CAPITOLUL I NOŢIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE

APARATUL DIGESTIV

1.1.NOŢIUNI DE ANATOMIE

Aparatul digestiv reprezinta totalitatea organelor care realizeaza

transformarile fizice si chimice ale alimentelor, adica digestive.

Aparatul digestiv este format dintr-un tub, care se întinde între cavitatea
bucala si anus - numit tubul digestiv si dintr-o serie de organe glandulare care îsi
varsa produsii în acesta - numite glande anexe ale tubului digestiv.

7
TUBUL DIGESTIV

Tubul digestiv sau tractul digestiv se deschide la exterior prin doua orificii:

- bucal

- anal

El nu este la fel de gros pe toata lungimea sa si de aceea i se disting mai

multe segmente, care poarta diferite denumiri.

Începând de la orificiul bucal spre cel anal, acestea sunt:

-cavitatea bucala;

-faringele;

-esofagul;

-stomacul;

-intestinul subtire;

-intestinul gros.

Fiecare segment prezinta caracteristici specifice în alcatuirea lor. Cu toate acestea,

în general au o structura asemanatoare.

STRUCTURA PEREŢILOR TUBULUI DIGESTIV

Peretii tubului digestiv sunt formati, în general, din patru tunici care, de la
exterior spre interior sunt:

8
 a) Tunica musculara - este formata din fibre musculare striate, în regiunea
faringiana si în portiunea superioara a esofagului si din fibre musculare netede în
tot restul tubului digestiv.

Dupa dispunerea lor, fibrele musculare sunt: longitudinale si circulare.

Fibrele musculare longitudinale sunt asezate la exterior si prin contractia lor
largesc si scurteaza tubul digestiv, iar fibrele musculare circulare sunt asezate în
interior si prin contractia lor ingusteaza si lungesc tubul digestiv.

Muschii netezi se contracta sub actiunea fibrelor parasimpatice (nervii largi)

si se relaxeaza sub actiunea fibrelor simpatice.

b) Tunica submucoasa - este formata din tesut conjunctiv lax si fibre

elastice. La nivelul faringelui, ea corespunde tunicii fibroase a acestui segment.

c) Tunica mucoasa - este patura care captuseste tractul digestiv de la

orificiul bucal pâna la orificiul anal, fiind în continuarea tegumentului.

Ea este formata din doua straturi:

1.Epiteliul mucoasei - are o structura variata, depinzând de functiile pe care

le îndeplinesc segmentele respective.

Astfel, în cavitatea bucala, faringe si esofag epiteliul este stratificat, iar în

restul tractului digestiv (stomac, intestine) este simplu. Epiteliul da nastere la o
serie de glande anexe ale mucoasei tubului digestiv.

Aceste glande pot fi în forma de tuburi simple sau ramificate sau în forma de
acini. Ele produc substante necesare pentru unirea particulelor alimentare
sfarâmate (bolul alimentar), fie pentru transformarile chimice ale alimentelor.

9
 2.Coreonul mucoasei - este format din tesut conjunctiv lax si are rol de a
permite mucoasei sa aiba o oarecare mobilitate.

Tunica mucoasa îndeplineste trei roluri: digestiv (de secretie), de absorbtie si

de protectie. Rolul în digestie se manifesta prin secretia unor fermenti necesari
transformarilor chimice ale alimentelor.

Alimentele digerate, pentru a ajunge în sânge si în limfa, sunt absorbite prin

mucoasa, care îndeplineste prin aceasta functia de absorbtie.

În anumite conditii, tunica mucoasa nu lasa sa treaca prin ea unele substante

care ar fi daunatoare organismului. În felul acesta ea joaca un rol de protectie a
organismului.

Segmentele tractului digestiv care se gasesc sub diafragm - portiunea

abdominala a esofagului, stomacul, intestinele.

d) Tunica seroasa - nu este altceva decât peritoneul visceral, una din fetele
peritoneului, care înlesnesc miscarile diferitelor segmente abdominale ale tractului
digestiv sau le fixeaza.

SEGMENTELE TUBULUI DIGESTIV

 CAVITATEA BUCALĂ Cavitatea bucala este primul segment al

tubului digestiv si comunica cu exteriorul prin orificiul bucal, iar în interior cu
faringele.
Orificiul bucal este delimitat de buza superioara si de buza inferioara; ele
reprezinta doua repliuri musculomembranoase, având în grosimea lor muschiul
orbicular al buzelor.

10
  FARINGELE Faringele este al doilea segment al tubului digestiv si
se afla asezat înapoia cavitatii bucale si nazale si deasupra orificiului superior al
laringelui si al esofagului. El este localizat unde se încruciseaza calea respiratorie
cu calea digestiva. Se întinde de la baza craniului pâna la esofag.
 ESOFAGUL Esofagul este un organ tubular,lung de 25 - 30 cm. Când
este gol are aspectul unui tub turtit, iar când trec alimentele prin el, se largeste si
are un diametru de 2 - 2,5 cm. Porneste de la partea inferioara a laringo-faringelui,
coborând vertical între coloana vertebrala si trahee, trece prin mediastinul
posterior, strabate diafragmul prin orificiul diafragmatic esofagian (hiatusul
esofagian) care se afla anterior fata de cel aortic.
 STOMACUL Stomacul este segmentul cel mai larg al tubului
digestiv. Se afla în cavitatea abdominala, în partea stânga, sub diafragm. La omul
viu are pozitie verticala, iar la cadavru este aproape orizontal.
Raporturi - stomacul se gaseste situat în etajul supramezocolic, având în
partea de sus, înainte si la dreapta raporturi cu diafragmul, ficatul si micul
epiploon, la stânga cu splina, în jos cu colonul transvers, înainte cu peretele
abdominal si înapoi cu pancreasul, rinichiul si splina.

Configuratia externa - are forma de cimpoi, masurând când este plin

moderat 25 cmlungime, 10 cm latime si 8 cm grosime; capacitatea mijlocie atinge
1.300 ml.

Prezinta trei portiuni:

-fundul sau tuberozitatea - este partea cea mai larga si priveste spre
diafragm;

-corpul - este partea mijlocie;

11
 -portiunea pilorica sau portiunea orizontala - este partea inferioara, cea mai
îngusta a stomacului.

Stomacul are doua fete - una anterioara si alta posterioara si doua margini
sau curburi:

-mica curbura - care este concava si orientata spre dreapta;

-marea curbura - care este convexa si orientata spre stânga, având o lungime
de 40 cm.

Stomacul, prin cele doua extremitati ale sale, este în legatura cu esofagul si
intestinul subtire.

Orificiul prin care comunica cu esofagul se numeste cardia si este usor

dilatabil, având un muschi sfincter slab dezvoltat, iar orificiul dinspre intestinul
subtire ne numeste pilor si este închis printr-un muschi - sfincterul piloric.

La nivelul pilorului, mucoasa stomacala prezinta o prelungire a carei

margine libera este îndreptata spre intestin, formând valvula pilorica.

 INTESTINUL SUBŢIRE Intestinul subtire este segmentul cel mai

lung al tubului digestiv, ajungând la 6 - 9 m. Începe de la orificiul piloric al
stomacului si se întinde pâna la valvula ileocecala.
Pentru a avea loc în cavitatea abdominala, prezinta un traseu foarte sinuos.
Diametrul sau este de 5 cm la pilor si scade la 2 cm la extremitatea terminala.

Intestinul subtire are doua portiuni:

-duodenul - începe la pilor si se termina la unghiul duodenojejunal. Are

forma de potcoava, cu o lungime de 25 - 30 cm si este segmentul fix al intestinului

12
subtire, neputând sa-si schimbe pozitia, fiind în cea mai mare parte retroperitoneal
si în raport cu peretele posterior al abdomenului.

Cavitatea sa înconjoara capul pancreasului si în ea se deschid: canalul

pancreatic (Wirsung) si canalul coledoc, printr-o proeminenta mamelonara papila
(caruncula) mare - în grosimea careia se afla ampula Vater.

Deasupra acesteia se afla o alta papila, mai mica - papila (caruncula) mica,
unde se deschide canalul accesoriu al pancreasului (Santorini).

-jejuno - ileonul - este portiunea cea mai larga a intestinului subtire. Începe
de la unghiul duodenojejunal si tine pâna la valvula ileocecala.

Desi din punct de vedere structural portiunea intestinului cuprinsa între

duoden si intestinul gros nu prezinta nici o deosebire, totusi, aceste segment a fost
împartit în jejun si ileon.

Jejuno - ileonul se deosebeste de duoden prin faptul ca prezinta o mare

mobilitate, de aceea se mai numeste intestinul mobil. Mobilitatea se datoreaza
suspendarii acestei parti printr-un mezou - mezoul intestinului subtire - de peretele
abdominal.

Jejuno - ileonul se mai caracterizeaza prin aceea ca prezinta numeroase

îndoituri, anse intestinale, în numar de 14 - 16.

Ultima portiune a intestinului subtire - ileonul - se termina în fosa ileaca

dreapta a abdomenului, deschizându-se în intestinul gros prin orificiul ileocecal.
Aici se gaseste valvula ileocecala, care se deschide numai dinspre intestinul gros -
nu pot trece catre intestinul subtire.

13
  INTESTINUL GROS Intestinul gros este ultimul segment al tubului
digestiv. El continua intestinul subtire si se întinde de la valvula ileocecala pâna la
orificiul anal.
Are aproximativ lungimea corpului (1,50 - 3 m), iar lumenul este portiunea
initiala de circa7 cm si merge descrescând catre partea terminala, unde ajunge de
3,50 - 4 cm; este asezat pe partile marginale ale abdomenului, în jurul masei
formulate de intestinul subtire, luând forma literei "U" rasturnata si alcatuieste
cadrul colic.

Intestinul gros prezinta trei portiuni:

 cecul - Intestinul subtire nu se deschide la capatul intestinului

gros, ci putin mai sus, formându-se astfel dedesubtul deschiderii lui un "fund de
sac", care este cecul; acesta se continua în jos si medial (pozitia cea mai
frecventa) cu apendicele cecal, lung de 4 - 10 cm.
 colonul- este lung de 1,50 m si începe de la valvula ielocecala
si se termina la rect. Este împartit în patru portiuni:
-colon ascendent - care începe de la valvula ielocecala si se termina
sub fata inferioara a ficatului, unde formeaza unghiul hepatic sau flexura
colica dreapta.

-colonul transvers - care începe de la unghiul hepatic al colonului si se

continua pâna la splina, unde se îndoaie si formeaza sub acesta unghiul
splenic sau felxura colica stânga si este situat orizontal sau în forma literei
"V";

-colonul descendent - care începe de la unghiul splenic si se termina la

colonul sigmoid, în fosa iliaca stânga.

14
 -colonul sigmoid - este în forma de "S", începe în fosa iliaca stânga si
tine pâna în dreptul vertebrei a treia sacrale (S3), unde se continua cu rectul.

Colonul sigmoid vine în raport cu oscul sacral si vezica urinara la barbat, iar
la femeie si cu uterul.

Din loc în loc, colonul prezinta sugrumari - numite plici semilunare si parti
proeminente - numite haustre sau boseluri, dând aspectul unor încretituri largi.
Aceasta se datoreaza faptului ca benzile musculare din lungul intestinului - numite
tenii musculare, sunt mai scurte decât lungimea sa si din cauza aceasta îl
cuteaza,iar prin contractia lor produc ceea ce se cheama peristaltism.

15
 Pe suprafata intestinului gros se mai observa si un fel de ciucuri - numiti
apendici sau ciucuri epiploici, care sunt formatiuni groase, acoperite de peritoneu.

Teniile, haustrele, plicile semilunare si apendicii epiploici dau caracteristica

intestinului gros.

Colonul transvers si cel sigmoid, fiind prevazute cu mezou, sunt portiunile

mobile ale colonului, pe când celelalte portiuni (colonul ascendent si cel
descendent) sunt fixe.

 RECTUL este portiunea terminala a intestinului gros, având o

lungime de 15 - 20 cm. Calibrul si traiectul sau nu sunt uniforme.
Prima portiune a sa, care este continuarea colonului sigmoid, este dreapta si
are un calibru uniform. Sub aceasta se afla o dilatatie, care are dimensiuni destul de
mari - ampula rectala. Aceasta se continua cu o portiune relativ dreapta - canalul
anal.

Canalul anal prezinta spre portiunea sa terminala regiunea hemoroidala si

sinusurile rectale si apoi se termina cu orificiul anal (anus), care prezinta muschi
sfincteri:

-intern - format din muschi circulari, netezi, deci involuntar;

-extern - format din muschi circulari striati, deci voluntar.

La nivelul rectului, tunica musculara nu mai formeaza tenii. Fibrele

musculare sunt uniform repartizate în pereti, ca si la intestinul subtire. Pe prima
portiune a sa rectul prezinta un mezou (continuarea mezoului de pe colonul
sigmoid), ceea ce îi confera o mare mobilitate. Aceasta lipseste pe ultima portiune,
iar de aceea portiunea terminala a rectului este imobila.

16
GLANDELE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV

Glandele anexe ale tubului digestiv sunt:

 Glandele salivare - sunt glande exocrine ale caror canale se deschid în

cavitatea bucala;
-produc saliva cu ajutorul careia se realizeaza digestia bucala;

-se pot grupa dupa marime în: glande salivare mici si glande salivare mari.

 Ficatul - este cea mai mare glanda din organism;

-se afla situata în cavitatea abdominala în partea superioara dreapta, imediat
sub diafragm, iar lobul sau stâng se întinde pâna la epigastru sau în loja hepatica;

-este asezat transversal în abdomen, are lungimea de aproximativ 28 cm,

diametrul antero - posterior de 18 cm, înaltimea de 8 cm, greutatea de circa 1.500
g si culoarea rosu - caramiziu (contine o mare cantitate de sânge).

17
 -pe langa faptul ca ficatul reprezinta organul vital ce detoxifica sangele de
agentii nocivi ai organismului,acesta este implicat si in procesul dedigestie prin
secretia bilei ,un lichid ce actioneaza cu predilectie in degradarea grasimilor.Intre
mese bila se acumuleaza in vezicula biliara(colecist).

 Pancreasul –este o glanda mixta, retroperineala, situata inapoia

stomacului. El are doua functii respectiv exocrina si endocrina.
- Functia exocrina este implicata in digestie, fiind responsabila cu elaborarea
si secretia sucului pancreatic, un lichid care contine echipament enzimatic capabil
sa degradeze toate tipurile de substante alimentare.

18
 - Functia endocrina ocupă doar 2% din masa organului şi este format din
insulele lui Langerhans. Acestea sunt răspândite difuz prin pancreasul exocrin
(exact ca insulele împrăştiate prin ocean). Numărul total al acestor insule variază
între 500.000 şi 2.000.000, iar diametrul lor nu depăşeşte 400 de micrometri.
Insulele sunt formate din celule şi capilare. Rolul capilarelor este de a prelua
secreţia endocrină a pancreasului.

1.2.FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Functiile aparatului digestiv constau în transformarea alimentelor în asa fel

încât sa poata fi asimilate de organism. Aceste transformari se realizeaza treptat,
de-a lungul tubului digestiv, prin actiunea sucurilor digestive; alimentele astfel
transformate sunt absorbite în sânge si limfa la nivelul peretelui acestuia.

 DIGESTIA Prin digestie se înteleg toate transformarile fizice si

chimice pe care le sufera alimentele în tubul digestiv, pentru a le face capabile sa
strabata mucoasa acestuia si sa ajunga în sânge si limfa.

19
 Substantele alimentare se gasesc în natura împreuna cu unele substante care
nu sunt folositoare organismului si care trebuie separate de substantele alimentare
si eliminate din organism.

