Sunteți pe pagina 1din 113

CUPRINS

CAP. I Anatomia si fiziologia căilor biliare------------------------------------6


CAP. II Litiaza biliară------------------------------------------------------------16
Definiţie----------------------------------------------------------------------16
Incidenţa---------------------------------------------------------------------17
Etiopatogenie----------------------------------------------------------------17
Anatomie patologică-------------------------------------------------------18
Simptomatologie------------------------------------------------------------19
Diagnostic pozitiv-----------------------------------------------------------23
Diagnostic diferenţial------------------------------------------------------23
Evoluţie-----------------------------------------------------------------------26
Complicaţii-------------------------------------------------------------------26
Tratament--------------------------------------------------------------------27
CAP. III Procese de ȋngrijire-----------------------------------------------------30
Caz I---------------------------------------------------------------------------30
Caz II--------------------------------------------------------------------------48
Caz III-------------------------------------------------------------------------65
CAP. IV Fişe tehnice---------------------------------------------------------------83
BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I
1
Anatomia şi fiziologia căilor biliare extrahepatice

Noţiuni introductive
De la nivelul hepatocitelor unde a fost secretată, bila este condusă până în duoden printr-
un sistem de canale care formează căile biliare. Dintre acestea unele sunt situate în interiorul
glandei şi constituie căile biliare intrahepatice, care fac parte din structura ficatului. O altă parte a
lor se găseşte în afara ficatului şi reprezintă căile biliare extrahepatice.
Căile biliare extrahepatice cuprind un canal principal şi un aparat diverticular. Calea
biliară principală este formată din canalul hepatic comun continuat de canalul coledoc. Acest
ansamblu este adesea descris sub numele de canal sau duct hepatocoledoc.
Aparatul diverticular este constituit din vezicula biliară şi ductul cistic. Porţiunea căilor
biliare principale situată mai sus de deschiderea ductului cistic în calea biliara principală se
numeşte canal hepatic comun, iar porţiunea situată mai jos se numeşte canal coledoc. Căile
biliare extrahepatice sunt situate în etajul supramezocolic al abdomenului. Ele corespund
epigastrului (jumătatea dreaptă). Colecistul şi ductul cistic sunt situate la dreapta liniei mediane
şi sunt mai superficiale. Hepato-coledocul este median, dar mai profund. Rezultă că vezicula
biliară este mai uşor accesibilă şi poate servi ca fir conducător pentru descoperirea căii
principale.

Fig.1
Canalul (ductul) hepatic comun ia naştere din unirea a două canale în care se termină ductele
bilifere: canalul hepatic drept şi canalul hepatic stâng. La ieşirea din ficat, canalul hepatic drept
se găseşte anterior de ramurile drepte ale venei porte şi ale arterei hepatice, în timp ce canalul
stâng se găseşte posterior de vasele respective. Canalul stâng este mai lung şi încrucişează faţa
anterioară a bifurcaţiei venei porte. în felul acesta confluenţa celor două rădăcini ale canalului

2
hepatic comun ocupă planul anterior al hilului ficatului. Unirea celor două canale hepatice lobare
se face în unghi obtuz deschis în sus. Aceste raporturi nu sunt absolute constante. în aproximativ
26% din cazuri raporturile canalului hepatic cu vasele şi în special cu artera pot fi modificate,
fapt de mare importanţă practică chirurgicală.
Canalul hepatic comun are o lungime de 45-55 mm şi un calibru de 5 mm. Lungimea lui
este supusă multor variaţii, în funcţie de locul unde se face confluenţa celor două canale de
origine şi de locul de unire al lui cu ductul cistic. De la originea sa, canalul hepatic comun
urmează o direcţie oblică în jos, spre stânga şi posterior. În tot traiectul său, canalul se află
cuprins în ligamentul hepato-duodenal. La originea sa încrucişează faţa anterioară a ramurilor
drepte ale arterei hepatice şi ramura dreaptă a venei porte. Coboară apoi în pediculul hepatic
fiind aşezat în dreapta arterei hepatice proprii şi anterior de vena portă Pe flancul său drept i se
alătură duetul cistic. Cele două canale coboară alăturate pe o distanţă de 10-15 mm şi abia după
aceea confluează pentru a forma canalul coledoc. De obicei, unirea celor două canale se face
înapoia porţiunii superioare a duodenului. Când confluenţa este joasă, canalul hepatic va avea şi
o porţiune retroduodenală.
Canalul (ductul) coledoc continuă canalul hepatic comun. Limita dintre cele două
conducte este dată de deschiderea ductului cistic în calea biliară principală. Coledocul conduce
bila în duoden. Autorii anglo-saxoni îl numesc „duct biliar comun". Canalul coledoc descrie un
arc cu concavitatea spre dreapta. De la origine, înapoia porţiunii superioare a duodenului, el
coboară înapoia capului pancreasului, străbate peretele porţiunii descendente a duodenului şi se
deschide în el. În majoritatea cazurilor coledocul are trei porţiuni: retroduodenală,
retropancreatică şi intraparietală. Mai rar, există şi o porţiune supraduodenală (când confluenţa
hepato- cistică este înaltă) sau hepaticul poate să se prelungească şi înapoia duodenului (când
confluenţa este joasă). Poate induce în eroare faptul că cisticul şi hepaticul comun se alătură în
grosimea ligamentului hepato-duodenal, deasupra porţiunii superioare a duodenului. Ele merg
paralel, în „ţeava de puşcă", între 10-15 mm şi abia după aceea confluează în mod real.
Calea biliară principală măsoară aproximativ 8- 9 cm lungime. Din aceştia, 30-35 mm
revin coledocului. Diametrul său este de 5 mm, ca şi al canalului hepatic comun. Calibrul lui
diminuează treptat în porţiunea terminală. Este elastic şi se lasă dilatat cu uşurinţă (când există
un obstacol în scurgerea bilei).
Raporturi:
- Porţiunea retroduodenală are următoarele raporturi principale.
Anterior, cu porţiunea superioară a duodenului; între duoden şi coledoc coboară artera
gastro-duodenală. Posterior repauzează pe fascia de coalescenţă retro-duodeno-pancreatică

3
Treitz; tot în plan posterior se află vena portă, iar la stânga (medial), artera hepatică. În această
porţiune, coledocul are raporturi cu artera pancreaticoduodenală dreaptă superioară.
Porţiunea retropancreatică. Canalul coledoc coboară posterior de capul pancreasului şi
adeseori pătrunde în parenchimul glandei. Are următoarele raporturi: anterior, cu capul
pancreasului (fapt care explică prezenţa icterului în tumorile capului pancreasului); posterior,
este acoperit de fascia Treitz şi prin intermediul ei vine în raport cu vena cavă inferioară şi vena
renală dreaptă. Coledocul mai are raporturi în această porţiune cu arcadele vasculare pancreatico-
duodenale.
Porţiunea intraparietală perforează împreună cu duetul pancreatic principal Wirsung
peretele medial al porţiunii descendente a duodenului. Străbate tunica musculară, apoi
submucoasa, ridică mucoasa sub forma plicii longitudinale a duodenului şi se deschide în ampula
hepato-pancreatică. Lungimea acestui segment este de circa 1,5 cm. în aproximativ 60% din
cazuri ampula hepatopancreatică există şi cele două canale, separate printr-un sfincter, se deschid
independent în ea. Ampula poate lipsi uneori, iar modul de deschidere al celor două conducte
devine variabil. Duetul cistic leagă calea biliară principală cu vezicula biliară. Are un traiect
oblic în jos, la stânga şi înapoi. El este flexuos şi prezintă porţiuni dilatate alternând cu altele
îngustate. Porţiunile cele mai strâmte se găsesc la mijlocul duetului sau în apropierea veziculei.
Aici se opresc de obicei calculi proveniţi din vezicula biliară. Ductul cistic are o lungime de
aproximativ 4 cm (3,5-4,5 cm) şi un diametru de 4 mm. în interior, prima parte a duetului cistic
prezintă o plică spirală, care o continuă pe cea de la nivelul colului veziculei biliare. Ea
îngreunează sondajul (cateterismul) canalului. Cei mai mulţi autori consideră că ea nu
îndeplineşte rolul de valvă, opunând o slabă rezistenţă la intrarea sau la ieşirea bilei din vezicula
biliară. Cisticul are raporturi importante cu: vena portă, dorsal şi medial şi cu artera cistică, în
mod obişnuit juxtapusă marginii mediale a cisticului. Triunghiul Budde este delimitat de
marginea medială a cisticului, marginea laterală a canalului hepatic şi faţa inferioară a ficatului;
în aria lui se găseşte ramura terminală dreaptă a venei porte şi ramura dreaptă a arterei hepatice.
Acest triunghi este uşor de evidenţiat prin tracţiunea laterală pe cistic şi prin bascularea ficatului
în sens cranial, el fiind situat în plan frontal. Mai este cunoscut sub denumirea de „triunghi bilio-
hepatic". Artera cistică apare de obicei pe sub canalul hepatic comun, în profunzimea
triunghiului bilio-hepatic, formând împreună cu artera hepatică dreaptă şi cu cisticul un alt mic
triunghi, de această dată „biliovascular" - Calot. Deşi este conţinut, ca proiecţie, în triunghiul
Budde, triunghiul Calot este situat într-un plan mai profund şi mai oblic faţă de primul, fiind mai
dificil de expus. Cu alte cuvinte, triunghiul Budde este mai mult „anatomic", pe când triunghiul
Calot este mai mult „chirurgical".

4
Vezicula biliară sau colecistul este un rezervor anexat căilor de excreţie a bilei, în care
aceasta se acumulează în intervalul dintre prânzuri. Ea se situează în fosa veziculei biliare de pe
faţa viscerală a ficatului. Direcţia veziculei biliare este aproximativ sagitală. Vezicula biliară are
o lungime de aproximativ 10 cm şi o lărgime de 4 cm. Capacitatea ei este de 50-60 cmc. I se
descriu trei porţiuni: fundul, corpul şi colul. Între aceste porţiuni nu sunt limite separatoare nete.

Fig.2
Fundul veziculei biliare constituie extremitatea ei anterioară; este rotunjit, în „fund de
sac". Fundul răspunde incizurii cistice de pe marginea inferioară a ficatului, pe care o depăşeşte
în mod obişnuit punându-se în contact cu peretele anterior al abdomenului. Fundul este învelit în
peritoneu şi are o mare mobilitate; uneori este ptozat, în „bonetă frigiană".
Fundul are musculatura netedă bine reprezentată. Corpul veziculei biliare este partea ei
aderentă la faţa viscerală a ficatului. Corpul se îngustează treptat spre col; ultima sa parte este
uneori mai dilatată, denumită infundibul sau bursă Hartmann. Corpul veziculei vine în raport
cranial cu ficatul (fosa veziculei biliare), iar caudal cu colonul transvers şi cu segmentul
supramezocolic al porţiunii descendente a duodenului (organe în care se pot angaja, prin
eventuale fistule, calculii biliari). Faţa superioară este slab aderentă de ficat, printr-un ţesut
conjunctiv străbătut de vene porte accesorii. Ea se poate dezlipi uşor în cursul colecistectomiilor.
Faţa inferioară este acoperită de peritoneu şi este legată uneori de colonul transvers printr-un
ligament cisticocolic care este continuarea spre dreapta a omentului mic şi serveşte la găsirea

5
orificiului epiplooic situat înapoia lui. Uneori, vezicula biliară este învelită pe toate feţele de
peritoneu, care formează o plică - mezocistul. Acesta o leagă de faţa viscerală a ficatului,
asigurându-i un grad de mobilitate.
Corpul veziculei este zona de stocare şi are bine reprezentat în peretele său ţesutul elastic.
Colul vezical formează extremitatea profundă şi efilată a veziculei biliare. Este situat în
stânga corpului veziculei, are o formă conică şi este sinuos, descriind două inflexiuni. La început
face un unghi ascuţit cu corpul, îndreptându-se în sus, anterior şi spre stânga; apoi coteşte brusc
şi merge dinainte-înapoi spre a se continua fără o limită precisă cu duetul cistic. Suprafaţa
exterioară a colului este denivelată. Cea mai proeminentă denivelare este numită bazinet (Broca),
este situată pe partea dreaptă a colului şi este separată de corp printr-un şanţ bine marcat. Pe
partea opusă, în stânga, se găseşte o depresiune unghiulară în care se adăposteşte ganglionul
limfatic Mascagni, cu o certă importanţă chirurgicală. Colul este liber, nu aderă la ficat şi este
suspendat de el printr-o prelungire a omentului mic. Între foiţele acestei prelungiri trece artera
cistică (raport chirurgical important). În sus şi la stânga, colul vine în raport cu ramura dreaptă a
venei porte, iar în jos cu porţiunea superioară a duodenului.
Vezicula biliară este irigată de artera cistică, având în mod normal originea în artera
hepatică dreaptă, în 75% din cazuri, posterior de duetul cistic. Are un diametru de cea. 2 mm şi
însoţeşte cisticul pe o distanţă variabilă, după care se ramifică, întoarcerea venoasă este asigurată
de mici vene care se dirijează direct în ficat şi de o venă cistică mai voluminoasă, care drenează
în ramul drept al venei porte. Limfa drenează direct în ficat; există şi câţiva noduli limfatici de-a
lungul venei porte. în imediata vecinătate a colecistului se află ganglionul Mascagni, situat pe
latura stângă a colului veziculei; este cea mai importantă cale de drenaj pentru vezicula biliară.
Nervii veziculei biliare provin din plexul celiac şi însoţesc artera hepatică. Fibrele motorii sunt
vagale şi preganglionare din ganglionul celiac. Nivelul medular simpatic preganglionar este T8-
T9. Fibrele senzitive se află în nervii simpatici care se dirijează către plexul celiac prin
ganglionul rădăcinii posterioare la nivel T8-T9, de partea dreaptă.
Fiziologia căilor biliare extrahepatice. Formarea bilei: la un adult normal, cu o
circulaţie hepatică intactă şi care consuma o dietă moderată, se produce la nivelul ficatului între
250 şi 1000 de ml de bilă pe zi. Aceasta reprezintă, în mare parte, un proces activ care are loc la
nivelul hepatocitelor şi este dependent de aportul de oxigen. Secreţia de bilă se găseşte sub
control neurogen, umoral şi biochimic. Stimularea vagală creşte secreţia, în timp ce stimularea
nervoasă splanhnică determină scăderea debitului biliar, probabil datorită vasoconstricţiei.
Eliberarea secretinei din duoden după stimularea acidului clorhidric, ai produşilor de
metabolizare ai proteinelor şi ai acizilor graş icresc fluxul bilia rşi producţia unei soliţii alkaline

6
de către canaliculi. Sărurile biliare sunt, de asemenea, coleretice şi cresc secreţia biliară a
ficatului.
Transportul activ al acizilor biliari din hepatocite în canaliculi creează un gradient
osmotic care determină difuziunea apei în acei canaliculi. În plus, există un transport activ
,,independent de acizii biliari” al elecroliţilor şi al altor solvenţi în canaliculi, cu difuziunea
pasivă consecutivă a apei şi a solvenţilor.
Compoziţia bilei: principalii constuienţi ai bilei sunt apa, electroliţii, sărurile biliare,
proteinele, lipidele şi pigmenţii biliari. Sodiul, potasiul, calciul şi clorul au aceeaşi concentraţie
în bilă, ca şi în lichidul extracelular sau în plasmă. Concomitent cu creşterea secreţiei, există o
creştere a concentraţiei de bicarbonat şi a pH-ului şi o creştere uşoară a concentraţiei de clor. Bila
hepatică are un pH care este, de obicei, neutru sau slab alcalin şi variază cu dieta; o creştere a
aportului proteic transferă pH-ul în zona acidă.
Colesterolul şi fosfolipidele sunt sintetizate în ficat. Nivelul sintezei de colesterol, supusă
unui mecanism de feed-back negativ, este inhibit de un aport ridicat de colesterol. Acizii biliari,
sintetizaţi endogen sau aduşi prin aport exogen, reduc sinteza de colesterol, şi cresc absorbţia lui
din intestin. Sinteza fosfolipidelor este, de asemenea, reglată de acizii biliari. Concentraţiile de
colesterol şi fosfolipide sunt ambele mai scăzute în bila hepatică, compartiv cu plasma.
Acizii biliari pricipali, acizii oxalic şi deoxicolic, sunt sintetizaţi din colesterol la nivelul
ficatului; ei sunt apoi conjugaţi cu taurina şi glicina şi acţionează în bilă ca anioni, care sunt
neutralizaţi de sodiu. Concentraţia acestor săruri în bila hepatică este de 10-20mEq/L. Proteinele
sunt prezente în bilă în concentraţii mai mici decât în plasmă, cu excepţia mucoproteinelor şi
lipoproteinelor, care nu sunt prezente în plasmă. Bila hepatică conţine, de asemenea, colesterol
neesterificat, lecitină şi grăsimi neutre.
Culoarea bilei secretată de ficat este corelată cu prezenţa pigmentului bilirubin
diglucuronid, care este un produs metabolic al degradării hemoglobinei şi este prezent în bilă în
concentraţii de 100 de ori mai mari decât în plasmă. După ce acest pigment a fost metabolizat de
către bacteriile din intestin şi convertit în urobilinogen, o mică fracţie de urobilinogen este
absorbit şi secretat în bilă.
Funcţia vezicii biliare. Vezica biliară asigură stocarea şi concentrarea bilei. Absorbţia
selectivă a sodiului, clorului şi a apei are ca rezultat concentrarea sărurilor biliare, a pigmenţilor
biliari şi a colesterolului de 10 ori mai mult decât în bila hepatică. Mucoasa vezicii biliare are cea
mai mare putere de absorbţie pe unitate de suprafaţă dintre toate structurile organismului.
Absorbţia rapidă previne o creştere a presiunii în sistemul biliar, în condiţii normale. Absorbţia
lichidului din vezica biliară este realizată de un transport activ, consumator de energie, de sodiu
şi un transport pasiv consecutiv al apei.
7
Secreţia de mucus, cu un debit de aproximativ 20 mL/h, protejează mucoasa de acţiunea
litică a bilei prin ductul cistic. Acest mucus determină culoarea, ,,bila albă” prezentă în hidropsul
vezicii biliar, care apare prin obstrucţia ductului cistic. Vezica biliară secretă, de asemenea, calciu
în prezenţa inflamaţiei sau obstrucţiei ductului cistic.
Activitatea motorie. Trecerea bilei în duoden necesită contracţia coordonată a vezicii
biliare şi relaxarea sfincterului Oddi. O anumită cantitate de bilă se scurge din vezica biliară
continuu şi există contracţii ritmice care apar de două până la şase ori pe minut, iar presiunile
obţinute sunt mai mici de 30 mmH2O. Golirea vezicii biliare este în principal, în orice caz, un
răspuns la ingestia alimentelor şi eliberarea colecistokininei din duoden. Colecistokinina
relaxează, de asemenea, ductul biliar terminal, sfincterul Oddi şi duodenul. Dupa injectarea
intravenoasă de colecistokinină, două treimi din vezica biliară se evacuează în 30 de minute.
Colecistokinina îşi exercită efectele sale contractile prin acţiunea directă asupra celulelor
musculare netede ale vezicii biliare, dar şi prin interacţiunea cu nervii colinergici. Există un feed-
back inhibitor al secreţiei de colecistokinină prin intermediul acizilor biliari şi a proteazelor.
Somatostatina are o acţiune inhibitorie directă asupra contracţiei vezicii biliare indusă de
colecistokinină.
Nervul vag stimulează contracţia vezicii biliare, iar stimularea simpatică splanhnică este
inhibitorie pentru activitatea motorie. Deşi vagotomia pentru ulcerul duodenal creşte
dimensiunile şi volumul vezicii biliare, rata de evacuare rămâne nemodificată. Medicamentele
parasimpatomimetice contractă vazica biliară, în timp ce atropina determină relaxarea ei. Sulfatul
de magneziu este un stimulent puternic al vezicii biliare. Evacuarea vezicii biliare are loc la 30
de minute după ingestia unui prânz bogat în lipide. Există un risc crescut al afecţiunii vezicii
biliare la pacienţii cu nutriţie parenterală completă, datorită lipsei stimulului intestinal şi stazei
consecutive a bilei în colecist.
Umplerea vezicii biliare apare atunci câand presiunea din ductul biliar este mai mare
decât cea de la nivelul colecistului. Aceasta se corelează cu reducerea concentrţtiei de
colecistokinină, dar este influenţată, de asemenea, şi de polipeptidul intestinal vasoactiv,
polipeptidul pancreatic, şi de peptidul YY.
Poate fi semnalată prezenţa de unde periostaltice la nivelul căii biliare principale. Pe
perioada înfometării, sfincterul Oddi îşi menţine o presiune intraductală, care are o valoare
apropiata de presiunea maximală de expulzie a vezicii biliare, adică de 30 cmH 2O, prin urmare
împiedicând golirea. În timpul perioadelor interprandiale, hormonul motilina reglează presiunea
sfincteriană pentru a permite scurgerea continuă a unor mici cantităţi de bilă în duoden. După
ingerarea alimentelor , presiunea sfincteriană scade la 10 cmH 2O, atunci când presiunea de la
nivelul ductelor biliare extrahepatice este mai mare de 36 cmH2O, secreţia bilei este suprimată.
8
În diskinezia biliară nu se pot decela semne obiective. Termenul a fost utilizat pentru a
decide perturbări ale motilităţii tractului biliar, care apar în absenţa modificărilor anatomice.
Termenul este folosit pentru a denumi o afecţiune primară sau o complicaţie a chirurgiei tractului
biliar. Apariţia durerii a fost semnalată după ingestia alimentelor grase şi injectarea
colecistokininei în momentul în care este indusă contracţia vezicii biliare. Durerea tractului biliar
a fost, de asemenea, atribuită spasmului sfincterului Oddi. Conceptul colectistozei hiperplastice,
caracterizată de hiperconcentrarea şi evacuarea excesivă a colecistului, evidente la o
colecistografie, este pus sub semnul întrebării, dar colecistectomia a fost raportată ca fiind
curativă în cazul pacienţilor simptomatici.
Circulaţia enterohepatică. După ce bila pătrunde în duoden, peste 80% din acizii biliari
conjugaţi sunt absorbiţi la nivelul ileonului terminal, iar procentul restant este deconjugat prin
acţiunea bacteriană şi absorbit în colon. În final, aproape 95% din totalul acizilor biliari este
absorbit şi se întoarce prin sistemul venos port la ficat. Numai 5% este excretat prin scaun, astfel
permiţând unei cantitaţi relativ mici de acizi biliari de a avea o eficienţă maximală. Un mecanism
de feedback negativ reglează sinteza hepatică a acizilor biliari. Atunci când ileonul distal a fost
rezecat, de obicei apare o adaptare , dar uneori, lipsa unui mecanism de feedback persistă şi
determină apariţia unei diarei semnificative.

9
CAPITOLUL II
Noţiuni teoretice despre litiaza biliară

Definiţie. Prin litiază biliară se înţelege formarea de calculi în căile biliare. Această
precipitare are loc de predilecţie în căile biliare extrahepatice şi în marea majoritate a cazurilor în
vezica biliară, un număr important de bolnavi pot avea litiază biliară asimptomatica, care va fi
descoperită radiologic, chirurgical sau la necropsie. Cazurile clinic manifestate prexintă de obicei
colici biliare şi/sau fenomene dispeptice. Desigur, confirmarea prezenţei calculilor se face prin
examenul radiologic: direct – pentru calculi radioopaci sau după adminstrare de substanţă de
contrast – pentru ceilalţi calculi. Litiaza biliară poate produce complicaţii mecanice (obstructie)
şi/sau inflamatorii (ale colecistului şi/sau ale căilor biliare).

Fig.3

Incidenţa. Afecţiunea este relativ frecventă. În afara de om, ierbivorele suferă de litiază.
Este cunoscută din antichitate, după cum reiese din scrierile lui Sylvaticus. În ultimii ani, însă,
incidenţa pare să fie în continuă creştere, paralelă cu cea a nivelului de trai şi a duratei de viaţă.
La femei, frecvenţa se situează în jur de 5%, în a treia decadă de viaţă şi la peste 30% în cea de a
şaptea. Chiar dacă este mai frecventă la vârstnici, poate fi găsita însă la orice vârstă, chiar şi la
copii.

10
Creşterea incidenţei litiazei biliare odată cu vârsta a fost explicată prin accentuarea stazei
veziculare şi la bătrâni,p rin sporirea vâscozitaţii bilei, prin micşorarea biligenezei, prin
hipercolesterolemie şi prin deficitul secreţiei de hormoni sexuali.
Femeile prezintă fenomene clinice de litiază biliară de aproximativ trei ori mai frecvent
decât bărbaţii. Pe studii necropsice predominanţa sexului feminin este şi mai marcată. Explicaţia
diferenţei între sexe se află, în primul rând, în compoziţia bilei: pe când concentraţia în substanţe
solide este mai mare la femei, raportul dintre acizii biliari 12-α-hidroxilaţi faţă de acizii biliari
nehidroxilaţi, cel dintre sărurile biliare glicoronoconjugate şi cele tauroconjugate, ca şi raportul
între acizii colici şi acizii dezoxicolici sunt aproape de două ori mai mari la bărbaţi. În al doilea
rând la femei hormonii estrogeni determină variaţiile contractilităţii veziculei biliare, care
diminuă premenstrual. În al treilea rând poate interveni sarcina, care creşte colesterolul şi
favorizează stază în colecist şi în căile biliare, prin presiunea intraabdominală crescută şi prin
hormonii de sarcină, care determină o hipotonie.
S-au stabilit unele legături între sex, zona geografică, pe de o parte, şi natura calculilor,
pe de altă parte. În emisfera nordica par să domine calculi formaţi din colesterol şi carbonat de
calciu, iar în zonele tropicale- cei de bilirubinat de calciu.
Etiopatogenie. Etiologia este plurifactorială, iar patogenia complexă. Principali factori
patogenici sunt: staza biliară, infecţia, inflmaţia veziculei şi a căilor biliare, dezechilibrul
coloidal al bilei, factorii nuitriţionali metabolici.
Factori patogenici se asociază în geneza calculilor: staza şi discolia favorizează formarea
calculilor colesterolici iar staza şi inflamaţia (infecţia), geneza calculilor de bilirubinat de calciu.
Calculi de tip colesterol, bilirubină, calciu iau naştere prin intervenţia celor 3 factori principali
patogenici: stază, inflamaţie şi discolie şi sunt cei mai frecvenţi.
Pancreatita ar putea avea un rol etiopatogenic. Refularea de suc duodenal şi pancreatic în
canalele biliare poate precipita colesterolul.
Intervenţiile pentru ulcerul gastro-duodenal pot favoriza apariţia unei litiaze biliare în
primele luni după operaţie, mai ales vagotomia şi rezecţia tip Billroth II.
Bolile ficatului, în primul rând ciroza, au fost studiate în legatură cu litiaza. Unii autori au
gasit litiază latentă în până la 38% din cazurile de ciroză.
Diabetul este asociat relativ frecvent cu litiaza biliară, la 25% din diabetici găsindu-se
calculi biliari.
Infecţiile au fost incriminate de mult în patogeneză. La litiazici s-au descoperit în bila
colecistică streptococi, E.Colli. Ar putea precede, dar şi urma, formarea calculilor.
Rezecţia ileală, prin reducerea reabsorbţiei acizilor biliari, ca şi anemiile hemolitice, care
fac ca bilirubina liberă să ajungă în exces în bilă, au fost incriminate de asemenea în etiologie.
11
Producerea unei bile anormale constituie, probabil, momentul cel mai important al
litogenezei.
Anatomia patologică. În compoziţia calculilor există diferenţe importante după zona
geografică şi după sex. Foarte puţini calculi sunt puri, cel mai des fiind compuşi din mai multe
substanţe. Se poate vorbi totuşi de o predominanţă bilirubinică, colesterolică.
Calculii sunt formaţi din: bilirubinat de calciu, colesterol, carbonat de calciu, palmitat de
calciu. În cantitaţi mai mici pot intra în compoziţia lor: apatita, clorura de sodiu, acidul
palmimtic, proteinele, cuprul, fierul magneziul.
Calculii radiari din colesterol se întâlnesc în 6-15% din totalul cazurilor de litiază biliară.
În compoziţia lor se găseşte colesterol în proporţie de 98-99%; în rest calciu şi proteine.

