miscari de ridicare a cutiei
toracice) timp de 1 minut.
Respiratie = 15 respiratii/ min
Oligurie Masurarea,
observarea si
notarea urinii
Incurajez hidratarea cu ceaiuri
si apa.
Eliminare 1200 ml
Pregatirea
bolnavului in
vederea recoltarii
probelor
biologice si
efectuarea EKG.
Am pregatit materialele
necesare recoltarii, le-am
transportat la patul bolnavului
cu masa de tratament
(materialele fiind sterile). In
prealabil am facut pregatirea
fizica si psihica a bolnavului,
atentionandu-l ca analizele se
recolteaza. Am recoltat sange
pentru VSH, lipomie,
colesterol, glicemie, HT, Hb,
timol. Apoi am explicat
bolnavului in ce consta tehnica
EKG

Neconsti
entizarea
importantei
manevrelor
vagale

Educatia sanitara
privind aplicarea
manevrelor
vagale.
Schimbarea lenjeriei de pat. Am
ajutat bolnavul sa-si faca toaleta
pe regiuni (pielea trebuie
mentinuta uscata si curata
pentru ca cea edematiata se
infecteaza usor).
Educ pacientul sa cunoasca
manevrele vagale.
Bolnavul se simte mai bine.
Bolnavul invata sa aplice la
nevoie manevrele vagale.
55

Tahicardie Administrarea
tratamentului
medicamentos.
Rol delegat:
Am administrat Digoxin 2tb.
(1/zi), Propafenona: per
os:200mg*2/zi
Stare generala ameliorata.
Notarea in F.O. a
analizelor
biologice.
VSH=36mm/h
Colesterol=230mg%
Lizemie=600mg%
Glicemie=100mg%
Timol= 5 UML
HT= 38%
Leucocite=4300
HB= 14 -16 g


Externare: 6 martie 2014
Problema Obiective Interventii Evaluare
Observarea,
masurarea si
notarea
functiilor
vitale
Am masurat TA,
pulsul, diureza.
Am masurat TA
cu ajutorul
tensiometrului si
al stetoscopului.
Pulsul l-am
masurat prin
comprimarea
arterei radiale.
TA=130/80 mmHg
AV= 80/minut
Temp.= 37grade C
Diureza=1100ml/24ore
Scaun normal.
Respiratie normala=18/minut
Crearea
conditiilor de
mediu
Am pregatit
pacienta pentru
externare,
incurajand
autoadministrarea
medicatiei.

Pacienta se face respnsabila sa-si administreze
medicatia prescrisa.

EVALUARE FINALA
Pacienta se externeaza cu recomandare de reevaluare la 2 luni si
respectarea medicatiei prescrise de catre medic. Se indica respectarea regimului
medicamentos si aplicarea manevrelor vagale la nevoie.
Dg. de externare:TPA clasa I
56

8. Cap. VII Concluzii
Asistenta medical deine o poziie foarte important n ngrijirea
pacienilor cu afeciuni cardiovasculare.Justificarea rolului ei rezid n caracterul
bolii cu spitalizare ndelungat,deci o supraveghere continu.Urmrind cele trei
cazuri am constatat c pacienii au rspuns pozitiv la medicaia administrat,la
tratament.
Au fost educai cu regimul hiposodat deoarece acest regim poate fi
adeseori mai util dect multe medicamente.
Am urmrit funciile vitale i vegetative notnd cu precizie n foaia
de observaie.
Am asigurat repaus fizic i psihic,dar am inut cont de dezavantajele
repausului ndelungat la pat,fapt pentru care am recomandat alegerea poziiei
eznde sau semieznde n funcie de starea pacientului.
Este importanat poziia corect n pat a pacientului,schimbarea
lenjeriei de pat i de corp precum i masajul gambelor i picioarelor,cu
blndee,pentru prevenirea trombozelor.
Pacienii vor rmne sub tratament medicamentos cu controale
periodice.











57

9. Bibliografie
1. DIAGNOSTUCUL BOLILOR CARDIOVASCULARE de
Roman Vlaicu, Corneliu Dudea
2. GHID NURSING de Lucretia Titirca
3. MANUAL DE INGRIJIRI SPECIALE ACORDATE
PACIENTULUI DE ASISTENTA MEDICALAde Lucretia Titirca
4. PROFESIA DE ASISTENT de L. Clocotici
5. MEDICINA INTERNA PENTRU CADRE MEDII de
Constantin Borundel
6. BREVIAR EXPLORARI FUNCTIONALE de Lucretia Titirca
7. TEHNICA INGRIJIRII BOLNAVULUI de Carol Mozes
8. TEHNICI DE EVALUARE de Lucretia Titirca