Digestia realizeaza si aceasta separare a substantelor alimentare de cele

nealimentare.

a) Digestia fizica a alimentelor consta, în primul rând, în faramitarea si

înmuierea acestora prin masticatie.Alimentele, desi contin întotdeauna o cantitate
de apa, au o consistenta care nu permite digerarea. De aceea, ele sunt amestecate
cu diferite sucuri digestive (saliva) si înmuiate. Dupa aceasta, alimentele sufera o
transformare fizica, ce consta într-o farâmitare, adica o prefacere a lor în particule
cât mai mici,cu ajutorul dentitiei.

b) Digestia chimica a alimentelor consta într-o simplificare a moleculelor

substantelor alimentare.

Substantele alimentare sunt formate din molecule complexe, care nu pot fi

absorbite, dar prin actiunea sucurilor digestive, acestea sunt transformate în
molecule mai simple, care pot sa strabata peretele tubului digestiv.

Sucurile digestive sunt produsele de secretie ale glandelor tubului digestiv si ale
glandelor anexe ale acestuia. Ele contribuie la transformarea fizica si chimica,
actionând prin componentele lor, în special apa si fermenti digestivi.

 APA - toate sucurile digestive contin o mare cantitate de apa. Aceasta

contribuie la digerarea fizica a alimentelor, întrucât le înmoaie si usureaza astfel
sfarâmarea lor.
Apa joaca, de asemenea, un rol foarte important în transformarea chimica a
alimentelor, contribuind la fenomenele de dedublare a substantelor alimentare, prin

20
hidroliza. Concentratia de apa a diferitelor sucuri digestive variaza functie de
natura si rolul sucului in procesul de digestie al alimentelor.

 FERMENŢII DIGESTIVI - reprezinta componentii principali ai

sucurilor digestive. Sunt substante organice proteice, care provoaca transformarea
chimica a alimentelor, prin simplificarea moleculelor complexe, cu fixare de
molecule de apa. Au actiune specifica, actioneaza numai asupra anumitor
substante, provocând anumite transformari.
Unitatea dintre fermentii digestivi sunt produsi de celulele glandelor
digestive sub forma inactiva si sunt activate numai în prezenta unor anumite
substante si într-un mediu cu o anumita reactie.

Dupa actiunea pe care o au asupra substantelor alimentare, fermentii digestivi se

grupeaza în:

-proteaze sau fermenti protidici - actioneaza asupra proteinelor, pe care le

descompun pâna la aminoacizi; fixeaza elementele apei la produsii de
descompunere;

-amilazele sau glucidazele - actioneaza asupra glucidelor complexe

(polizaharide sau dizaharide) pe care le hidrolizeaza pâna la monozaharide;

-lipazele sau esterazele -actioneaza asupra lipidelor, pe care le hidrolizeaza,

transformându-le în glicerina si acizi grasi; nu pot actiona asupra grasimilor, decât
daca acestea se gasesc în stare de emulsie.

Digestia nu se face dintr-o data ci treptat, pe masura înaintarii alimentelor

din cavitatea bucala spre intestin.

 Deglutitia in timp ce sunt sfaramate de dinti si transformate in

particule, alimentele sunt bine amestecate cu saliva. Datorita mucinei, care se
21
gaseste in saliva, particulele alimentare sunt stranse la nu loc si formeaza ceea ce
se numeste bolul alimentar.

Dupa ce bolul alimentar a fost format, urmeaza deglutitia sau inghitirea.

In acest act vom deosebi trei timpi: bucal, faringian si esofagian.

1) Timpul bucal. Consta in indoirea virfului limbii in sus, presarea

bolului alimentar pe palatul dur si impingerea lui spre fundul cavitatii bucale, pana
vine in contact cu valul palatin (palatul moale).

2) Timpul faringian. In momentul cand bolul alimentar ajunge in

bucofaringe, valul palatului se ridica si separa nazofaringele de bucofaringe, im-
piedicand trecerea acestuia spre fosele nazale. In acelasi timp, radacina limbii
apasa pe epiglota, care acopera glota, si impiedica trecerea bolului alimentar spre
laringe si trahee. In felul acesta nu mai ramane liber decat orificiul esofagului.

Muschii faringieni, contractindu-se, imping bolul alimentar in esofag

3) Timpul esofagian. Dupa ce bolul alimentar a patruns in esofag,

conducerea lui prin acest tub este facuta prin contractia si relaxarea muschilor
circulari din peretele esofagului. Muschii circulari din fata bolului se relaxeaza, iar
cei de deasupra lui se contracta si imping bolul in jos; prin aceste relaxari si
contractii bolul este impins prin esofag pana la cardia, pe care o deschide, si astfel
ajunge in stomac.

Deglutitia este rezultatul contractiei unui mare numar de muschi ai peretilor

cavitatii bucale, limbii, faringelui si esofagului. Coordonarea contractiei acestor
muschi este facuta de centrul deglutitiei, care se gaseste in bulbul rahidian.

22
 Trebuie retinut faptul ca din momentul in care bolul alimentar atinge
mucoasa faringiana, inaintarea lui prin faringe este involuntara.

Reflexul de deglutitie. Analizandu-se procesul de deglutitie, s-a constatat ca

faza bucala este voluntara, pe cand celelalte faze (faringiana si esofagiana sunt
reflexe).

Controlul fazelor reflexe esta efectuat de centrul deglutitiei din substa

reticulata bulbara.

S-a aratat ca, in timpul deglutitiei, caile respiratorii sunt inchise prin valul
palatului si epiglota. In cand aerul este expirat in momentul deglutitiei, se produce
deschiderea glotei si coborarea valului palatului, iar bolul alimentar poate fi
expulzat, prin cavitatea nazala, sau poate intra in glota.

 ABSORBŢIA INTESTINALĂ Absorbtia este un proces fiziologic

complex, prin care produsii de digestie, apa, sarurile minerale si vitaminele trec
prin mucoasa intestinala si ajung în mediul intern. Un procent de 90% din
procesele de absorbtie se desfasoara la nivelul mucoasei intestinului subtire, care
are adaptari structurale si functionale importante: epiteliu unistratificat, valvule
conivivente, vilozitati intestinale cu irigatie sanguina si limfatica bogata, microvilii
la polul apical al celulelor.
Suprafata activa reala de absorbtie intestinala este de peste 250 m 2.
Procesele de absorbtie au loc la nivelul cavitatii bucale, stomacului pentru alcool
si unele medicamente si intestinul gros pentru apa, saruri minerale si unele
vitamine.

Mecanismele prin care se realizeaza absorbtia sunt: active si pasive.

23
 a)Mecanismele active sunt mecanisme de transport activ, cu consum de
energie, selective, care se desfasoara împotriva grandientului de concentratie (un
fel de pompe chimice).

b)Mecanismele pasive sunt:

-difuziunea substantelor de la o concentratie mare la o concentratie mica.

-osmoza - adica trecerea solutiilor de la presiune osmotica mica la presiune

osmotica mai mare, prin membrana semipermeabila pe care o constituie
mucoasa intestinala;

-pinocitoza - adica înglobarea unor picaturi de lichid si transportul lor prin

mucoasa intestinala, sub forma veziculelor de pinocitoza, spre mediul intern.

 Absorbtia proteinelor - se face sub forma de aminoacizi în prima parte

a intestinului subtire, prin mecanisme pasive de difuziune de la polul extern al
acestora în sânge.
 Absorbtia glucidelor - se face sub forma de monozaharide la nivelul
jejunului, prin mecanisme pasive (pentru pentoze: riboza) si active (pentru hetoze:
glucoza, fructoza). Absorbtia glucozei necesita consum de energie provenita din
degradarea celulara a ATP-ului.
 Absorbtia lipidelor - se face în prima parte a intestinului subtire, in trei
forme:
-prin pinocitoza pentru mici picaturi de grasimi nedigerate;

-prin difuziune pasiva, pentru g 343h75d licerol, care este

hidrosolubil;

24
 -prin complexe de micelii hidrosolubile, formate de acizii grasi
insolubili si colesterolul cu sarurile biliare care refac trigliceridele si
sarurile biliare se reîntorc în ficat prin sistemul port.

Glicerolul urmeaza calea sistemului port hepatic, iar trigliceridele sunt

preluate de catre sistemul limfatic.

 Absorbtia apei si a sarurilor minerale(Na+, Cl -, Ca 2+ , P3 , Fe 2+) - se

fac la nivelul intestinului subtire si a intestinului gros. Apa se absoarbe pasiv,
maximul de absorbtie fiind acolo.
 Absorbtia vitaminelor - se face în functie de solubilitatea lor: vitamine
hidrosolubile (complexul B, vitamina C) se absorb pasiv, iar vitaminele
liposolubile A, D, K se absorb similar lipidelor prin formarea de complexe cu
saruri biliare si ajung apoi pe cale portala la ficat.
În urma proceselor de absorbtie din intestinul subtire rezulta chilul intestinal,
de consistenta lichida, care trece prin valvula ileocecala spre cecul intestinal.

La nivelul intestinului gros se desfasoara procese secretorii, motorii si de

absorbtie. În urma acestora, chilul intestinal lichid este transformat în materii
fecale semisolide, de consistenta moale.

Aici au loc si procese de fermentatie si putrefactie datorate florei bacteriene

intestinale, nepatogene, dar nu se desfasoara procese de digestie chimica.

Activitatea secretorie se rezuma la producerea de mucus cu rol în alunecarea

materiilor fecale de-a lungul colonului.

Absorbtia. La nivelul intestinului gros se absorb: apa si sarurile minerale,

unele vitamine: vitamina B, vitamina K.

25
  MOTILITATEA Intestinul subtire are o lungime de aproximativ 5 m,
chimul traverseaza intestinul subtire intr-o perioada de 2-4 ore. Primii 25 cm din
intestinul subtire sunt ocupati de duoden; restul este jejun si ileon.
Miscarile de la acest nivel asigura chimul cu sucurile digestive, mentine
chimul in contact cu suprafata absorbtiva a microvilozitatilor si propaga chimul
dincolo de colon.

Cel mai frecvent tip de miscare a intestinului subtire este segmentarea.

Aceasta se caracterizeaza prin contractii localizate ale inelelor de muschi neted
circulari.

Cand segmentele contractate se relaxeaza, segmentele vecine se contracta.

Frecventa contractiilor segmentare nu este constanta, un grup de contractii
segmentare fiind urmate de o perioada de repaus.

Undele peristaltice reprezinta contractii progresive in sens aboral.

Prezenta chimului in intestinul subtire determina contractia orala a

intestinului subtire si relaxarea aborala de acesta; acest raspuns se numeste „legea
intestinului”.

Supra distensia unui segment de intestin relaxeaza musculatura neteda din

restul intestinului. Acest raspuns este cunoscut sub numele de reflexul intestino-
intestinal.

Stomacul si portiunea terminala a ileonului interactioneaza reflex. Distensia

ileonului scade motilitatea gastrica; raspunsul este numit reflexul ileo-gastric.

Cresterea activitatii secretorii si motorii a stomacului determina o

intensificare o motilitatii ileonului terminal; se numeste reflexul gastro-ileal.

26
 Sfincterul ileo-cecal separa portiunea terminala a ileonului de cec. Undele
peristaltice din portiunea terminala a ileonului produc relaxarea sfincterului si mici
cantitati din chim trec in cec. Distensia ileonului terminal relaxeaza reflex
sfincterul. Distensia cecului produce contractia acestui sfincter.

Contractiile se propaga in aval cu o viteza in scadere de la 3-6 cm/ minut in

ileon, durata propagarii fiind ca urmare de 80-120 min (la om). Contractiile
migratoare gigante dureaza 18-20 s, se propaga pe distante mari si sunt mai
puternice decat contractiile peristaltice obisnuite. Ele se propaga retrograd in
cadrul programului de voma. Se pot asocia cu dureri abdominale (crampe) si
diaree. Asigura fiziologic propulsia in masa (in special in intestinul gros) si sunt
specializate pentru indepartarea stimulilor nocivi.

Reglarea motilitatii intestinale

Motilitatea intestinala este asigurata miogen, nervos si umoral. La baza

fenomenelor mecanice intestinale segmentare sta activitatea miogena spontana a
insasi fibrelor musculare netede. Reglarea nervoasa este reflexa si prin inervatia
intrinseca si extrinseca. Reglarea locala intrinseca asigura indeosebi miscarile
peristaltice. Activitatea in totalitate a plexurilor intrmurale este in final unitara de
la nivelul plexului submucos Meissner cu neuronii eferenti ai plexului mucos
Auerbach.

Stimularea motricitatii intestinale in absenta inervatiei extrinseci este

determinata mecanic (distensie, atingerea mucoasei) si chimic (solutii hipotone,
hipertone, acide).

Inervatia extrinseca fiind dubla si antagonista determina, in cazul fibrelor

colinergice (nervul vag), cresterea frecventei si amplitudinii contractiilor

27
musculare, iar in cazul fibrelor adrenergice (nervii splanhnici) inhibarea tonusului
si motilitatii intestinale actioneaza simultan, dar predomina tonusul nervilor vagi.

Influente nervos-superioare pot actiona asupra motilitatii. Starile emotionale

intense sunt insotite de modificari ale amplititudinii activitatii motorii intestinale.

Reactiile de durere, frica, teama produc paliditatea mucoasei, diminuarea

secretiei de mucus si o inhibitie a motilitatii. Furia, agresivitatea manifesta sau
subconstienta se asociaza in general, cu hiperemia, congestia si motiliatea.

Interventia proceselor umorale in reglarea motricitatii intestinale. Astfel,

miscarile intestinului sunt inhibate de grasimi, solutii hipertone de glucoza,
zaharoza sau galactoza. Reglarea umorala a motilitatii intestinului subtire se
realizeaza prin interventia indeosebi a hormonilor intestinali, a unor amine biogene
sau a altor substante biologic active.

Motilinul, gastrina, CCK-PZ, serotonina, prostaglandinele (PGE, PGF)

stimuleaza motilitatea intestinala, in timp ce secretina si VIP o inhiba. Unele
glande endocrine au o actiune inhibitoare asupra motilitatii intestinale, ca
suprarenala si gonadele (constipatia din hiperfoliculinemie). Un hormon eliberat de
mucoasa duodenala, enterogastrona, moduleaza indirect activitatea de evacuare a
intestinului subtire superior prin intermediul influentei inhibitoare pe care o are
asupra motricitatii gastrice.

Pilocarpina si prostigmina (histamina, bradikinina) intensifica peristaltismul

intestinal, in timp ce altele, ca adrenalina, beladona, il modereaza.

Secretia si motilitatea intestinului gros

Intestinul gros (colonul) este cuprins intre cec si anus. Cecul, colonul
ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid, rect si canal

28
anal. Lungimea este de aproximativ 1.4 – 1.8 m. Din punct de vedere functional
cecul, colonul ascendent si hemicolonul transvers drept formeaza colonul proximal
cu functie absorbtiva, in timp ce restul segmentelor pana la anus formeaza colonul
distal cu functii de depozitare si evacuare a materiilor fecale. Mucoasa colonului
este mai groasa comparativ cu cea a intestinului subtire si nu poseda valvule
conivente si vilozitati.

Celulele cu margine „in perie” sunt lipsite de granule secretoare, iar la

partea apicala microvilii sunt mai mari si mai scurti. Glandele Lieberkühn, secreta
mucus iar celulele endocrine sunt rare, cu exceptia apendicelui.

Secretia apendicelui gros. Produsul de secretie al mucoasei colice este un

lichid redus cantitativ, cu pH alcalin (8-8,4), foarte vascos si lipsit de enzime. Are
rolul de a favoriza atat trecerea resturilor reabsorbite ale chimului ileal in cec, cat si
aderarea acestora intre ele in vederea constituirii bolului fecal, protejand in acelasi
timp mucoasa intestinului gros de iritatii sau de traumatisme mecanice si chimice.