Fig.4
Calculii de bilirubinat de calciu au fost gasiţi în 3-4% din cazurile de litiază biliară. Sunt
calculi pigmentari, de origine metabolică, de formă sferică sau ovală. Par să apară prin
conglomerarea microcristalelor de bilirubinat de calciu.
Calculii micşti – care alcătuiesc majoritatea (peste 80%) sunt numeroşi de formă
poliedrică, faţetaţi. Dimensiunile lor sunt în relaţie invers proporţională cu numărul lor. Calculii
micşti nu sunt omogeni. Calculii micşti se însoţesc frecvent de o inflamaţie septică – urmare a
stazei prin obstrucţia cisticului.
Calculii combinaţi poartă această denumire, deoarece în centru au un calcul radiar din
colesterol, iar învelişul lor are structura calculilor micşti.
Simptomatologie. Clinic, 60-90% din cazurile de litiază veziculară sunt asimptomatice,
latente. Uneori, perioada de latenţă, după un timp destul de lung, se termină brutal. Nu găsim
totdeauna o explicaţie satisfăcătoare pentru debutul simptomatologiei clinice. Intervin, foarte

12
probabil, obstrucţia cisticului, infecţia sau chiar migrarea calculului în coledoc. Pentru acest
motiv sunt mai zgomotoase litiazele în care calculi sunt mici, dar numeroşi. Colica biliară
constituie manifestarea clinica cea mai caracteristică. Foarte des, în felul acesta debutează
simptomatologia litiazei biliare. Durerea este de foarte mare intensitate, localizată în epigastru
şi/sau în hipocondrul drept, cu iradiere de obicei ascendentă, în hemitoracele drept (la bază), în
umărul drept, subscapular şi pe traiectul frenicului. Durerea localizată numai în hipocondrul
drept este mai frecvent întâlnită în cazurile în care calculul este inclavat numai în cistic sau când
există o inflamaţie infundibulocistică. Iradieri atipice ale durerii se întâlnesc în hipocondrul
stâng, în coloana toracală, retrosternal, în hipogastru sau periombilical.
Intensitatea durerii a fost comparată cu aceea din infarctul miocardic. Mişcările, inclusiv
cele respiratorii, sporesc durerea. Anxietatea este adesea prezentă. Deşi bolnavii încearcă să-şi
calmeze durerile luând variate poziţii antalgice, de obicei acestea nu sunt influenţate.
Declanşarea colicii biliare poate fi produsă de un abuz alimentar: grăsimi, rântaşuri, ouă, frişcă,
ciocolată; frecvent există o perioadă de latenţă între abuzul alimetar şi colică, de cele mai multe
ori aceasta survenind noaptea, din pricina hipervagotoniei şi modificării poziţiei calculilor în
clinostatism. Alteori, în anamneza recentă găsim trepidaţii: mers cu motocicleta, cu căruţa sau
călare. Colicile urmează uneori unor eforturi fizice, neobişnuite modificărilor bruşte ale
obiceiurilor alimentare, mai puţin unei perioade de stres nervos. La femei, colica biliară apare
mai ales imediat inaintea menstruaţiei sau coincide cu aceasta, ca şi în timpul sarcinii sau al
parturienţei.
Exista în mai multe cazuri unele simptome care anunţă colica: vagă jenă în epigastru,
care tinde să crească în intensitate, inapetenţă, greţuri, cefalee migrenoasă.
Durata colicii biliare depinde, în primul rând, de existenţa sau nu a complicaţiilor, iar în
al doilea rând, de terapie. Intensitatea durerii atinge de obicei maximul în 30-60 de minute; după
administrarea unui antialgic, cedează în 1-4 ore. Rareori colica încetează spontan. În caz de
colecistită acută, durata episodului se prelungeşte câteva zile ori nu cedează deât odată cu
extirparea veziculei biliare.
Frecvenţa colicilor depinde de: dimensiunile şi numărul calculilor, contractilitatea
colecistului, dieta bolnavului şi eventualii factori precipitanţi.
Icterul lipseşte rareori în litiaza coledociană. Apare la aproximativ 24 de ore după colică
şi este în general destul de intens şi persistent. În colicile biliare necomplicate ale litiazei
veziculare şi în colecistitele acute, atunci când apare un icter, acesta este discret şi tranzitoriu.
Fenomenele dispeptice precedă, însoţesc sau urmează colica. Chiar în absenţa colicii
tipice diagnosticul de litiază biliară poate fi sugerat, uneori, de intoleranţă la grăsimi, dispepsie,
flatulenţă. Alteori, bolnavii au dureri epigastrice necaracteristice, gust amar, mai ales dimineaţa
13
la sculare, pirozis, reguirgitaţii acide. Pentru diagnosticul clinic este importantă legatura dintre
aceste fenomene dispeptice şi factorii alimentari declanşatori. De menţionat, de asemenea, că
sunt în general de scurtă durată (2-3 zile) fără periodicitate.
Diagnosticul pozitiv al colicii biliare se bazează pe existenţa durerii intense, cu sediul,
iradierea şi caracterele descrise, durere care frecvent imobilizează pe bolnav şi îl obligă să ia
poziţii antalgice. De asmenea, diagnosticul este întărit de palpare, care evidenţiază o sensibilitate
vie în epigastru şi hipocondrul drept, o senzaţie de tensiune sau chiar apărare musculară reflexă;
nu foarte frecvent, dar de mare importanţă pentru diagnostic, este întâlnită posibilitatea palpării
chiar a unei vezicule biliare chiar în tensiune si foarte dureroasă.
Examenul radiologic confirmă cauza colicilor biliare ale bolnavilor.
Radiografia pe gol poate evidenţia „bila calcică”- precipitare de carbonat de calciu într-un
colecist cu cistic obstruat – sau calculii radioopaci care se văd cu uşurinţă şi sunt alcătuiţi din
bilirubinat de calciu, carbonat de calciu sau sunt micşti.
Radiografia cu substanţă de contrast a colecistului şi căilor biliare se realizează prin
administrare perorală sau intravenoasă a substanţelor triiodate.
Când într-o veziculă biliară opacifiată există calculi, aceştia apar sub forma unor imagini
transparente, de diferite dimensiuni. Când sunt foarte mici, pot să treacă neobservaţi.
Când vezicula biliară nu se opacifiază, deşi din punct de vedere tehnic examenul a fost
efectuat corect, ne putem afla în faţa uneia dintre urmatoarele două eventualităţi:deşi colecistul
nu se vizualizează, coledocul este opacifiat;dacă nici vezicula, nici coledocul nu pot fi
evidenţiate prin colecistografie perorala, certitudinea unei vezicule excluse nu ne-o poate da
decât colangiografia intravenoasă.
Deşi colanagiografia intravenoasă ne oferă rezultate superioare şi în special ne permite să
diagnosticăm o eventuală suferinţă a coledocului, ea rămne totuşi o metodă de diagnostic cu
oarecare riscuri în cazul hipersensibilităţii la iod sau al insuficienţei renale.
Tubajul duodenal poate fi uneori greu de suportat de bolnavul litiazic. În special ca
urmare a stimulării contracţiei colecistului, există riscul declanşării durerilor sau chiar a unei
adevărate colici biliare. Cu toate acestea, tubajul duodenal oferă date utile pentru orientarea
diagnosticului. Bila B (veziculară) este absentă sau în cantitate mică, slab concentrată bogată în
flocoane sau microcristale de colesterol.
Alte examene paraclinice evidenţiază existenţa infecţiei: leucocitoză, accelerarea vitezei
de sedimentare a hematiilor. Ori de câte ori există icter, se va determina cantitatea de bilirubină
din ser, se vor căuta elementele biliare în urină, se va doza fosfataza alcalină ca expresie a
gradului de obstrucţie, se va cerceta răsunetul retenţiei biliare asupra funcţiilor ficatului:
determinarea transaminazelor în ser, stabilirea indicelui de protrombină.
14
Dignosticul pozitiv. În majoritatea cazurilor de litiază biliară clinic manifestată nu
întâmpinăm dificultăţi de diagnostic. Aceasta se bazează, în primul rând pe existenţa colicilor
biliare tipice, repetate şi declanşate de abateri alimentare. În al doilea rând, pe rezultatul
examenelor radiologice care descoperă existenţa calculilor în vezicula biliară, în cistic sau
coledoc şi/sau o veziculă exclusă. În al treilea rând în sprijinul diagnosticului vine tubajul
duodenal la care timpul vezicular este absent, sau anormal, sau declansează dureri, tubaj prin
care putem obţine o bilă în care descoperim cristale de colesterol sau bilirubinat de calciu.
Unele greutaţi de diagnostic le putem întâmpina în cazul colicilor biliare atipice, mai ales
ca localizare a durerii, sau în care tabloul clinic este dominat de unele fenomene de însoţire (ileus
paralitic, frison urmat de ascensiune termică, dar fară dureri sau doar cu o modestă jenă în
hipocondrul drept). În asemenea situaţii are mare importanţă legătura destul de strânsă care se
poate stabili în anamneză între prânzul bogat în alimente colecistokinetice şi apariţia acestor
fenomene. De asemenea, dintre fenomenele de însoţire, prezenţa unui subicter sau chiar a
icterului pledează pentru litiaza biliară. Ori de câte ori există incertitudini diagnostice, examenele
paraclinice vor avea rol hotărâtor. Cu toate acestea, în urgenţă ca de exemplu în colecistitele
acute, ca şi în icterele constructive diagnosticul nu poate fi ajutat de examenele radiologice. El va
fi bazat, în primul rând, pe criterii clinice. În icterele obstructive putem utiliza, uneori,
colangiografia laparoscopică sau prin cateterism sub control duodeno-scopic, în special în
cazurile prelungite şi în care originea reală a icterului nu este uşor de stabilit.
Diagnosticul diferenţial. În discuţia diagnosticului diferenţial trebuie avute în vedere
cele două circumstanţe în care se poate prezenta, de obicei, bolnavul suferind de litiază biliară: 1-
în colica biliară sau la scurt timp după; 2 - cu fenomene aşa-zise de dispepsie biliară.
În prezenţa colicii biliare trebuie făcut diagnosticul diferenţial cu alte accidente
paroxistice similare prin intensitatea simptomelor, unele fenomene de însoţire; aceste paroxisme
dureroase au câteodată sediul durerii în aceeaşi regiune ca şi o colică biliară ori într-o zonă foarte
apropiată, ca de exemplu: colica renală, apendicită acută, ulcerul gastroduodenal penetrant sau
perforat, pacreatită. Mai pot intra câteodată în discuţie afecţiuni pleuropulmonare, cardiopatia
ischemică dureroasă şi ocluzia arterei mezenterice.
În colica renală sau ureterală dreaptă durerea are de obicei sediul de intensitate maximă
în regiunea lombară. Ea iradiază descendent, pe traiectul ureterului, în zona organelor genitale.
Miscările respiratorii nu intensifică durerile de origine reno-ureterală. Există foarte frecvent
fenomene urinare care însoţesc colica (disuria, polakiuria) examenul urinei putând pune în
evidenţă hematurie şi/sau leucociturie.
Apendicita acută nu ridică probleme dificile de diagnostic ori de câte ori sediul
apendicelui este normal, deoarece durerea spontană şi mai ales la palpare are sediul maxim în
15
fosa iliacă dreaptă, de unde în caz de peritonită acută va iradia în întregul abdomen. La palpare,
apărarea musculară sau contractura abdominală în caz de perforaţie apendiculară se găseşte tot în
aceeaşi zonă. Apendicita acută ramâne însă un diagnostic diferenţial greu de efectuat în cazurile
în care poziţia apendicelui este anormală: ascendentă şi/sau retrocecală. De asemenea gangrena
apendiculară, ca şi colecistita acută pot evolua cu simptome asemănătoare încă de la debut
(frison, febră, insuficienţă circulatorie acută): inertitudinile de diagnostic fac ca în urgenţă să se
recomande intervenţia chirurgicală.
Ulcerul gastro-duodenal perforat rareori pune probleme de diagnostic greu de rezolvat. Tabloul
clinic este mult mai dramatic, se instalează prompt contractura abdominală şi se poate evidenţia,
clinic şi radiologic, prezenţa pneumoperitoneului.
Pancreatita acută debutează cu fenomene de însoţire mai zgomotoase şi mai dramatice,
dintre care insuficienţa circulatorie acută mergând până la şoc se situează pe primul plan.
Asemenea semne sunt rare în absenţa unei gangrene colecistice. Durerea, de intensitate
remarcabilă, cu iradiere „în bară”, imobilizează bolnavul. Creşterea de peste 5 ori a amilazei
secice constituie un argument important pentru afirmarea pancreatitei.
Afecţiunile pleuropulmonare localizate la baza dreaptă sunt de obicei mai uşor de
diferenţiat. Debutul lor este de cele mai multe ori cu ascensiune termică, care precede durerea,
uneori frison solemn, aspect pe care nu îl întâlnim decât excepţional în suferinţele biliare în care
febra urmează colicii. În plus bolile pleuropulmonare se însoţesc frecvent de junghi, tuse, semne
stetacustice şi radiologice de pleurită, pneumonie sau infarct pulmonar.
Angina pectorală şi infarctul miocardic pot crea uneori confuzii când durerea precordială
radiază în zona colecistului. Pentru elucidarea diagnosticului au importanţă apariţia durerii
legată de efort sau digestie, durata mai scurtă, retrocedarea spontană în repaus sau la
nitroglicerină pentru criza de angor, anomaliile traseului electrocardiografic pentru infarctul
miocardic.
Ocluzia arterei mezenterice intră mai rar în discuţia diagnosticului diferenţial. Durerea foarte
intensă, difuză, însoţită de greţuri şi vărsături, este urmată la relativ scurt timp de meteorism.
În absenţa colicii biliare trebuie făcut diagnosticul diferenţial fie al fenomenelor numite
„dispeptice biliare”, fie al unor dureri care, anamnestic, ar putea sugera colici biliare. De mare
importanţă este examenul radiologic. În absenţa unor imagini calcare, pot fi luate în
discuţie:hernia hiatală, frecvent asociată litiazei biliare, sugerată de toracele cu deschidere largă
şi confirmată de examenul baritat al esofagului şi stomacului în poziţia Trendelenburg;ulcerul
gastro-duodenal, mai frecvent la bărbaţi, cu periodicitate şi ritmicitate a durerii;hernia
epigastrică, uneori foarte dureroasă şi producând reflex tulburări ale tranzitului gastro-intestinal;
nu este totdeauna uşor de recunoscut, dacă bolnavul nu contractă muşchii drepţi
16
abdominali;prolapsul mucoasei pilorice, a cărui simptomatologie sugerează mai degrabă un ulcer
duodenal;diverticuloza intestinală, cu simptomatologie dispeptică şi dureroasă, câteodată foarte
asemănătoare, dar uşor de recunoscut la examenul baritat;colopatia funcţională, cu evidente
tulburări de tranzit, produce uneori durere în hipocondrul drept, dar excepţional greţuri,
vărsături, anorexie de durată şi nu are relaţie strânsă cu ingestia alimentelor
colecistokinetice;nevralgia parietală, zona zoster, pleurita diafragmatică pot fi uşor eliminate prin
anamneză şi examen clinic complet.
Evoluţia litiazei biliare este destul de imprevizibilă. Dacă unele cazuri pot rămâne latente
toată viaţa, altele pot fi foarte zgomotoase la scurt timp după apariţia calculilor. După lungi
perioade de linişte, în litiaza veziculară pot să apară numeroase şi frecvente colici, câteodată
chiar şi subintrante. O colică biliară nu este de obicei periculoasă şi în marea majoritate a
cazurilor nu este urmată de complicaţii. Fenomenul de repetare a colicilor face însă din individ
un mare suferind, iar pe măsură ce frecvenţa lor creşte, sporeşte şi riscul complicaţiilor. Dar chiar
şi litiaza biliară asimptomatică nu este lipsită de acest risc. Dacă se face abstracţie de colecistita
cronică – proces inflamator care însoteşte aproape obligatoriu orice litiază biliară – se poate
aprecia că 1 din 5 bolnavi (20%) fac complicaţii.
Complicaţii. Colecistita acută constituie cea mai frecventă comlicaţie. Poate determina
abcese pericolecistice, fistule, abcese hepatice, colangite, pileflebite, empiem vezicular, gangrenă
colecistică sau perforaţii libere în marea cavitate peritoneală.
Hidrocolecistul precede deseori colecistita acută. Se datoreşte obstruării gtului veziculei
biliare sau cisticului. Vezicula biliară se află mult destinsă, este palpabilă sub rebord, ca o
tumoare rotundă, elastică, în tensiune, foarte dureroasă. Destinderea colecistului determină
subţierea pereţilor lui. În veziculă se găseşte bilă sau un lichid clar, albicios sau limpede, denumit
„bilă albă”, fiindcă nu are constituienţi biliari, ci este produsul secreţiei mucoasei colecistului.
Hidrocolecistul poate să dispară prin dezobstrucţia spontană.
Litiaza coledociană complică relativ frecvent litiaza veziculară, după unele statistici
chiar pâna la 20% din cazuri. Tabloul clinic poate fi înşelător, dominat de fenomenele colecistice,
iar icterul nu este întotdeauna prezent; majoritatea autorilor îl găsesc doar în 60-75% din cazuri.
De aceea, pentru diagnostic are foarte mare importanţă examenul radiologic.
Fistula biliară este deseori consecinţa unei ulceraţii locale produse de însăşi prezenţa
calculului care erodează peretele colecistic şi rareori este urmarea unei colecistite acute. Fistula
se poate deschide în duoden, stomac, colon sau în arborele biliar şi reprezintă modalitatea prin
care calculii veziculari se pot elimina spontan.
Ileusul biliar este consecinţa eliminării printr-o fistulă colecito-duodenală a unui calcul
voluminos, care va conduce la obstrucţia lumenului jejunului sau ileonului.
17
Cancerul veziculei biliare este una dintre cele mai grave complicaţii. Întradevăr, peste
90% din totalul cancerelor colecistului apar pe o veziculă litiazică. Deşi din totalul cazurilor de
colelitiază proporţia celor care fac cancer este apreciată între 1,3 si 7%, riscul rămâne foarte
important, mai ales dacă se ţine seama de faptul că între intensitatea manifestărilor clinice ale
litiazei şi incidenţa procesului malign nu există o corelaţie, pericolul fiind acelaşi şi pentru
formele asimptomatice.
Alte complicaţii posibile sunt: hemobilia (rară), pancreatitele şi hepatitele cronice
satelite.
Tratament. Tratamentul profilactic
Întâmpină încă greutăţi, datorită faptului că mecanismul litogenezei abia începe să fie
clarificat, fără ca să putem înţelege înca care sunt modalităţile unei posibile intervenţii medicale.
Aceasta este în special evident în ceea ce priveşte restabilirea echilibrului coloidal normal al
bilei. Pentru bolnavii cu deficit de acizi biliari s-a propus, în ultimii ani, administrarea
îndelulgată de acid chenodezoxicolic, în doză zilnică de 1-4 g; acest tratament ar putea fi capabil,
la unii bolnavi, să prevină formarea calculilor.
Profilaxia tulburărilor metabolice se va adresa, în primul rând hipercolesterolemiei şi
obezităţii. Subliniem încă odată că o reducere brutală greutăţii corporale nu este indicată,
deoarece poate favoriza formarea calculilor biliari.

Tratamentul curativ. A fost până de curând un teren de controverse aprige între chirurgi şi
internişti. Atitudinile au oscilat de la o extremă la alta, adica de la un intervenţionism generalizat,
la stabilirea foarte parcimonioasă a indicaţiei chirurgicale. În ultima vreme însă s-a ajuns la un
acord aproape unanimîn ceea ce priveşte indicaţia interventiei chirurgicale în formele clinice
manifeste şi, mai ales, în complicaţii.
Tratamentul prin colercistectomie s-a impus, în primul rând, datorita faptului că până în
prezent nu s-a găsit nici o metodă eficace care să poată dizolva calculiisau măcar să permită
bolnavilor o stare de confort permanent. În al doilea rând, s-a dovedit că mortalitatea prin
colecistectomie este foarte scăzută pentru cazurile necomplicate (0.3%).
Indicaţii majore ale colecistectimiei pot fi enunţate astfel:colicile biliare frecvente
complicaţiile acute: colecistita acută, perforaţia în marea cavitate peritoneală, hemobilia, fistula
biliară. Perforaţia ca şi hemobilia impun intervenţia chirurgicală de urgenţă;litiaza coledociană,
demonstrată radiologic sau doar sugerată de semnele clinice.Calculii mici, numeroşi, într-o
veziculă exclusă funcţional
Contraindicaţiile intervenţiei chirurgicale sunt puţine, datorită progreselor înregistrate în
pregătirea preoperatorie, în urmărire postoperatorie, în domeniul anesteziei şi terapiei intensive şi
18
în cel al tehnicii chirurgicale propriu-zise. Constituie contraindicaţii insuficienţa renală severă,
insuficienţa pulmonară gravă, insuficienţa cardiacă greu de compensat, cancerul cu o altă
localizare şi ciroza hepatică. Nu se ţine seama însă de aceste contrindicaţii în cazul complicaţiilor
acute, deoarece acestea din urmă pot prezenta un pericol atât de mare, încât impun intervenţia, cu
toate riscurile. Intervenţia unanim acceptată azi este colecistectomia, cu explorarea concomitentă
a coledocului şi hepaticului.
Indicaţiile relative ale colecistectomiei. În cazurile necomplicate, indicaţia chirurgicală
trebuie să ţină seama de caracteristicile fiecărui bolnav: vârsta, bolile asociate, modul de viaţă
etc. Astfel, riscurile complicaţiilorsunt mai mari pentru bolnavii tineridecât pentru cei în vârstă,
care au o litiază veziculară asimptomatică şi descoperită întâmplător. Cu atât mai mult se va lua
în discuţie intervenţia la tineri, dacă munca lor sau domiciliul nu le asigură posibilitatea de a
ajunge prompt la un serviciu chirurgical, în cazul unei complicaţii.
Tratamentul medical (simptomatic) Trebuie diferenţiată atitudinea terapeutică în colica
biliară, de cea aplicată în afara episoadelor colicative, în cazurile în care nu s-a decis intervenţia
chirurgicală. În colica biliară – urgenţă medicală – se inpune injectarea de spasmolitice: atropină
sulfat 1 mg subcutanat sau intramuscular, 0.3-0.5 mg intravenos; poate fi asociată cu 20 ml xilină
1% în injecţie intravenoasălentă. Se mai foloseşte Scobutilul, 100mg intramuscular. O acţiune
litică asupracontracţiei sfincterelor biliare o exercită nitriţii (nitroglicerina, nitritul de amil), dar
nu sunt totdeauna bine suportaţi; la fel acţionează Miofilinul (240 mg intravenos). Dacă cele de
mai sus nu au dat rezultat, trebuie folosită petidina (Mialgin), 100 mg intramuscular – un
antialgic şi antispastic puternic. Morfina nu este indicată şi nici dihidromorfona (produc spasm al
sfincterului Oddi). În primele 24 de ore după o colică, repausul la pat sub observaţie medicală
este obligatoriu, pentru a putea decela prompt eventualele complicaţii (febră, subicter
conjunctival etc.).
În afara crizelor, terapia se va axa, mai ales, asupra regimului alimentar. Trebuie evitate
alimentele colecistokinetice, capabile să declanşeze o colică (grăsimi prăjite, rântaşuri, sosuri
grase, ouă, frişcă, ciocolată, alune ertc.). se reduc grăsimile din alimentaţie, în special cele de
origune animală, dar suprimarea completă a acestora nu este indicată (risc de stază biliară şi deci
litogeneză!). înlăturând alimentele conservate, vânatul, brânzeturile fermentate, dieta va trebui să
conţină o cantitate suficientă de proteine şi glucide. Fructele şi legumele combat constipaţia,
frecvent asociată. Medicaţia antispastică, pe cale orală (Scobutil, Fobenal, Bellergon, Bergofen),
se continuă timp de 2-3 săptămâni după o colică; ulterior, administrarea acestor medicamente
neîntreruptă este de utilitate îndoielnică, dacă bolnavul este asimptomatic, dar ele pot preveni o
colică când sunt administratela primele semne ale acesteia. În afara perioadelor dureroase,

19
bolnaviipot tolera doze nmici de coleretice (Fiobilin, Colebil) şi cure hidro-minerale cu ape
bicarbonatate sodice, în cantitate mică şi diluate (de exemplu apa de Slănic-Moldova).