Cantitatea de mucus secretata de intestinul gros este mai mica in conditii

fiziologice, in cazul mucoasei iritate chimic sau mecanic aceasta este capabila sa
secrete cantitati mari de mucus, apa si electroliti.

Reglarea functiei secretoare a colonului. Este asigurata de nervii erectori

si simpatici, iar intrinsec de plexurile mienterice. Intestinul gros prezinta miscari de
amestecare, miscari peristaltice si miscari de transport in masa. Miscarile
peristaltice ale intestinului gros constau din contractii ale musculaturii circulare
care se deplaseaza aboral, propulsand continutului colonului spre rect. Miscarile de
transport in masa sunt specifice numai intestinului gros si apar de doua – trei ori pe
zi ! Sunt declansate de destinderea stomacului (reflexul gastro-colic), duodenului

29
(reflexul duodeno-colic) si colonului, dar pot aparea si ca urmare a unor emotii
puternice.

Alimentele sunt preluate de catre cec la patru ore dupa ingestie, procesul
continuandu-se inca timp de patru-cinci ore. Timpul de tranzit colonic al resturilor
alimentare, ca urmare a actiunii conjugate a tuturor tipurilor de miscari, este de
aproximativ 6 ore de la ingestie, pana la unghiul hepatic al colonului, 9 ore pana la
unghiul splenic si 12 ore pana la colonul sigmoid.

Eliminarea totala a resturilor alimentare a unui pranz-test se face in 5-7 zile,

in primele trei zile tranzitand prin tubul digestiv aproximativ 70% din cantitatea
ingerata.

Reglarea functiei motorii a intestinului gros. Se realizeaza asemanator

celei a intestinului subtire, celulele musculaturii netede ale colonului au capacitatea
de a se contracta spontan si automat in absenta oricarui stimul nervos sau umoral,
dar cu o frecventa mai mica.

Inervatia parasimpatica stimulatoare este asiguratoare de vag pentru colonul

proximal (parasimpaticul cranian) si de nervii erectori pentru colonul distal
(parasimpaticul sacrat). Nervii splanhnici asigura inervatia simpatica-inhibitoare.

Factori umorali cu rol stimulator sunt : gastrina (care contribuie la realizarea

reflexelor gastro- si duodeno -colice), serotonina, CCK. Enteroglucagonul,
motilinul, endorfinele si GIP (gastro-intestinal polipeptid).

Prezenta zilnica in alimentatie a fibrelor vegetale din ratia alimentara este

deosebit de avantajoasa pentru organism, avand un rol stimulator si reglator al
motricitatii intestinale, la fixarea si eliminarea substantelor toxice si cancerigene
etc.

30
 Activitatea bacteriana intestinala

Flora microbiana intestinala este indispensabila vietii, avand importante

functii in mentinerea homeostazei organismului. Germenii microbieni sunt adusi
odata cu alimentele si colonizeaza variabil segmentele tubului digestiv incepand
din cavitatea bucala (densitate 10-6 germeni / ml saliva, 10-4 germeni/ml in duoden,
10-11 germeni/ml in cec, 10-6 – 10-11 in materiile fecale).

In colonul proximal predomina flora de fermentatie, aeroba, care

degradeaza substantele glucidice ramase neatacate pana la acest nivel. Produsii
rezultati sunt: acizi organici, hidrogen, CO2.

Colonul distal este populat indeosebi cu flora de putrefactie, anaeroba, cu

actiune degradativa asupra proteinelor nedigerate.

Din acest ultim proces rezulta o serie de substante toxice pentru organism,
de tipul indol, scatol, amoniac. Flora intestinala poseda si alte importante functii,
cum sunt:

a) sinteza si absorbtia vitaminelor hidrosolubile (vitaminele: B1, B2, B12,

H, acidul pantotenic) si liposolubile (vitamina K);

b) asigura procesul de deconjugare a diglucuronidului (bilirubina

glucuronoconjugata) pana la transformarea acesteia in stercobilina;

c) deconjugarea acizilor biliari, cu eliminarea acizilor dezoxicolic si

litocolic prin materiile fecale, pe de o parte, si reabsorbtia in circuitul hepato-
entero-hepatic a acidului colic in vederea refolosirii lui;

d) stimularea functiei de aparare a organismului, atat prin influenta

cresterii sintezei de imunoglobuline A si M.

31
 Procesul de fermentatie are loc în prima parte a intestinului gros, datorita
florei bacteriene anaerobe, formata în principal din bacili coli si lactici, care
actioneaza asupra glucidelor nedigerabile (celuloza), scindându-le pâna la
monozaharide si apoi la acid lactic.

Procesul de putrefactie se desfasoara în partea a doua a colonului transvers si

în colonul sigmoid, prin actiunea florei bacteriene anaerobe asupra compusilor
practic nedigerati sub control cortical, determinând decarbogazificarea si
dezaminarea acestora.

Materiile fecale rezultate în urma acestor procese contin circa 90% resturi
alimentare si 10% mucus, epitelii descuamate, leucocite, corpuri ale bacteriilor de
fermentatie si putrefactie.

Eliminarea materiilor fecale se numeste defecatie. La defecatie participa

musculatura tubului digestiv si alte grupe de muschi striati aflati sub control
cortical.

 DEFECATIA este un act reflex controlat voluntar.

Cantitatea medie a materiilor fecale eliminate zilnic variaza de la 30 g pentru
sugar, la 125 g pentru adult, in functie de alimentatia, varsta, secretiile digestive si
gradul de absorbtie intestinala a individului.

Alimentatia vegetariana determina cresterea volumului si greutatii materiilor

fecale, in timp ce alimentatia rafinat preparata si carnata scade acesti parametri.
Materiile fecale contin 75% apa si 25% reziduu solid, format din substante
organice si anorganice.

Defecatia este un act reflex motor, realizat de regiunea terminala sigmoido-

rectala a colonului distal si care consta in eliminarea lor la exterior a materiilor

32
fecale. Acest act este coordonat de centri medulari si controlat cortical. Cea mai
mare parte din timp, rectul este aproape gol, partial datorita contractiei tonice a
unui sfincter neted, slab functional, situat la aproximativ 20 cm de anus, la
jonctiunea dintre sigmoid si rect.

Sfincterul anal intern, involuntar, este un muschi neted, dispus circular in

peretele intern al anusului, ce se gaseste relaxat atunci cand colonul este destins.

Sfincterul anal extern mentinut este constituit din fibre striate, voluntare. El
este localizat in jurul sfincterului neted si partial distal de acesta, fiind sub control
nervos somatic. Senzatia si reflexul de defecatie sunt declansate de umplerea si
distensia ampulei rectale de catre materiile fecale.

Odata atins pragul critic al distensiei peretelui rectal, se declanseaza

„reflexul de defecatie intrinsec”, individul consimte sau amana actul defecatiei.
Impusurile aferente transmise la maduva ajung si la centrul bulbar al defecatiei
(langa centrul vomei), si, de asemenea, la hipotalamus si cortex, determinand
asocierea la reflexul defecatiei a unor acte favorizatoare partial constiente. Are loc
o inspiratie profunda, glota se inchide, iar diafragmul coboara pana la limitele
maxime, la care se asociaza contractia musculaturii abdominale, toate acestea
avand ca efect cresterea presiunii intraabdominale.

Concomitent, are loc relaxarea musculaturii planseului pelvin, contractia

fibrelor longitudinale rectale si tractiunea in sus a regiunii perineale, cu scurtarea
canalului anal. Sfincterul extern striat se relaxeaza sub control voluntar.

Daca din diverse motive defecatia nu poate avea loc, acest act poate fi
inhibat voluntar prin mentinerea sfincterului extern contractat.

33
 Inhibarea voluntara a defecatiei are ca urmare disparitia ei pentru cateva ore.
Frecventa defecatiei este variabila (1-3 ori pe zi).

Aerul digestiv Tractul digestiv normal contine in jur de 150 ml de gaz

(stomacul 50 ml, colonul 100 ml, intestinul subtire nu contine gaze). Aerul din
stomac rezulta prin deglutitie, la care se adauga cel continut in saliva mucoasa si in
alimente. O mare parte din aer este eliminata prin eructatii. Aerul stomacal contine
15-16% oxigen, 5-9 % CO2 si restul azot.

Aerul ce nu a fost eliminat prin eructatie trece in intestinul subtire, unde este
absorbit rapid sau trece in colon. Produsele de fermentatie (hidrogen, metan,
hidrogen sulfurat) sunt obisnuit absente in intestinul subtire, dar ele pot constitui
10% din total atunci cand are loc o fermentatie favorizata de obstructie intestinala.

In compozitia sa, oxigenul aproape lipseste, azotul atinge 50%, anhidrida

carbonica poate atinge 40%, iar restul este format din gaze de fermentatie.

CAPITOLUL II PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII

2.1. DEFINIŢIE

Enterocolita este o inflamatie acuta sau cronica a intestinului subtire si a

intestinului gros,provocata de germeni patogeni(bacterii,virusuri,ciuperci,paraziti)

2.2. ETIOLOGIE

Boala este frecventa si se întâlneste la orice vârsta, putând sa aiba cauze

infectioase, chimice sau fizice. Cel mai frecvent este de natura infectioasa, iar
germenii care o provoaca sunt: bacteriile -bacili coli patogeni enterococi, Proteus,
jioceanici, stafilococii si streptococii sunt introdusi în intestin odata cu alimentele

34
contaminate,care contin toxinele microbiene, virusuri-enterovirusuri, rotavirusuri,
adenovirusuri, virusul Norwalk, ciuperci-candida, in special la pacientii
imunodeprimati, paraziti-giardia lamblia.

Enterocolitele acute cu caracter epidemic sunt provocate de diferite specii de

Salmonella, Shighella si Escherichia si fac obiectul de studiu al bolilor
contagioase. Cauzele toxico - chimice sunt de natura accidentala sau profesionala:
arsenul, fosforul, mercurul, uleiurile volatile, toxinele unor ciuperci, medicamente
(abuzul de laxative, salicilate, antibiotice).

Uneori, boala este urmarea actiunii unor factori fizici, ca alimentele excesiv
de reci si bauturile fermentate. Enterocolitele acute semnalate dupa tratamente cu
antibiotice sunt provocate de bacteriile rezistente din intestin sau din orofaringe,
care se exacerbeaza dupa ce flora sensibila la antibiotice a fost distrusa.

1.COLITELE - sunt afectiuni provocate de inflamatia intestinului gros.

Procesul inflamator poate sa intereseze colonul în întregime (colite difuze) sau
numai unele parti ale colonului (colite segmentare).

Colitele au cauze multiple: infectioase, toxice, parazitare.

Colitele infectioase sunt cele din dizenteria bacilara, din salmoneloze, colite
cu stafilococi, coli, colita din febra tifoida (colotifus), tuberculoza intestinala,
precum si colita de antibiotice (enterocolita pseudomembranoasa).

Colitele toxice mai frecvente sunt cele mercuriale, prin intoxicatii

alimentare, prin abuz de laxative iritante sau prin intoxicatii endogene, cum ar fi
enterocolita premisa.

Colitele parazitare pot fi provocate de amibe, lambrii, Balantidium coli,

Trichomonas.

35
 2.ENTEROCOLITELE CRONICE - sunt inflamatii cronice ale intestinului
sau sunt urmari ale unor procese patologice intestinale anterioare.

Mare parte din bolnavii cu enterocolita cronica au avut în trecutul mai

apropiat sau mai îndepartat si o enterocolita acuta. În acelasi timp, la aparitia unei
enterocolite cronice, primitive, pe lânga un teren predispozant, poate contribui
nerespectarea unor reguli de igiena alimentara sau administrarea abuziva de
antibiotice pe cale bucala.

Un loc destul de important printre enterocolitele cronice al ocupa

enterocolitele secundare, cum sunt în special enterocolitele care apar la bolnavii
rezectati gastric, enterocolitele la bolnavii cu lipsa de acid clorhidric (aclorhidric),
enterocolitele la bolnavii cu alergie alimentara si enterocolitele ce însotesc diferite
boli parazitare ca lambrioza, ascardioza, tricocefaloza, etc.

3.ENTERITELE - sunt inflamatii fie partial (jejunite, ileite), fie în totalitate

(a intestinului subtire). Poate fi acuta sau cronica.

Enteritele sunt provocate uneori de tulburari functionale, ca urmare a

unor dereglari nervoase corticoinfectioase sau pot fi determinate de toxine
exogene (arsen, plumb, medicamente) sau endogene (uremia).

Parazitozele intestinale pot fi responsabile de procese enteritice. De cele mai

multe ori, enteritele sunt secundare unor afectiuni la nivelul stomacului si al
duodenului sau al glandelor anexe (ficat, pancreas).

4.ENTEROPATIA GLUTENICĂ - rezulta dintr-o eroare biochimica

înnascuta: deficit eritrocitar de L glutamine - peptidaza.

Faptul ca leziunile mucoasei sunt maxim de duoden si jejunul proximal,

acolo unde si concentratia de gluten este mai mare, indica o actiune locala. În

36
acelasi sens pledeaza si producerea de leziuni la orice nivel, daca se instaleaza
glutenul prin sonda.

Principala alterație morfologica este atrofia vilozitatilor. Acestea rezulta

dintr-o descuamare epiteliala exagerata, care depaseste capacitatea de regenerare
(enteropatie exfoliativa). Gradul atrofiei este variabil. Activitatea enzimatica
epiteliala este prăbușita, enterocitul prezintă importante alteratii
electronomicroscopice. Disctructia celulara pare sa rezulte din permeabilizarea
lizozomilor cu eliberarea enzimelor proteolitice. La realizarea leziunilor contribuie
si carenta malabsorbtiva de acid folic, factor indispensabil regenerarii celulare.

Tulburarea proceselor absorbtive atrage importante carente nutritive.

2.3. SIMPTOMATOLOGIE

 Enterocolita Acută Circumstante de aparitie (semne) - persoane care

au consumat alimente alterate sau au ingerat substante toxice.
Simptome: -inapetenta;

-greata;

-cefalee;

-stare de neliniste;

-dureri abdominale progresive pâna la colici;

-balonare (zgomote hidro - aerice);

-varsaturi alimentare si bilioase;

-scaune subtiri, la început de 5-10-30 ori/zi, explozive, cu eliminari de gaze

urât mirositoare;

37
 -febra;

-frisoane.

În cazurile mai grave se instaleaza: -deshidratare, prezinta sete;

-fenomene de colaps periferic;

-adinamie;

-transpiratie;

-cianoza;

-racire a extremitatilor;

-puls mic;

-hipotensiune;

-hipotermie.

Problemele pacientului: -oligurie;

-piele uscata;

-ameteli.

 Enterocolita Cronică Circumstante de aparitie (semne) - persoane

emotive sau care au consumat lapte, dulciuri si anumite produse celulozice sau
bolnavii cu intoleranta alimentara.
Simptome: -dureri periombilicale, în fosa iliaca dreapta sau generalizate;

-eructatii;

-balonari;

38
 -barborisme;

-eliminari de gaze;

-scaune neformate, lichide, galbene sau brune-galbui cu mucus si

resturi alimentare nedigerate 1- 3 /zi sau 6-8 /zi; poate aparea constipatia;

-febra;

-frisoane.

Problemele pacientului: -deshidratare;

-discomfort abdominal;

-hipertermie;

-riscul raspândirii infectiei.

2.4. EVOLUŢIE

Enterocolita acuta Boala evolueaza în functie de agentul patogen. În mod

obisnuit simptomele regreseaza în 2 - 3 zile. Boala se poate vindeca spontan, sau
rareori, daca este neîngrijita, se poate croniciza.