20
CAPITOLUL III
Studiu de caz I
Culegerea datelor
Nume: C.
Prenume: A.
Sex: feminin
Vârstă: 28
Stare civilă: căsătorită
Domiciliu: mediu urban, Focşani
Religie: ortodoxă
Naţionalitate: română
Ocupaţie: croitoreasă
Nivel de educaţie: satisfăcător
Studii: medii
Condiţii de viaţă: bune, locuieşte într-o casă cu 3 camere împreună cu soţul şi cei 2 copii
Obişnuinţe de viaţă: nu se odihneşte suficient, nu consumă lichide în cantitate suficientă, nu
fumează, consumă o ceaşcă de cafea pe zi, nu consumă alcool, nu se ştie alergică la nici
un fel de medicamente
Semne particulare: Î = 1.60 m
G = 63 kg
TA = 120/75 mmHg
P = 86 p/min
R = 20 r/min
T= 36.7°C
Antecedente personale: patologice: nefrectomie stângă în copilărie,colici biliare repetate tratate
ambulatoriu
Antecedente heredo-colaterale: neagă TBC, lues în familie
Motivele internării: dureri epigastrice şi ale hipocondrului drept,greţuri, vărsături
Istoricul bolii: debut relativ brusc de aproximativ 10 zile prin dureri ale hipocondrului drept,
greţuri, vărsături. Urmează diferite tratamente ambulatorii fără ameliorarea simptomatologiei. Se
internează pentru tratament chirurgical.Examen local: abdomen normal configurat, dureros
spontan si al palpare la nivelul hipocondrului drept unde schiteaza aparare musculara
Diagnostic la internare:Litiază biliară
Nevoi afectate

21
1. Nevoia de a evita pericolele:
D.N. : Vulnerabilitate faţă de pericole

2. Nevoia de a elimina:
D.N.: Vărsătură

3. Nevoia de a se alimenta şi hidrata :


D.N. :Alimentaţie inadecvată prin deficit

4. Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi păstra mucoasele şi tegumentele curate şi


integre :
D.N.: Alterarea mucoaselor şi tegumentelor

5. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură :


D.N. : Dificultate de a se deplasa

6. Nevoia de a se odihni :
D.N.: Insomnie

7. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea:


D.N. : Ignoranţă

22
PLAN DE ÎNGRIJIRE
CAZUL I – ZIUA I
Data şi Nevoi afectate Obiective Intervenţii Evaluare
ora
04.01.2013 1.Nevoia de a evita Bolnava să - conduc bolnava în salon şi o ajut să ocupe Ora 13°°
Ora 13°° pericolele : beneficieze de un o poziţie confortabilă în pat şi îi recomand Bolnava prezintă:
D.N. :Vulnerabilitate mediu de repaus la pat - TA = 120/60
faţă de pericole : siguranţă,să fie ferit - creez condiţii optime de mediu (22°C) mmHg
- anxietate de pericole; - discut cu bolnava, o încurajez, o liniştesc - P = 86 p/min
- durere Reducerea şi şi îi explic conduita terapeutică ce urmează - R = 20 r/min
-tahicardie(P=86p/min) suprimarea riscurilor; a fi efectuată - T=36.7°C
-tahipnee(R=20r/min) Bolnava să fie - îi ofer lenjerie curată de pat şi de corp din - două micţiuni
- greţuri echilibrată psihic. bumbac şi o ajut să se schimbe normale cantitativ
-vărsături - măsor şi notez funcţiile vitale
-slăbiciune -supraveghez ȋn permanenţă bolnava, Ora 16°°
-inapetenţă urmăresc evoluţia manifestărilor şi - TA=120/70 mmHg
- risc de complicaţii ale eventualele semne de complicaţii - P=88 p/min
bolii (insuficienţă -pregătesc materialele necesare ȋn vederea - R=20 r/min
renală acută;nefropatii) captării vărsăturii şi o captez; - T=36.6°C
- risc de complicaţii - programez bolnava, o conduc şi o ajut în
iatrogene vederea efectuării unor investigaţii Rezultate analize:
- risc de infecţii paraclinice:Examen cardiologic, - eritrocite 4.09
nozocomiale Ecografie,EKG,Rx. Pulmonar, Rx. 103*103/µL
abdominal pe gol - hemoglobina 12.1
- recoltez conform F.O. g/dl
-sânge pentru: - hematocrit 37.6%
•VSH, - volum eritrocitar
• HLG, mediu 91.9 fL
• Fosfatază alcalină, - concentratia de
-urină pentru examen sumar de urină hemoglobina
-etichetez produsele recoltate şi le duc la eritrocitara medie
laborator 32.2 g/dl
-administrez conform F.O.: - latimea distributiei
32
•1f Ampicilină I.V ; eritrocitelor 11.4 %
•1f Algocalmin I.M., - leucocite 7.4 x
•1f No-spa I.M.; 103/µL
•1f Arnetine I.M., - volum trombocitar
•PEV Ringer 500 ml, mediu 5.2 Fl
•Ser glucozat 500 ml - VSH 100 mm/s
-urmăresc efectul medicamentelor - fosfataza alcalina
administrate şi eventualele efecte 400 U/L
secundare; Ex. Cardiologic:
-aduc rezultatele analizelor de laborator şi - fără acuze
le prezint medicului; cardiovasculare
- măsor şi notez lichidele ingerate şi - dg. Tahicardie
eliminate în vederea bilanţului ingesta sinusala
excreta - se rec. Egiloc 25
- efectuez toate tehnicile la timp, în condiţii mg 1cp/zi
de asepsie şi antisepsie

Ora 13°° 2.Nevoia de a elimina: Bolnava să prezinte - asigur un climat corespunzător, de linişte, Ora 18°°
D.N.: Vărsături: eliminări cât mai intimitate pentru ca pacienta să poată - bolnava prezintă
- greţuri apropiate de elimina diminuarea
- vărsături valoarile fiziologice; -pregătesc materialele necesare ȋn vederea vărsăturilor
- disconfort Suprimarea vărsăturii captării vărsăturii şi o captez; - bolnava prezintă
- anxietate -supraveghez ȋn permanenţă bolnava micţiuni fiziologice
şi ȋl ajut ȋn timpul vărsăturii;
-măsor şi notez funcţiile vitale.
-discut cu bolnava şi o ȋncurajez;
-ofer bolnavei ceai şi urmăresc toleranţa
şi apetitul ;
- administrez tratamentul prescris:
•1f Arnetine i.m.,
•1f Metoclopramid i.m.
-supraveghez ȋn permanenţă bolnava;
-urmăresc ȋn permanenţă efectul
tratamentului.
33
- deservesc bolnava la pat pentru a elimina
- captez eliminările în vederea bilanţului
lichidian
- explic bolnava importanţa consumului de
lichide în cantitate suficientă (2 l/zi)
- recomand bolnavei repaus la pat

Ora 13°° 3. Nevoia de a se Bolnava să se -discut cu bolnava,ȋi explic necesitatea şi Ora 13°°
alimenta şi hidrata : alimenteze şi să se importanţa unui consum crescut de lichide - bolnava a înteles
D.N. : Alimentaţie hidrateze conform şi respectarea unui regim importanţa regimului
inadecvată prin nevoilor sale; - recomand bolnavei regim alimentar fără alimetar impus
deficit : Bolnava să respecte grăsimi, rântaşuri, prăjeli, condimente, etc.
- inapetenţă regimul alimentar - explic bolnavei importanţa regimului Ora 18°°
- greţuri impus; alimentar indicat în evoluţia favorabilă a - bolnava a consumat
- deprinderi alimentare Bolnava să fie afecţiunii sale şi împreună cu bolnava 500 ml ceai
greşite echilibrat hidric şi întocmesc o listă cu alimentele permise şi - bolnava nu mai
- vărsături nutriţional nepermise ţinând cont de preferinţele prezintă vărsături
- semne de deshidratare acesteia
- deservesc bolnava la pat cu alimentele
permise
-observ apetitul bolnavei urmărind
toleranţa digestivă.
-supraveghez ȋn permanenţă bolnava

Ora 13°° 4.Nevoia de a fi curat, Bolnava să prezinte - ofer bolnava lenjerie de pat şi de corp Ora 16°°
îngrijit şi de a-şi tegumente normal curate şi ajut pacienta să se schimbe - bolnava prezintă
păstra mucoasele şi colorate - explic bolnavei importanţa unei hidratări mucoase şi
tegumentele curate şi Bolnava să prezinte corespunzătoare tegumente uşor
integre: mucoase umede, - discut cu bolnava şi îi explic respectarea modificate
D.N.: Alterarea elastice şi importanţa normelor de igienă - bolnava a înţeles
mucoaselor şi - evaluez starea mucoaselor şi tegumentelor respectarea normelor
tegumentelor: şi gradul de confort al bolnavei de igienă
- tegumente palide - pregătesc materiale necesare şi
- mucoase uscate microclimat corespunzător pentru
34
efectuarea toaletei pe regiuni, o ajut în
vederea acesteia

Ora 13°° 5.Nevoia de a se mişca Bolnava să se - transport bolnava în vederea efectuării Ora 18°°
şi a avea o bună deplaseze singură, unor investigaţii paraclinice - bolnava a înţeles
postură : fără dificultate - ajut bolnava să ocupe poziţii confortabile importanţa
D.N. :Dificultate de a în pat şi mă asigur de confortul acesteia repausului la pat
se deplasa : - explic bolnavei importanţa repausului la impus
- durere epigastrică pat - bolnava nu prezintă
- anxietate - învăţ bolnava cum să-şi schimbe poziţia semne de escare de
- repaus prelungit la pat în pat la fiecare 2 ore decubit
- poziţie forţată - măsor şi notez funcţiile vitale - bolnava a fost
antalgică - deservesc bolnava la pat în vederea însoţită la
- disconfort alimentaţiei, eliminărilor şi a igienei investigaţii
personale
- efectuez masaje uşoare, fricţionări cu
alcool
- evaluez capacitaţile fizice ale bolnavei
- ofer bolnavei lenjerie de pat bine călcată
si am pregătit patul cu cearceaful; bine
întins pentru prevenirea escarelor

Ora 13°° 6.Nevoia de a se Bolnava să se poată - discut cu bolnava şi o încurajez Ora 19°°
odihni : odihni conform - creez condiţii optime de mediu (aerisesc - bolnava a dormit
D.N.:Insomnie : nevoilor sale şi să fie încaperea, diminuez luminozitatea) doua ore fără treziri
- disconfort echilibrată psihic şi - interzic vizitele în afara orelor stabilite în timpul somnului
- ore insuficiente de fizic. - recomand şi celorlalţi bolnavi din salon să - anxietate diminuată
somn păstreze liniştea
- treziri repetate în - deservesc bolnava la pat în vederea
cursul nopţii eliminărilor
- anxietate - explic bolnavei necesitatea somnului
- durere epigastrică - administrez conform F.O.:1f Algocalmin
- pozitie inadecvată i.m.,1fNo-spa i.m
- supraveghez bolnava în timpul somnului
35
Ora 13°° 7.Nevoia de a învăţa Bolnava să cunoască, - explorez nivelul de cunoştinţe al bolnavei Ora 18°°
cum să-şi păstreze să respecte regulile şi şi îi explic importanţa păstrării stării de - bolnava pare
sănătatea: normele de păstrare a sănătate interesată şi solicită
D.N. :Ignoranţă: sănătăţii ; - îi ofer informaţii despre boala sa informaţii
- cunostinţe Bolnava să acumuleze - o antrenez în discuţii cu alţi bolnavi cu suplimentare
insuficiente în legătură noi cunoştinţe cu aceeaşi afecţiune
cu afecţiunea de care privire la boală şi la - discut cu bolnava, o încurajez privind
suferă, cu tratamentul obiceiurile importanţa efectuării normelor de igienă
medicamentos şi dăunătoare ; - explic bolnavei importanţa regimului
igieno-dietetic Bolnava să fie alimentar impus, îi ofer o listă cu
- lipsă de informaţii echilibrat psihic. alimentele permise şi nepermise şi o rog să
- teamă -Bolnava să fie îl respecte
- apatie informată în legătură - explic bolnavei importanţa rolului său în
- deprinderi greşite cu intervenţia cadrul echipei de îngrijire.
chirurgicală
-Bolnava să accepte
intervenţia
chirurgicală

36
Predare de tură ziua Ι

Bolnava C.A. salon 3 prezintă următoarele:


-dureri epigastrice şi ale hipocondrului drept, greţuri.
- TA=120/70 mmHg
- P=88 p/min
- R=20 r/min
- T=36.6°C

De urmărit funcţiile vitale, eliminările.

De administrat tratamentul conform F.O.:


-Ampicilină fl. 4 i.v
-Algocalmin f. 2 i.m.
-No-spa f.1 i.m.
-Arnetine f. 2 i.m.
-P.e.v Ringer 500 ml, Ser glucozat 500 ml

De supravegheat: eliminările fiziologice, alimentaţia bolnavei, evaluarea funcţiilor vitale la 6 ore.

De efectuat ecografie abdominală, examen cardiologic, EKG, Rx. pulmonar, Rx. abdominal pe gol

37
Predă: as. C.N. Preia: as. E.D.
ZIUA II
Data şi Nevoi afectate Obiective Implementare Evaluare
ora
05.01.2013 1.Nevoia de a evita Bolnava să - ajut bolnava să îşi schimbe poziţia în pat Ora 08°°
Ora 08°° pericolele : beneficieze de un şi îi recomand repaus Bolnava prezintă:
D.N. : Vulnerabilitate mediu de siguranţă, - evaluez starea generală a bolnavei - TA = 120/70 mmHg
faţă de pericole : să fie ferit de - creez condiţii optime de mediu (linişte, - P = 80 p/min
- anxietate pericole; luimina difuză, 22°C) - R = 18 r/min
- durere Reducerea şi - încurajez bolnava psihic şi o rog să aibă - T=36.5°C
-tahicardie(P=88p/min) suprimarea riscurilor; încredere în echipa de îngrijire Ora 18°°
-tahipnee(R=20r/min) Bolnava să fie - conduc bolnava la baie şi o ajut să-şi Bolnava prezintă:
- greţuri echilibrată psihic. efectueze igiena corporală - TA = 120/60 mmHg
-vărsături - deservesc bolnava la pat în vederea - P = 82 p/min
-slăbiciune alimentaţie şi a eliminărilor - R = 19 r/min
-inapetenţă - îi ofer lenjerie curată de pat şi de corp - T=36.6°C
- risc de complicaţii ale din bumbac şi o ajut să se schimbe - bolnaza este liniştită
bolii (insuficienţă - măsor şi notez funcţiile vitale şi colaborează cu
renală acută, nefropatii, - conform F.O. administrez: echipa de îngrijire
septicopioemie) • Ampicilină fl. 4 i.v, - bolnava nu prezintă
- risc de complicaţii •Algocalmin f. 2 i.m. ; complicaţii ale bolii
iatrogene •No-spa f.1 i.m. -bolnava refuza
- risc de infecţii •Arnetine f. 2 i.m.; intervenţia
nozocomiale •Pev Ringer 500 ml, chirurgicală clasică şi
•Ser glucozat 500 ml optează pentru
- măsor şi notez lichidele ingerate şi intervenţie
eliminate în vederea bilanţului ingesta chirurgicală
excreta laparoscopică care se
- discut cu bolnava, o încurajez, o poate efectua doar in
liniştesc data de 08.01.2013

Ora 08°° 2.Nevoia de a Bolnava să prezinte - asigur un climat corespunzător, de Ora 18°°
elimina : eliminări cât mai linişte, intimitate pentru ca bolnava să - bolnava nu mai
38
D.N. : Vărsătură : apropiate de poată elimina prezintă vărsături
- vărsături valoarile fiziologice; - administrez tratamentul prescris: - bolnava prezintă
- disconfort •Arnetine f. 2 i.m.; micţiuni fiziologice
- anxietate •Metoclopramid f.2 i.m.
- ajut bolnava în cursul vărsăturilor
- şterg bolnava pe faţă după varsătură
- deservesc bolnava la pat pentru a
elimina
- explic bolnavei importanţa consumului
de lichide în cantitate suficientă

Ora 08°° 3. Nevoia de a se Bolnava să se - recomand bolnavei regim alimentar fără Ora 18°°
alimenta şi hidrata : alimenteze şi să se grăsimi, rântaşuri, prăjeli, condimente, - bolnava nu mai
D.N. : Alimentaţie hidrateze conform etc. prezintă vărsături
inadecvată prin deficit: nevoilor sale; - deservesc bolnava la pat cu alimentele - bolnava a înteles
- inapetenţă Bolnava să respecte permise importanţa regimului
- greţuri regimul alimentar - urmăresc efectul medicamentelor, alimetar impus
- vărsături impus; precum şi toleranţa digestivă a
Bolnava să fie alimentelor
echilibrată hidric şi - sfătuiesc bolnava să bea cel puţin 2 l
nutriţional lichid pe zi
- explic bolnavei importanţa regimului
alimentar indicat în evoluţia favorabilă a
afecţiunii sale şi împreună cu bolnava
întocmesc o listă cu alimentele permise şi
nepermise ţinând cont de preferinţele
acesteia

Ora 08°° 4.Nevoia de a fi curat, Bolnava să prezinte - ofer bolnavei lenjerie de pat şi de corp Ora 18°°
îngrijit şi de a-şi tegumente normal curate - bolnava a înţeles
păstra mucoasele şi colorate -ajut bolnava să se schimbe respectarea normelor
tegumentele curate şi Bolnava să prezinte - discut cu bolnava şi îi explic respectarea de igienă
integre: mucoase umede, şi importanţa normelor de igienă
D.N.: Alterarea elastice - evaluez starea mucoaselor şi
39
mucoaselor şi tegumentelor
tegumentelor: - evaluez gradul de confort al bolnavei
- tegumente palide - pregătesc materiale necesare pentru
- mucoase uscate toaleta bolnavei
- ajut bolnava în vederea efectuării
toaletei

Ora 08°° 5.Nevoia de a se mişca Bolnava să se - ajut bolnava să ocupe poziţii Ora 18°°
şi a avea o bună deplaseze singură, confortabile în pat - bolnava a înţeles
postură : fără dificultate - explic bolnavei importanţa repausului la importanţa repausului
D.N. :Dificultate de a pat la pat impus
se deplasa : - învăţ bolnava cum să-şi schimbe poziţia - bolnava nu prezintă
- durere epigastrică în pat la fiecare 2 ore semne de escare de
- anxietate - efectuez masaje uşoare, fricţionări cu decubit
- repaus prelungit la pat alcool
- poziţie forţată - deservesc bolnava la pat în vederea
antalgică alimentaţiei, eliminărilor şi a igienei
- disconfort personale
- evaluez capacitaţile fizice ale bolnavei
- ofer bolnavei lenjerie de pat bine călcată
- pregătesc patul cu cearceaful bine întins
pentru prevenirea escarelor

Ora 08°° 6.Nevoia de a se Bolnava să se poată - explic bolnavei necesitatea somnului Ora 18°°
odihni : odihni conform - administrez conform F.O.: - bolnava a dormit
D.N. :Insomnie : nevoilor sale şi să fie •Algocalmin f. 2 i.m. ; doua ore fără treziri în
-disconfort echilibrată psihic şi •No-spa f.1 i.m timpul somnului
- ore insuficiente de fizic. - supraveghez bolnava în timpul somnului
somn - discut cu bolnava şi o încurajez
- treziri repetate în - creez condiţii optime de mediu (aerisesc
cursul nopţii încaperea, diminuez luminozitatea)
- anxietate - servesc bolnava la pat cu o cană ceai
înainte de culcare
- interzic vizitele în afara orelor stabilite
40
- recomand şi celorlalţi bolnavi din salon
să păstreze liniştea
- deservesc bolnava la pat în vederea
eliminărilor

Ora 08°° 7.Nevoia de a învăţa Bolnava să cunoască, - explic bolnavei importanţa regimului Ora 18°°
cum să-şi păstreze să respecte regulile şi alimentar impus, îi ofer o listă cu - bolnava pare
sănătatea: normele de păstrare a alimentele permise şi nepermise şi o rog interesată şi solicită
D.N.: Ignoranţă: sănătăţii ; să îl respecte informaţii
- cunostinţe insuficiente Bolnava să acumuleze - explic bolnavei importanţa rolului său în suplimentare
în legătură cu noi cunoştinţe cu cadrul echipei de îngrijire.
afecţiunea de care privire la boală şi la - explorez nivelul de cunoştinţe al
suferă, cu tratamentul obiceiurile bolnavei şi îi explic importanţa păstrării
medicamentos şi dăunătoare ; stării de sănătate
igieno-dietetic Bolnava să fie - îi ofer informaţii despre boala sa
- lipsă de informaţii echilibrat psihic. - o antrenez în discuţii cu alţi bolnavi cu
- teamă Bolnava să fie aceeaşi afecţiune
- apatie informată în legătură - discut cu bolnava, o încurajez privind
- deprinderi greşite cu afecţiunea importanţa efectuării normelor de igienă

41
Predare de tură ziua ΙI

Bolnava C.A. salon 3 prezintă următoarele:


-dureri epigastrice şi ale hipocondrului drept, greţuri.
- TA = 120/60 mmHg
- P = 82 p/min
- R = 19 r/min
- T=36.6°C

De administrat tratamentul conform F.O.:


 Ampicilină fl. 4 i.v
 Algocalmin f. 2 i.m.
 No-spa f.1 i.m.
 Arnetine f. 2 i.m.
 Pev Ringer 500 ml, Ser glucozat 500 ml

De supravegheat: eliminările fiziologice, alimentaţia bolnavei, evaluarea funcţiilor vitale la 6 ore.

Bolnava refuza intervenţia chirurgicală clasică şi optează pentru intervenţie chirurgicală laparoscopică care se poate efectua doar în
data de 08.01.2013

42
Predă: as. E.D. Preia: as. L.G.
ZIUA III
Data şi Nevoi afectate Obiective Implementare Evaluare
ora
06.01.2013 1.Nevoia de a evita Bolnava să - ajut bolnava să îşi schimbe poziţia în pat Ora 08°°
Ora 08°° pericolele : beneficieze de un şi îi recomand repaus Bolnava prezintă:
D.N.:Vulnerabilitate faţă mediu de - evaluez starea generală a bolnavei - TA = 130/60 mmHg
de pericole : siguranţă,să fie - conduc bolnava la baie şi o ajut să-şi - P = 78 p/min
- anxietate ferit de pericole; efectueze igiena corporală - R = 17 r/min
- durere Reducerea şi - deservesc bolnava la pat în vederea - T=36.4°C
-tahicardie(P=82p/min) suprimarea alimentaţie şi a eliminărilor
-tahipnee(R=19r/min) riscurilor; - îi ofer lenjerie curată de pat şi de corp Ora 18°°
-slăbiciune Bolnava să fie din bumbac şi o ajut să se schimbe Bolnava prezintă:
-inapetenţă echilibrată psihic. - măsor şi notez funcţiile vitale - TA = 130/70 mmHg
- risc de complicaţii ale - conform F.O. administrez: - P = 80 p/min
bolii (insuficienţă renală •1f Ampicilină I.V ; - R = 18 r/min
acută, nefropatii, •1f Algocalmin I.M., - T=36.7°C
septicopioemie) •1f No-spa I.M.; - bolnava nu prezintă
- risc de complicaţii •1f Arnetine I.M., complicaţii ale bolii
iatrogene •PEV Ringer 500 ml,
- risc de infecţii •Ser glucozat 500 ml
nozocomiale - măsor şi notez lichidele ingerate şi
eliminate în vederea bilanţului ingesta
excreta
- asigur un climat corespunzător, de
linişte, intimitate pentru ca bolnava să
poată elimina
- explic bolnavei importanţa consumului
de lichide în cantitate suficientă
- discut cu bolnava, o încurajez, o

43
liniştesc
- efectuez toate tehnicile la timp, în
condiţii de asepsie şi antisepsie

Ora 08°° 2. Nevoia de a se Bolnava să se - deservesc bolnava la pat cu alimentele Ora 18°°
alimenta şi hidrata : alimenteze şi să permise - bolnava a înteles
D.N. :Alimentaţie se hidrateze - urmăresc efectul medicamentelor, importanţa regimului
inadecvată prin deficit : conform nevoilor - recomand bolnavei regim alimentar fără alimetar impus
- inapetenţă sale; grăsimi, rântaşuri, prăjeli, condimente,
- greţuri Bolnava să etc.
respecte regimul - sfătuiesc bolnava să bea cel puţin 2 l
alimentar impus; lichid pe zi
Bolnava să fie - urmaresc toleranţa digestivă a
echilibrată hidric alimentelor
şi nutriţional. - explic bolnavei importanţa regimului
alimentar indicat în evoluţia favorabilă a
afecţiunii sale şi împreună cu bolnava
întocmesc o listă cu alimentele permise şi
nepermise ţinând cont de preferinţele
acesteia

Ora 08°° 3.Nevoia de a fi curat, Bolnava să - ofer bolnavei lenjerie de pat şi de corp Ora 18°°
îngrijit şi de a-şi păstra prezinte curate - bolnava este
mucoasele şi tegumentele tegumente normal -ajut bolnava să se schimbe îmbrăcată cu lenjerie
curate şi integre: colorate - discut cu bolnava şi îi explic respectarea curată
D.N.:Alterarea Bolnava să şi importanţa normelor de igienă - lenjeria de pat este
mucoaselor şi prezinte mucoase - evaluez starea mucoaselor şi curată şi bine întinsă
tegumentelor: umede, elastice tegumentelor
- tegumente palide - evaluez gradul de confort al bolnavei
- mucoase uscate - pregătesc materiale necesare pentru
toaleta bolnavei
- ajut bolnavei în vederea efectuării
toaletei
44
Ora 08°° 4.Nevoia de a se mişca şi Bolnava să se - explic bolnavei importanţa repausului la Ora 18°°
a avea o bună postură : deplaseze pat - bolnava a înţeles
D.N. : Dificultate de a se singură, fără - efectuez masaje uşoare, fricţionări cu importanţa repausului
deplasa : dificultate alcool la pat impus
- durere epigastrică - deservesc bolnava la pat în vederea - bolnava nu prezintă
- anxietate alimentaţiei, eliminărilor şi a igienei semne de escare de
- repaus prelungit la pat personale decubit
- poziţie forţată antalgică - evaluez capacitaţile fizice ale bolnavei
- disconfort - pregătesc patul cu cearceaful bine întins
pentru prevenirea escarelor
Ora 08°° 5.Nevoia de a se odihni : Bolnava să se - creez condiţii optime de mediu (aerisesc Ora 18°°
D.N. :Insomnie : poată odihni încaperea, diminuez luminozitatea) - bolnava se simte
-disconfort conform nevoilor - servesc bolnava la pat cu o cană ceai odihnită
- ore insuficiente de somn sale şi să fie înainte de culcare - bolnava a dormit 6
- treziri repetate în cursul echilibrat psihic - administrez conform F.O.: ore în cursul nopţii
nopţii şi fizic Algocalmin f. 2 i.m. fară treziri
- anxietate No-spa f.1 i.m
- durere epigastrică - supraveghez bolnava în timpul somnului
- pozitie inadecvată - discut cu bolnava şi o încurajez
- interzic vizitele în afara orelor stabilite
- recomand şi celorlalţi bolnavi din salon
să păstreze liniştea

45
Predare de tură ziua ΙII

Bolnava C.A. salon 3 prezintă următoarele:


-dureri epigastrice şi ale hipocondrului drept, greţuri.
- TA = 130/70 mmHg
- P = 80 p/min
- R = 18 r/min
- T=36.7°C

De administrat tratamentul conform F.O.:


 Ampicilină fl. 4 i.v
 Algocalmin f. 2 i.m.
 No-spa f.1 i.m.
 Arnetine f. 2 i.m.
 Pev. Ringer 500 ml, Ser glucozat 500 ml

De supravegheat: eliminările fiziologice, alimentaţia bolnavei, evaluarea funcţiilor vitale la 6 ore.
Se va pregăti pacienta pentru intervenţia chirurgicală.
46
Predă: as. L.G. Preia: as. M.I

47
STUDIU DE CAZ II

Culegerea datelor
Nume: C.
Prenume: GH.
Sex: masculin
Vârstă: 68
Stare civilă: căsătorit
Domiciliu: mediu urban, Odobeşti
Religie: ortodoxă
Naţionalitate: român
Ocupaţie: pensionar
Nivel de educaţie: satisfăcător
Studii: medii
Condiţii de viaţă: bune, locuieşte într-un apartament cu 3 camere împreună cu soţia, 2 copii
Obişnuinţe de viaţă: nu se odihneşte suficient, nu consumă lichide în cantitate suficientă, nu
fumează, nu consumă cafea, consumator ocazional de băuturi alcoolice
Semne particulare: - Î = 1.73 m
- G = 108 kg
- T.A. = 160/90 mmHg
- P = 92 p/min
- R = 28 r/min
- T=36,7°C
Antecedente personale:patologice: BCI de efort ;HTA gradul II ;Obezitate ;Dislipidemie mixtă
Antecedente heredo-colaterale: fără importanţă
Motivele internării:dureri în hipocondrul drept şi epigastru,greţuri,vărsături bilioase
Istoricul bolii: bolnavul afirmă că în urmă cu o zi a mâncat varză călită iar la câteva ore
postprandial au apărut dureri în hipocondrul drept şi epigastru, greţuri, vărsături bilioase. Deoarece
simptomatologia persistă este anunţată ambulanţa şi adus de urgenţă la UPU.
Examen local: abdomen mobil, dureros spontan şi la palpare în hipocondrul rept şi epigastru. Nu
prezintă semne de iritaţie peritoneală. Ficatul şi splina în limite normale. Tranzit intestinal prezent.
Scaun normal.
Diagnostic la internare:Litiaza biliară
38
Nevoi afectate

1. Nevoia de a evita pericolele:


D.N. : Vulnerabilitate faţă de pericole

2. Nevoia de a elimina:
D.N. Vărsătură

3. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie :


D.N.1 : Circulaţie inadecvată
D.N.2 : Dispnee

4. Nevoia de a se alimenta şi hidrata :


D.N. : Alimentaţie inadecvată prin deficit

5. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură :


D.N. : Dificultate de a se deplasa

6. Nevoia de a se odihni
D.N. : Insomnie

7. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea:


D.N. : Ignoranţă

39
PLAN DE ÎNGRIJIRE
CAZUL II – ZIUA I
Data şi ora Nevoi afectate Obiective Intervenţii Evaluare
31.12.2012 1.Nevoia de a evita Bolnavul să - conduc bolnavul în salon şi îl ajut să ocupe o Ora 16°°
Ora 16°° pericolele : beneficieze de un poziţie confortabilă în pat Bolnavul prezintă:
D.N :Vulnerabilitate faţă de mediu de siguranţă,să - recomand bolnavului repaus la pat - TA = 160/90 mmHg
pericole : fie ferit de pericole; - discut cu bolnavul, îl încurajez, îl liniştesc şi - P = 92 p/min
-HTA(T.A=160/90mmHg) Reducerea şi îi explic conduita terapeutică ce urmează a fi - R = 28 r/min
-tahicardie(P=92p/min) suprimarea riscurilor; efectuată - T=36.7°C
-tahipnee(R=28r/min) Bolnavul să fie - îi ofer lenjerie curată de pat şi de corp din - două micţiuni normale
- durere echilibrat psihic. bumbac şi îl ajut să se schimbe cantitativ
- anxietate - măsor şi notez funcţiile vitale
- greţuri - creez condiţii optime de mediu (22°C) Ora 19°°
-vărsături - montez cateter vonos la plica coptului - TA=155/95 mmHg
- risc de complicaţii ale bolii - recoltez sânge pentru examinări de - P=91 p/min
(insuficienţă renală laborator : - R=26 r/min
acută;nefropatii) •VSH, - T=36.5°C
- risc de complicaţii •HLG,
iatrogene •Fosfatază alcalină; Rezultate analize:
- risc de infecţii •Leucocite; - eritrocite 4.91 103*103/µL
nozocomiale •Limfocite;Timp Quick - hemoglobina 14.8 g/dl
- administrez conform F.O.: - hematocrit 43.4%
•1f Ampicilină I.V ; - volum eritrocitar mediu 88.4
•1f Algocalmin I.M., fL
•1f No-spa I.M.; - concentratia de hemoglobina
•1f Arnetine I.M., eritrocitara medie 34.1 g/dl
•PEV Ringer 500 ml, - latimea distributiei
•Ser glucozat 500 ml eritrocitelor 12.7 %
- măsor şi notez lichidele ingerate şi eliminate - leucocite 17.9 *103/µL
în vederea bilanţului ingesta excreta - volum trombocitar mediu
- efectuez toate tehnicile la timp, în condiţii 4.4 Fl
de asepsie şi antisepsie - fosfataza alcalina 400 U/L

40
- lenjeria de corp este curată
- bolnavul prezintă în
continuare durere
Ora 16°° 2.Nevoia de a elimina: Bolnavul să prezinte - ajut bolnavul în cursul vărsăturilor Ora 19°°
D.N. :Vărsătură: eliminări cât mai - şterg bolnavul pe faţă după varsătură - bolnavul prezintă
- greţuri apropiate de valoarile - ofer bolnavului un pahar cu apă pentru şi diminuarea vărsăturilor
- vărsături fiziologice; clăti gura - bolnavul a prezentat un
- disconfort Suprimarea vărsăturii - administrez tratamentul prescris: scaun normal în cursul zilei
- anxietate •Arnetine f. 2 i.m. - bolnavul prezintă micţiuni
- deservesc bolnavul la pat pentru a elimina fiziologice
- captez eliminările în vederea bilanţului
lichidian
- explic bolnavului importanţa consumului de
lichide în cantitate suficientă (2 l/zi)
- recomand bolnavului repaus la pat
- asigur un climat corespunzător, de linişte,
intimitate pentru ca pacientul să poată elimina
Ora 16°° 3.Nevoia de a respira şi a Bolnavul să respire - recomand bolnavului repaus la pat Ora 19°°
avea o bună circulaţie : eficient,să-şi recapete - recomand bolnavului poziţie semişezând în - bolnavul respecta regimul
D.N1. :Circulaţie şi să-şi menţină ȋn pat pentru favorizarea respiraţiei alimentar impus de afectiunea
inadecvată : parametrii normali - se administrează tratamentul prescris în cardiacă
-HTA(T.A=160/90mmHg) funcţia respiratorie şi ambulatoriu de specialitate: - bolnavul respecta
-tahicardie(P=92p/min) circulatorie •Propranolol 1 cp la 12 ore tratamentul prescris
- urmaresc dacă bolnavul respectă regimul ambulator
D.N2. : Dispnee: alimentar recomandat de medic
-tahipnee(R=28r/min)
-anxietate
Ora 16°° 4. Nevoia de a se alimenta Bolnavul să se - recomand bolnavului regim alimentar fără Ora 19°°
şi hidrata : alimenteze şi să se grăsimi, rântaşuri, prăjeli, condimente, etc. - bolnavul a consumat lichide
D.N. : Alimentaţie hidrateze conform - explic bolnavului importanţa regimului - bolnavul a înţeles
inadecvată prin deficit : nevoilor sale; alimentar indicat în evoluţia favorabilă a importanţa regimului
- inapetenţă Bolnavul să respecte afecţiunii sale şi împreună cu bolnavul alimentar

41
- greţuri regimul alimentar întocmesc o listă cu alimentele permise şi - bolnavul respecta regimul
- vărsături bilioase impus; nepermise ţinând cont de preferinţele acesteia alimentar impus
- semne de deshidratare Bolnavul să fie - deservesc bolnavul la pat cu alimentele
echilibrat hidric şi permise
nutriţional - urmăresc efectul medicamentelor, precum şi
toleranţa digestivă a alimentelor
Ora 16°° 5.Nevoia de a se mişca şi a Bolnavul să se - ajut bolnavul să ocupe poziţii confortabile în Ora 19°°
avea o bună postură : deplaseze singur, fără pat - bolnavul nu prezintă semne
D.N. : Dificultate de a se dificultate - mă asigur de confortul său de escare
deplasa : - explic bolnavului importanţa repausului la - bolnavul a mers însoţit la
- limitarea mişcărilor pat grupul sanitar
- poziţie antalgică forţată - învăţ bolnavul cum să-şi schimbe poziţia în - bolnavul a înţeles
- durere pat la fiecare 2 ore importanţa repausului la pat
- disconfort - însoţesc bolnavul la grupul sanitar în
vederea eliminărilor
- evaluez capacitaţile fizice ale bolnavului
- ofer bolnavului lenjerie de pat bine călcată si
am pregătit patul cu cearceaful; bine întins
pentru prevenirea escarelor
- efectuez masaje uşoare, fricţionări cu alcool
Ora 16°° 6.Nevoia de a se odihni : Bolnavul să se poată - creez condiţii optime de mediu (aerisesc Ora 19°°
D.N. :Insomnie odihni conform încaperea, diminuez luminozitatea) - bolnavul a dormit 1 ora în
- ore insuficiente de somn nevoilor sale şi să fie - recomand şi celorlalţi bolnavi din salon să cursul zile
- treziri repetate în cursul echilibrat psihic şi păstreze liniştea - bolnavul prezintă în
nopţii fizic. - deservesc bolnavul la pat în vederea continuare disconfort şi
- anxietate eliminărilor durere
- durere epigastrică - ofer bolnavul o cana cu ceai cald înainte de
- pozitie inadecvată culcare
- învăţ bolnavul tehnici de relaxare
- explic bolnavul necesitatea somnului
- administrez conform F.O.:
• No-spa f.1 i.m;
•Diazepam f. I

42
- supraveghez bolnavul în timpul somnului
Ora 16°° 7.Nevoia de a învăţa cum Bolnavul să - explorez nivelul de cunoştinţe al bolnavul Ora 19°°
să-şi păstreze sănătatea: cunoască, să - explic bolnavul importanţa menţinerii stării - bolnavul pare interesat de
D.N.: Ignoranţă: respecte regulile şi de sănătate şi prevenirea complicaţiilor informaţiile pe care i le ofer
- cunostinţe insuficiente în normele de - îi ofer informaţii despre boala sa - bolnavul are încredere în
legătură cu afecţiunea de păstrare a sănătăţii ; - pun bolnavul în legătură cu alţi bolnavi cu echipa de îngrijire
care suferă, cu tratamentul Bolnavul să aceeaşi afecţiune
medicamentos şi igieno- acumuleze noi - explic bolnavului importanţa regimului
dietetic cunoştinţe cu alimentar impus, îi ofer o listă cu alimentele
- lipsă de informaţii privire la boală şi permise şi nepermise şi îl rog să îl respecte
- teamă la obiceiurile - explic bolnavului importanţa sa în procesul
- apatie dăunătoare ; de îngrijire
- deprinderi greşite Bolnavul să fie
echilibrat psihic.

43
Predare de tură ziua Ι

Bolnavul C.GH. salon 5 prezintă următoarele:


-dureri în hipocondrul drept şi epigastru, greţuri, vărsături
- TA=155/95 mmHg
- P=91 p/min
- R=26 r/min
- T=36.5°C
De administrat tratamentul conform F.O.:
Ampicilină fl. IV i.v
No-spa f.II i.m.
Xefo F.I i.m.
Diazepam f. I i.m.
Pev cu ser fiziologic 500 ml, Ser glucozat 500 ml
De supravegheat: eliminările fiziologice, alimentaţia bolnavului, evaluarea funcţiilor vitale la 6 ore.

Predă: as. B.L. Preia: as. S.N

44
ZIUA II
Data şi ora Nevoi afectate Obiective Implementare Evaluare
Ora 08°° 1.Nevoia de a evita Bolnavul să - schimb cateterul venos Ora 18°°
pericolele : beneficieze de un - conform F.O. administrez: Bolnavul prezintă:
D.N :Vulnerabilitate faţă de mediu de siguranţă,să •1f Ampicilină I.V ; - TA = 140/80 mmHg
pericole : fie ferit de pericole; •1f Algocalmin I.M., - P = 86 p/min
-HTA(T.A=155/95mmHg) Reducerea şi •1f No-spa I.M.; - R = 24 r/min
-tahicardie(P=91p/min) suprimarea riscurilor; •1f Arnetine I.M., - T=36.2°C
-tahipnee(R=26r/min) Bolnavul să fie •PEV Ringer 500 ml, - bolnavul este liniştit şi
- durere echilibrat psihic. •Ser glucozat 500 ml colaborează cu echipa de
- anxietate - măsor şi notez funcţiile vitale îngrijire
- greţuri - măsor şi notez lichidele ingerate şi eliminate - bolnavul nu prezintă
-vărsături în vederea bilanţului ingesta excreta complicaţii ale bolii
- risc de complicaţii ale - efectuez toate tehnicile la timp, în condiţii
bolii(insuficienţă renală de asepsie şi antisepsie
acută;nefropatii) - evaluez starea generală a bolnavului
- risc de infecţii - conduc bolnavul la baie şi îl ajut să-şi
nozocomiale efectueze igiena corporală
- încurajez bolnavul psihic şi î rog să aibă
încredere în echipa de îngrijire
- deservesc bolnavul la pat în vederea
alimentaţie şi a eliminărilor
- îi ofer lenjerie curată de pat şi de corp din
bumbac şi îl ajut să se schimbe
- evaluez starea generală a bolnavului
- creez condiţii optime de mediu (linişte,
lumină difuză, 22°C)
Ora 08°° 2.Nevoia de a elimina: Bolnavul să prezinte - ajut bolnavul în timpul vărsăturilor Ora 19°°
D.N.: Vărsătură: eliminări cât mai - susţin capul pacientului în timpul - bolnavul nu mai prezintă
- greţuri apropiate de valoarile vărsăturilor vărsături
- vărsături fiziologice; - şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie - bolnavul prezintă micţiuni
- disconfort Suprimarea vărsăturii - ofer bolnavul un pahar cu apă pentru a-şi fiziologice
clăti gura
45
- păstrez produsul de varsătură pentru vizita
medicală
- adnimistrez la indicaţia medicului:
•Arnetine f. 2 i.m.
- deservesc bolnavul la pat pentru a elimina
- captez eliminările în vederea bilanţului
lichidian
- explic bolnavului importanţa consumului de
lichide în cantitate suficientă (2 l/zi)
Ora 08°° 3.Nevoia de a respira şi a Bolnavul să respire - recomand bolnavul repaus la pat Ora 19°°
avea o bună circulaţie : eficient,să-şi recapete - recomand bolnavul lui poziţie semişezând în - bolnavul respecta regimul
D.N1.Circulaţie şi să-şi menţină ȋn pat pentru favorizarea respiraţiei alimentar impus de afectiunea
inadecvată : parametrii normali - se administrează tratamentul prescris în cardiacă
-HTA(T.A=155/95mmHg) funcţia respiratorie şi ambulatoriu de specialitate: - bolnavul respecta
-tahicardie(P=91p/min) circulatorie •Propranolol 1 cp la 12 ore tratamentul prescris
- urmaresc dacă bolnavul respectă regimul ambulator
D.N2 :Dispnee: alimentar recomandat de medic
-tahipnee(R=26r/min)
-anxietate
Ora 08°° 4. Nevoia de a se alimenta Bolnavul să se - explic bolnavului importanţa regimului Ora 19°°
şi hidrata : alimenteze şi să se alimentar indicat în evoluţia favorabilă a - bolnavul nu mai prezintă
D.N. : Alimentaţie hidrateze conform afecţiunii sale vărsături
inadecvată prin deficit : nevoilor sale; - sfătuiesc bolnavul să bea cel puţin 2 l lichid - bolnavul a înteles
- inapetenţă Bolnavul să respecte pe zi importanţa regimului alimetar
- greţuri regimul alimentar - împreună cu bolnavul întocmesc o listă cu impus
- vărsături bilioase impus; alimentele permise şi nepermise ţinând cont
- semne de deshidratare Bolnavul să fie de preferinţele acestuia
echilibrat hidric şi - recomand bolnavului regim alimentar fără
nutriţional grăsimi, rântaşuri, prăjeli, condimente, etc.
- deservesc bolnavul la pat cu alimentele
permise
- urmăresc efectul medicamentelor, precum şi
toleranţa digestivă a alimentelor

46
Ora 08°° 5.Nevoia de a se mişca şi a Bolnavul să ocupe o - efectuez masaje uşoare, fricţionări cu alcool Ora 19°°
avea o bună postură : postură comodă ȋn - deservesc bolnavul la pat în vederea - bolnavul a înţeles
D.N. : Dificultate de a se pat; alimentaţiei, eliminărilor şi a igienei importanţa repausului la pat
deplasa : Bolnavul să efectueze personale impus
- limitarea mişcărilor mişcări ȋn funcţie de - însoţesc bolnavul la grupul sanitar - bolnavul nu prezintă semne
- poziţie antalgică forţată capacităţile sale ȋn - însoţesc bolnavul la de escare de decubit
- durere vederea satisfacerii investigaţiile recomandate de medic
- disconfort nevoilor - explic bolnavei importanţa repausului la pat
fundamentale; - învăţ bolnavul cum să-şi schimbe poziţia în
Bolnavul să fie pat la fiecare 2 ore
echilibrat psihic.
Ora 08°° 6.Nevoia de a se odihni : Bolnavul să se poată - administrez conform F.O.: Ora 19°°
D.N. :Insomnie : odihni conform •No-spa f.1 i.m ; - bolnavul a dormit 2 ore în
-disconfort nevoilor sale şi să fie •Diazepam f. I cursul zile
- ore insuficiente de somn echilibrat psihic şi - creez condiţii optime de mediu (aerisesc - bolnavul prezintă în
- treziri repetate în cursul fizic. încaperea, diminuez luminozitatea) continuare disconfort şi
nopţii - recomand şi celorlalţi bolnavi din salon să durere
- anxietate păstreze liniştea
- durere epigastrică - ofer bolnavul o cana cu ceai cald înainte de
- pozitie inadecvată culcare
- învăţ bolnavul tehnici de relaxare
- supraveghez bolnavul în timpul somnului
Ora 08°° - explorez nivelul de cunoştinţe al bolnavului Ora 19°°
- explic bolnavului importanţa menţinerii - bolnavul pare interesat de
stării de sănătate şi prevenirea complicaţiilor informaţiile pe care i le ofer
- îi ofer informaţii despre boala sa - bolnavul are încredere în
- pun bolnavul în legătură cu alţi bolnavi cu echipa de îngrijire
aceeaşi afecţiune
- explic bolnavului importanţa regimului
alimentar impus, îi ofer o listă cu alimentele
permise şi nepermise şi îl rog să îl respecte
- explic bolnavului importanţa sa în procesul
de îngrijire

47
Predare de tură ziua ΙI

Bolnavul C.GH. salon 5 prezintă următoarele:


-dureri în hipocondrul drept şi epigastru, greţuri, vărsături
- TA=140/80 mmHg
- P=86 p/min
- R=24 r/min
- T=36.2°C

De administrat tratamentul conform F.O.:


Ampicilină fl. IV i.v
No-spa f.II i.m.
Xefo F.I i.m.
Diazepam f. I i.m.
Pev cu ser fiziologic 500 ml, Ser glucozat 500 ml

De supravegheat: eliminările fiziologice, alimentaţia bolnavului, evaluarea funcţiilor vitale la 6 ore.

Predă: as. P.M. Preia: as. P.S.

48
ZIUA III
Data şi ora Nevoi afectate Obiective Implementare Evaluare
02.01.2013 1.Nevoia de a evita Bolnavul să - măsor şi notez funcţiile vitale Ora 19°°
Ora 08°° pericolele beneficieze de un - schimb cateterul venos Bolnavul prezintă:
D.N :Vulnerabilitate faţă de mediu de siguranţă,să - conform F.O. administrez: - TA = 140/70 mmHg
pericole : fie ferit de pericole; •1f Ampicilină I.V ; - P = 82 p/min
-tahicardie(P=86p/min) Reducerea şi •1f Algocalmin I.M., - R = 18 r/min
-tahipnee(R=24r/min) suprimarea riscurilor; •1f No-spa I.M.; - T=36.4°C
- durere Bolnavul să fie •1f Arnetine I.M., - bolnavul nu prezintă
- anxietate echilibrat psihic. •PEV Ringer 500 ml, complicaţii ale bolii
- greţuri •Ser glucozat 500 ml - bolnavul este ferit de pericole
-vărsături - măsor şi notez lichidele ingerate şi - durerea a diminuat în
- risc de complicaţii ale bolii eliminate în vederea bilanţului ingesta intensitate
(insuficienţă renală excreta
acută;nefropatii) - conduc bolnavul la baie şi îl ajut să-şi
- risc de infecţii efectueze igiena corporală
nozocomiale - încurajez bolnavul psihic şi î rog să aibă
încredere în echipa de îngrijire
- deservesc bolnavul la pat în vederea
alimentaţie şi a eliminărilor
- îi ofer lenjerie curată de pat şi de corp din
bumbac şi îl ajut să se schimbe
- evaluez starea generală a bolnavului
- creez condiţii optime de mediu (linişte,
lumină difuză, 22°C)
- evaluez starea generală a bolnavului
Ora 08°° 2. Nevoia de a se alimenta Bolnavul să se - explic bolnavul importanţa regimului Ora 19°°
şi hidrata : alimenteze şi să se alimentar indicat în evoluţia favorabilă a - bolnavul nu mai prezintă
D.N. : Alimentaţie hidrateze conform afecţiunii sale vărsături
inadecvată prin deficit : nevoilor sale; - explic bolnavul importanţa consumului de - bolnavul a înteles importanţa
- inapetenţă Bolnavul să respecte lichide în cantitate suficientă (2 l/zi) regimului alimetar impus
- greţuri regimul alimentar - deservesc bolnavul la pat cu alimentele
- vărsături bilioase impus; permise
49
- semne de deshidratare Bolnavul să fie - împreună cu bolnavul întocmesc o listă cu
echilibrat hidric şi alimentele permise şi nepermise ţinând cont
nutriţional de preferinţele acestuia
Ora 08°° 3.Nevoia de a respira şi a Bolnavul să respire - recomand bolnavului poziţia semişezând în Ora 19°°
avea o bună circulaţie : eficient,să-şi recapete pat pentru favorizarea respiraţiei - bolnavul respecta regimul
D.N1.:Circulaţie şi să-şi menţină ȋn - administrez tratamentul prescris în alimentar impus de afectiunea
inadecvată : parametrii normali ambulatoriu de specialitate: cardiacă
-tahicardie(P=86p/min) funcţia respiratorie şi •Propranolol 1 cp la 12 ore - bolnavul respecta tratamentul
circulatorie - urmaresc dacă bolnavul respectă regimul prescris ambulator
D.N2 :Dispnee : alimentar recomandat de medic
-tahipnee(R=24r/min)
- anxietate
Ora 08°° 4.Nevoia de a se mişca şi a Bolnavul să ocupe o - efectuez masaje uşoare, fricţionări cu Ora 19°°
avea o bună postură : postură comodă ȋn alcool - bolnavul a înţeles importanţa
D.N. Dificultate de a se pat; - deservesc bolnavul la pat în vederea repausului la pat impus
deplasa : Bolnavul să efectueze alimentaţiei, eliminărilor şi a igienei - bolnavul nu prezintă semne
- limitarea mişcărilor mişcări ȋn funcţie de personale de escare de decubit
- poziţie antalgică forţată capacităţile sale ȋn - însoţesc bolnavul la grupul sanitar
- durere vederea satisfacerii - însoţesc bolnavul la investigaţiile
- disconfort nevoilor recomandate de medic
fundamentale; - explic bolnavului importanţa repausului la
Bolnavul să fie pat
echilibrat psihic.
Ora 08°° 5.Nevoia de a se odihni : Bolnavul să se poată - administrez conform F.O.: Ora 19°°
D.N. :Insomnie : odihni conform •No-spa f.1 i.m ; - bolnavul a dormit 1 oră în
-disconfort nevoilor sale şi să fie •Diazepam f. I cursul zile
- ore insuficiente de somn echilibrat psihic şi - ofer bolnavului o cana cu ceai cald înainte
- treziri repetate în cursul fizic. de culcare
nopţii - învăţ bolnavul tehnici de relaxare
- anxietate - supraveghez bolnavul în timpul somnului
- durere epigastrică
- pozitie inadecvată

50
Predare de tură ziua ΙII

Bolnavul C.GH. salon 5 prezintă următoarele:


- dureri în hipocondrul drept şi epigastru, greţuri, vărsături
- TA=140/70 mmHg
- P=82 p/min
- R=18 r/min
- T=36.7°C
De administrat tratamentul conform F.O.:
Ampicilină fl. IV i.v
No-spa f.II i.m.
Xefo F.I i.m.
Diazepam f. I i.m.
Pev cu ser fiziologic 500 ml, Ser glucozat 500 ml
De supravegheat: eliminările fiziologice, alimentaţia bolnavului, evaluarea funcţiilor vitale la 6 ore.

Predă: as. R.M. Preia: as. R.L.