Enterocolita cronica Boala reuneste o succesiune de perioade de agravare si

perioade de acalmie. Puseurile de exacerbare sunt declansate în majoritatea
cazurilor de alimente binecunoscute ca generatoare de diaree (fructe, zarzavaturi
în exces, ciuperci, dulciuri, lichide reci, lapte, iaurt, bere, must, etc)

În alte cazuri, raspunderea agravarii o poarta curele de antibiotice orale,

expunerile la frig, infectiile generale si curele hidrominerale.

Durata episoadelor active este de la câteva saptamâni pâna la 2 - 3 luni.

38
 Remisiunea se obtine prin restrictii alimentare sau prin aplicarea unei terapii
active. Persista intoleranta fata de alimente, care solicita eforturi digestive mari, nu
au echivalent enzimatic, stimuleaza peristaltismul.

Enterocolita glutenica Boala evolueaza cronic, cu perioade de agravare si

cu ameliorari partiale.

2.5.COMPLICAŢII

In enterocolita acuta si enterocolita cronica complicatiile sunt:

a.locale

-posibile leziuni inflamatorii, infiltrative, mai frecvent cantonate la nivelul

cecului si sigmei;

-manifestari rectosigmoidiene;

-manifestari rectale;

b.generale

-sindromul de denutritie severa cu multiple manifestari carentiale;

-neuroza secundara;

-deficiente pluriglandulare hipofizosuprarenale si tiroidiene si gonadice.

In enterocolita glutenica complicatiile sunt:

-osteomalacie;

-distrofie;

-tetanie;

39
 -hemoragii;

-anemie carentiala (feripriva sau prin deficit de acid folic)

2.6. PROGNOSTICUL

Este în general bun, bolnavul pastrându-si capacitatea de munca, cu exceptia

perioadelor de exacerbare diareica si a formelor complicate, cu stari pluricarentiale.

Sunt cazuri când bolnavii redobândesc toleranta alimentara care a declansat

instalarea suferintei.

Marea majoritate a bolnavilor cu enterocolita sunt obligati sa respecte cu

strictete unele norme igienico - alimentare si tratamentul medicamentos permanent.

Susceptibilitatea la accidente diareice ramane definitiva.

Situatia este însa diferita atunci când exista defecte fundamentale

ireversibile, ca aclorofidria sau carenta dizaharidica sau atunci când exista
inflamatia mucoasei enterale.

Într-un spectru mai larg putem vorbi de vindecare daca bolnavul se simte
bine, respectând evitarea unor categorii de alimente. Restrictiile pe care trebuie sa
le respecte nu reprezinta contramandari de incapacitate, ci doar solutii adaptive fata
de o situatie care este lipsita de progresivitate.

Respectând anumite conditii care se pot stabili de comun acord si recurgerea

sistematica la medicamentele necesare, bolnavul devine capabil de o activitate
normala.

În enterocolita glutenica, prognosticul se îmbunatateste radical, prin

introducerea regimului fara gluten.În etapa anterioara mortalitatea atinge 5% din
bolnavi. În prezent, se poate obtine vindecarea clinica si cea morfologica.
40
Defectul enzimatic ereditar obliga la respectarea restrictiilor alimentare.

2.7. DIAGNOSTIC

Examenul obiectiv efectuat de către medic constă într-o evaluare a stării

generale a pacientului.

Se realizează prin:

 Inspecție – se apreciază aspectul general al pacientului, constituția, faciesul,

starea de nutriție, starea de conștiență, nivelul de deshidratare (pliu cutanat),
colorația tegumentelor, stratul țesutului adipos subcutanat, temperatura
corpului, tensiunea arterială, pulsul, forma și volumul abdomenului,
mișcările peristaltice ale intestinului, aspectul și colorația limbii.

 Palparea – pune în evidență sediul durerii, accentuarea sau reducerea ei la

compresiune și apărarea musculară.

 Ascultația – evidențiază zgomotele intestinale, prezența clapotajului (zgomot

clipocit ce se aude în cazurile în care într-un organ cavitar lichidul este
amestecat cu gaz, de exemplu clapotaj gastric sau intestinal).

Explorări paraclinice

Examene de laborator ale sângelui: hemoleucogramă completă, biochimie,

VSH.

Examene de laborator ale materiilor fecale: examen de coprocultură sau

bacteriologic și examen parazitologic și coproparazitologic.

Examenul ecografic al abdomenului este un examen de rutină și se

efectuează pentru a evidenția prezența unor eventuale fisuri intestinale.

41
 Examenul vitezei tranzitului intestinal se efectuează cu ajutorul unui 1g de
carmin ce se administrează pacientului în două prize de 0,5 g fiecare și se
urmărește apariția scaunului colorat în roșu.

Examenul radiologic al intestinului cu administrare de sulfat de bariu. Se

administrează fracționat, iar pacientul este readus în serviciul radiologic în faza de
umplere de semievacuare și evacuare a intestinelor.

Examenul irigoscopic si irigografic al intestinului gros prin clisme baritate.

Diagnostic pozitiv

Diagnosticul pozitiv se susține relativ ușor în prezența unui focar cu mai

multe cazuri, suspiciunea clinică susținându-se pe:

 argumente epidemiologice – apariție bruscă, eventual concomitentă la

mai multe persoane, consumul în comun al unui aliment contaminat
prin calitățile sale de mediu de cultură favorabil (ouă, carne, lactate,
pește);

 argumente clinice – tablou clinic de enterocolită acută cu prezența

scaunelor de consistența semilichidă, semne de afectare generală a
stării pacientului, aspect febril, senzație de grețuri și vărsături;

 argumente de laborator – modificări hidroelectrolitice: hiponatremie,

hipocloremie, hipopotasemie, acidoză metabolică compensată;
hematologic, poate apărea leucocitoza cu neutrofilie, dar mai ales
apare creșterea hematocritului ca semn de deshidratare și scăderea
valorilor hipoglicemiei. Confirmarea bacteriologică se obține prin
cercetarea agentului patogen la bolnav în scaun, lichid de vomă,

42
 sânge, alimente date în consum în caz de focare mari (nunți,
restaurante, bufete, în familie).

Se verifică gradul de deshidratare, ce se exprimă clinic prin raportarea

procentuală față de greutatea corporală normală în baza unor semne și simptome
clinice: sub 5%, deshidratarea este apreciată ca fiind ușoară și de cele mai multe ori
asimptomatică; pierderi între 5 și 10 % definesc deshidratarea medie , care este cea
mai frecventă și se recunoaște prin tegumente și mucoase uscate, pliu cutanat
leneș, ochi încercănați și hipotoni, obnubilare până la somnolență, extremități reci,
oligurie, hipotensiune arterială; peste 10% este deshidratarea severă ce evoluează
cu colaps circulator, acidoză metabolică, hipovolemie, oligoanurie și comă.

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial se pune în anumite cazuri particulare, cel mai adesea

în cazurile sporadice, individuale (când nu există alți comeseni) sau în formele
severe, înainte de cunoașterea datelor anamnetice.

La copii trebuie infirmate: defectele anatomice digestive precum: stenozele,

duplicații de intestin, malrotație de intestin, boala Hirshprung, care dau distensii
abdominale, vomismente, scaune lichide sau chiar sangvinolente; alergia sau chiar
intoleranța la laptele de vacă; sindromul de malabsorbție precum intoleranța la
gluten sau monozaharide; esofagită prin reflux gastro-esofagian; diaree secundară
altor infecții precum pneumonii, otite, meningite, dispepsii acute produse prin
greșeli de alimentație; apendicite acute; diverticulite acute; polipază intestinală
juvenilă, invaginație intestinală, dizenterie acută bacterială.

La adulți cele mai multe confuzii se fac cu: apendicita acută; enterite
regionale (boala Chron); diaree turistă; dischinezie biliară; ulcer gastroduodenal;
intoxicații după consum de conserve bogate în histamine; după consumul unor
43
fructe, legume necontaminate interior, dar stropite cu substanțe toxice împotriva
dăunătorilor.

2.8. TRATAMENT

Principalul obiectiv al tratamentului în enterocolită acută este rehidratarea

organismului pacientului, atât printr-o dietă hidrică, cât și prin soluții
medicamentoase și colateral printr-o terapie simptomatică și la nevoie
antibioterapie.

 Dieta este obligatorie și individualizată în funcție de vârstă. În primele 12 -

24 de ore se recomandă numai lichide îmbogățite cu electroliți, în scop substitutiv
(apă minerală, ceai de mentă, zeamă de orez, suc de morcovi, supă de zarzavat
sărată și strecurată, servită la temperatura camerei). Această dietă pune în repaus
intestinul și astfel se combate și deshidratarea. Se vor administra lichide în cantități
mici și dese în limita toleranței digestive. Indiferent de aspectul scaunelor, se vor
adăuga nutrienții indispensabili după 24 de ore: hidrocarbonatele, ca sursă
energetică, sub formă de amidon administrate după prelucrarea termică la stadii de
maltoză sau dextrină; ca atare pacientul va primi: pesmet, grisine, biscuiți simpli,
griș și orez adăugate în supă, legume pasate adăugate în supă; proteinele: brânză
proaspătă de vaci degresată, se va încerca administrarea iaurtului după testarea
toleranței cu administrare de cantități mici, progresive, 1-2 lingurițe la 3-4 ore.

Imediat după ameliorarea aspectului scaunului se va îmbogăți dieta pas cu

pas prin introducerea proteinelor din carne, la început tocată și fiartă, apoi macră
slabă fiartă sau la grătar; din lapte: urdă, telemea, lapte bătut; din ou: zdrențe
adăugate la supă sau în conținutul găluștelor; și de grăsimi vegetale: untdelemn,
adăugat crud la supele gata preparate.

44
 La sugarii sub 6 luni nu se va sista alimentația în scopul punerii intestinului
în repaus datorită intoleranței la deshidratare proprii acestei vârste. Se va începe
realimentarea cât mai devreme posibil, de obicei după aproximativ 6 ore, cu ceai
de mentă 150 -200 ml, zeamă de orez, suc de morcovi, după care se va trece la
laptele de mamă în caz de alimentație naturală sau la formule speciale cu conținut
mic de lactoză, în caz de alimentație artificială.

Copiii peste 6 luni vor primi în perioada introducerii nutrienților: brânză de

vaci, mucilagiu de orez, pireuri de mere, pere; mere coapte, banane, supă cu
legume pasate, care aduc aport de pectine.

Se vor evita în zilele de boală: legumele și fructele crude pentru că au

depozit celulozic abundent; varză, fasole uscată, salată de vinete pentru că au efect
laxativ; afumături, dulciuri concentrate pentru că accelerează tranzitul intestinal și
produc inapetență; condimente iuți pentru că au efect iritant asupra mucoasei;
alimente cu risc mare de fermentație precum cartoful și sucul de fructe.

 Terapie simptomatică:

o Antiemetice

- Metoclopramid, comprimate 10 mg, 20 mg; fiole 2 ml.

o Anticolinergice ușoare

- No spa 2 mg, tablete sau fiole 2 ml,

- Algocalmin 2 mg, tablete sau fiole 2 ml,

- comprese calde, ușor alcoolizate pe abdomen pentru a liza spasmele

abdominale.

45
  Terapie medicamentoasă – pe primul plan fiind rehidratarea și refacerea
fondului de electroliți.

Se vor administra soluții izotone per oral ori de câte ori este posibil. Se
administrează în formele ușoare atunci când există toleranță digestivă: 2 x 1 pe zi
Gesol sau Oresol – plicurile de săruri se dizolvă într-un 1 l apă, la sugari se
diluează mai mult.

Se mai pot prepara pentru adulți, soluții alcătuite din: o linguriță sare + 8
lingurițe zahăr (80 g orez fiert) + un pahar suc portocale + 1 l apă.

În cazurile de deshidratare mai mare, cât și in cele de intoleranță digestivă se va

recurge la hidratarea parenterală, fie în completare, fie exclusivă: perfuzii cu soluții
de NaCl 9%, glucoză 5%, Ringer, ce conține 3 tipuri de cloruri de: natriu, potasiu
și calciu și electroliți de : natriu, potasiu și calciu.

Cantitatea soluțiilor trebuie apreciate după volumul pierderilor, astfel că în

deshidratările severe se va reface rapid volemia cu soluții macromoleculare –
Dextran 40(Reumacrodex) 10 -20 ml/kg corp și se va combate acidoza metabolică
cu bicarbonat de natriu în amestec cu glucoză 5%.

Se vor administra:

o Antiseptice intestinale active pe germenii implicați în infecțiile intestinale:

- Nifuroxazid - activ față de Salmonella, Shigella, Proteus

- Antinal tablete 200 mg;

- Ercefurly tablete 200 mg, flacoane de 90 ml.

- Furazolidon – comprimate 0, 10 g pentru adulți, 0,025 g pentru copii;

46
 - Clorchinadol – de 10 mg, 100 mg, activ față de Enterococ.

- Saprosan – drajeuri, de 10 mg, 100 mg;

o Absorbante intestinale – absorb toxinele microbiene și microorganismele, se

etalează pe mucoasa intestinală, formând un strat protector.

- Preparate pe bază de bismut 500 mg – 4 g;

- Preparate pe bază de cărbune – cărbune medicinal 1-2 comprimate pe zi;

- Smecta 1-3 plicuri pe zi + un pahar apă – crește vâscozitatea și cantitatea

gelului mucos la suprafața mucoaselor, având rol protector;

o Antiinflamatoare intestinale – corticosteroizi locali

- Entocort 3 mg;

- Mesalazină 250 mg, 500 mg;

o Microorganisme antidiareice – organisme sintetizatoare de acid lactic,

acidifiază conținutul intestinal, împiedicând astfel multiplicarea organismelor
putrefactive

- Enterolactil comprimate 0,25 g, 0,40 g;

- Enterol comprimate de 250 mg, plicuri de 250 mg – inhibă creșterea

speciilor bacteriene și sintetizează vitaminele din grupa B, reface flora
intestinală post antibioterapie la fel ca si Biotics.

o Antiflatulente – absorb gazele intestinale și toxinele,

- Cărbune vegetal 400 mg,

- Ceolat 80 mg;

47
 o Antidiareice

- Tannacomp 500 mg;

o Antibiotice – se vor prefera cele orale, resorbabile, cu doze la nivelul minim

recomandat pentru categoria de vârstă și greutate corporală, se administrează
terapie de scurtă durată 3-5 zile.

- Betalactamine cu spectru larg: Ampicilină, Amoxicilină,

Augmentin, Cefalexină, Biseptol sau Ciprinol atunci când scaunele
sunt sangvinolente.

o Antimicotice – previn formarea micozelor post antibioterapie

- Nistatin – 500.000 – 10000000 u.i.

- Omez – 20mg, 40 mg.

CAPITOLUL III ROLUL ASISTENTEI ÎN INGRIJIREA

PACIENTILOR CU ENTEROCOLITA

Supravegherea pacientului din momentul internării până la externarea şi

efectuarea tehnicilor impuse afecţiunii
 Internarea pacientului în spital
Prin internare se înţelege cazarea unui pacient care are nevoie de îngrijiri
medicale de specialitate 24 din 24 de ore, intr-un spital sau ambulator al unei
unităţi sanitare.
Internarea se efectuează la unitatea de primire urgenţe (UPU) a fiecărui
spital. Decizia de internare a cazului venit este luată şi aparține numai medicului de
garda, in urma efectuării examenului clinic al pacientului:
48
 - asistenta primeşte pacientul, stabileşte o relaţie de comunicare cu pacientul;
- solicită actele necesare pentru internare (buletin, bilet de trimitere etc.);
- întocmirea foii de observaţie, dezbrăcarea de hainele de oraş şi îmbrăcarea
cu pijama, papuci, halat pentru spital;
- transportul pacientului cu foaia de observaţie la secţia la care a fost
repartizat şi predat asistentei şefe, care îl va înscrie în condica de evidenţă a
bolnavilor;
-bolnavul va fi informat despre orarul clinicii, unde se află sala de mese, sala
de tratament, sala de pansamente, grupul sanitar.
 Asigurarea condiţilor de spitalizare
Este bine ca saloanele să fie amplasate în partea mai liniştită a spitalului.
Zgomotele constituie o sursă de tensiune nervoasă cu consecinţe nefavorabile
asupra pacienţilor.
Pacienţilor internaţi atât în saloanele secţiei cât şi în terapie intensivă trebuie
să li se asigure cele mai bune condiţii. Dacă internarea se face în salon, patul va
trebui să aibă o sursă de oxigen, soneria de alarmă să fie la îndemână şi să fie cât
mai accesibilă pentru o intervenţie de urgenţă.
În terapie pacientul va fi monitorizat, sursă de oxigen şi de aspiraţie vor fi
riguros verificate.
Camera pacientului trebuie să fie bine aerisită, să aibă o temperatură de 19-
20 grade Celsius şi luminoasă.
Paturile trebuie să fie înconjurate de spaţiul suficient pentru aparate şi
personalul de îngrijire.
Schimbarea lenjeriei şi toaleta pacientului se face zilnic sau ori de câte ori
este nevoie.
Asistenta are obligaţia să creeze în salon un climat de perfectă ordine şi
linişte deoarece orice zgomot puternic poate agrava starea pacientului.
49
  Asigurarea condiţilor igienice pacientului internat
 Pregătirea patului şi accesorile lui
Paturile pacienţilorvor fi cât mai comode pentru a evita poziţiile forţate şi
pentru a asigura confortul necesar pe o durată mai lungă de spitalizare.
Este important ca paturile să fie cu somieră mobilă, transformabilă în fotolii şi
prevăzută cu rezemătoare de spate pentru a se putea aduce pacienţii în poziţii
corespunzătoare necesităţilor lor.
În acelaşi scop saloanele trebuie să fie prevăzute şi cu mese adaptabile de pat.
Patul pacientului trebuie să aibă o saltea confecţionată dintr-o singură, două
sau trei bucăţi, din burete sau material plastic care se curăţă şi se dezinfectează mai
uşor.
Pernele trebuie să fie în număr de două, una umplută cu păr de cal sau iarbă
de mare, alta cu burete sau puf, iar pătura să fie confecţionata din lână moale.
Lenjeria patului trebuie să conţină două cearceafuri sau una şi un plic, două feţe de
pernă, o aleză sau traversă, muşama.
Schimbarea lenjeriei de pat
Se va efectua zilnic sau ori de câte ori este nevoie. Avem nevoie de lenjerie curată
completă şi schimbarea se va face în funcţie de gravitatea stării pacientului.
Dacă pacientul nu este dependent de aparate şi se poate mobiliza,
schimbarea lenjeriei se va face fără pacient în pat. Dacă starea pacientului nu
permite mobilizarea lui atunci schimbarea lenjeriei se va face cu pacientul în pat.
Când pacientul se poate întoarce în decubit lateral schimbarea lenjeriei se vad face
în lungimea patului, iar când poate fi sprijinit în poziţie şezând schimbarea se face
în lăţime.
 Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a
pacientului.

50
Pacienţi care se pot mobiliza vor fi instruiţi să folosească duşul şi să se spele pe
mâini după fiecare folosire a toaletei. Dacă medicul permite îmbăierea pacientului,
atunci acesta se va face la o temperatură indiferentă, plăcută pentru pacient care se
situează de obicei între 34- 36 grade Celsius. La această temperatură se evită
reacţiile vasomotorii şi creşterea masei circulante, ceea ce la pacienţii
cardiovasculari nu este de dorit.
Baia este importantă pentru menţinerea tegumentelor într-o stare perfectă de
curăţenie în vederea prevenirii unor complicaţii cutanate, pentru stimularea
funcţiilor pielii care au rol important in apărarea organismului şi pentru a asigurs
starea de confort necesară pacientului.
Asistenta are misiunea delicată de a controla în mod discret şi de a îndruma
când este cazul ca pacientul neimobilizat să-si facă zilnic toaleta de dimineaţă şi de
seară ce constă în spălarea feţei, a urechilor, a gâtului, a membrelor superioare,
regiunii axilare, toaleta cavităţii bucale şi îngrijirea părului.
După terminarea băii, pacientului i se va face o frecţie cu alcool pentru
închiderea porilor şi stimularea circulaţiei, este ajutat să se îmbrace cu lenjerie de
corp curată, halat şi papuci.
 Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat.
Toaleta zilnică trebuie executată în aşa fel încât să pretindă cât mai puţine
eforturi din partea pacientului, dar acest lucru nu poate fi un pretext de a neglija
spălarea lui parţială. Se va face prin ştergerea tuturor regiunilor corpului cu mănuşa
de baie umezită în apă călduţă. Trebuie să avem trei mănuşi de baie: una pentru
faţă, una pentru corp, iar una pentru extremităţi.
Se vor proteja regiunile lezate sau escarele de decubit. Toaleta cavităţii
bucale este obligatorie: la pacienţii conştienţi cu ajutorul asistentei, iar la pacienţii
inconştienţi efectuată de asistentă, cu tampon îmbibat în glicerină boraxată
ştergându-se limba, bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare
51
cu mişcări dinăuntru în afară. Se sterg dinţii cu un alt tampon, iar la sfârşit se ung
buzele.
 Observarea poziţiei pacientului în pat
Asistenta trebuie să ţină sub supraveghere toţi pacienții din salon. Numai
astfel poate sesiza orice schimbare în starea pacienţilor şi să facă o apreciere
corectă în ceea ce priveşte evoluţia bolii.
Pentru pacientul cu conjunctivită trebuie asigurat o poziție confortabilă.
Patul pacientului va fi prevăzut cu un număr suficient de perne, pentru asigurarea
poziţiei.
Se va ţine seama întotdeauna de tendinţa la formarea edemelor de staza în părţile
declive ale corpului şi se va căuta, în măsură în care starea pacientului o permite,
să se ţină ridicate părţile edemaţiate.

 Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului

În funcţie de evoluţia bolii poziţia pacientului trebuie schimbată în pat după
indicaţiile medicului, dar fără indicaţie poziţia pacientului în pat trebuie lăsată la
latitudinea lui.
Asistenta nu trebuie să insiste pentru readucerea pacientului într-o pozoiţie
standard. Scopul îngrijirii este reducerea cauzelor care îl obligă la luarea acestor
poziţii neobişnuite.
Mobilizarea pacienţilor în pat poate fi efectuată numai la stricta indicaţie a
medicului.
 Supravegherea funcţilor vitale şi vegetative

Supravegherea pacienţilor prevede înregistrarea paralelă a pulsului central şi

periferic, a tensiunii arteriale, a diurezei, a respiraţiei şi la dispoziţia specială a

52
medicului şi a expectoraţiei, urmărirea dispneei, a cianozei, a edemelor, a greutăţii
corporale, precum şi a pulsaţiilor venelor jugulare.

 PULSUL Poate fi luat pe oricare arteră accesibilă palpării şi care poate

fi comprimată pe un plan osos: artera temporală superficială (la copii), carotidă,
humerală, radială, femurală, la nivelul regiunii poplitee (în spatele genunchiului),
tibială, pedioasă.

Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de

numărare.Se reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în
continuarea policelui.

Palparea pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu şi inelar de la

mâna dreaptă. Se execută o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei
degete până la perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului. Fixarea degetelor se
realizează cu ajutorul policelui care îmbrăţişează antebraţul la nivelul respectiv.
Numărarea se face timp de un minut cu ajutorul unui ceas cu secundar.

Notarea în foaia de temperatură se face cu creion roşu, pentru fiecare linie

orizontală socotindu-se patru pulsaţii.

Valorile normale la adult fiind intre 60-80 pulsaţii/minut.

Pulsul- deviaţiile lui pot fi prin frecvenţă şi calitatea lui: un puls rapid şi slab
bătut, uşor depresibil, adesea filiform sau imperceptibil, pledează pentru o irigaţie
insuficientă periferică.

Un puls depresibil, dar bradicardic, uneori aritmic, trădează tulburări în

cadrul unei insuficienţei cardiace.

53
 Pulsul dispare prima dată la artera radială, apoi la femurală şi în final la
carotidă.

Prin presiune sau tensiunea pulsului înţelegem forţa cu care unda pulsatilă
izbeşte peretele arterial. Din acest punct de vedere se descrie un puls dur şi un puls
moale, care este caracteristic insuficienţei cardiace globale, infarctului miocardic.

 TENSIUNEA ARTERIALĂ Pentru măsurarea tensiunii arteriale

pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.

Se aplică manşeta sprijinit şi în extensie cu braţul, se fixează membrana

stetoscopului pe artera humerală sub marginea interioară a manşetei. Se introduc
olivele stetoscopului în urechi, se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul
parei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprimă progresiv
aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se percepe primul zgomot
arterial care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime. Se reţine valoarea
indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi consemnată. Se
continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice, se reţine
valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului în momentul în
care zgomotele dispar, această valoare reprezintă tensiunea arterială minimă.

Se trec în foaia de temperatură valorile obţinute cu linie orizontală de

culoare roşie, socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur. Se
unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.

Valorile normale la adult fiind de tensiunea arterială maximă 115-140 mm

Hg, iar tensiunea arterială minimă 75-90 mm Hg.

54
 Tensiunea arterială este important să se menţină în limite normale. Pot să
apară modificări tensionale determinate de forţa de contracţie cardiacă, care vor fi
notate şi va fi atenţionat medicul în privinţa lor.

 RESPIRAŢIA În timpul măsurării respiraţiei, pacientul va fi aşezat în

decubit dorsal fără a explica tehnica ce urmează să fie efectuată cu palma mâinii cu
suprafaţa palmară pe torace. Se numără inspiraţiile timp de un minut. Aprecierea
respiraţiei se poate face și prin simpla observare a mişcărilor respiratorii prin
ridicarea şi revenirea toracelui la normal. Pe foaia de temperatură se notează cu
verde, fiecare linie orizontală reprezentând două respiraţii.

Valorile normale la adult: seara 20 respiraţii/minut, dimineaţa 18

respiraţii/minut.

Respiraţia va fi atent urmărită deoarece pacienţii cu insuficienţă cardiacă

prezintă în general dispnee, care poate fi uneori intensă, cu respiraţii bruşte, rapide
şi superficiale.

 DIUREZA Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii

diagnosticului şi conducerii tratamentului, asistenta va urmării:

-Tulburările de emisie urinară

- Cantitatea de urină emisă în 24 de ore

- Caracterele calitative ale urinei

Emisia urinei este declanşată de senzaţia de micţiune, aceasta în mod

normal, în decurs de 24 de ore, fiind de 5-6 micţiuni la bărbaţi şi 4-5 micţiuni la
femei.

55
 Asistenta urmăreşte următoarele tulburări de micţiune: polachiurie, ischiuria,
disuria, incontinenţă urinară.

Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore se va instrui

pacientul să urineze în urinar timp de 24 de ore. Vasele cilindrice gradate vor fi
bine acoperite şi ţinute la răcoare pentru a împiedica procesele de fermentaţie.

Tot in acest scop se vor adăuga la urina colectată câteva cristale de timol
care nu modifică reacţiile chimice ale urinei.

Alături de înregistrarea valorii diurezei se va nota şi cantitatea de lichide

ingerate. Raportul dintre cantitate de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă
bilanţul circulaţiei apei în organism.

Valoarea normală este de circa 1500ml/24 de ore, la bărbaţi este ceva mai
mare 1200-1800 ml/24 ore, la femei 1000-1400ml/24 de ore .

Asistenta trebuie să cunoască caracterele calitative ale urinei:

-Culoarea – urina normală are culoare galben deschis ca paiul până la brun
închis.

-Aspect - urina normală la emisie este clară, transparentă, după un timp poate
deveni tulbure.

-Miros - acizii volatili din urină îi conferă un miros asemănător cu cel al

bulionului.

-Reacţia – în starea normală are o reacţie acidă pH = 6,5

-Densitate – trebuie determinată imediat după emisie cu urodensiometrul.

Valoarea normala 1015-1020 în funcţie de cantitatea substanţelor dizolvate.

56
 Se va nota atent cantitatea de lichide ingerate, primite prin perfuzie şi
cantitatea de urină emisă, făcându-se bilanţul pe fiecare 24 de ore. Acest bilanţ
fiind foarte important deoarece de cele mai multe ori aceşti pacienţi prezintă edeme
datorită reţinerilor de apă şi sare în organism.

 Alimentaţia bolnavului

Regimul alimentar urmăreşte menţinerea greutăţii corporale corespunzătoare

înălţimii pacientului.

Raţia zilnică de alimente va fi împărţită în 4-5 mese, variată şi bogată în

vitamine, regim hipocaloric la obezi, hipertensivi şi coronarieni. Fumatul trebuie
interzis.

Alimentaţia trebuie să fie săracă în ioni de sodiu pentru a împiedica reţinerea

apei în organism. Lipsa clorurii de sodiu din alimente trebuie corectată cu alte
substanţe sapide, lipsite de sodiu ca: lămâia, intr-o oarecare măsură ceapa sau
oţetul.

În cazul în care pacientul suportă regimul hiposodat este permis cantitate

normală de lichide pe 14 de ore între 1,5-2 litri.

 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

Administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci orice

întârziere cât de mică provoacă emoţii inutile acestor pacienţi anxioşi.

Deşi medicamentele se administrează la indicaţia medicului, asistenta va trebui

să intervină de urgenţă în unele cazuri extreme până la sosirea medicului cu unele
medicamente ca: oxigenoterapia, anticoagulante.

57
  Calea naturală de administrare a preparatelor medicamentoase este cea
orală. În unele stări de extremă urgenţă se administrează intravenos, foarte lent,
diluat cu ser fiziologic sau cu soluţie de glucoză, pacientul fiind sub observaţie în
tot cursul injectării.

Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore prin

ingerarea şi eliminarea lichidelor.

Eliminarea apei din organism se face prin mai multe căi: 1000-1500 ml se
elimină prin urină, 500-1000 ml prin transpiraţie, 350-500 ml sub formă de vapori
prin plămâni şi 100-200 ml prin scaun, nevoia de apă a adultului fiind de 2000-
2500ml 24 de ore.

Hidratarea organismului se poate face pe cale orală, cale duodenală, cale

rectală, cale subcutanată, cale intravenoasă prin numeroase soluţii ca: ser
fiziologic, soluţie izotonică bicarbonat de sodiu 1,4%, soluţie izotonică lactat de
sodiu 1,9%, glucoză soluţie izotonică 4,7%, soluţie hipertonă 5-10-20-33-40%,
soluţie Krebs, soluţie Dextran, soluţie Locke.

 Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Definitie: Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe

alt ă cale decât tubul digestiv. Dat fiind faptul ca, in afara injectiilor, si alte cai
ocolesc tubul digestiv (ex: calea respiratorie), notiunea de cale parenterala a fost
reconsiderata, pastrand in sfera ei numai calea injectabila de administrare a
medicamentelor. Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase
lichide in organism , prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile, aculfiind
adaptat la seringa.

Avantajele pe care le oferă calea parenterală faţă de celelalte căi sunt următoarele:

58
 - dozarea precisă a substanţelor;

- acţiunea mai rapidă după administrare;

- absorbţia completă;

- administrarea de substanţe care sunt distruse de sucurile digestive;

- se poate folosi atunci când calea orală este inutilizabilă (stenoze esofagiene
sau pilorice, ocluzii intestinale,cu hemoragie digestiva,varsaturi etc.);

- siguranţa administrării medicamentului la pacienţii recalcitranţi sau

inconştienţi;

- se pot introduceşi substanţe în scop explorator sau diagnostic.