51
STUDIU DE CAZ III

Culegerea datelor
Nume: R.
Prenume: Z.
Sex: feminin
Vârstă:44 ani
Stare civilă: căsătorită
Domiciliu: mediu rural, Vânători
Religie: ortodoxă
Naţionalitate: română
Ocupaţie: casnică
Nivel de educaţie: satifăcător
Studii: medii
Condiţii de viaţă: bune, locuieşte într-o casă la ţară împreună cu soţul şi copilul
Obişnuinţe de viaţă: se odihneste, mănâncă sănătos, consumă lichide în cantitate suficientă de
la fântâna din curte, nu fumează, consumă o ceaşcă de cafea pe zi, consumă 1 pahar de vin la
masă, nu se ştie alergică la medicamente.
Semne particulare: - Î = 1.68 m
- G = 68 kg
- TA = 110/60 mmHg
- P = 68 p/min
- R = 18 r/min
Antecedente personale: patologice: apendicectomie în copilărie,colici biliare repetate tratate
ambulatoriu
Antecedente heredo-colaterale: neagă TBC, lues în familie
Motivele internării:dureri epigastrice şi ale hipocondrului drept,greţuri,vărsături bilioase
Istoricul bolii: debut brusc de proximativ 3 zile prin dureri ale hipocondrului drept, greţuri,
vărsături. Urmează tratament medicamentos de la medicul de familie fără ameliorarea
simptomatologiei. Se internează pentru tratament chirurgical.Examen local: abdomen normal
configurat, dureros spontan si la palpare la nivelul hipocondrului drept unde schiteaza aparare
musculara.
Diagnostic la internare:Litiază biliară

52
Nevoi afectate

1. Nevoia de a evita pericolele :


D.N. : Vulnerabilitate faţă de pericole

2. Nevoia de a elimina:
D.N.: Vărsătură

3. Nevoia de a se alimenta şi hidrata :


D.N. : Alimentaţie inadecvată prin deficit

4. Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi păstra mucoasele şi tegumentele curate şi


integre :
D.N.: Alterarea mucoaselor şi tegumentelor

5. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură :


D.N. :Dificultate de a se deplasa

6. Nevoia de a se odihni :
D.N.:Insomnie

7. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea:


D.N. : Ignoranţă

53
PLAN DE ÎNGRIJIRE
CAZUL III – ZIUA I
Data şi ora Nevoi afectate Obiective Implementare Evaluare
26.12.2012 1.Nevoia de a evita Bolnava să - conduc bolnava în salon şi o ajut să ocupe Ora 13°°
Ora 8°° pericolele : beneficieze de un o poziţie confortabilă în pat şi îi recomand Bolnava prezintă:
D.N. : Vulnerabilitate faţă mediu de repaus la pat - TA = 110/65 mmHg
de pericole : siguranţă,să fie ferit - creez condiţii optime de mediu (22°C) - P = 68 p/min
- durere de pericole; - discut cu bolnava, o încurajez, o liniştesc şi - R = 18 r/min
- anxietate Reducerea şi îi explic conduita terapeutică ce urmează a fi - T=36.7°C
- greţuri suprimarea efectuată - două micţiuni normale
-vărsături riscurilor; - îi ofer lenjerie curată de pat şi de corp din cantitativ
- risc de complicaţii ale bolii Bolnava să fie bumbac şi o ajut să se schimbe
(insuficienţă renală echilibrată - măsor şi notez funcţiile vitale Ora 19°°
acută;nefropatii) psihic. - programez bolnava, o conduc şi o ajut în - TA=110/65 mmHg
- risc de infecţii vederea efectuării unor investigaţii - P=69 p/min
nozocomiale paraclinice :Ecografie ;EKG;Rx. - R=19 r/min
pulmonar ;Rx. abdominal pe gol - T=36.6°C
- recoltez conform F.O. sânge pentru:
•VSH, Rezultate analize:
•HLG, - eritrocite 3.54 103*103/µL
- evaluez în continuare starea generală a - hemoglobina 11.2 g/dl
bolnavei - hematocrit 33.5 %
- conform F.O. administrez: - volum eritrocitar mediu 94.6 fL
• Ceftamil fl. 4 i.v; - concentratia de hemoglobina
• Ex. Cardiologic; eritrocitara medie 33.4 g/dl
• Algocalmin f. 3 i.m.; - latimea distributiei eritrocitelor
•No-spa f.1 i.m.; 12.8 %
•Arnetine f. 2 i.m.; - leucocite 6.0 x 103/µL
• Clexan f 1; - volum trombocitar mediu 7.7
•Nitropector tb 2; Fl
•Diazepam tb 1; - VSH 80 mm/s
•Pev cu glucoza 10% 1000 ml , - dg. Tahicardie sinusala

54
- măsor şi notez lichidele ingerate şi - fibrinogen – 611 mg/dl
eliminate în vederea bilanţului ingesta - glicemie- 86 mg/dl
excreta -TGP- 57 U/L
- efectuez toate tehnicile la timp, în condiţii - creatinina - 0.93 mg/dl
de asepsie şi antisepsie -Lipaza – 367 U/L

Ora 8°° 2.Nevoia de a elimina: Bolnava să prezinte - asigur un climat corespunzător, de linişte, Ora 18°°
D.N.: Vărsătură: eliminări cât mai intimitate pentru ca bolnava să poată elimina - bolnava prezintă diminuarea
- greţuri apropiate de - ajut bolnava în cursul vărsăturilor vărsăturilor
- disconfort valoarile fiziologice; - şterg bolnava pe faţă după varsătură - bolnava prezintă micţiuni
- anxietate Suprimarea - administrez tratamentul prescris: fiziologice
vărsăturii. • Arnetine f. 2 i.m.;
• Metoclopramid f.2 i.m.
- deservesc bolnava la pat pentru a elimina
- captez eliminările în vederea bilanţului
lichidian
- explic bolnavei importanţa consumului de
lichide în cantitate suficientă (2 l/zi)
- recomand bolnavei repaus la pat

Ora 8°° 3. Nevoia de a se alimenta Bolnava să se - recomand bolnavei regim alimentar fără Ora 13°°
şi hidrata : alimenteze şi să se grăsimi, rântaşuri, prăjeli, condimente, etc. - bolnava a înteles importanţa
D.N.:Alimentaţie hidrateze conform - explic bolnavri importanţa regimului regimului alimetar impus
inadecvată prin deficit : nevoilor sale; alimentar indicat în evoluţia favorabilă a
- inapetenţă Bolnava să respecte afecţiunii sale şi împreună cu bolnava
- greţuri regimul alimentar întocmesc o listă cu alimentele permise şi Ora 18°°
- deprinderi alimentare impus; nepermise ţinând cont de preferinţele - bolnava a consumat 500 ml
greşite Bolnava să fie acesteia ceai
- vărsături echilibrată - deservesc bolnava la pat cu alimentele - bolnava nu mai prezintă
- semne de deshidratare hidric şi nutriţional. permise vărsături
- urmăresc efectul medicamentelor, precum - bolnava este echilibrata
şi toleranţa digestivă a alimentelor hidroelectrolitic
- la indicaţia medicului montez PEV de

55
reechilibrare hidroelectroliticacu:
- glucoza 10% 500 ml
- manitol 20 ml
- Na Cl 20 ml
- Na HCO3 20 ml

Ora 8°° 4.Nevoia de a fi curat, Bolnava să prezinte - ofer bolnavei lenjerie de pat şi de corp Ora 16°°
îngrijit şi de a-şi păstra tegumente normal curate şi ajut bolnava să se schimbe - bolnava prezintă mucoase şi
mucoasele şi tegumentele colorate - explic bolnavei importanţa unei hidratări tegumente uşor modificate
curate şi integre: Bolnava să prezinte corespunzătoare - bolnava a înţeles respectarea
D.N.:Alterarea mucoaselor mucoase umede, - discut cu bolnava şi îi explic respectarea şi normelor de igienă
şi tegumentelor: elastice importanţa normelor de igienă
- tegumente palide - evaluez starea mucoaselor şi tegumentelor
- mucoase uscate şi gradul de confort al bolnavei
- pregătesc materiale necesare şi
microclimat corespunzător pentru efectuarea
toaletei pe regiuni, o ajut în vederea acesteia

Ora 8°° 5.Nevoia de a se mişca şi a Bolnava sa ocupe o - transport bolnava în vederea efectuării Ora 18°°
avea o bună postură : postură comodă ȋn unor investigaţii paraclinice - bolnava a înţeles importanţa
D.N.:Dificultate de a se pat; - ajut bolnava să ocupe poziţii confortabile repausului la pat impus
deplasa : Bolnava să efectueze în pat şi mă asigur de confortul acesteia - bolnava nu prezintă semne de
- durere epigastrică mişcări ȋn funcţie de - explic bolnavei importanţa repausului la escare de decubit
- anxietate capacităţile sale ȋn pat - bolnava a fost însoţită la
- repaus prelungit la pat vederea satisfacerii - învăţ bolnava cum să-şi schimbe poziţia în investigaţii
- poziţie forţată antalgică nevoilor pat la fiecare 2 ore
- disconfort fundamentale; - măsor şi notez funcţiile vitale
Bolnava să fie - deservesc bolnava la pat în vederea
echilibrat psihic. alimentaţiei, eliminărilor şi a igienei
personale
- efectuez masaje uşoare, fricţionări cu
alcool
- evaluez capacitaţile fizice ale bolnavei

56
- ofer bolnavei lenjerie de pat bine călcată si
am pregătit patul cu cearceaful; bine întins
pentru prevenirea escarelor

Ora 8°° 6.Nevoia de a se odihni : Bolnava să se poată - discut cu bolnava şi o încurajez Ora 19°°
D.N. : Insomnie : odihni conform - creez condiţii optime de mediu (aerisesc - bolnava a dormit patru ore fără
- disconfort nevoilor sale şi să fie încaperea, diminuez luminozitatea) treziri în timpul somnului
- ore insuficiente de somn echilibrat psihic şi - interzic vizitele în afara orelor stabilite - anxietate diminuată
- treziri repetate în cursul fizic - recomand şi celorlalţi bolnavi din salon să
nopţii păstreze liniştea
- anxietate - deservesc bolnava la pat în vederea
- durere epigastrică eliminărilor
- pozitie inadecvată - explic bolnavei necesitatea somnului
- administrez conform F.O.:
•Algocalmin f. 2 i.m.;
•No-spa f.1 i.m
- supraveghez bolnava în timpul somnului

Ora 8°° 7.Nevoia de a învăţa cum Bolnava să - explorez nivelul de cunoştinţe al bolnavei Ora 18°°
să-şi păstreze sănătatea: cunoască, să şi îi explic importanţa păstrării stării de - bolnava pare interesată şi
D.N.: Ignoranţă: respecte regulile sănătate solicită informaţii suplimentare
- cunostinţe insuficiente în şi normele de - îi ofer informaţii despre boala sa
legătură cu afecţiunea de păstrare a sănătăţii; - o antrenez în discuţii cu alţi bolnavi cu
care suferă, cu tratamentul Bolnava să aceeaşi afecţiune
medicamentos şi igieno- acumuleze noi - discut cu bolnava, o încurajez privind
dietetic cunoştinţe cu importanţa efectuării normelor de igienă
- lipsă de informaţii privire la boală şi - explic bolnavei importanţa regimului
- teamă la obiceiurile dăunătoarealimentar impus, îi ofer o listă cu alimentele
- apatie Bolnava să fie permise şi nepermise şi o rog să îl respecte
- deprinderi greşite echilibrată psihic. - explic bolnavei importanţa rolului său în
cadrul echipei de îngrijire.

57
Predare de tură ziua Ι

Bolnava R.Z. salon 1 prezintă următoarele:


-dureri epigastrice şi ale hipocondrului drept, greţuri
- TA=110/65 mmHg
- P=68 p/min
- R=18 r/min
- T=36.6°C
De administrat tratamentul conform F.O.:
 Ceftamil f. 3 i.v
 Algocalmin f. 2 i.m.
 No-spa f.1 i.m.
 Arnetine f. 2 i.m.
 Pev cu glucoza 500 ml
De supravegheat: eliminările fiziologice, alimentaţia bolnavei, evaluarea funcţiilor vitale la 6 ore.
De efectuat ecografie abdominală, examen cardiologic, , Rx. pulmonar, Rx. abdominal pe gol

Predă: as. L.C. Preia: as. G.I.

58
CAZUL III – ZIUA II
Data şi ora Nevoi afectate Obiective Implementare Evaluare
27.12.2012 1.Nevoia de a evita Bolnava să - ajut bolnava să îşi schimbe poziţia în pat şi Ora 13°°
Ora 08°° pericolele : beneficieze de un îi recomand repaus Bolnava prezintă:
D.N. :Vulnerabilitate faţă mediu de siguranţă,să - evaluez starea generală a bolnavei - TA = 120/70 mmHg
de pericole : fie ferit de pericole; - creez condiţii optime de mediu (linişte, - P = 70 p/min
- durere Reducerea şi luimina difuză, 22°C) - R = 18 r/min
- anxietate suprimarea riscurilor; - încurajez bolnava psihic şi o rog să aibă - T=36.7°C
- greţuri Bolnava să fie încredere în echipa de îngrijire - două micţiuni normale
-vărsături echilibrată - conduc bolnava la baie şi o ajut să-şi cantitativ
- risc de complicaţii ale psihic. efectueze igiena corporală
bolii (insuficienţă renală - deservesc bolnava la pat în vederea Ora 19°°
acută;nefropatii) alimentaţie şi a eliminărilor - TA=120/70 mmHg
- risc de complicaţii - îi ofer lenjerie curată de pat şi de corp din - P=74 p/min
iatrogene bumbac şi o ajut să se schimbe - R=20 r/min
- risc de infecţii - măsor şi notez funcţiile vitale - T=36.8°C
nozocomiale - conform F.O. administrez: - bolnaza este liniştită şi
•Ceftamil fl. 2 i.v; colaborează cu echipa de
•Algocalmin f. 2 i.m.; îngrijire
•No-spa f.1 i.m. ; - bolnava nu prezintă
•Arnetine f. 2 i.m.; complicaţii ale bolii
•Clexan f 1; - bolnava refuza deocamdata
• Diazepam f 1; operatia chirurgicala
•Nitropector tb 2; deocamdata
•Pev. cu glucoza 10 % 500 ml
- măsor şi notez lichidele ingerate şi
eliminate în vederea bilanţului ingesta
excreta
- discut cu bolnava, o încurajez, o liniştesc
- efectuez toate tehnicile la timp, în condiţii
de asepsie şi antisepsie

59
Ora 08°° 2.Nevoia de a elimina : Bolnava să prezinte - asigur un climat corespunzător, de linişte, Ora 18°°
D.N. Vărsătură : eliminări cât mai intimitate pentru ca pacienta să poată - bolnava nu mai prezintă
- disconfort apropiate de valoarile elimina varsaturi
- anxietate fiziologice; - administrez tratamentul prescris: - bolnava prezintă micţiuni
Suprimarea vărsăturii. • Arnetine f. 2 i.m.; fiziologice
•Metoclopramid f.2 i.m. - anxietatea s-a mai diminuat
- ajut pacienta în cursul vărsăturilor
- şterg bolnava pe faţă după varsătură
- deservesc bolnava la pat pentru a elimina
- explic bolnavei importanţa consumului de
lichide în cantitate suficientă
Ora 08°° 3 Nevoia de a se alimenta Bolnava să se - recomand bolnavei regim alimentar fără Ora 18°°
şi hidrata : alimenteze şi să se grăsimi, rântaşuri, prăjeli, condimente, etc. - bolnava nu mai prezintă
D.N. : Alimentaţie hidrateze conform - deservesc bolnava la pat cu alimentele vărsături
inadecvată prin deficit: nevoilor sale; permise - bolnava a înteles importanţa
- inapetenţă Bolnava să respecte - urmăresc efectul medicamentelor, precum regimului alimetar impus
- greţuri regimul alimentar şi toleranţa digestivă a alimentelor - bolnava este echilibrata din
- vărsături impus; - sfătuiesc bolnava să bea cel puţin 2 l lichid punct de vedere electrolitic
Bolnava să fie pe zi
echilibrată - explic bolnavei importanţa regimului
hidric şi nutriţional. alimentar indicat în evoluţia favorabilă a
afecţiunii sale şi împreună cu bolnava
întocmesc o listă cu alimentele permise şi
nepermise ţinând cont de preferinţele
acesteia
- la indicatia medicului montez PEV de
reechilibrare hidroelectrolitica cu:glucoza
10% 500 ml;manitol 10 ml ;Na Cl 15 ml;Na
HCO3 15 ml
Ora 08°° 4.Nevoia de a fi curat, Bolnava să prezinte - ofer bolnavei lenjerie de pat şi de corp Ora 18°°
îngrijit şi de a-şi păstra tegumente normal curate - bolnava a înţeles respectarea
mucoasele şi tegumentele colorate -ajut bolnava să se schimbe normelor de igienă
curate şi integre: Bolnava să prezinte - discut cu bolnava şi îi explic respectarea şi - bolnava prrezina tegumente

60
D.N.:Alterarea mucoase umede, importanţa normelor de igienă normal colorate si integre
mucoaselor şi elastice - evaluez starea mucoaselor şi tegumentelor
tegumentelor: - evaluez gradul de confort al bolnavei
- tegumente palide - pregătesc materiale necesare pentru toaleta
- mucoase uscate bolnavei
- ajut bolnava în vederea efectuării toaletei
Ora 08°° 5.Nevoia de a se mişca şi Bolnava să se - ajut bolnava să ocupe poziţii confortabile Ora 18°°
a avea o bună postură : deplaseze singură, în pat - bolnava a înţeles importanţa
D.N. :Dificultate de a se fără dificultate - explic bolnavei importanţa repausului la repausului la pat impus
deplasa : pat - bolnava nu prezintă semne de
- durere epigastrică - învăţ bolnava cum să-şi schimbe poziţia în escare de decubit
- anxietate pat la fiecare 2 ore
- repaus prelungit la pat - efectuez masaje uşoare, fricţionări cu
- poziţie forţată antalgică alcool
- disconfort - deservesc bolnava la pat în vederea
alimentaţiei, eliminărilor şi a igienei
personale
- evaluez capacitaţile fizice ale bolnavei
- ofer bolnavei lenjerie de pat bine călcată
- pregătesc patul cu cearceaful bine întins
pentru prevenirea escarelor
Ora 08°° 6.Nevoia de a se odihni : Bolnava să se poată - explic bolnavei necesitatea somnului Ora 18°°
D.N. :Insomnie : odihni conform - administrez conform F.O.: - bolnava a dormit cinci ore
-disconfort nevoilor sale şi să fie •Algocalmin f. 2 i.m.; fără treziri în timpul somnului
- ore insuficiente de somn echilibrată psihic şi •No-spa f.1 i.m
- treziri repetate în cursul fizic. - supraveghez bolnava în timpul somnului -
nopţii discut cu bolnava şi o încurajez
- anxietate - creez condiţii optime de mediu (aerisesc
încaperea, diminuez luminozitatea)
- deservesc bolnava la pat cu o cană ceai
înainte de culcare
- interzic vizitele în afara orelor stabilite
- recomand şi celorlalţi bolnavi din salon să

61
păstreze liniştea
- deservesc bolnava la pat în vederea
eliminărilor
Ora 08°° 7.Nevoia de a învăţa cum Bolnava să - explic bolnavei importanţa regimului Ora 18°°
să-şi păstreze sănătatea: cunoască, să alimentar impus, îi ofer o listă cu alimentele - bolnava pare interesată şi
D.N.:Ignoranţă: respecte regulile şi permise şi nepermise şi o rog să îl respecte solicită informaţii suplimentare
- cunostinţe insuficiente în normele de - explic bolnavei importanţa rolului său în
legătură cu afecţiunea de păstrare a cadrul echipei de îngrijire.
care suferă, cu tratamentul sănătăţii ; - explorez nivelul de cunoştinţe al bolnavei
medicamentos şi igieno- Bolnava să şi îi explic importanţa păstrării stării de
dietetic acumuleze noi sănătate
- lipsă de informaţii cunoştinţe cu - îi ofer informaţii despre boala sa
- teamă privire la boală şi - o antrenez în discuţii cu alţi bolnavi cu
- apatie la obiceiurile aceeaşi afecţiune
- deprinderi greşite dăunătoare ; - discut cu bolnava, o încurajez privind
Bolnava să fie importanţa efectuării normelor de igienă
echilibrat psihic.

62
Predare de tură ziua ΙI

Bolnava R.Z. salon 1 prezintă următoarele:


-dureri epigastrice şi ale hipocondrului drept, greţuri
- TA = 120/70 mmHg
- P = 74 p/min
- R = 20 r/min
- T=36.7°C
De administrat tratamentul conform F.O.:
 Ceftamil f 2i.v
 Algocalmin f. 2 i.m.
 No-spa f.1 i.m.
 Nitrpector tb 2
 Arnetine f. 2 i.m.
 Pev cu glucoza 500 ml
De supravegheat: eliminările fiziologice, alimentaţia bolnavei, evaluarea funcţiilor vitale la 6 ore.

Predă: as. V.A. Preia: as. B.M.

63
PLAN DE ÎNGRIJIRE
CAZUL III – ZIUA III
Data şi ora Nevoi afectate Obiective Implementare Evaluare
28.12.2012 1.Nevoia de a evita Bolnava să beneficieze de - ajut bolnava să îşi schimbe poziţia în Ora 08°°
Ora 08°° pericolele : un mediu de siguranţă,să fie pat şi îi recomand repaus Bolnava prezintă:
D.N. : Vulnerabilitate faţă ferit de pericole; - evaluez starea generală a bolnavei - TA = 120/60 mmHg
de pericole : Reducerea şi suprimarea - conduc bolnava la baie şi o ajut să-şi - P = 70 p/min
- anxietate riscurilor; efectueze igiena corporală - R = 17 r/min
- durere Bolnava să fie - deservesc bolnava la pat în vederea - T=36.4°C
- risc de complicaţii ale bolii echilibrată alimentaţie şi a eliminărilor
(insuficienţă renală psihic. - îi ofer lenjerie curată de pat şi de corp
acută;nefropatii) din bumbac şi o ajut să se schimbe Ora 18°°
- risc de complicaţii - măsor şi notez funcţiile vitale Bolnava prezintă:
iatrogene - conform F.O. administrez: - TA = 120/60 mmHg
- risc de infecţii •Ceftamil 4 i.v; - P = 70 p/min
nozocomiale •Algocalmin f. 2 i.m.; - R = 18 r/min
•No-spa f.1 i.m.; - T=36.7°C
•Arnetine f. 2 i.m.; - bolnava nu prezintă
•Nitropector tb 2; complicaţii ale bolii
•Clexan f 1; - durerea s-a mai diminuat
•Pev. cu glucoza 10 % 500 ml in intensitate
- măsor şi notez lichidele ingerate şi
eliminate în vederea bilanţului ingesta
excreta
- asigur un climat corespunzător, de
linişte, intimitate pentru ca bolnava să
poată elimina
- deservesc bolnava la pat pentru a
elimina
- explic bolnavei importanţa consumului
de lichide în cantitate suficientă
- discut cu bolnava, o încurajez, o

64
liniştesc
- efectuez toate tehnicile la timp, în
condiţii de asepsie şi antisepsie

Ora 08°° 2. Nevoia de a se alimenta Bolnava să se alimenteze şi - deservesc bolnava la pat cu alimentele Ora 18°°
şi hidrata : să se hidrateze conform permise - bolnava a înteles
D.N. :Alimentaţie nevoilor sale; - urmăresc efectul medicamentelor, importanţa regimului
inadecvată prin deficit : Bolnava să respecte - recomand bolnavei regim alimentar fără alimetar impus si il respecta
- inapetenţă regimul alimentar impus; grăsimi, rântaşuri, prăjeli, condimente
- greţuri Bolnava să fie - sfătuiesc bolnava să bea cel puţin 2 l
echilibrată lichid pe zi
hidric şi nutriţional. - urmaresc toleranţa digestivă a
alimentelor
- explic bolnavei importanţa regimului
alimentar indicat în evoluţia favorabilă a
afecţiunii sale şi împreună cu bolnava
întocmesc o listă cu alimentele permise şi
nepermise ţinând cont de preferinţele
acesteia
Ora 08°° 3.Nevoia de a fi curat, Bolnava să prezinte - ofer bolnavei lenjerie de pat şi de corp Ora 18°°
îngrijit şi de a-şi păstra tegumente normal colorate curate - bolnava este îmbrăcată cu
mucoasele şi tegumentele Bolnava să prezinte -ajut bolnava să se schimbe lenjerie curată
curate şi integre: mucoase umede, elastice - discut cu bolnava şi îi explic respectarea - lenjeria de pat este curată
D.N.:Alterarea mucoaselor şi importanţa normelor de igienă şi bine întinsă
şi tegumentelor: - evaluez starea mucoaselor şi
- tegumente palide tegumentelor
- mucoase uscate - evaluez gradul de confort al bolnavei
- pregătesc materiale necesare pentru
toaleta bolnavei
- ajut bolnava în vederea efectuării
toaletei
Ora 08°° 4.Nevoia de a se mişca şi a Bolnava să se deplaseze - explic bolnavei importanţa repausului la Ora 18°°
avea o bună postură : singură, fără dificultate pat - bolnava a înţeles

65
D.N. :Dificultate de a se - efectuez masaje uşoare, fricţionări cu importanţa repausului la pat
deplasa : alcool impus
- durere epigastrică - deservesc bolnava la pat în vederea - bolnava nu prezintă semne
- anxietate alimentaţiei, eliminărilor şi a igienei de escare de decubit
- repaus prelungit la pat personale - bolnava se deplasează
- poziţie forţată antalgică - evaluez capacitaţile fizice ale bolnavei singură
- disconfort - pregătesc patul cu cearceaful bine
întins pentru prevenirea escarelor
Ora 08°° 5.Nevoia de a se odihni : Bolnava să se poată odihni - creez condiţii optime de mediu (aerisesc Ora 18°°
D.N. :Insomnie : conform nevoilor sale şi să încaperea, diminuez luminozitatea) - bolnava se simte odihnită
-disconfort fie echilibrată psihic şi fizic - deservesc bolnava la pat cu o cană ceai - bolnava a dormit 7 ore în
- ore insuficiente de somn înainte de culcare cursul nopţii fară treziri
- treziri repetate în cursul - administrez conform F.O.:
nopţii •Algocalmin f. 2 i.m;
- anxietate •No-spa f.1 i.m
- durere epigastrică - supraveghez bolnava în timpul
- pozitie inadecvată somnului - discut cu bolnava şi o
încurajez
- interzic vizitele în afara orelor stabilite
- recomand şi celorlalţi bolnavi din salon
să păstreze liniştea

66
Predare de tură ziua ΙII

Bolnava C.A. salon 3 prezintă următoarele: dureri epigastrice şi ale hipocondrului drept, greţuri.
- TA = 115/65 mmHg
- P = 73 p/min
- R = 18 r/min
- T=36.7°C

De urmărit funcţiile vitale, eliminările.

De administrat tratamentul conform F.O.:


 Ceftamil f. 2 i.v
 Algocalmin f. 2 i.m.
 No-spa f.1 i.m.
 Arnetine f. 2 i.m.
 Nitropector tb 1
 Clexan f 1
 Pev cuglucoza 10% 500 ml
De supravegheat: eliminările fiziologice, alimentaţia bolnavei, evaluarea funcţiilor vitale la 6 ore.