Scopul injectiilor:

-explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite

substante;

-terapeutic:-administrarea medicamentelor.

Locul injectiilor (ca si scopul) il constituie tesuturile in care se introduc

medicamentele:

-grosimea dermului- injectia intradermica;

-sub piele, in tesutul celular subcutanat- injectia subcutanata;

-tesutul muscular- injectia intramusculara;

-in vasele sanguine- injectia intavenoasa si injectia intraarteriala ;

-in inima – injectia intracardiaca;

-in interventia de urgenta –in maduva rosie a oaselor;(intraosos)

-injectia -in spatiul subarahnoidian.

Asistenta efectueaza injectiile:

- intradermica,

59
 - subcutanata,

- intramusculara

- intravenoasa.

Alegerea caii de executare a injectiei este facuta de catre medic, in functie de

scopul injectiei rapiditatea efectului urmarit ,compatibilitatea tesuturilor cu
substanta de injectat

Pregatirea injectiei: Materiale:

-seringi de unica folosinta cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie

medicamentoasa:

-pentru injectia intradermica – seringa de 1 ml gradata in sutimi de ml

-pentru injectia intravenoasa – seringa cu amboul situat excentric

-acele se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau separate

-se pregateste un ac pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare

-ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai
multe doze ,in seringa gata de intrebuintare

-ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau
flacoane cu dop de cauciuc, insotite sau nu de solvent

alte materiale :

-tampoane sterile din vata si tifon , solutii dezinfectante , tavita renala garou,
pernita , musama (ptr. inj iv)

-recipiente ptr colectarea deseurilor

Pregatirea psihica a pacientului:

-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le

va prezenta in timpul injectiei-

Pregatire fizica:
60
 -se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei

Incarcarea seringii

-se spala pe maini cu apa curenta ,

-se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de valabilitate

- se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de

valabilitate ,aspectulsolutiiei

-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia,

acoperit cuprotectorul si se aseaza pe o compresa sterila

Aspirarea continutului fiolelor

-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie

-se dezinfecteaza gatul fiolei prin stergere cu tamponul imbibat in alcool

-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul
mainii drepte protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei

-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si
avand grija ca bizoul acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat

-fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in jos

-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in

sus ,prin impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;

-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face;

Dizolvarea pulberilor:

-se aspira solventul in seringa

-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de

cauciuc,se asteaptaevaporarea alcoolului

-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de

solvent prescrisa

61
 -se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;

Aspiratia solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc:

-se dezinfecteaza dopul de cauciuc ,se asteapta evaporarea alcoolului

-se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce

urmeaza a fi aspirata;

-se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si

apoi se introduce aerul;

-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in

seringa sub presiunea din flacon;

-acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie

Administrarea combinata a medicatiei intro seringa:

Combinarea a doua medicamente intr-o seringa scuteste pacientul de doua

intepaturi. Medicamentele pot fi combinate intr-o seringa in mai multe feluri.Fie
din doua fiole, fie dintr-o fiola si un flacon, fie din doua flacoane. Mai exista si
medicamente gata dozate si trase in seringi sterile –seringi preumplute(cum ar fi
anticoagulantele).

Aceste combinatii sunt contraindicate daca medicamentele nu sunt

compatibile fie pentru ca precipita, fie pentru isi anuleaza unul efectul celuilalt, fie
cand cantitatea combinata este prea mare pentru a fi absorbita printr-o singura
injectie.

Tipul de seringa si ac folosite vor depinde de medicatia prescrisa, constitutia

fizica a pacientului, calea de administrare.

 Rolul asistentei în pregătirea pacienților pentru examene de

laborator

62
 Rezultatele obiective ale examenelor de laborator constituie un ajutor
deosebit de important și necesar atât pentru stabilirea diagnosticului clinic, a
instituirii tratamentului corect, cât și a urmăririi evoluției bolii.

Asistenta medicală are datoria profesională și morală de a respecta întru

totul indicația medicului și normele generale în ceea ce privește recoltarea
produselor de laborator care îi revin în sarcină.

Pentru obținerea unui rezultat corect și obiectiv, asistenta medicală trebuie să

respecte următoarele reguli generale cu privire la recoltarea produselor de
laborator:

- Respectarea orarului recoltărilor;

- Efectuarea pregătirii psihice și fizice a pacientului:

- Pregătirea și verificarea materialelor necesare recoltării;

- Respectarea normelor de asepsie;

- Efectuarea tehnicii propriu-zise cu profesionalism;

- Consultarea buletinelor de laborator și etichetarea produsului recoltat;

- Păstrarea și transportul în condiții optime a produsului recoltat.

 Recoltarea de sânge pentru examenele de laborator

Asistenta medicală își pregătește materialele necesare recoltării:

- De protecție: mănuși de unică folosință, mușama, aleză;

- Sterile: ac dublu de recoltare sau ace, și seringi de diferite mărimi;

- Alte materiale: tavă medicală, tampoane îmbibate în soluție dezinfectantă,

garou, eprubete etichetate, de diferite culori, holder standard refolosibil,
tăviță renală, stativ pentru eprubete, recipiente pentru colectarea deșeurilor.

63
Asistenta medicală pregătește psihic pacientul astfel:

- Identifică pacientul verificând: nume, prenume, vârstă, număr salon, număr

pat.

- Informează pacientul și îi explică procedura, aducându-i la cunoștiință

rezultatele dorite, dar și cele nedorite ce pot apărea.

- Anunță pacientul asupra postului alimentar și a orarului de recoltare,

dimineața pe nemâncate;

- Discută cu pacientul, îl încurajează, îl roagă să colaboreze atât cât starea de

sănătate îi permite și obține consimțământul informant.

Din punct de vedere al pregătirii fizice asistenta medicală va proceda astfel:

- Pune pacientul într-o poziție comfortabilă de decubit dorsal pentru venele de

plica cotului;

- Va examina locul de elecție și calitatea venelor, având grijă ca hainele

pacientului să nu împiedice circulația de întoarcere la nivelul brațului. Va
evita zonele lezate, infectate sau cu pilozitate abundentă.

Efectuarea puncției venoase cu vacutainer:

- Asistenta medicală aduce tava medicală cu materialele necesare lângă patul

bolnavului, verifică foaia de observație pentru a vedea recoltările indicate de
medic;

- Se spală pe mâini cu apă și săpun și se dezinfectează;

- Îmbracă mănușile de unică folosință;

64
 - Așează sub brațul pacientului mușamaua și aleza pentru a proteja patul.
Poziționează garoul la o distanță de 7-8 cm deasupra locului puncției;

- Montează acul dublu la holder prin înșurubare;

- Roagă pacientul să strângă pumnul ca vena să devină proeminentă;

- Palpează vena și o fixează în mâna nedominantă prin tracțiune în jos 4-5 cm

dedesubtul puncției;

- După o ultimă dezinfecție cu tamponul îmbibat în alcool, introduce acul cu

bizoul în sus în unghi de 10-30̊ paralel sau oblic pe venă.

- Când sângele se întoarce pe lumenul acului, asistenta înaintează 1-2 cm de-a

lungul traiectului venei;

- Cu mâna stângă fixează amboul acului, iar cu cealaltă mână atașează

eprubetele ce corespund investigațiilor necesare, indicate de către medic;

- Înainte de a recoltaVSH-ul desface garoul;

- După terminarea recoltării, scoate acul sub tampon, efectuând hemostaza

timp de 2-3 minute;

- Își reorganizează locul de muncă, colectând materialele folosite în recipiente

speciale, iar cele refolosibile le curăță și le dezinfectează.

În cazul bolnavilor cu enterocolită acută în vederea diagnosticului clinic,

asistenta recoltează sânge pentru determinarea:

- Hemoleucogramei – astfel va atașa la holder o eprubetă cu dop mov ce

conține anticoagulant EDTA 0,5 ml soluție uscată și va recolta 1,5 ml sânge
sau cantitatea necesară până la semnul inscripționat pe eprubetă. Se

65
 urmărește dozarea hematocritului(HT, Valori Normale 42% la femei și 46%
la bărbați) și a numărului de leucocite(Valori Normale între 5000 –
8000/mm3). Valori crescute ale hematocritului indică semne de deshidratare,
iar valori crescute ale numărului de leucocite semnalează prezența unei
infecții în organism.

- Biochimiei – se va atașa la holder eprubetă cu dop roșu, care nu conține

anticoagulant și se va recolta 7 ml de sânge. Se urmărește dozarea
glicemiei(Valori Normale: 80-120 mg%), a ionogramei(Valori normale: Na -
135-150 mEq/l; K – 3,5 -5 mEq/l; Ca 4,5 – 5 mEq/l; Cl 95-110 mEq/l, Mg
1,5 -3 mEq/l) și ureei sanguine(Valori Normale 20-40 mg%). Valori scăzute
ale glicemiei, valori crescute ale ureei și modificări hidroelectrolitice precum
hipopotasemie, hiponatremie, hipocloremie sunt de asemenea semne
concludente ale stării de deshidratare.

- VSH-ului – se atașează la holder eprubeta cu dop negru, ce conține 0,4 ml

citrat de natriu 3,8 % și se va recolta 1,6 ml sânge. Valorile normale sunt 5-
10/h, 10-20/2h. Valorile crescute ale VSH-ului constituie semn biologic de
inflamație.

La finalizarea recoltării, asistenta medicală va eticheta eprubetele

completând data, ora, tipul recoltării și va trimite la laborator produsele recoltate
împreună cu fișa de laborator completată.

 Recoltarea de materii fecale pentru examene de laborator

 Examenul de coprocultură

Examenul de coprocultură se efectuează pentru punerea în evidență a

germenilor eliminați pe cale digestivă de bolnavi și de purtători sănătoși și pentru
stabilirea antibiogramei.
66
 Probele pentru coprocultură trebuie recoltate înainte de a începe
administrarea antibioterapiei și a ionogramei plasmatice necesară pentru a decela
eventualele tulburări electrolitice produse de pierderile prin diaree și vărsături.

Asistenta medicală va pregăti materialele necesare toaletei perianale: apă,

săpun, mușama, aleză, prosop, bazinet, mănuși de cauciuc și materiale necesare
captării materiilor fecale: tavă medicală, coprocultură, tampoane sterile montate pe
porttampon, sondă Nélaton sterilă, seringă de unică folosință de 10 ml, bazinet,
câmpuri sterile, mușama, aleză, mănuși de unică folosință, prosop de hârtie, pungă
de hârtie.

Asistenta medicală va monta un paravan pentru a asigura intimitatea

pacientului și folosind materialele necesare, va efectua toaleta riguroasă a regiunii
perianale.

Recoltarea se poate efectua:

- Din scaunul spontan sau provocat, după ce în prealabil asistenta medicală a

montat un câmp steril pe fundul bazinetului sau pe scutec. Aceasta va
preleva aproximativ 50 g de conținut fecal din trei zone diferite cu ajutorul
unei baghete sterile, pe care o va introduce în coprocultorul steril.

- Direct din rect, cu ajutorul unui tampon steril montat pe un porttampon, care
va fi introdus prin anus în rect prin mișcări ușoare de rotație și înaintare.
Asistenta medicală va extrage tamponul îmbibat cu materii fecale și-l va
introduce într-o eprubetă sterilă.

- Cu sonda Nélaton sterilă, la capătul căreia se va atașa o seringă de unică

folosință. Asistenta medicală va introduce sonda prin anus aproximativ 10
cm, după care va aspira conținut colonic; va extrage sonda și va transfera

67
 conținutul seringii într-o eprubetă sterilă ce conține circa 2-3 ml de ser
fiziologic steril. Metoda este des folosită în cazul copiilor.

La finalul recoltării asistenta medicală va efectua din nou toaleta regiunii

perianale dacă este nevoie sau va oferi pacientului prosopul din hârtie pentru a se
curăța, va îndepărta materialele folosite, colectându-le pe cele de unică folosință în
containere speciale, iar pe cele refolosibile le va spăla și dezinfecta, apoi va
îndepărta paravanul și va aerisi salonul.

Indiferent care este metoda de recoltare aleasă, important este menținerea

asepsiei în timpul efectuării tehnicii, evitarea amestecării materiilor fecale cu urina,
etichetarea și trimiterea produsului la laborator imediat sau nu mai târziu de 12 ore
de păstrare a produsului la frigider sau nu mai mult de o oră a păstrării produsului
în salon.

Pentru un rezultat concludent se indică efectuarea coproculturii timp de trei

zile consecutiv, iar dacă scaunul pacientului este lichid se va recolta între 1-5 ml.

 Examenul coproparazitologic

Examenul coproparazitologic are drept scop descoperirea parazitozelor

intestinale prin evidențierea ouălor de paraziți.

Recoltarea se va efectua seara la 2-3 ore după culcare sau dimineața devreme
fără a efectua în prealabil toaleta perianală.

Metoda constă în raclarea pielii din vecinătatea orificiului anal cu o spatulă

de os sau o baghetă de lemn plată bine instruită înmuiată în glicerină cu apă în părți
egale. Bagheta se introduce apoi într-o eprubetă curată și se trimite la laborator.
Metoda este folosită în cazul copiilor mici.

68
  Rolul asistentei în pregătirea pacientului pentru examenul
radiografic gastro-intestinal și echografie abdominală
 Examenul radiografic gastro-intestinal

Radiografia gastro-intestinală constă în examinarea segmentului gastro-

intestinal după administrarea în prealabil a unei substanțe de contrast, cu scopul de
a obține detalii morfologice ale mucoasei în primă etapă, iar ulterior studierea
intestinului subțire și gros în stare de plenitudine pentru studierea umplerii,
tonicității, formei, poziției și evacuării substanței ingerate.

Această examinare ne dă detalii cu privire la prezența unor obstacole

intestinale, dar și cu privire la gradul de iritabilitate al mucoasei intestinale în
funcție de rapiditatea cu care este evacuată substanța de contrast din organism.

Asistenta medicală are rolul de a prepara substanța de contrast(150 g de

sulfat de bariu se omogenizează cu 200- 300 apă) și de a pregăti materialele
necesare administrării substanței de contrast în funcție de calea de administrare
aleasă: orală – pahar, cană, lingură, biberon; rectală – sondă Einhorn.

Pregătirea psihică a pacientului constă în:

- identificarea pacientului și în anunțarea acestuia cu 2-3 zile înainte,

explicându-i-se necesitatea examinării pentru punerea unui diagnostic clinic
corect.

- se informează pacientul asupra beneficiilor, dar și a riscurilor pe care le

implică examinarea radiografică;

- i se explică pacientului că va fi condus în serviciul radiologic;

- se chestionează femeile tinere cu privire la ultima dată a menstruației;

69
 - se atenționează pacientul să nu fumeze pentru că astfel crește secreția
gastrică;

- se înștiințează pacientul că după administrarea sulfatului de bariu va avea

scaunul colorat în alb;

- obține consimțământul informat al pacientului.

Pregătirea fizică a pacientului:

- cu două zile înaintea examinării se sistează medicația pe bază de bismut, iod,

fier, calciu, bariu, administrate oral pentru că împiedică vizibilitatea
organelor în timpul examinării.

- cu două zile înaintea examinării administrăm pacientului alimentație

neflatulentă și ușor digerabilă, iar în dimineața examinării pacientul nu va
mânca nimic;

- apreciem starea pacientului pentru a stabili metoda de transport a acestuia în

serviciul radiologic (îl însoțim, îl transportăm cu căruciorul sau cu
brancarda);

- seara dinaintea examinării efectuăm clismă evacuatoare dacă medicul ne

indică.

Participarea asistentei la examinare:

- însoțește pacientul în serviciul radiologic și predă fișa medicală a pacientului

medicului pentru a verifica regiunea ce urmează a fi investigată;

- ajută pacientul să se dezbrace și-l predă asistentei din serviciul radiologic;

70
 - asistenta va conduce pacientul sub ecran, iar la indicația medicului îi va oferi
acestuia paharul cu sulfatul de bariu;

- pacientul va urma indicațiile medicului privind pozițiile ce trebuie să le

adopte sub ecran pentru o bună vizibilitate a organelor;

Îngrijirea pacientului:

- ajută pacientul să se îmbrace și-l conduce în secția de apartenență;

- asistenta va reveni cu pacientul în serviciul radiologic conform indicației

medicale la 2, 8,24 de ore pentru a se urmări sub ecran evacuarea
stomacului, umplerea și evacuarea intestinului subțire și gros;

- asistenta medicală va administra pacientului multe lichide pentru a elimina

mai repede substanța de contrast;

- asistenta va supraveghea în continuare pacientul și va monitoriza funcțiile

vitale ale acestuia.

 Echografiea abdominale

Echografia abdominală este un examen de rutină ce se efectuează cu scopul

de a evidenția prezența unor fisuri intestinale.

Avantajul acestei examinări îl constituie faptul că este una neinvazivă, nu

necesită internare în spital, iar pregătirea pacientului este minimă.

Materialele necesare efectuării examinării sunt: gel pentru realizarea

contactului cu tegumentul, prosop textil sau din hârtie, foaie de observație sau
biletul de trimitere cu indicația pentru echografie.

71
 Asistenta medicală va pregăti psihic pacientul: îl va identifica și informa de
necesitatea și inofensivitatea examenului echografic și îl informează că examenul
se poate repeta fără niciun risc ori de câte ori este nevoie. Se obțin informații
despre eventualele alergii la latex și se obține consimțământul informat al
pacientului.

Pregătirea fizică constă în luarea măsurilor de îndepărtare a gazelor ce se

interpun în fața fluxului de unde ultrasonice și de inspectare a zonei abdominale
pentru a nu exista leziuni, răni sau bandaje deoarece aplicarea gelului este necesară
pe tegumentul integru.

Participarea asistentei medicale la efectuarea examenului echografic

abdominal:

- însoțește pacientul la serviciul echografic;

- înmână medicului foaia de observație cu indicația de examinare;

- predă pacientul asistentei de la echografie, care-l va poziția în funcție de

indicația medicului;

- medicul examinator va aplica gelul pe suprafața abdomenului și cu ajutorul

transductorului va vizualiza eventualele fisuri prezente în anatomia
intestinului;

- se îndepărtează gelul de pe abdomenul pacientului cu ajutorul unui prosop.

Îngrijirea pacientului:

- asistenta medicală ajută pacientul să se îmbrace și-l însoțește înapoi în salon;

- îl supraveghează în continuare și-i monitorizează funcțiile vitale.

72
 CAPITOLUL IV PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENŢILOR
CU ENTEROCOLITĂ

4.1. CAZUL NUMARUL 1

Culegerea datelor.

Nume: A.

Prenume: R.

Vârsta: 29 ani

Sexul: M

Religia: Ortodoxa

Nationalitatea: Româna

Stare civila: Casatorit

Ocupatie: Profesor

Date variabile:

Domiciliu: Vaculesti, judetul Botosani

Conditii de viata: -pacientul locuieste cu familia într-o casa cu 5 camere, salubre,

bine încalzite;

-pacientul nu fumeaza si nu consuma alcool;

-dispune de venituri materiale bune;

Conditii de munca: satisfacatoare

73
Gusturi personale si obiceiuri: -pacientul prefera carnea de porc, cartofii prajiti si
sosuri;

-pacientul face dus zilnic, baie generala o data pe saptamâna si toaleta cavitatii
bucale de 2 ori/zi.

Mod de petrecere a timpului liber: -vizioneaza programele TV, iese în oras cu

familia

Relatii cu familia, prietenii si colegii: foarte bune

Date privind starea de sanatate anterioara

a)Date antropometrice: -greutate corporala - 81 kg;

-înaltime - 1,81 m

-grup sangvin AB IV

-RH (+)

b)Limite senzoriale: -pacientul poarta ochelari;

-acuitate auditiva normala;

-functie tactila normala;

-acuitate gustativa normala

-somnul - normal, linistitor, odihnitor;

-mobilitate - pacientul se poate deplasa singur, dar cu mare dificultate din cauza
ametelii;

-alimentatia - trei mese principale, doua gustari; lichide ingerate - 1-2 l/zi;

74
-eliminari - mictiuni fiziologice normale: 1 scaun/zi;

-nu prezinta alergii alimentare sau medicamentoase.

Pacientul a facut toate vaccinarile corespunzatoare vârstei.

-neaga afectiuni infecto - contagioase de tip TBC, SIDA, LUES si hepatica.

c)Antecedentele heredo-colaterale: fara importanta

d)Antecedentele personale patologice: apendicectomie la 14 ani

Informatii legate de boala

a)Motivele internarii:

Pacientul prezinta: greturi; varsaturi; scaune subtiri, lichide - 10/zi; crampe

abdominale; paloare.

b)Istoricul bolii: Pacientul în vârsta de 29 ani, fara antecedente patologice, care în

urma cu câteva ore prezenta greturi, varsaturi, scaune subtiri, crampe abdominale
si paloare.

c)Diagnosticul de internare: Enterocolita acuta

d)Data internarii: 17.11.2017, ora 10.30.

e)Examen clinic pe aparate:

-stare generala alterata;

-tegumente si mucoase: palide, umede, tegumente integre, reci;

-sistem ganglionar limfatic neglijabil;

-sistem osteo - articular: integru, articulatii mobile.

75
-sistem musculo - adipos: bine reprezentat;

-aparat respirator: torace - normal conformat, mobil cu respiratia;

-murmur vezicular prezent, bilateral;

-R=18 r/minut

Aparat cardio - vascular:

-matitate cardiaca în limite normale;

-soc apexian în spatiul V intercostal stâng;

-zgomote cardiace ritmice;

-T.A. 120/65 mm Hg; AV - 78/min

-artere periferice pulsatile;

-retea venoasa periferica normala.

Aparat digestiv si anexe:

-dentitie normala, corespunzatoare vârstei, gingii aderente la dinti;

-tranzit intestinal sever afectat;

-dureri abdominale;

-ficat si splina în limite fiziologice;

-scaune diareice multiple.

Aparat uro - genital:

-loji renale libere, nedureroase;

76
 -Giordano (-) bilateral;

-mictiuni fiziologice;

-urini normocrome;

-organele genitale externe normal conformate;

-S.N.C.: OTS; -ROT: prezente bilateral.

SCHEMA DE TRATAMENT AL PACIENTULUI A.R.

Denumire Doza Doza Actiune si Reactii Contraindicatii

medicament unica pe 24 indicatii adverse
ore
ERCEFURIL 1 Cp 4 Cp -activitate - -
antibacteriana
larga, cuprinzând
microroganismele
enteropatogene
pentru om,
Campylobacter
jejuni, Shigella,
Salmonella si E
coli;
-efectul se
manifesta numai
la nivelul
lumenului
intestinal,
medicamentul
fiind neresorbabil
- ca urmare nu
apar efecte
secundare.

77
 Indicat în:
-diaree acuta si
cronica;
-colite acute si
cronice;
-diareea reziduala
dupa dizenterie
METOCLOPRAMID 1 fiola 2fiole -varsaturi de -poate -nu se
etiologie variata, produce administreaza
preventiv în efecte extra imediat dupa
chimioteraia piramidale, interventii
antitumorala, mai chirurgicale pe
gastropareza frecvent la abdomen
diabeticilor, copii, tineri
adjuvant în si batrâni;
explorarea -poate
functionala a simula
stomacului si secretia de
duodenului, prolactina,
profilaxia producând
greturilor si galactoree
vomelor -poate
postoperatorii, produce
usurarea intubarii dureri
interstinale când abdominale
pilorul este dificil diaree
de trecut, sughit,
migrena
PIAFEN 1 fiola 2 fiole -toate tipurile de -efecte -leucopernie,
dureri, inclusiv alergice alergie la pirazoli
post-operatorii, cutanate,
colici renale si leocupernie
biliare si noduli
cutanati
PAPAVERINĂ 1 fiola 2 fiole -antispastic în - -glaucom, aritmii
litiaza biliara, cardiace,
colecistita, hipertensiune
colangita, litiaza intracraniana
renala, pielita,

78
 cistita
-adjuvant în ulcer
gastric si
duodenal, gastrita,
enterita, colita,
colon iritabil,
pancreatita,
dismenorice,
anexita
ALGOCALMIN 1 fiola 2 fiole -toate tipurile de -efecte -leucopenie,
dureri, inclusiv alergice alergie la pirazoli
post-operatorii, cutanate,
colici renale si leucopenie,
biliare noduli
cutanati
SCOBUTIL 1 fiola 2 fiole -antispastic Hiposali- -glaucom;
predominant pe vatie,
aparatul digestiv, somnolen- -abdomen acut
cai urinare, uter ta, diminu-
area
reflectivi-
tatii

79
 PROBE DE LABORATOR ALE PACIENTULUI A.R.

Numele probei Tehnica de recoltare Valori normale Valorile

pacientului
1.Timp Quick Punctie venoasa T.Q.=12 - 14 11 12 11
9 ml sânge + 1 ml
oxalat
2.Timp Howell Punctie venoasa 9 ml T.H. =1 1 30 11 - 160 11
sânge + 1 ml oxalat 21 30 11
3.Colesterolemie Punctie venoasa, 1,80 - 2,80 g 0 /00 3,35 g 0 /00
vacutainer cu dop
rosu
4.VSH Punctie venoasa 1,6 1 - 10 mm/ora 10 mm/1 ora
ml sânge + 0,4 ml 7 - 13 mm/2 ore
citrat de Na
5.Ionograma serica Punctie venoasa 10 Na=135-152 Na=137,7 m Eq/l
ml sânge pe sticlute m Eq/l K + = 4,10 m Eq/l
heparinate K + =3,5-5,4 Ca 2+ = 4,7 m Eq/l
m Eq/l Fe 3+ =100 m Eq/l
Cl - =94-111
m Eq/l
Ca 2+ =4,5-5,5
m Eq/l
Fe 3+ =80-120 y%
I 1 =3-8y%
P + =2-4 MG
Mg=1,8-3,4 mg %
Cu + =80-107 %
6.Glicemie Punctie venoasa 5 ml 0,80-1,20 mg % 94 mg %
sânge sau 2 ml sânge
+ 4 ml florura de Na
uscat
7.Fibrinogen Punctie venoasa 4,5 200 - 400 mg 241 mg %
ml sânge + 0,5 ml
citrat de Na
8.Lipidemie Punctie venoasa 5 - 600 - 800 mg 815 mg %
10 ml sânge
9.Transaminaze Punctie venoasa 5 - TGO=2 - 20 U.I. 17,8 U.I.

80
 10 ml sânge TGP = 2 - 16 U.I. 19,60 U.I.
10.Creatinina Punctie venoasa 5 - 0,6 - 1, 20 mg % 1,19 mg %
10 ml sânge
11.Hemocultura Recoltarea sângelui Negativa Negativa
prin punctie venoasa
pe mediu de cultura
12.Uree sanguina Se recolteaza prin 0,20 - 0,40 g %0 0,40 g %0
punctie venoasa 5 -
10 ml sânge
13.Examen de Sumar de urina Culoare galben -rare epitelii
urina citrin -frecvente
Ph acid leucocite
Densitate 1010 - -numeroase
1025 hematii
Urdulinogen:
normal
Sedimente: rare
epitelii
Leucocite: foarte
rare
Glucoza: absenta
Pigmenti biliari:
absenti
14.Urocultura Dupa toaleta -negativa -negativa
riguroasa a organelor
genito - urinare, se
recolteaza urina din
mijlocul jetului
urinar într-o eprubeta
sterila
15.Coprocultura Se recolteaza scaun -negativa -negativa
în recipiente sterile
speciale, din trei
locuri diferite

81
ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE
Nevoia Probleme de Obiective Intervenţii Evaluare
fundamentala dependenta Autonome Delegate
Nevoia de a Durere -pacientul sa -amplasez pacientul în -se efectueaza 17.11.2017
respira si a abdominala beneficieze salon, în functie de ecografie abdominala T.A=125/70 mm Hg
avea o buna de conditii de starea sa, afectiune în scop explorator; R=18 r/min
circulatie microclimat receptionate; -recoltez produse T=38,3 0 C
si mediu -asigur conditii de biologice de la Ficat cu dimensiuni
securizat; mediu pacient; usor marite.
-pacientul sa fie adecvate, fara curenti -recoltez sânge pentru Colecist moderat,
investigat si tratat de aer, surse de hemoleucograma, destins, cu pereti
corespunzator infectie, zgomote ionograma, hiperecogenici, ciudat,
diagnosticului si deranjante; transaminaze septat incomplet.
zilei de boala; -masor functiile vitale bilirubinemie; -Glicemie 105 mg/dj
ale pacientului (P, R, -examen coprocultura -Sidermie 59,0
T, T.A), diureza, si coproparazitologic; micrograme %
scaun, greutate -însotesc bolnavul la -VSH 76 mm/h
corporala; explorari; -Timp de protombina
-calculez bilantul -administrez 14 sec
ingesta-excreta; medicamente -Fibrinogen 850 mg %
-observ orice prescrise de medic. Amilazemie 9 U/l
modificare aparuta în -Uree 38,4 mg/dl
starea bolnavuluila
F.O.;
-pregatesc pacientul
pentru orice explorare;
-pregatesc materialele,

82
 instrumentele, solutiile
pentru explorari;
-transport probele de
laborator în sectorul
clinic;
-aduc rezultatele
probelor la F.O.
Nevoia de a Dificultate de a -pacientul sa fie -reechilibrez Administrez la 17, 18.11.2017
bea si se alimenta si echilibrat hidroelectrolitic indicatia medicului: -pacientul încearca sa
de a mânca hidrata - risc de hidroelectrolitic pacientul, prin regim -Scobutil 1x2 f/zi; se adapteze la noul sau
deshidratare în 24-48 ore; hidric 24-48 ore (apa -Algocalmin 1x2 f/zi; rol, declara ca durerea
-pacientul sa nu si zeama de orez), apoi -Papaverina 1x2 f/zi; nu mai este chiar asa
devina sursa de regim alimentar de -Amoxicilina 500 mg de evidenta.
infectie pentru tranzitie, orez fiert în la 8 ore 19,20.11.2017
alte persoane pe apa, brânza de vaci, -Metoclopramid 1x2 -pacientul îsi reia
toata perioada carne fiarta; f/zi încet-încet functia
internarii; -observ instalarea unor digestiva
-pacientul sa fie reactii adverse la 21,22.11.2017
supravegheat administrarea -stare generala
atent pe tot medicamentelor ameliorata
timpul internarii; T Hewell = 230 sec
-pacientul sa aiba TGO=25U/L
o alimentatie TGP=30U/L
completa în circa Chol=161 mg/dl
10 zile TRG=100 mg/dl
-servesc Creatinina=0,93 mg/dl
pacientul cu Na=132 mmol/l
alimente la K=3,9 mmol/l