Predă: as. L.G. Preia: as. M.I


67
Capitolul IV

Fişe tehnice

1. Măsurarea şi notarea pulsului


2. Măsurarea şi notarea respiraţiei
3. Măsurarea şi notarea T.A
4. Măsurarea şi notarea temperaturii
5. Captarea vărsăturii
6. Injecţia Intramusculară (I.M.)
7. Puncţia
8. Puncţia venoasă
9. Injecţia Intravenoasă (I.V.)
10.Intradermoreacţia la Antibiotice
11.Injecţia intradermică
12.Recoltarea urinei
13.Recoltarea sângelui venos prin sistem vacutainer
14. Recoltarea sângelui venos pentru examen hematologic
15.Alimentaţia şi hidratarea bolnavului prin P.e.v.
16.Deshidratările şi bilanţul hidric
17. Colecistografia
18. Colangiografia
19.Tubajul duodenal

68
Fişa 1: MĂSURAREA RESPIRAŢIEI, NOTAREA,
INTERPRETAREA VALORILOR

Definiţie: Respiraţia – reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul
înconjurător, necesar proceselor de oxidare din organism şi de a elimina dioxidul de carbon
rezultat în urma arderilor celulare.
Etapele respiraţiei: - Ventilaţia; - Difuziunea gazelor; - Etapa circulatorie; - Etapa
tisulară.
Frecvenţa respiraţiei: Nou- născut 30 - 50 r/min
2 ani 25 - 35 r/min
12 ani 15 – 25 r/min
Adult Femeie 16 – 18 r/min
Bărbat 14 – 16 r/min
Vârstnic 15 – 25 r/min
Elemente de apreciat:
- Tipul respirator → costal superior la femei, costal inferior la bărbaţi, abdominal la copii şi
bătrâni.
- Amplitudinea mişcărilor respiratorii.
- Ritmul respirator.
- Frecvenţa respiraţiei.
- Simetria toracică
Scop: Poate constitui un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evoluţiei bolii,
recunoaşterea complicaţiilor şi a prognosticului bolii.
Materiale necesare:
 ceas cu secundar;
 foaie de temperatură;
 pix sau creion de culoare verde;
 carneţelul propriu.
Tehnica: Materialele au fost pregătite şi transportate la patul bolnavului pe măsuţa de
tratament protejată de un câmp steril.
Nu se pregăteşte psihic bolnavul, deoarece nu se mai obţin valori reale, iar acesta dacă
doarme nu-l vom trezi.
Pregătirea fizică: Se aşeaza bolnavul în decubit dorsal, unde este cazul, iar dacă acesta are
poziţia deja ocupată se va trece la măsurarea respiraţiei.

69
Se aşează faţa palmară pe suprafaţa toracelui bolnavului, se numără frecvenţa mişcărilor, şi
anume, numărul inspiraţiilor, adică mişcările de ridicare a toracelui timp de un minut. După
terminare, se reţine valoarea obţinută, se va asigura confortul termic şi fizic bolnavului şi apoi se
notează tehnica în foaia de temperatură cu un pix de culoare verde. Pentru fiecare linie orizontală
se socotesc 1 respiraţie. Valoarea obţinută şi notată grafic se uneşte cu cea anterioară şi astfel se
obţine curba respiratorie. Se notează cifric în carneţelul propriu. La această tehnică nu este
necesară pregătirea psihică a bolnavului, deoarece poate influenţa valorile respiraţiei. Se trece la
reorganizarea locului de muncă.
Interpretare:
 Respiraţia normală: suplă, amplă, regulată, profundă, simetrică.
 Respiraţia patologică: dispnee, ritm neregulat, superficială, încărcată, zgomotoasă
 Frecvenţa normală→ în funcţie de vârstă.
 Frecvenţa patologică: → Tahipnee (polipnee) = frecvenţă crescută.
→ Bradipnee = frecvenţă scăzută.
→ Apnee = absenţa respiraţiei.
→ Dispnee = respiraţia greoaie, dificilă (sete de aer).
▪ Dispnee cu accelerarea ritmului respirator → tahipnee, polipnee.
▪ Dispnee cu rărirea ritmului respirator → bradipnee.
▪ Dispnee cu perturbarea ritmică şi periodică a respiraţiei:
- Dispnee Cheyne-Stockes – respiraţie cu amplitudini crescânde până la maxim şi apoi scăzute
până la apnee ce durează 10-20 secunde.
- Dispnee Kussmaul– respiraţie în 4 timpi, inspir profund, pauză, expir scurt, zgomotos, pauză.

70
Fişa 2: MĂSURAREA PULSULUI, NOTAREA,
INTERPRETAREA VALORILOR

Definiţie: Pulsul arterial reprezintă conflictul dintre sângele expulzat în artere de către
inimă în timpul sistolei ventriculare şi masa de sânge existentă în vas, astfel ia naştere o undă
pulsatilă care poate fi percepută la palparea arterei pe un plan osos.

Elemente de apreciat: - Ritmicitate (regularitate); - Frecvenţă (rapiditate); - Celeritate;


-Amplitudine (intensitate); - Tensiune (volum).

Locul măsurării:

 Orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe plan dur.

 Artera radială, humerală, subclaviculară, carotidă, temporală, superficială, femurală,


poplitee, pedioasă, tibială.

Frecventa pulsului: Nou- născut 130 - 140 p/ min

Copil mic 100 – 120 p/min

10 ani 90 – 100 p/min


Adult 60 – 80 p/min
Vârstnic 100 – 120 p/min
Scop: Obţinerea de informaţii pentru evaluarea funcţiei cardio-vasculare; stabilirea
diagnosticului; evaluarea evoluţiei bolii şi a stării generale.
Materiale necesare:
 ceas cu secundar;
 foaia de temperatură;
 pix sau creion de culoare roşie;
 carneţelul asistentului medical.
Tehnica: Materialele sunt pregătite pe măsuţa de tratament şi se transportă la patul
bolnavului. Bolnavul este întrebat dacă a depus efort fizic şi psihic (dacă a primit vreo veste
proastă sau bună, dacă a urcat sau coborât scări).
Bolnavul este pregătit psihic, explicându-i modalitatea şi importanţa tehnicii (o stare
emotivă creată de necunoscut îi poate modifica valoarea pulsului), asigurăm, dacă e nevoie,
repaus fizic şi psihic, 10-15 minute.

71
Pregătirea fizică: bolnavul este poziţionat în decubit dorsal cu braţul sprijinit, asistenta
medicală se spală pe mâini cu apa şi săpun, reperează artera radială (în prelungirea policelui).
După ce a localizat artera radială, asistenta fixează vârful celor 3 degete (index, mediu şi
inelar) pe traiectul arterei. Asistenta medicală exercită o presiune asupra peretelui arterial cu
vârful degetelor şi numară pulsaţiile timp de 60 de secunde.
Reţine valorile şi se ocupă de îngrijirea bolnavului. După terminare, asistenta notează grafic
în foaia de temperatură valoarea obţinută cu un pix de culoare roşie printr-un punct pe linia
orizontală, ţinând cont că, fiecare linie orizontală a foii de temperatură reprezintă 4 pulsaţii.
Unirea valorii actuale cu valoarea obţinută anterior se obţine curba pulsatilă.
În carneţelul propriu, asistenta noteaza pulsul în cifre astfel: Ex: Joi 25.05.2013 , PD = 90 p /
min , PS = 92 p / min.
Asistenta trece la reorganizarea locului de muncă, dezbracă mănuşile, se spală pe mâini cu
apă şi săpun.
Interpretare:
 Normal: puls regulat, bine bătut, ritmic, sincron, celeric.
 Patologic: puls slab, imperceptibil, aritmic, asincron
 Frecvenţa → puls rapid, tahicardic, puls rar, bradicardic.
 Ritm → regulat sau neregulat.
 Amplitudine → puls mic, filiform sau cu amplitudine crescută.
 Volum (tensiune) → puls dur sau moale.
 Celeritatea → puls săltăreţ (creşterea rapidă a tensiunii urmată de o cădere bruscă) sau
puls tard (căderelentă).

72
Fişa 3: MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE ( T.A.), NOTAREA,
INTERPRETAREA VALORILOR

Definiţie: T.A. reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.
Scop: Evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii şi rezistenţa
determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor), evoluţiei bolii, stării generale. Elemente de
evaluat: tensiunea arterială maximă (sistolică) şi tensiunea arterială minimă (diastolică).
FACTORI CARE DETERMINĂ TENSIUNEA ARTERIALĂ:

 debitul cardiac;

 forţa de contracţie a inimii;

 elasticitatea şi calibrul vaselor;

 vâscozitatea sângelui.

T. A. Maximă T. A. Minimă

1- 3 ani 75- 90 mmHg 50- 60 mmHg

4- 11 ani 90- 110 mmHg 60- 65 mmHg

12- 15 ani 100- 120 mmHg 65- 75 mmHg

Adult 120- 140 mmHg 75- 90 mmHg

Vârstnic peste 140 mmHg peste 90 mmHg

Materiale necesare:
 tensiometru format din: manşetă pneumatică, tubulatură, manometru, pară cu
supapă, stetoscop format din: olive şi membrană;
 tampoane de vată;
 alcool medicinal;
 tăviţă renală;
 pix de culoare albastră;
 foaia de temperatură ;
 carneţelul asistentei medicale.
Tehnica: Bolnavul este pregătit psihic, i se explică importanţa şi necesitatea tehnicii.

73
Bolnavul este pregătit fizic: se asigură că bolnavul are un repaus de 10-15 minute înainte de a
măsura.
Se pregătesc materialele pe măsuţa de tratament protejată de un câmp steril şi se transportă
la patul bolnavului. După transportul materialelor la patul bolnavului, asistenta se spală pe mâini
cu apă şi săpun, apoi aşează manşeta pneumatică pe treimea medie a braţului aflat în extensie
şi supinaţie. Asistenta medicală dezinfectează cu alcool medicinal membrana stetoscopului şi
olivele acesteia.
Se susţine membrana stetoscopului pe artera humerală. Se introduc olivele în urechi, se
pompeaza aer în manşeta cu ajutorul parei de cauciuc până dispar zgomotele pulsatile. Se
decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până ce se percepe primul
zgomot, acela fiind tensiunea arterială maximă. Se reţine valoarea, şi se continuă
decomprimarea, zgomotele devenind mai puternice, iar ultimul zgomot care se aude, reprezintă
tensiunea arterială minimă.
Se reţin valorile obţinute, asistenta medicală se va ocupa de îngrijirea bolnavului pentru a-i
reda confortul termic şi fizic.Va trece apoi valorile obţinute în foaia de temperatură, notând
printr-o linie orizontală de culoare albastră valorile, socotinde-se pentru fiecare linie a foii o
unitate coloana de Hg. Se notează şi în carneţul propriu cifric.
Asistenta medicală va trece la reorganizarea locului de muncă,va îndepărta materialele din
salon, se spală pe mâini cu apă şi săpun.

74
Fişa 4: MĂSURAREA TEMPERATURII, NOTAREA,
INTERPRETAREA VALORILOR

Definiţie: Temperatura – rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de


căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Termoreglarea→ este un echilibru între termogeneză şi termoliză.
Termogeneza→ producere de căldură (rezultat al proceselor oxidative).
Termoliză→ consum de căldură (prin evaporare, radiaţie, conducţie, convecţie).
Homeotermie→ păstrarea valorilor constante de temperatură (36,7ºC - 37ºC dimineaţa şi
37ºC - 37,3ºC seara).
Febra = pirexie.
Scop: Evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză, descoperirea unor
modificări patologice ale valorii temperaturii corpului.
Termometrul maximal utilizat în medicină este gradat dupa scara Celsius. Înainte de a fi
date în folosinţă, termometrele medicale sunt verificate. Termometrul în uz (termometrul
maximal), este ţinut în soluţii dezinfectante de bromocet sau cloramina 2%.
Soluţia nu trebuie să acopere termometrele ţinute vertical, în borcane, doar până la jumatate.
Pe fundul borcanelor, se aşează vată acoperită cu tifon pentru a nu permite lovirea rezervoarelor
de fundul vasului de sticlă.
Locuri de măsurare: Măsurarea temperaturii cu termometrul maximal se face în cavităţi
închise sau semiînchise pentru a obţine temperatura cea mai apropiată de cea centrală. Măsurarea
se face în axilă, rect, vagin, ureche şi cavitatea bucală.
Materiale necesare:
 termometru maximal;
 recipientul cu soluţie dezinfectantă de bromocet sau cloramina 2%;
 casoleta cu tampoane sterile;
 tăviţa renală;
 alcool medicinal;
 ceas cu secundar;
 carneţelul asistentului medical;
 foaie de temperatură;
 pix de culoare albastră;
 lubrifiant – unde este cazul (vaselină, glicerină sau ulei de parafină).
Tehnica: Materialele sunt pregătite şi se transporta la patul bolnavului pe masuţa de
75
tratament protejată de un câmp steril. Bolnavul este pregătit psihic şi fizic.
Asistenta se spală pe maini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile, scoate termometrul din
soluţia dezinfectantă, îl clăteşte sub jet de apă, pentru a nu irita tegumentul bolnavului, îl usucă
prin tamponare cu ajutorul unor comprese, verifică dacă coloana de mercur este coborâtă în
rezervor, dacă nu este coborâtă scutură termometrul.
Măsurarea temperaturii în axilă: Se ridică braţul bolnavului, se şterge bine axila bolnavului
prin tamponare cu prosopul acestuia. Se introduce termometrul cu rezervorul în interiorul axilei,
se apropie braţul de trunchi cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui.
Termometrul se va menţine timp de 10 minute, după care se scoate, se şterge cu o compresă,
se citeşte gradaţia, şi se reţine valoarea indicată de coloana mercurului, apoi se scutură
termometrul, se spală şi se reintroduce în soluţia dezinfectantă.
Dacă bolnavul era adinamic sau agitat, braţul este susţinut de asistenta medicală.
Asistentul medical se ocupă de îngrijirea ulterioară a bolnavului pentru redarea confortului
termic şi fizic plăcut.
Se notează valoarea obţinută în foaia de temperatură şi în carneţelul asistentului medical. Se
trece la reorganizarea locului de muncă.
Notarea grafică se face printr-un punct de culoare albastră pe orizontală, fiecare linie
orizontală a foii corespund 2 diviziuni de grad. Se uneşte valoarea prezentă cu cea obţinută
anterior pentru a obţine curba termică.
Se notează cifric în carneţelul individual astfel T°= 38,8°C.
Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală: Se introduce termometrul în cavitatea bucală,
sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare. Bolnavul este rugat sa închidă gura şi să
respire pe nas. Se menţine termometrul timp de 5 minute, apoi se scoate şi se citeşte.
Măsurarea temperaturii rectal: Se lubrefiază bulbul termometrului cu ulei de vaselină, se
aşează bolnavul în decubit lateral stâng sau drept, cu membrele în semiflexie, asigurându-i
intimitatea. Se introduce bulbul termometrului sau rezervorului în rect prin miţcări de rotaţie şi
înaintare. Termometrul este susţinut timp de 5 minute în rect, după care se scoate termometrul şi
se şterge cu ajutorul unui tampon sau compresă cu alcool, după citirea gradaţiei.
Se va nota grafic în foaia de temperatură şi cifric în carneţelul asistentului medical.
Temperatura corporală:
- Nou- născut şi copil mic : 36,1ºC- 37,8ºC
- Adult : 36ºC – 37ºC
- Vârstnic : 35ºC – 36ºC
Prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect,vagin) valorile sunt cu 0,5ºC mai
mari decât cele măsurate axilar.
76
Diagnostic de nursing: a) HIPERTERMIE- reprezintă creşterea temperaturii corpului
peste 37ºC (este un mecanism de apărare al organismului în timpul apariţiei unei infecţii).
o Subfebrilitate : 37ºC- 38ºC
o Febra moderată: 38ºC- 39º
o Febra ridicată: 39ºC- 40ºC
o Hiperperexia: peste 40ºC

Manifestări care însoţesc febra:


- Frison – contracţie musculară puternică, urmat de diaforeză.
- Tegumente roşii, calde, transpirate.
- Piloerecţie – piele de găină, senzaţie de frig.
- Sindrom febril → cuprinde un grup de semne: cefalee, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete,
oligurie, urină concentrată,convulsii, halucinaţii, delir, dezorientare.
- Erupţii cutanate – macule, papule, vezicule – întâlnite în boli infecţioase.
b) HIPOTERMIE – reprezintă scăderea temperaturii corpului sub 36ºC.
Manifestări de dependenţă: hTA, cianoză, eritem, edem generalizat, durere, oboseală,
tulburări de vorbire, somnolenţă, degerături, apatie, parestezie (senzaţii de furnicături).
Recomandări:
Măsurarea temperaturii se face în jurul orei 8 dimineaţa şi seara spre ora 17.
Susţineţi termometrul la copii, bătrâni, bolnavi inconştienţi, agitaţi şi măsuraţi în cavităţi
semiînchise. În situaţia unor valori prea ridicate sau scăzute neprevăzute, repetaţi măsurarea
temperaturii sub supraveghere.
Contraindicaţii: Nu măsuraţi temperatura în cavitatea bucală la bolnavii agitaţi, la copii
care nu cooperează, la bolnavii cu respiraţie nazală dificilă sau inflamaţii bucale.

77
Fişa 5: ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ

Definiţie: Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică
(de sinteză), transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţie) prescrise de
medic.
Administrarea medicamentelor pe cale orală
Definiţie: Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea
putându-se resorbi uşor la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.
Scop: Se administrează în vederea obţinerii efectelor locale sau generale ale
medicamentelor.
- efecte locale: dizolvă mucuozităţile de pe pereţii gasto-intestinali, favorizează cicatrizarea
ulceraţiilor mucoasei digestive, protejează mucoasa gastro-duodenală, excită sau inhibă
peristaltismul, modifică procesele degestive din stomac şi intestine, dezinfectează tubul digestiv,
scad procesele fermentative din tubul digestiv.
- efecte generale: se resorb la nivelul mucoasei digestive, pătrund în sânge, apoi
funcţionează asupra unor organe, sisteme, aparate (antibiotice, vasodilatatoare, cardiotonice,
sedative).
Contraindicaţii: Se va renunţa la calea de administrare orală numai dacă: medicamentul
este inactivat de secreţiile digestive, bolnavul refuză luarea medicamentelor per os, se impune o
acţiune promptă a medicamentelor, medicamentul prezintă proprietăţi iritante asupra mucoasei
gastrice, în caz de trismus sau în stări comatoase, medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă,
dacă medicul doreşte să ocolească sistemul venei porte.
Forme de prezentare a medicamentelor:

78
 Lichide: soluţii, mixturi, infuzii,decocturi, tincturi, exctracte, uleiuri, emulsii.
 Solide: pulbere, tablete, drajeuri, granule, mucilagii.
Materiale necesare:
 lingura/ linguriţă;
 pipetă;
 sticlă picurătoare;
 pahar gradat;
 ceaşcă cu apă, ceai, lapte;
 medicamentul de administrat.
Tehnica:
Bolnavul este pregătit psihic, el este informat de către asistentul medical asupra efectelor
urmărite prin administrarea medicamentului respectiv şi eventualele efecte secundare.
Bolnavul este pregătit fizic: se instalează bolnavul în poziţia şezând dacă starea acestuia o
permite.
Asistentul medical se spală pe mâini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile, roagă bolnavul să
deschidă gura, pune medicamentul cât mai aproape de rădăcina limbii acestuia, apoi bolnavul
bea apă, ceai sau lapte. Asistentul medical urmăreşte dacă bolnavul a înghiţit medicamentul
urmărind deglutiţia acestuia.
Administrarea medicamentelor:
Lichide:
 siropuri, uleiuri, ape minerale, emulsii- se măsoară doza unică în pahar, ceaşcă de cafea;
 mixturile, soluţiile, emulsiile- se măsoară cu lingura/ linguriţa;
 tincturile, extractele- se dozează cu pipeta sau sticla picurătoare, apoi bolnavul bea apă,
ceai.
Medicamentele se pot dilua cu apă, ceai sau se administrează ca atare.
Solide:
 tabletele, drajeurile- se aşează pe limba bolnavului (cât mai aproape de rădăcina limbii) şi
se înghit de bolnav, apoi I se oferă bolnavului o cană de apă,ceai. Tabletele care se resorb
la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aşează sub limbă pentru a fi înghiţite.
 pulberile nedivizate- se dozează cu linguriţa, unele pilberi se dizolvă în apă, ceai şi apoi
se administrează sub formă de soluţii.
Asistentul medical dezbracă mănuşile, se spală pe mâini cu apă şi săpun şi trece la
reorganizarea locului de muncă. Instrumentele folosite se spală şi se dezinfectează.

79
Fişa 6: RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS CU SISTEMUL VACUTAINER

Sângele se recoltează de obicei pentru examinări hematologice, parazitologice, biochimice,


serologice, microbiologice şi virusologice.
Avantaje: Utilizarea acestei metode de prelevare asigură: confortul bolnavului, calitatea
probei de sânge, securitatea personalului medical.
Materiale necesare:
 holder (tub din material plastic care prezintă la partea superioară amboul la care se
ataşează acul de puncţie prin înfiletare, iar în partea inferioară două aripioare);
 acul de puncţie steril, în carcasa sa protectoare bicoloră;
 tuburi Vacutainer cu dopuri de diferite culori convenţionale;
 stativul pentru tuburile Vacutainer;
 mănuşi sterile;
 garou;
 două tăviţe renale;
 casoleta cu tampoane de vată îmbibate în alcool medicinal;
 rulou sau pernuţă;
 muşama şi aleză;
 comprese sterile.
Materialele sunt pregătite pe măsuţa de tratament protejată de un câmp steril.
Bolnavul este pregătit psihic: se anunţă bolnavul şi i se explică importanţa tehnicii şi

80
necesitatea efectuării acesteia; recoltarea se face dimineaţa pe nemâncate.
Pregătirea fizică: bolnavul este aşezat (în sala de tratament) pe un scaun în poziţia şezând; în
salon- în poziţia decubit dorsal, confortabil, cu membrul superior în abducţie, extensie şi
supinaţie.
Executarea tehnicii: Asistentul medical se spală pe mâini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile
sterile, verifică banda de siguranţă a acului (integritatea şi termenul de valabilitate), ţine acul cu
ambele mâini şi efectuează o mişcare de răsucire pentru ruperea benzii de siguranţă.
Îndepărtează carcasa de culoare deschisă sau albă a acului, înfiletează capătul liber al acului la
holber. Asistentul medical aplică garoul (la 7-8 cm deasupra locului puncţiei), allege locul
puncţiei şi dezinfectează. Îndepărtează carcasa colorată a acului, execută puncţia venoasă,
introduce tubul în holder apucând aripioarele laterale ale acestuia cu indexul şi mediusul şi cu
policele impinge tubul în holder şi astfel va fi străpunsă diafragma gumată a dopului. Când
sângele nu mai curge în eprubetă aceasta va fi acoasă din holder.
Dupa recoltarea sângelui se scoate tubul din holder prin mişcări de împingere asupra
aripioarelor laterale cu policele, se introduce tubul următor. Se retrage acul apoi din venă
comprimând locul puncţiei timp de 3-5 minute cu un tampon steril îmbibat în alcool medicinal
fără a flecta antebraţul pe braţ, pentru realizarea hemostazei
Se etichetează tuburile şi se trimit la laborator.
Se reorganizează locul de muncă, acele utilizate se depun în recipientul pentru înţepătoare,
iar în cazul în care holderul este contaminat din greşeală se va arunca; dacă este cazul se
efectuează toaleta locală a tegumentului.
Se instalează bolnavul într-o poziţie comodă şi va fi supravegheat în continuare.
De ştiut:
Tuburile Vacutainer se utilizează în funcţie de codul de culoare a dopului de cauciuc astfel:
 Tubul roşu / portocaliu: fără substanţă anticoagulantă- pentru examene biochimice: uree
sanguină, acid uric, creatinină, bilirubină, colesterol, lipemie, transaminază, amilazemie,
electroforeză, calcemie, sideremie, glicemie, fosforemie, lipemie, ionogramă sanguină,
rezervă alcalină, proteină C reactivă, ASLO.
 Tubul albastru/ bleu: cu substanţă anticoagulantă: pentru determinări de coagulare,
fibrinogen, timp de protrombină (se agită după recoltare cu mişcări lente).
 Tubul mov: cu substanţă anticoagulantă: pentru determinări hematologice: hematocrit,
HLG cu formula leucocitară (se agită după recoltare cu mişcări lente).
 Tubul negru: VSH (se recoltează fără garou), grup sanguin , Rh.

81
Când se recoltează mai multe probe de la acelaşi bolnav, umplerea tuburilor se face în
următoarea ordine:
- tuburi fără aditivi: Tubul Roşu
- tuburi pentru probe de coagulare:
Tubul Albastru
- alte tuburi cu diverşi aditivi:
Tubul Mov, Tubul Negru.

Fişa 7: RECOLTAREA URINEI


PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE

Analiza de urină este una dintre cele mai frecvente examinări de laborator, căci fiind un
lichid excretat de rinichi, examenul constantelor fizice şi chimice ale urinei informează atât
asupra stării funcţionale a rinichilor şi a căilor urinare, cât şi asupra altor modificări din
organism.
Definiţie: Urina este soluţia apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din
metabolismul protitic, nocive şi inutile pentru organism.
Din urina recoltată se efectuează:
- examen fizic: ce determină volumul, aspectul, culoarea , mirosul şi densitatea;
- examen biochimic: se cercetează albumina, glucoza, puroiul, pigmenţii biliari, amilaza,
acetona, ionograma etc., la care se adaugă examenul sedimentului urinar;
- examen bacteriologic sau urocultura: se recoltează urina în recipiente sterile.
Recoltarea urinei pentru examene biochimice se face fie în urinar, fie în bazinet. Bolnavul
este instruit să recolteze urina într-un recipient curat, nesteril, de unică folosinţă, din urina
matinală, după efectuarea toaletei organelor genitale.
Se recoltează 50 ml urină în urocultorul curat, nestril, se etichetează proba şi se trimite
sumarul de urină la laborator în maxim 1 h de la prelevare.

82
Fişa 8: PUNCŢIA VENOASĂ

Prin puncţie se înţelege operaţia prin care se pătrunde cu scop explorator sau terapeutic,
într-un vas, într-o cavitate naturală sau neoformată, într-un organ sau în orice ţesut al
organismului cu ajutorul unui ac sau trocar.
Definiţie: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul
unui ac de puncţie.
Scop: - Explorator - recoltarea sângelui pentru examene de laborator biochimice,
hematologice, serologice şi bacteriologice;
- Terapeutic - administrarea unor medicamente sub forma injecţiei intravenoase şi perfuziei
(PEV), recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale; executarea transfuziei de sânge sau
derivate ale sângelui; recoltarea unei cantităţi de 300- 500 ml de sânge în edem pulmonar acut
sau hipertensiune arterială.
Locul punctiei:
1. Venele de la plica cotului;
2. Venele antebraţului;
3. Venele de pe faţa dorsală a mâinii;
4. Venele subclaviculare;
5. Venele femurale;
6. Venele maleolare interne;

83
7. Venele epicraniene şi jugulare – mai ales la sugari şi copii mici.
Materiale necesare:
 muşama şi aleză;
 pernă elastică pentru sprijinirea braţului;
 alcool medicinal;
 ace de 25-30 mm şi diametrul de 6/10, 7/10, 10/10 în funcţie de scop, cu bizou
lung;
 seringi de capacitate corespunzătoare;
 tampoane de vată;
 eprubete;
 manuşi sterile;
 garoul;
 2 tăviţe renale;
 soluţia injectabilă; soluţii perfuzabile, fiole cu soluţii medicamentoase (materialele
se vor folosi în funcţie de scopul puncţiei).

Tehnica: Bolnavul este pregătit psihic, i se explică tehnica şi importanţa efectuării ei, şi
fizic – pentru puncţia la venele braţului, antebraţului: se aşează bolnavul în poziţia şezând pe
scaun cu braţul în abductie, extensie şi supinaţie sau bolnavul este aşezat în pat în poziţia decubit
dorsal, cu membrul superior sprijinit în extensie, abductie şi supinaţie.
Se dezbracă membrul ales, astfel încât mâneca să nu împiedice circulaţia de întoarcere. Se
aşează sub braţul bolnavului perna protejată de muşama şi aleză. Asistenta medicală se spală pe
mâini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile, examinează calitatea şi starea venelor de la plica
cotului şi alege locul de executare a puncţiei.
Aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l astfel încât să
oprească circulaţia venoasă (efectuând staza), fără însă a comprima artera. Palpează cu indexul
mâinii stângi locul pentru puncţie, roagă bolnavul să strângă pumnul pentru evidenţierea
venelor, acestea devenind turgescente. Asistentul medical îmbracă mănuşile sterile.
Dezinfectează locul cu un tampon îmbibat în alcool medicinal, fixează vena cu policele
mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei, executând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos. Se
fixeaza seringa, gradaţia şi bizoul fiind în sus, acul rămânând ataşat.
În mâna dreaptă între police şi restul degetelor se ţine seringa. Se pătrunde cu acul
traversând în ordine tegumentul în direcţie oblică, formând un unghi de 30°, apoi peretele venos
învingând o rezistenţă elastică până când acul înaintează în gol. Se schimba direcţia acului cu 1-2
cm, în lumenul venei, se verifică pătrunderea acului în venă prin aspirare cu seringa. Se continuă

84
tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor, perfuzie (după
îndepărtarea stazei) sau recoltarea sângelui. Se îndepărtează staza venoasă după executarea
tehnicii prin desfacerea garoului şi a pumnului. Se aplică tamponul de vată îmbibat la locul
pătrunderii acului şi se retrage brusc acul.
Se comprimă locul puncţiei 3 minute, braţul fiind în poziţie verticală, până la realizarea
hemostazei (oprirea sângerării), nu se flecteaza antebraţul pe braţ, deoarece există risc de a face
hematom (colecţie de sânge într-un ţesut).
Dacă este cazul se efectuează toaleta locală a tegumentelor şi se schimbă lenjeria dacă s-a
murdărit. Bolnavul este instalat comod în pat şi este supravegheat. Asistentul medical pregăteşte
sângele recoltat pentru trimitere la laborator (dacă puncţia a fost în scop explorator).
;reorganizează locul de muncă şi notează puncţia.

Fişa 9: EFECTUAREA INJECŢIEI INTRAVENOASE (IV)

Definiţie: Injecţia intravenoasă reprezintă introducerea unei substanţe medicamentoase în


circulaţia venoasă. Se folosesc soluţii izotone sau hipertone(care sunt caustice pentru ţesutul
muscular sau subcutanat); nu se introduc soluţii uleioase. Injecţia intravenoasă necesită în
prealabil puncţia venoasă cu injectarea medicamentului intravenos.
Locul de elecţie: vezi puncţia venoasă, în special venele de la plica cotului..
Materiale necesare:
 2-3 ace de lungimi variabile (2,5 -3 cm, diametrul 6/10, 7/10 cu bizou scurt);
 2-3 seringi cu capacitate diferită;
 manuşi sterile;
 pernuţă sau rulou;
 alcool medicinal;
 muşama şi aleză;
 2 taviţe renale;
 comprese sterile;
 tampoane de vată;
 soluţia injectabilă;
 garou.
Tehnica: Materialele sunt pregătite pe măsuţa de tratament protejată de un câmp steril şi
85
sunt transportate la patul bolnavului.
Pregătirea psihică: i se explică bolnavului importanţa şi necesitatea efectuării tehnicii.
Pregătirea fizică: pentru puncţia la venele braţului, antebraţului se aţează bolnavul într-o
poziţie cât mai confortabilă, bolnavul este poziţionat în pozţia decubit dorsal, şezând sau
semişezând, braţul fiind în extensie, antebraţul în supinaţie, cotul sprijinit pe un rulou sau o
pernuţă protejată de muşama şi aleză.
Asistentul medical se spală pe mâini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile steril, alege locul de
elecţie, vena, după care se masează uşor braţul în sensul circulaţiei venoase şi se aplică garoul
deasupra locului de elecţie (7-8 cm).
Obs! Dacă nu se foloseşte un garou standard, se va avea grijă în timpul efectuării buclei
(nodului), capetele acestuia să nu atârne peste locul de elecţie. Capetele vor sta în sus şi bucla în
jos.
Se dezinfectează locul, se puncţionează vena după ce am fixat-o cu policele de la mâna
stângă, mai jos de locul ales, se introduce acul oblic, până simţim că am pătruns în peretele
venos (o senzaţie de gol), după care se înaintează pe traiectul venei 2 cm. Se aspiră pentru a
verifica prezenţa acului în lumenul venei, după care se dezleagă garoul, iar soluţia este
injectată lent.
Timpul de administrare poate fi şi 10 minute (administrarea calciului), în funcţie de
indicaţiile medicamentului introdus. După injectare se tamponează locul şi se îndepărtează acul
rapid, tamponul trebuie să comprime vasul până la realizarea hemostazei (oprirea sângerării).
Se trece la reorganizarea locului de muncă şi la notarea injecţiei intravenoase.
Obs! Nu se vor efectua mişcări circulare şi nu se va flecta antebraţul pe braţ (risc de
producere a hematomului).
Atentie! Nu se injectează aer în vasele de sânge deoarece se poate produce embolie gazoasă
ce duce la exitus (moarte).
INCIDENTE/ACCIDENTE

1. Flebalgia: durere localizată pe traiectul venelor, datorită unei injecţii prea rapide
sau de substanţă care irită tunica internă a vasului.
1. Hematomul: apare în urma perforării unei vene.

2. Senzaţia de uscăciune (valuri de caldură): la nivelul faringelui datorită lezării


unui vas.
3. Injectarea soluţiei paravenos (pe lângă venă): manifestată prin tumefierea
bruscă a ţesutului, dureri accentuate iar în timp, urmate de necroză, dacă soluţia administrată a

86
fost iritantă. Se raportează imediat medicului care va efectua infiltraţii locale cu ser fiziologic şi
substanţe resorbante.
4. Ameţeli/lipotimie/colaps: se întrerupe administrarea şi se anunţă medicul de
urgenţă.
5. Embolia gazoasă şi cea uleioasă duc la exitus (moarte).
Refacerea venei are nevoie de 24 de ore, de aceea în acest timp nu se mai efectuează altă
elecţie.

Fişa 10: INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ(IM)

Definiţie: Injecţia intramusculară reprezintă introducerea unor soluţii izotone, uleioase sau
a unei substanţe coloidale în statul muscular prin intermediul unui ac ataşat la seringă.
Locurile de elecţie ale injecţiilor intramusculare sunt:
o cadranul superoextern fesier (partea superoexternă a muşchiului fesier, deasupra
marelui trohanter);
o treimea mijlocie a coapsei (pe faţa externă);
o porţiunea externă a braţului- în muşchiul deltoid.
Materiale necesare:
 seringi de unică folosinţă de diferite dimensiuni, cu capacităţi corespunzătoare
soluţiei de injectat;
 2-3 ace de seringă;
 tampoane de vată;
 comprese sterile;
 alcool medicinal;
 manuşi sterile;
 2 tăviţe renale;
87
 soluţia de injectat.
Tehnica: Materialele sunt pregătite pe măsuţa de tratament protejată de un camp steril şi
sunt transportate la patul bolnavului.
o Asistentul medical verifică integritatea ambalajului seringii, a acelor, termenul de
valabilitate şi capacitatea.
o Se folosesc ace cu o lungime cuprinsă între 40-70 mm şi un diametru de 7/10, 8/10,
9/10, 10/10 mm.
o Asistentul medical verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor, valabilitatea, aspectul
macroscopic al soluţiei privind culoarea, claritatea (lipsa flocoanelor sau a impurităţilor-
flocoanele sunt particule vizibile cu ochiul liber într-o suspensie, rezultate din unirea unor
particule foarte fine).
o Flacoanele cu pulberi trebuie să fie sigilate cu protecţie de aluminiu sau material
plastic. Pulberea trebuie să aibă consistenţa şi culoarea specifică medicamnetului şi nu trebuie să
conţină reziduuri, insecte sau urme de umezeală.
o Se verifică eticheta cu numele medicamentului ăi valabilitatea, inclusiv doza.
Asistentul medical se spală pe mâini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile steril. Cu un tampon
îmbibat în alcool medicinal se dezinfectează fiola, gâtul acesteia sau cauciucul flaconului după
ce se desigilează. Se introduce acul de la seringă în fiolă şi se aspiră conţinutul. Se îndepărtează
acul şi se înlocuieşte cu unul steril după care se elimina aerul din seringă fără a îndepărta teaca
protectoare a acului. Se aşează seringa pe o compresă sterilă.
Bolnavul este pregătit fizic: pentru cadranul superoextern fesier asistentul medical
poziţionează bolnavul în decubit ventral. Asistentul medical îmbibă două tampoane cu alcool
medicinal, unul aşezându-l între inelarul şi degetul mic al mâinii stângi şi cu celălalt
dezinfectează tegumentul din zona aleasă, după ce locul este palpat pentru a nu prezenta noduli.
Imaginar, asistentul medical împarte fesa în patru şi se alege cadranul superoextern. Întinde
cu policele şi indexul mâinii stângi tegumentul, iar cu mâna dreaptă introduce acul ataşat la
seringă, perpendicular pe tegument, susţinându-se amboul acului. Asistentul medical aspira şi
dacă nu a pătruns într-un vas de sânge, introduce lent soluţia medicamentoasă.
După finalizarea tehnicii, asistentul medical retrage rapid acul cu seringa şi se dezinfectează
locul comprimând şi masând uşor pentru a se dispersa soluţia şi pentru o absorbţie mai rapidă.
După terminarea tehnicii, bolnavul este aşezat într-o poziţie comodă rămânând în repaus fizic
timp de 5-10 minute.
Atenţie! - Acul va fi introdus în întregime.
- Dacă s-a pătruns într-un vas de sânge va fi scos şi înlocuit cu altul steril, alegând

88
alt loc de executare a injecţiei.
- Dacă acul este prea scurt şi soluţia se administrează în ţesutul adipos, se poate
produce o infectare a zonei, se pot forma noduli (la început sunt dureroşi, după care capătă o
consistenţă dură), de aceea înainte de a efectua injecţia intramusculară zona trebuie palpată şi se
evită pătrunderea acului în nodul. Dacă totuşi a pătruns în nodul soluţia nu poate fi injectată, se
întâmpină o rezistenţă, se scoate acul şi se ânlocuieşte cu altul steril.
INCIDENTE/ACCIDENTE
1. Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri - se retrage acul şi se
alege alt loc de elecţie.
2. Hematom - datorită înţepării unui vas.

3. Supuraţie aseptica - datorită nerespectării regulilor de asepsie.

4. Paralizie prin lezarea nervului sciatic (se evită prin respectarea zonelor de elecţie
a injecţiei).
5. Ruperea acului - datorită contracţiei voluntare şi/sau agitaţiei bolnavului. Acul se
poate se extrage manual sau chirurgical.
6. Embolie uleioasa - prin injectarea într-un vas a soluţiei uleioase.
Fişa 11: OBSERVAREA, MĂSURAREA DIUREZEI ŞI NOTAREA GRAFICĂ

Definiţie: Diureza reprezintă procesul de formare şi eliminare a urinei din organism din
punct de vedere cantitativ într-un interval de 24 de ore.
Micţiunea este actul fiziologic, conştient de eliminare a urinei.
Scop:
o Obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a aparatului renal şi asupra altor
afecţiuni;
o Urmărirea bilanţului circulaţiei lichidelor în organism (intrări/ieşiri sau
ingesta/excreta);
o Efectuarea unor determinări calitative şi anume analize biochimice din cantitatea de
urină emisă.
Materiale necesare:
 Vase gradate, cu gât larg sau borcane de 2-4 l, spălate şi clătite cu apă distilată
pentru a nu modifica compoziţia urinei;
 Foaie de temperatură;
 Pix sau creion de culoare albastră.

89
Colectarea începe dimineaţa la o anumită ora (ex: ora 8:00) şi se termină în ziua următoare
la acceaşi oră. Bolnavul este informat asupra necesităţii şi importanţei colectării corecte a urinei
şi asupra tehnicii.(ex: se educă bolnavul să urineze numai în urinar şi să nu arunce urina; se
invită bolnavul imobilizat la pat ca, înainte de defecaţie să urineze); recipientele vor fi etichetate
cu numele bolnavului, numărul salonului şi al patului.
Tehnica: Asistentul medical se spală pe mâini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile de
protecţie, se începe colectarea după un oar fix valabil pentru toţi bolnavii secţiei. Se invită
bolnavul să urineze şi se aruncă produsul acestei emisii, apoi se colectează în vasele gradate
toate urinile emise până a doua zi la aceeaşi oră.
Dacă bolnavul se poate deplasa, acesta este rugat să urineze dimineaţa la ora fixă, prima
emisie să o arunce, iar restul emisiilor de urină să le colecteze în decurs de 24 de ore. Dupa 24 de
ore de colectare, se citeşte gradaţia care indică urina emisă în cele 24 h - diureza.
Asistentul medical dezbracă mănuşile, se spală pe mâini cu apă şi săpun, notează în foaia de
temperatură urina colectată şi trece la reorganizarea locului de muncă.
Vasele în care se face colectarea sunt etichetate cu numele bolnavului, a salonului, a patului
şi sunt ţinute la racoare şi ferite de lumină pentru a preveni descompunerea urinei. La urina
colectată se adaugă câteva cristale de timol care împiedică procesele de fermentaţie, dar nu
modifică reacţiile chimice.
Notarea grafică: pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură se socotesc 100 ml de
urină. Se notează grafic cu creion albastru, sub forma unei coloane ce are haşurată numai partea
superioară corespunzătoare cantităţii de urină a zilei respective.
Valori fiziologice ale volumului de urină: - femei: 1000 – 1400 ml urină/24h
- bărbaţi: 1200 – 1800 ml urină/24h.
Valori patologice: - poliurie - peste 3000 ml urină /24h
- oligurie - sub 800 ml urină/24h
- anurie - absenţa urinei în vezica urinară.
Se va observa şi calitatea urinei şi anume:
Fiziologic: culoare galben deschis sau brun închis (urina concentrată), aspect hiperstenuric.
Patologic:
o Culoare brun închisă şi spumă – icter;
o Culoare roşie deschisă până la roşu închis – hematurie;
o Culoare albastru verzui, după un tratament cu albastru de metilen;
o Miros de fructe coapte sau acetonă în diabet.
Observarea diurezei:

90
1. Se va observa ritmul micţiunilor:
a) fiziologic: 5- 6/24h la bărbaţi; 4- 5/24h la femei, de 3 ori mai mic noaptea.
b) patologic: ritm crescut – polakiurie; mai mult noaptea- nicturie.
2. Se ve observa tulburări de micţiune:
a) polakiurie- micţiuni frecvente cu cantităţi mici;
b) ischiurie sau retenţie urinară- imposibilitatea de a urina;
c) disurie- eliminare urinară cu dificultate şi dureri;
d) enurezis- perdere involuntară de urină în timpul nopţii la adult;
e) nicturie- egalarea sau inversarea raportului zi/ noapte.

Fişa tehnică nr.12


INTRADERMOREACŢIA LA ANTIBIOTICE ( ex: ampicilina, amoxicilina)

SCOP: explorator.
MATERIALE NECESARE:
 ace cu bizoul scurt;
 seringi;
 2 tăviţe renale;
 alcool medicinal;
 tampoane de vată;
 mânuşi sterile;
 antibioticul ce urmează a fi administrat.

Raportul este 1/100, adică dacă flaconul de antibiotic are 1 gram substanţă activă, se
diluează cu 10ml ser fiziologic (dacă flaconul are 1,5 grame, se diluează cu 15ml ser fiziologic).
Din această diluţie: 1+10=11, se aspiră 1ml soluţie, care, la randul ei se diluează cu ȋncă 9ml ser

91
fiziologic.
Din soluţia obţinută 1+9=10ml, se aspiră 0,1ml soluţie ce se administrează pe faţa
anterioară a antebraţului. După maxim 30 de minute se ȋnterpretează sensibilitatea ȋn funcţie de
reacţia locală. Ȋn cazul unei alergii la locul de elecţie al alergenului (antibioticului), apare o
senzaţie pruriginoasă (prurit=senzaţie de mâncărime), cu tendinţă la extindere.
Citirea se face ȋn maxim 30 de minute:
o rezultatul este negativ dacă diametrul papulei nu depăşeşte 10mm şi, deci, soluţia se
poate administra;
o rezultatul este pozitiv dacă diametrul papulei este mai mare de 10mm şi, deci, soluţia
nu se poate adminstra.

Fişa tehnică nr.13


INJECŢIA INTRADERMICǍ (ID)

SCOP: Explorator: ȋn intradermoreacţie;


Terapeutic: se utilizează mai rar, ȋn caz de desensibilizare (afecţiune alergică);
Anestezic: infiltraţia dermică cu novocaină sau alte substanţe anesteziante.
LOCURI DE ELECŢIE:
o faţa anterioară a antebraţului;
o faţa externă a braţului şi a coapsei;
o orice regiune ȋn scop anestezic.
MATERIALE NECESARE:
 seringi.
 ace cu diametru de 5/10, 6/10 şi lungimea de 5-10mm cu bizoul scurt.
 2 tăviţe renale.
 comprese sterile.
 mânuşi sterile.
92
 tampoane de vată.
 alcool medicinal.
 soluţia injectabilă (izotone cu densitate mică).
TEHNICA: Materialele sunt pregătite pe o măsuţă protejată de un câmp steril, ea este
transportată lângă patul bolnavului. Bolnavul este pregătit fizic şi psihic. Psihic: i se explică
tehnica, importantă şi necesitatea acesteia. Fizic: poziţionăm bolnavul ȋn funcţie de locul de
elecţie ales (ȋn cazul nostru, bolnavul va sta ȋn poziţie şezând sau decubit dorsal cu antebraţul ȋn
extensie şi supinaţie).
Asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun, ȋmbracă mânuşile steril şi dezinfectează
tegumentul cu alcool, se ȋntinde şi se imobilizează tegumentul (ȋn funcţie de locul ales) cu
ajutorul policelui şi indexului mâinii stângi.
Se prinde seringa cu mâna dreaptă ȋntre police şi degetul mediu şi pătrunde cu bizoul
ȋndreptat ȋn sus, ȋn grosimea dermului şi se injectează soluţia lent.
Se observă la locul de elecţie, formarea unei papule (ridicături a tegumentului) ce are
aspectul cojii de portocală, având un diametru de 5-6mm şi ȋnălţimea de 1-2 mm (ȋn cazul 0.1 ml
de sol injectabilă). Se retrage acul brusc şi nu se tamponează locul de elecţie.
Dacă diametrul este mai mic de 10mm, rezultatul este negativ (deci, se poate administra).
Dacă diametrul e mai mare de 10mm, rezultatul este pozitiv (deci nu se poate administra).
Asistenta trece la reorganizarea locului de muncă şi ȋngrijirea ulterioară a bolnavului.
Bolnavul este informat să nu se spele pe antebraţ şi să nu comprime locul de elecţie. Se
citeşte reacţia la intervalul de timp stabilit, ȋn funcţie de situaţie.
INCIDENTE:
1. Revărsarea soluţiei la suprafaţa tegumentului, având drept
cauză pătrunderea parţială a bizoului ȋn grosimea dermului.
1. Lipsa aspectului de coajă de portocală (datorită
pătrunderii soluţiei sub derm).
1. Lipotimie (stare de soc): cauzate de substanţele
injectabile.
1. Necrozarea ţesutului din jurul locului de elecţie.

De ştiut: Injecţia ID se poate efectua pe orice suprafaţă a coapsei ȋn scop anestezic.


Asistenta pregăteşte pentru stările de şoc hemisusccinatul de hidrocortizon când injecţia are ca
scop testarea sensibilităţii organismului la diferiţi alergeni.
Ȋn cazul IDR la un medicament, ca şi situaţia IDR-ului la tuberculină, se dezinfectează

93
tegumentul ȋnante de efectuarea tehnicii, nu şi după.

Fişa tehnică nr.14


RECOLTAREA URINEI

Recoltarea urinei pentru UROCULTURǍ:

MATERIALE NECESARE:
 Recipient steril;
 Manusi de protectie.

TEHNICA: Bolnavul este pregătit psihic şi fizic, se recomandă bolnavului recoltarea


urinei pentru urocultură după ȋntreruperea tratamentului cu antibiotice.Urina este recoltată
dimineaţa, ȋn recipient steril, după efectuarea toaletei organelor genitale externe cu apă şi săpun
şi uscarea regiunii cu comprese sterile.
Bolnavul este educat să urineze primul jet şi se recoltează ȋn urocultor jetul din mijloc
94
fără a ȋntrerupe jetul şi fără a atinge gura urocultorului de tegumentul bolnavului sau de lenjerie.
Se trimit la laborator ȋn maxim 2h 20 ml urină.

Recoltarea urinei pentru SUMAR DE URINǍ ȘI SEDIMENT URINAR:

Bolnavul este instruit să recolteze urina ȋntr-un urocultor curat, nesteril, de unică
folosinţă din prima urină matinală după ce ȋn prealabil şi-a făcut toaleta organelor genitale.
Se trimite sumarul de urină la laborator ȋn maxim 1 h de la prelevare.

Fişa tehnică nr.15


ALIMENTAŢIA ȘI HIDRATAREA BOLNAVULUI PRIN PERFUZII

Ȋn organism apa o găsim ȋn 2 stări:liberă şi fixă.Apă fixă sau apă structurală intră ȋn
compoziţia moleculelor.Apa liberă sau circulantă reprezintă 70% din greutatea organismului din
care 50% este repartizată ȋn interiorul celulelor,reprezentând lichidul intracelular,15% ȋn spaţiile
lacunare,reprezentând lichidul interstiţial şi 5% circulă ȋn vase,reprezentând lichidul plasmatic.
Lichidul interstiţial şi cel plasmatic sunt numite “lichide extracelulare”.
Mediul intern al organismului este o soluţie apoasă de săruri minerale formând partea
fundamentală a plasmei sanguine,a limfei şi a lichidului interstiţial.Apa menţine ȋn soluţie o serie
de săruri minerale care menţin presiunea osmotică a lichidelor din organism.
Nevoia de apă a adultului este de 2000 – 2500 ml/24 h,iar la copil nevoia de apă este mai
mare:
 ȋn primele 6 luni: 180 ml apă/kg corp
95
 ȋntre 6 si 9 luni: 150 ml apă/kg corp
 ȋntre 9 si 12 luni: 120 ml apă/kg corp
 peste 12 luni: 100 ml apă/kg corp
Necesarul de apă este acoperit prin alimentele consumate zilnic sub formă de lichide,fie
sub formă de apă conţinută de alimentele solide.
Eliminarea apei din organism se face pe mai multe căi:
 1000-1500 ml prin urină;
 500-1000 ml prin transpiraţie;
 350-500 ml sub formă de vapori prin plămâni;
 100-200 ml prin intestine ȋn scaun.
Ȋn mod normal există un echilibru ȋntre lichidele ingerate şi pierderile fiziologice iar ȋn
situaţii patologice(de boală)se produce un dezechilibru ce duce la deshidratare sau
hiperhidratare.Ȋn funcţie de cauză şi mecanismul prin care se instalează aceste dezechilibre pot
interesa sectorul intracelular sau extracelular sau chiar ambele.
Modificările din lichidul extracelular duc la apariţia mai multor sindroame de
deshidratare:
 Deshidratarea izotonă: atunci când aportul insuficient sau pierderile interesează
atat apa cât şi electroliţii ȋn aceeaşi proporţie.Ex.:vărsături,diaree,fistulă
gastrică,aspiraţie gastrică,paracenteza accentuate,hemoragii masive(sunt situaţii ȋn
care se pot pierde 2-3-5 l /24 h)
 Deshidratarea hipertonă: când se elimină apa ȋn cantitate mai mare decât
sărurile şi electroliţii.Ex.: transpiraţii exagerate,diabet zaharat,insolaţie,febră)
 Deshidratarea hipotonă: când se elimină săruri ȋn cantitate mai mare decât apa.
Stabilirea necesităţilor hidrice şi minerale ale organismului se face prin: stabilirea felului
deshidratării şi investigaţii de laborator.Atunci când nu se poate stabili felul deshidratării se
administrează ȋn părţi egale glucoză + soluţii izotonice de săruri minerale.
Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileşte prin ȋnsumarea raţiei de
ȋntreţinere(adică pierderile de lichide/24 h) şi a raţiei de corectare(se face pe baza analizelor de
laborator de către medic) a dezechilibrelor anterioare.
Nevoia de apă a corpului deshidratat se stabileşte după suprafaţa corporală pe bază de
tabele speciale iar a sugarului după greutatea corporală(100-180 ml/kg corp).Valorile obţinute
din totalizarea pierderilor normale ale copilului:
 20-35 ml prin respiraţie/kg corp;
 50-100 ml prin transpiraţie/kg corp;
96
 10-20 ml cu scaunul/kg corp;
 35-40 ml prin urină/kg corp.
+ şi a pierderilor ȋn plus dacă are diaree,febră,vărsături.
Tulburări ale fluidelor
1. Hipovolemie = deshidratare. Se datorează pierderilor excesive sau mişcării fluidului
( acumulare anormală de fluid ȋn diferite zone ale organismului ). Ex. edem periferic,
hematom, ascită ( ascita = lichid ȋn cavitate peritoneală )
Volumul deficitar de lichid ( hipovolemie şi deshidratare ) provoacă urmatoarele
manifestări:
 pielea uscată cu cu turgor redus ( turgor = lipsa elasticităţii )
 membrane, mucoase brusc uscate
 limba arsă
 ochi adânciţi, sete , letargie
 scăderea eliminării urinare
 tahicardie, hTA
 scăderea presiunii venoase centrale
 creşterea hemoglobinei şi a hematocritului
 creşterea ureei sanguine
 urina concentrată cu densitate mare
Rolul asistentei:
 face zilnic bilanţul hidric
 cântăreşte zilnic pacientul
 monitorizează funcţiile vitale, analizele de laborator, starea de conştienţă a
pacientului, neliniştea, etc.
 asigură igiena riguroasă a mucoaselor, tegumentelor pentru a preveni atingerea
integrităţii lor
 asigură afectarea măsurilor de prevenire a escarelor
 asigură zilnic 2500ml lichide ( hipervolemie )

2. Excesul volumului de lichid duce la edem ( = lichidul merge ȋn sectorul extracelular şi se


datorează creşterii de Na şi a cantităţii de apă prin retenţie sau ingestie excesivă, scăderii
excreţiei renale de Na şi apă şi scăderii mobilizării de lichide ȋn spaţiul intravascular ).
Excesul de lichid ȋn organism dă urmatoarele manifestări:
 creşterea acută ȋn greutate
97
 edeme periferice
 puls puternic
 ploape edermatiate, HTA
 dispnee ( respiraţie dificilă )
 scăderea densităţii urinare, a HB, a hematocritului
 creşterea presiunii venoase centrale
Rolul asistentei:
 urmăreşte bolnavul să consume cantităţi mici de lichide şi sare
 face zilnic bilanţ hidric
 observă edemul
 educă pacientul privind efectul diureticelor

Tulburări electrolitice
1.Hiponatremia= scăderea Na ȋn sânge
Manifestări: scăderea Na sub 1300ml Eq / l , cefalee, confuzie, anxietate,având un mediu de
siguranţă
2.Hipernatremia
3.Hipopotasomia
4.Hiperpotasomia

Tipuri de fluide :
1. Izotonice – au aceeaşi concentraţie cu lichidul organismului, cu plasma
2. Hipertonice – au concentraţia mai mare decât lichidul organismului, decât plasma
3. Hipotonice – concentraţia mai mică decât lichidul organismului, decât plasma

Soluţii utilizate pentru rehidratare şi remineralizare


1. Soluţie izotonică de NaCl = ser fiziologic: este o soluţie apoasă de 9% NaCl
2. Soluţie hipertonă de NaCl: 10-20% NaCl
3. Bicarbonat de Na: este o soluţie izotonică de 1,4%
4. Lactat de Na este o soluţie izotonică de 1,9%
5. Glucoza: o putem găsi sub 2 forme:
- soluţie izotonică de 4,7%
-soluţie hipertonică de 5,10,20,33,40%
6. Soluţie de glucoză izotonică ce conţine K 2%

98
7. Soluţie de Ringer: este soluţia de electroliţi KCl 0,3g, CaCl 0,5 g, NaCl 8,5 g+ 1000
ml apă
8. Soluţie Darow: 1000 ml apă + KCl 2,8 g; NaCl 4 g, lactat de Na 29 g 20%
9. Soluţie Krebs: NaCl 7 g; KCl 28 g; sulfat acid de K 1,16 g, CaCl2 0,27g, sulfat de
Mg 2,4 g.
10. Soluţie Buttler: NaCl 0,58 g; KCl; sulfat de K bibazic 0,25 g, lactat de Na 20%, -11,2
g; glucoză 24 g+ 1000 ml apă
11. Soluţie Locke: NaCl 9 g, KCl 0,075 g, KCl2 0,10 g, bicarbonat de Na 0,10 g glucoză
1 g + 1000 ml apă
12. Soluţia Therm este o bază ce se combină cu CO2 formând bicarbonate şi este indicată
ȋn acidoza metabolică
13. Soluţie Fisher – este o soluţie alcalină ȋn combaterea acidozei metabolice
14. Ȋnlocuitori ai masei circulante ȋn soluţie de NaCl sau glucoză sunt:
 Dextran 70 - Plasma umană
 Dextran 40 - Sânge integral
 Rheomacrodex - Derivate de sânge
 Marisang - Masa eritrocitară
Căile de hidratare ale organismului
1. Orală = per os = cale fiziologică: se renunţă la această cale ȋn caz de vărsături,
stenoză pilorică şi esofagiană, negativism alimentar.
2. Duodenală – administrarea lichidelor se face prin sondă duodenală picătură cu
picătură : 60-100 picături pe minut.
3. Calea rectală : clismă prin picătură cu picătură.
4. Subcutanată : se face prin perfuzii. Resorbţia este foarte lentă şi poate determina
accidente: necroza ţesuturilor, flegmoane, complicaţii septice.
5. Perfuzia intravenoasă : este introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură a
soluţiei medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică, hidroionică şi
volemică a organismului.

Perfuzia intravenoasă are ca scop:


 hidratarea şi mineralizarea organismului
 administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit
 depurative, adică diluează şi favorizează excreţia din organism a produselor toxice
 completează proteinele sau alte componente sangvine

99
 alimentare parenterală
Materiale necesare:
 trusă sterilă pentru perfuzat
 soluţie hidratantă sterilă şi ȋncălzită la temperatura corpului
 garou
 tăviţă renală
 stativ pentru suspendarea pungilor cu soluţie perfuzabilă
 seringi şi ace sterile
 muşama, aleză
 pensă hemostatică
 casoletă cu câmpuri sterile, comprese sterile, soluţii dezinfectante ( alcool, tinctură de
iod )
 romplast, foarfece, vată
Etape de execuţie:
1. Pregătirea materialelor şi instrumentelor:
 pe o tavă acoperită cu un camp steril pregătim materialele mai sus amintite
 se pregăteşte flaconul şi trusa de perfuzie şi se fixează pe stativ
 vom fi foarte atenţi să eliminăm aerul din lumenul tubului de perfuzie, iar amboul
tubului să nu atingă nimic din jur atunci când ȋl suspendăm pe stativ, pt a nu desteriliza

2. Pregătirea fizică şi psihică a pacientului:


 se aşează bolnavul ȋn decubit dorsal, comod, cu braţul ȋn extensie şi pronaţie
 sub braţ punem o pernă tare acoperită cu muşama şi aleză
3. Efectuarea perfuziei:
 spălare pe mâini cu apă şi săpun
 se dezinfectează şi badijonează locul puncţiei
 se face puncţia venoasă şi se adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac
 se deschide imediat prestubul pt a permite scurgerea lichidului ȋn vena şi se reglează
viteza de scurgere a lichidului ȋn venă cu ajutorul prestubului la 60 pic / minut.
 pe urmă, se fixează ȋn leucoplast porţiunea de tub de lângă ac şi acul pe pielea
bolnavului
 se supraveghează modul de funcţionare al aparatului şi starea bolnavului

100
 dacă există mai multe flacoane cu soluţie de perfuzat, schimbarea flaconului gol cu
cel plin se face astfel: ȋnainte ca flaconul să se golească complet se ȋnchide prestubul
şi se racordează aparatul de perfuzie la noul flacon; după racordare se deschide
imediat prestubul permiţând lichidului să curgă ȋn venă; schimbarea flaconului se va
face rapid pt ca sangele refulat prin ac să nu se coaguleze şi să fie necesară altă
puncţie venoasă
 după terminarea perfuziei, ȋnainte ca ultimul flacon să se golească, se ȋnchide
prestubul, se aplică pensa hemostatică ȋntre ambou şi tubul de control, se exercită o
presiune asupra zonei cu un tampon şi se extrage acul ( vezi puncţia venoasă )
 pe locul puncţiei se aplică pansament steril fixat cu leucoplast
4. Ȋngrijiri după tehnică:
 se aşează bolnavul comod şi se dau lichide călduţe , fiind supravegheat
5. Reorganizarea locului de muncă:
 trusa de perfuzie se aruncă
 restul materialelor se pregătesc pt sterilizat
 perfuzia se notează ȋn F.T notând : data, cantitatea de lichid de perfuzat, cine a făcut
perfuzia
Accidente, incidente:
1. Hiperhidratarea: la cardiaci, perfuzia ȋn exces poate determina edem pulmonar acut
manifestat prin tuse , expectoraţie, polipnee, creşterea T.A
Măsuri: se reduce ritmul perfuziei sau se ȋntrerupe perfuzia şi se administrează
tonicardiace
2. Embolia gazoasă - apare prin pătrunderea aerului ȋn curentul sanguin
Măsuri: eliminarea aerului din tub ȋnainte de golirea completă a flaconului şi prin
neutralizarea perfuziilor cu presiune.
3. Revărsarea lichidului ȋn ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite sau necroze.
4. Coagularea sângelui pe ac sau canulă.
Măsuri: perfuzarea lichidului cu soluţie de heparină.
5. Nerespectare regulilor de asepsie: poate determina infectare şi apariţia de frisoane,
motiv pt care instalarea perfuziei se face ȋn condiţii de asepsie perfectă.
Organismul uman nu poate trăi decât:
 3 min fără oxigen
 3 zile fără apă
 3 săpt fără hrană

101
Accidente ( perfuzie )
1. Frison şi stări febrile: ȋn cazul nr mare de picături / minut sau utilizarea soluţiilor expirate,
nesterile.
2. Embolie gazoasă ȋnsoţită de sincopa cardiacă- pătrunderea aerului ȋn cantitate mare ȋn circuitul
circulator.
3. Dispnee şi dureri precordiale- supraȋncărcarea inimii la introducerea bruscă de cantităţi mari
de soluţie – se ȋntrerupe perfuzia, se asigură un ritm lent al picăturilor.
4. Hrănirea ȋndelungată prin perfuzie creşte riscul la infecţii prin aspiraţie şi diaree.
5. Compresia vaselor sau a nervilor – datorită folosirii diferitelor aparate sau obiecte de
menţinere a braţului
6. Pt a preveni complicaţiile toate soluţiile folosite I.V le etichetăm cu data, ora, medicaţia
adăugată şi doza
7. Flebita şi necroze- ȋn cazul revărsării soluţiilor hipertonice ȋn ţesuturile perivenoase.
8. Coagularea sângelui pe ac- datorită ȋnfundării acestuia sau bizoul calc ape peretele venei-
scoatem acul.
9. Tromboza: prin mobilizarea cheagului sanguin
10. Limfangita- apariţia traiectului dureros, colorat ȋn roşu şi cald la atingere datorită intoleranţei
la soluţii şi cateter sau greşeli de asepsie.
11. Refularea masivă sanguină – funcţionarea unei artere
12. Embolie de cateter parţială sau totală- prin fixarea neglijentă a acestuia
13. Administarea de glucoză, indiferent de valoarea calorică impune pt a preveni modificarea
glicemiei, tamponarea flacoanelor cu insulină atât pt pacientul cu diabet cât şi pt pacientul cu
valori normale ale glicemiei
Fişa tehnică nr.16
DESHIDRATǍRILE ȘI BILANŢUL HIDRIC

CLASIFICARE:

DESHIDRATAREA IZOTONǍ: când apa şi sărurile minerale sunt eliminate ȋn aceeaşi


proporţie: vărsături, diaree, aspiraţie gastrică sau intestinală, hemoragii masive.
DESHIDRATARE HIPERTONǍ: atunci când apa se elimină ȋn proporţie mai mare şi rămân
sărurile concentrate: insolaţie, diaforeză, diabet zaharat.
DESHIDRATARE HIPOTONǍ: când se elimină sărurile minerale ȋn proporţie mai mare:
poliurie ȋn diabet zaharat sau provocate când se administrează diuretice.
Stabilirea necesarului hidric şi mineral se face prin stabilirea tipului deshidratării.
Simptomele deshidratării şi investigaţiile de laborator:corectarea se face prin evaluarea
pierderilor ȋn 24h,deshidratarea se datorează pierderilor excesive prin vărsături, arsuri, diaree sau
prin acumulare de lichid seros ȋn ţesuturi(edeme).

102
Semne şi simptome: hemoglobina creşte şi hematocritul creşte,diureza scăzută şi urinii
concentrate.

BILANŢUL HIDRIC

Pentru efectuarea bilanţului hidric urmărim INGESTA-EXCRETA.


Pentru a urmări bilanţul hidric ȋn organism este necesar să se noteze atât intrările cât şi ieşirile.
INTRǍRILE: sunt constituite prin apa din alimente şi băuturi(apa, ceaiuri, cafea, sucuri,
supe, fructe). O alta parte din apă este provenită din metabolismul celular dar si din solutii
perfuzabile.
IESIRILE(EXCRETA): sunt constituite din:
scaun
urina
perspiratie
transpiratie
menstra
pierderi patologice cum ar fi: diaree, varsaturi, hipertermie, drenaje, hemoragii masive, aspiratie
gastrica sau intestinala.

Vor fi de asemenea masurate si calculate si notate in BILANTUL HIDRIC.


Pentru fiecare grad de temperature peste 37gradeC se va calcula o pierdere suplimentara de apa
de 500mL.
Se va nota ori de cate ori a fost schimbat un pansament si gradul de schimbare al acestora, stiind
ca printr-un pansament abundant imbibat se pot pierde circa 500-700 mL apa.
EXEMPLU: BILANT HIDRIC:
INGESTA:
LICHIDE=1500ML.
ALIMENTE=600ML.
APA REZULTATA DIN METABOLISMUL ALIMETAR=400ML.

TOTAL=2500ML.

EXCRETA:
SCAUN= 200ML.
DIUREZA=1600ML.
TRANSPIRATIE=400ML.
MENSTRA=200ML.
PERSPIRATIE=100ML.
TOTAL=2500ML.
DACA INTERVINE PATOLOGICUL AVEM:
INTRARI: VEZI MAI SUS.
IESIRI:
VARSATURI=400ML.
SCAUN DIAREIC=500ML.
DIAFOREZA=600ML.
PENTRU ECHILIBRU INTERVENIM CU PEV SER GLUCOZAT=1500ML.

103
Fişa tehnică nr.17
Colecistografia

Colecistografia reprezintă radiografierea veziculei biliare (colecistului) umplută cu


substanţă de contrast, administrată pe cale orală.
Pregătirea materialelor constă în pregătirea unui prânz compus din ouă, smântână şi unt
cu pâine sau 50g de ciocolată, cărbune animal, triferment, substanţă opacă (RAZEBIL sau acid
iopanoic); antihistaminice.
Pregătirea psihică şi fizică a pacientului:
- se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea efectuării tehnicii;

104
- se administrează pacientului cu 2-3 zile înaintea examinării cărbune animal de 2 ori pe zi, câte
două tablete şi regim hiperprotidic;
- cu 1-2 zile înaintea efectuării colecistografiei se administrează pacientului un regim dietetic
uşor digerabil, evitând alimentele cu conţinut bogat în celuloză şi hidrocarbonate concentrate;
- în ziua precedentă examenului, la orele 12, se administrează pacientului un prânz compus din
ouă, smântână şi unt cu pâine ( provoacă contracţii puternice şi golirea vezicii biliare); dacă acest
prânz provoacă accese dureroase, el poate fi înlocuit cu 50g ciocolată sau cu sondaj evacuator;
- după masă se efectuează o clismă evacuatoare cu ser fiziologic sau ceai de muşeţel călduţ,
pentru evacuarea gazelor din colon;
- se testează toleranţa de razebil: după masă la orele 16, se administraeză pacientului pentru a
observa dacă nu are hipersensibilitate la iod. Dacă apare roşeaţa, senzaţia de arsură, furnicături,
tahicardie, greţuri, urticarie, ameţeli, stare de rău general, pacientul are hipersensibilitate la iod şi
se întrerupe administrarea. Dacă pacientul suportă bine iodul (nu apar simptome de intoleranţă la
20-30 minute) se administrează celelalte 3 tablete de razebil în decurs de 5 minute.
- se aşează pacientul în decubit lateral, timp de 30-60 minute;
- înainte de efectuarea radiografiei se efectuează pacientului o clismă evacuatoare;

- pacientul este condus la serviciul de radiologie (după 14-16 ore şi respectiv 10-14 ore, când
vezicula biliară se umple cu substanţă de contrast);
- pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi aşeze pe masa de examinare, în cazul în care vezicula nu
s-a umplut cu substanţă opacă, se mai administrează 4 tablete de razebil (sau 6 tablete de acid
iopanoic), iar examinarea se repetă a 3 a zi;
- se administrează prânzul Boyden (două gălbenuşuri de ou frecate cu 30g zahăr sau 50g
ciocolată);
- se efectuează radiografii în serie, la 30-60-90 minute.
Îngrijirea pacientului după efectuarea tehnicii:
- pacientul va fi ajutat să se îmbrace şi va fi condus la pat;
- se notează examenul în foaia de observaţie.
- de la administrarea substanţei de contrast până la terminarea examinării, pacientul nu va primi
mâncare, băutură, medicamente sau purgativa şi nu va mai fuma. Acidul iopanoic se
administrează o tabletă din 10 în 10 minute, cu puţină apă fără a le sfărâma.

105
Fişa tehnică nr.18
Colangiografia

Colangiografia reprezintă radiografierea căilor biliare, inclusiv a colecistului pline cu


substanţă de contrast, administrată pe cale intravenoasă.
Pregătirea materialelor – pobilan, antihistaminice, hemisuccinat de hidrocortizon,
medicamente de urgenţă (glucoza pentru perfuzii, romergan, norartrinal), aparat de perfuzie,
aparat de oxigeno-terapie, seringă de 20 mm şi ace sterile pentru injecţii intravenoase, materiale
pentru clismă.
Pregătirea psihică şi fizică a pacientului:
106
- anunţă pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii;
- în dimineaţa examinării se efectuează o clismă evacuatoare;
- pacientul nu necesită o pregătire dietetică.
Testarea toleranţei pacientului la iod (substanţa de contrast):
- se instalează în sacul conjunctival al unui ochi o picătură din fiola de pobilan; în caz de reacţie
hiperergică în decurs de 5 minute apare o hiperemie conjunctivală a ochiului respectiv sau prurit
intens;
- se injecteajă intravenos foarte lent 1 ml de substanţă şi se supraveghează pacientul pentru a
observa dacă apare reacţie hiperergică (roşeaţă şi edem al feţei, cefalee, dispnee, greţuri şi
vărsături);
- dacă apar semnele reacţiei, se întrerupe administrarea pobilanului;
- reacţia hiperergică se combate urgent cu norartrimal, se administrează oxigen şi se anunţă
medicul reanimator.
Administrarea substanţei de contrast:
- dacă toleranţa organismului este bună, pacientul este aşezat pe masa radiologică;
- se administrează substanţa opacă încălzită la temperatura corpului forte lent (în decurs de 10
minute); la adulţi o fiolă de 20 ml pobilan 30-50%; la copii 1 ml sau 0,45 substanţă activă pe
kilocorp;
- după terminarea injecţiei se execută radiografiile. Căile intrahepatice şi extrahepatice se
opacifiază în 15-20 minute, dacă pe filmele executate nu apar vizibile căile biliare, la 40 minute
după terminarea injecţiei, se administrează 2-3 linguri sirop de codeină 2%.
Îngrijirea pacientului după tehnică:
- pacientul va fi ajutat să se îmbrace, va fi condus în salon şi instalat comod în pat;
- se notează examenul în foaia de observaţie.
Siropul de codeină se administrează imediat după injectarea pobilanului la bolnavii cu
colecistomie sau la care Colangiografia se repetă. Prânzul Boyden se administrează după
executarea radiografiei, având scopul provocării contradicţiei veziculei biliare, efectuându-se
radiografii ulterioare în serie la intervale de timp de 30-60-90 minute. Aceasta nu se
administrează la pacienţii cu colecistomie, cu calculoză biliară, boala Basedow, insuficienţă
renală acută, icter.

107
Fişa tehnică nr.19
Tubajul duodenal

Sondajul sau tubajul duodenal reprezintă introducerea unei sonde Elinhorn dincolo de
pilor, realizând o comunicare între duoden şi mediul exterior.
Scop:
Explorator:
- Extragerea conţinutului duodenal format din conţinutul gastric, bilă (A, B, C), suc pancreatic şi
secreţie proprie;
- Aprecierea funcţiei biliare hepatice, a căilor extrahepatice;
108
- Descoperirea unor modificări anatomo-patologice ale organelor care dau aspectul, cantitatea,
compoziţia chimică sau morfologică sucurilor extrase prin sondaj;
- Evidenţierea unor boli parazitare ale duodenului sau căilor biliare.
Terapeutic:
- Drenarea căilor biliare şi introducerea unor medicamente care au acţiune directă asupra
ficatului, a căilor biliare sau a tubului digestiv. Acestea vor acţiona fie local, fie se vor resorbi
prin pereţii intestinali, ajungând prin vena portă în ficat, de unde apoi vor fi excretate împreună
cu bila în căile biliare, urmând calea circulaţiei entero- hepatice;
- Alimentaţia artificială – se introduc lichide hidratante şi alimente lichide în organismul
pacienţilor inconştienţi sau cu imposibilitatea de înghiţire;
- Aspiraţie continuă: în cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale; după intervenţii chirurgicale
pe tub digestiv (postoperator).
Generalităţi:
- se verifică totodată şi permeabilitatea căilor biliare;
- se pot localiza procesele patologice hepatobiliare, prin separarea bilei veziculare de cea
hepatică din conţinutul sucului duodenal;
- analiza sucului pancreatic urmăreşte dozarea fermenţilor din conţinutul lui;
- recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal.
Pregătirea materialelor:
- de protecţie: muşama şi aleza, şort de cauciuc sau alt material impermeabil, prosoape;
- sterile: sonda Einhorn, două seringi de 20 ml, mânuşi de cauciuc sterile, pensă hemostatică,
medii de cultură, eprubete;
- nesterile: tăviţă renală, tavă medicală, stativ pentru eprubete, pahar cu apă aromată, pernă
cilindrică dură sau pătură rulată, hârtie de turnesol roşie sau albastră;
- medicamente: sulfat de magneziu 30%, ulei de măsline, novocaină, soluţii necesare hidratării şi
alimentării ( materialele se aleg în funcţie de scopul sondajului);
- pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.
Psihic:
- se informează pacientul;
- i se explică necesitatea tehnicii.
Fizic:
- pacientul va fi nemâncat;
- se izolează patul cu un paravan;
- se protejează cu muşama şi aleza;
- se aşează pacientul în poziţia şezând la marginea patului
109
- se protejează şorţul din material plastic;
- se îndepărtează proteza;
- i se dă taviţa renală sa o ţină sub bărbie.
Execuţia – introducerea sondei:
- asistenta se spală pe mâini şi îmbracă mânuşi sterile;
- prinde sonda umezită cât mai aproape de olivă şi o introduce cu blândeţe prin cavitatea bucală
sau nazală până în faringe;
- cere pacientului să respire adânc, cu gura deschisă şi să înghită de câteva ori până când oliva
trece în esofag;
- cu mişcări blânde ajută înaintarea sondei până la marcajul de 45 cm la arcada dentară, moment
în care se consideră co sonda a trecut de cardia şi a pătruns în stomac;
- se aşează pacientul în decubit lateral drept, cu trunchiul uşor ridicat şi capul în jos, coapsele
flectate pe bazin;
- se introduce perna cilindrică sub regiunea hepatică;
- se împinge uşor sonda spre pilor până la marcajul de 60 cm;
- se continuă introducerea sodei cu răbdare şi atenţie concomitent cu acţiunea de înghiţire a ei de
către pacient (1-2 cm la 3-5 minute);
- când diviziunea 75 cm se află la arcada dentară. Oliva sondei a ajuns în duoden (după cca 1-1 şi
½ ore de la pătrunderea ei în stomac;
Verificarea poziţiei sondei:
- dacă nu se scurge bilă sau lichidul scurs nu are aspectul bilei se verifică dacă sonda a ajuns în
duoden sau nu s-a încolăcit în stomac;
- se insuflă 60 ml de aer prin sondă cu seringa şi după un minut se aspiră; dacă sonda a ajuns în
duoden se recuperează mai puţin de 20 ml;
- se introduc 10 ml de lapte care nu mai poate fi extras dacă sonda a ajuns în duoden, dar poate fi
extras dacă se află în stomac; se face control radiologic, sonda urmărindu-se sub ecran, ea fiind
vizibilă datorită impregnării cu săruri de plumb.
Captarea bilei:
- după 1-1 ½ de la pătrunderea sondei în stomac, la capătul liber al sondei apare bila A,
coledociană de culoare galben-aurie, care se colectează într-o eprubetă;
- se verifică reacţia sucului duodenal cu hârtia de turnesol;
- se introduc prin sondă 40 ml soluţie sulfat de magneziu 33%, sterilă, încălzită la temperatura
camerei pentru a favoriza drenarea bilei veziculare;
- se închide extremitatea liberă a sondei prin înnodare sau cu o pernă;

110
- după 15-30 minute se deschide sonda şi se colectează 30-40 ml bilă vâscoasă de culoare
castanie – bila B, veziculară;
- la indicaţia medicului se pot recolta 3-5 ml bilă B într-o eprubetă sterilă sau pe medii de cultură
pentru examen bacteriologic;
- după evacuarea bilei B se colectează o bilă clară care provine direct din ficat – bila C hepatică,
aceasta fiind în cantitate mai mare se va capta într-un recipient corespunzător;
- extragerea sondei se face după ce se insuflă câţiva ml de are şi se închide capătul liber cu o
pensă;
- extremitatea sondei se va ţine sub nivelul stomacului pacientului pentru a împiedica scurgerea
conţinutului ei în faringe sau în cavitatea bucală; se goleşte conţinutul sondei şi se aşează în
tăviţa renală.
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
- se oferă un pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii;
- se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie;
- se îndepărtează şorţul din material plastic;
- se aşează pacientul în poziţie comodă.
Pregătirea produsului pentru examen de laborator:
- se determină cantitatea de bilă obţinută;
- se etichetează recipientele;
- se trimit probele la laborator.
Accidente:
- înnodarea sondei datorită contracţiilor pereţilor stomacului în timpul senzaţiei de vărsături;
- încolăcirea sondei în stomac;
- greţuri şi vărsături;
- imposibilitatea drenării: bilei cauzată de un obstacol funcţional (spasmul sfincterului Oddi) sau
anatomic (coagularea bilei vâscoase, malformaţii, compresiuni prin tumori de vecinătate).
Sunt situaţii când sonda nu pătrunde în duoden datorită spasmului piloric în acest caz se
încearcă neutralizarea sucului acid stomacal cu bicarbonat de sodiu soluţie 10%-20-40 ml
.Relaxarea spasmului piloric se face prin administrarea de medicamente antispastice.
În cazul înnodării sondei în stomac extragerea se va face cu atenţie pe cale bucală cu ajutorul
unei spatule linguale a unei pense. Relaxarea sfincterului Oddi se poate realiza prin introducerea
a 5-10 ml novocaină soluţie 1-2 %.Trebuie evitată aspirarea conţinutului sondei la extragerea ei,
oboseala pacientului prin prelungirea duratei sondajului peste 3 ore; grăbirea înaintării sondei;
depăşirea duratei de execuţie (3 ½ ore).

111
112