83
 temperatura Cl=203 mmol/l
acceptabila, Ex. Urina:
prezentate Densitate=1015
atragator si la ore Ph=5
fixe; Leu=neg
-calculez ratia Nitrati=steril
calorica 24 ore în Rare epitelii, rare
functie de oxalatii de calciu
activitate si
vârsta
Nevoia de a Diaree -pacientul sa-si -recoltez produsele 17.11.2017
elimina recapete pentru examen -pacientul prezinta
echilibrul hidric bacteriologic stare de sanatate
si nutritional (coprocultura); alterata, cu diaree
în 1-2 zile -mentin permanent 18, 19.11.2017
legatura cu -pacientul simte o
apartinatorii ameliorare, nu mai
pacientului; prezinta scaune
-încurajez permanent; 20,21, 22.11.2017
-educ membrii familiei -stare de sanatate buna
în privinta dietei
Nevoia de a Greturi si -pacientul sa aiba -asigur repausul fizic - 17.11.2017
se misca si a varsaturi o stare de confort si psihic al pacientului; -pacientul prezinta
avea o buna fizic în -mentin igiena greturi si varsaturi
postura urmatoarele 3 tegumentelor, a 18,19.11.2017
zile, iar disparitia lenjeriei; -pacientul declara o
diareei în timp de -administrez îmbunatatire a starii
1-2 zile; tratamentul antispastic generale

84
 -pacientul sa fie 20, 21.11.2017
echilibrat psihic -pacientul nu mai
în decurs de 3 prezinta greturi sau
zile; varsaturi
23.11.2017
-stare generala buna
Nevoia de a Dificultate de a -pacientul sa -asigur conditii de 17.11.2017
dormi si de a se odihni. doarma ore favorizare a somnului, pacientul nu prezinta
se odihni suficiente de semiobscuritate; interes pentru
somn si sa se -rog ceilalti membri ai cunostinte
trezeasca odihnit echipei de îngrijire sa medicale18,19.11.2017
în decurs de 2-3 procedeze asemanator -pacientul întreaba
zile pentru a ajuta despre tratament,
pacientul sa se modalitati de
odihneasca; recuperare a sanatatii
-la ora de vizita a 20, 21, 11.2017
pacientilor de catre -pacientul a
medic va fi externat demonstrat ca a
acumulat cunostintele
medicale din spital
Nevoia de a- Hiper-termie -pacientul sa -masor temperatura -administrez tratament 17.11.2017
si mentine prezinte corpului si notez în antiinfectios -pacientul prezinta
temperatura temperatura foaia de temperatura; recomandat de medic hipertermie (38,3 0 C)
corpului în corporala în -supraveghez 18, 19, 20.11.2017
limite limite normale în manifestarile de temperatura în limite
normale 1-2 zile deshidratare, aspectul normale
tegumentelor, diureza, 21, 22.11.2017
pulsul, T.A., temperatura în limite

85
 comportamentul normale
pacientului
Nevoia de a Anxietate -pacientul sa fie -sustin permanent Pacientul incepe sa
comunica echilibrat psihic pacientul, încurajându- inteleaga boala pe care
în decurs de 3 l; o are si importanta
zile; -calculez bilantul tratamentului
ingesta-excreta; Comunica cu usurinta
-observ permanent si isi exprima temerire
starea pacientului si si fustrarile
raportez medicului
orice modificare
aparuta în starea de
sanatate a pacientului;
-încurajez pacientul
sa-si exprime temerile
si ai dau exemple de
cazuri care s-au
recuperat foarte repede
Nevoia de a Vulnerabilitate -pacientul sa-si -respect masurile de 17.11.2017
evita fata de pericole. satisfaca singur prevenire a infectiilor -pacientul respecta
pericolele Risc de nevoile în decurs noscomiale; regulile de igiena
transmitere a de 3 zile; -educ pacientul cu 18, 19.11.20173
infectiei -pacientul sa nu privire la masurile de -pacientul se
devina sursa de prevenire a infectiilor conformeaza regulilor
infectie pentru de igiena
alte persoane pe 20, 21, 22.11.2017
toata durata -stare generala
internarii ameliorata

86
EXTERNAREA PACIENTULUI A.R.

Data externarii: 22.11.2017

Diagnostic la externare: enterocolita acuta

Starea pacientului la externare: pacientul în vârsta de 29 ani, internat pentru stare

de sanatate alterata, greata, varsaturi, crampe abdominale si scaune apoase,
multiple si paloare, se externeaza cu stare de sanatate buna.

BILANŢUL AUTONOMIEI

-tegumente si mucoase normal colorate, integre, turgor normal;

-sistem ganglionar limfatic: nepalpabil;

-sistem osteoarticular integru, articulatii mobile;

-sistem musculo-adipos: normal reprezentat;

-aparat respirator: torace normal conformat, mobil cu respiratia, murmur vezicular

prezent bilateral, R=10 r/min;

-aparat cardio - vascular: matitate cardiaca în limite normale, soc apexian în spatiul
V intercostal stâng, zgomote cardiace ritmice;

-artere periferice pulsatile;

-retea venoasa periferica normala.

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE

-regim alimentar echilibrat, conform indicatiilor medicului;

-consumul de apa numai de la surse sigure, daca este posibil apa plata;

-sa spele ouale înainte de a le sparge, cu apa si cu detergent si sa nu consume mai

ales oua de rata;

-fierberea carnii înainte de preparare si procurarea ei numai de la surse autorizate;

87
-evitarea consumului de conserve;

-evitarea afumaturilor;

-evitarea produselor din lapte ce nu prezinta calitati organoleptice corespunzatoare;

-respectarea tratamentului medicamentos;

-control periodic la medicul de familie;

-revenirea, acutizarea si prezenta simptomelor si la alti membri ai familiei impune,

de urgenta, prezentarea la medic

PROBLEME LA EXTERNARE

-inapetenta;

-sindrom de denutritie severa cu multiple manifestari carentiale.

PROBLEME DE RECUPERARE

-va respecta regimul alimentar conform indicatiilor medicului;

-va evita consumul de alimente reci;

-va evita bauturile fermentate;

-va respecta conditiile de igiena (spalarea mâinilor, spalarea fructelor);

-va continua tratamentul ambulatoriu cu: Saprosan, Mexaform asociate cu vitamine

din complexul B timp de 5-7 zile.

În caz de borborisme, ingerarea de solutie de Novocaina 1-2% înainte de masa cu

5-10 minute.

88
4.2. CAZUL NUMARUL II

Culegerea datelor

Date privind identitatea pacientului

Nume: R

Prenume: S

Vârsta: 49 ani

Sexul: M

Religia: Ortodoxa

Nationalitate: Româna

Stare civila: Casatorit

Ocupatia: Administrator

Date variabile

Domiciliu: Botosani, str. Garii, nr 2

Conditii de viata: Pacientul locuieste împreuna cu familia într-un apartament cu 3

camere, baie, bucatarie, salubre, bine încalzite; are trei copii.

Dispune de venituri materiale decente.

Pacientul consuma alcool ocazional; nu e fumator

Conditii de munca: Satisfacatoare

Gusturi personale si obiceiuri:

89
-pacientul prefera carnea de porc, pui, legumele si fructele;

-pacientul face dus zilnic, baie generala o data pe saptamâna, toaleta cavitatii
bucale de 2 ori pe zi

Mod de petrecere a timpului liber: Pacientul pleaca cu familia la munte din 2 în 2

saptamâni.

Relatia cu familia, prietenii si colegii: buna

Date privind starea de sanatate anterioara

Date antropometrice:

Greutate corporala: 86 kg

Înaltime: 1,79 m

Grup sangvin A2 RH (+)

Limite senzoriale:

-pacientul vede foarte bine;

-acuitate auditiva normala;

-acuitate gustativa normala;

-functie tactila normala;

-somnul normal, linistitor, odihnitor;

-mobilitate: pacientul se poate deplasa singur, dar cu mare grija din cauza ametelii;

-alimentatia: -doua mese principale, doua gustari;

-lichide ingerate: 1-1,5 l/zi;

90
-eliminari: mictiuni fiziologice normale, 1 scaun/zi;

-nu prezinta alergii alimentare sau medicamentoase;

-pacientul a facut toate vaccinarile corespunzatoare vârstei;

-neaga afectiuni infecto-contagioase de tip LUES, TBC, SIDA, hepatica, etc.

Antecedente heredo-colaterale: -fara importanta.

Antecedente personale patologice: -amigdalectomie la vârsta de 26 ani

Informatii legate de boala

Motivele internarii: greturi; varsaturi; scaune diareice lichide de 10 ori/zi; durere

abdominala difuza; paloare; adenomie.

Istoricul bolii: Pacientul în vârsta de 49 ani, fara antecedente patologice, care în

urma cu câteva ore prezenta greturi, varsaturi, scaune diareice, paloare, durere
abdominala difuza.

Diagnostic de internare: Enterocolita acuta de cauza neprecizata

Data internarii: 20.11.2017, ora 14.45

Examen clinic pe aparate:

-stare generala alterata;

-tegumente si mucoase palide, reci, tegumente integre;

-turgor normal;

-sistem ganglionar limfatic nepalpabil;

-sistem osteo-articular integru, articulatii mobile;

91
-sistem musculo-adipos bine reprezentat;

-aparat respirator: -torace normal conformat, mobi, cu respiratie;

-murmur vezicular prezent bilateral;

-R=20 r/min

-aparat cardio-vascular: -matitate cardiaca în limite normale

-soc apexian în spatiul V intercostal stâng;

-zgomote cardiace ritmice;

-T.A. =130/65 mm Hg,

-A.V. =75/min

-retea venoasa periferica;

-artere periferice pulsatile.

APARAT DIGESTIV SI ANEXE:

-dentitie normala, corespunzatoare vârstei, gingii aderente la dinti;

-tranzit intestinal sever afectat;

-durere abdominala;

-ficat si splina în limite fiziologice;

-scaune diareice multiple

APARAT UROGENITAL:

-lojii renale libere, nedureroase;

92
 -GIORDANO (-) bilateral;

-mictiuni fiziologice;

-urini normocrome;

-organe genitale externe normal conformate;

-SNC iritabilitate;

-ROT prezente bilateral;

Denumire Doza Doza Actiune si indicatii

unica pe 24
ore
ERCEFURIL 1 Cp 4 Cp
-activitate antibacteriana larga, cuprinzând
microroganismele enteropatogene pentru om,
Campylobacter jejuni, Shigella, Salmonella si
E coli;
-efectul se manifesta numai la nivelul
lumenului intestinal, medicamentul fiind
neresorbabil - ca urmare nu apar efecte
secundare.
Indicat în:
-diaree acuta si cronica;
-colite acute si cronice;
-diareea reziduala dupa dizenterie
METOCLOPRAMID 1 fiola 2fiole -varsaturi de etiologie variata, preventiv în
chimioteraia antitumorala, gastropareza
diabeticilor, adjuvant în explorarea
functionala a stomacului si duodenului,
profilaxia greturilor si varsaturilor
postoperatorii, usurarea intubarii intestinale
când pilorul este dificil de trecut, sughit,
migrena
PIAFEN 1 fiola 2 fiole -toate tipurile de dureri, inclusiv

93
 postoperatorii, colici renale si biliare
PAPAVERINĂ 1 fiola 2 fiole -antispastic în litiaza biliara, colecistita,
colangita, litiaza renala, pielita, cistita
-adjuvant în ulcer gastric si duodenal,
gastrita, enterita, colita, colon iritabil,
pancreatita, dismenoree, anexita
ALGOCALMIN 1 fiola 2 fiole -toate tipurile de dureri, inclusiv
postoperatorii, colici renale si biliare
SCOBUTIL 1 fiola 2 fiole -antispastic predominant pe aparatul digestiv,
cai urinare, uter

PROBE DE LABORATOR ALE PACIENTULUI R.S.

Numele probei Tehnica de recoltare Valori normale Valorile

pacientului
1.Timp Quick Punctie venoasa T.Q.=12 - 14 11 12 11
9 ml sânge + 1 ml oxalat de
potasiu
2.Timp Howell Punctie venoasa 9 ml sânge + T.H. =1 1 30 11 - 160 11
1 ml oxalat de potasiu 21 30 11
3.Colesterolemie Punctie venoasa, vacutainer cu 1,80 - 2,80 g 0 /00 3,35 g 0 /00
dop rosu
4.VSH Punctie venoasa 1,6 ml sânge 1 - 10 mm/ora 10 mm/1
+ 0,4 ml citrat de Na fara staza 7 - 13 mm/2 ore ora
5.Ionograma Punctie venoasa 10 ml sânge Na=135-152 m Eq/l Na=137,7
serica pe sticlute heparinate K + =3,5-5,4 m Eq/l m Eq/l
Cl - =94-111 m Eq/l K + = 4,10
Ca 2+ =4,5-5,5 mEq/l
m Eq/l Ca 2+ = 4,7
Fe 3+ =80-120 y% mEq/l
I 1 =3-8y% Fe 3+ =100
P + =2-4 MG m Eq/l
Mg=1,8-3,4 mg %
Cu + =80-107 %
6.Glicemie Punctie venoasa 5 ml sânge 0,80-1,20 mg % 94 mg %
sau 2 ml sânge + 4 ml florura
de Na uscat
7.Fibrinogen Punctie venoasa 4,5 ml sânge 200 - 400 mg 241 mg %

94
 + 0,5 ml citrat de Na
8.Lipidemie Punctie venoasa 5 - 10 ml 600 - 800 mg 815 mg %
sânge
9.Transaminaze Punctie venoasa 5 - 10 ml TGO=2 - 20 U.I. 17,8 U.I.
sânge TGP = 2 - 16 U.I. 19,60 U.I.
10.Creatinina Punctie venoasa 5 - 10 ml 0,6 - 1, 20 mg % 1,19 mg %
sânge simplu
11.Hemocultura Recoltarea sângelui prin Negativa Negativa
punctie venoasa pe mediu de
cultura
12.Uree Se recolteaza prin punctie 0,20 - 0,40 g %0 0,40 g %0
sanguina venoasa 5 - 10 ml sânge
simplu
13.Examen de Sumar de urina Culoare galben -rare
urina citrin epitelii
Ph acid -frecvente
Densitate 1010 - leucocite
1025 -
Urolulinogen: numeroase
normal hematii
Sedimente: rare
epitelii
Leucocite: foarte
rare
Glucoza: absenta
Pigmenti biliari:
absenti
14.Urocultura Dupa toaleta riguroasa a -negativa -negativa
organelor genito - urinare, se
recolteaza urina din mijlocul
jetului urinar într-o eprubeta
sterila
15.Coprocultura Se recolteaza scaun în -negativa -negativa
recipiente sterile speciale, din
trei locuri diferite

95
ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE
Nevoia Probleme de Obiective INTERVENŢII Evaluare
fundamentala dependenta
Autonome Delegate
-Nevoia de a 2.Greturi si -pacientul sa -asigur repausul - 20.11.2017
respira varsaturi aiba o stare de fizic si psihic al -pacientul prezinta
si de a avea o comfort fizic în pacientului; greturi si varsaturi
buna circulatie urmatoarele 3 -mentin igiena 21, 22.11.2017
zile, iar tegumentelor, a -pacientul declara o
disparitia diareei lenjeriei; îmbunatatire a starii
în timp de 1-2 -administrez generale
zile; tratamentul 23.11.2017
-pacientul sa fie antispastic -pacientul nu mai
echilibrat psihic prezinta greturi sau
în decurs de 3 varsaturi
zile 24.11.2017
-stare generala buna
-Nevoia de a bea 4.Dificultate de -pacientul sa fie -reechilibrez Administrez la 20.11.2017
si a mânca a se alimenta si echilibrat hidroelectrolitic indicatia -pacientul încearca sa
hidrata - risc de hidroelectrolitic pacientul, prin medicului: se adapteze la noul sau
deshidratare în 24-48 ore; regim hidric 24- -Scobutil, rol, declara ca durerea
-pacientul sa nu 48 ore (apa si Algocalmin nu mai este chiar asa
devina sursa de zeama de orez); Papaverina câte o de evidenta.
infectie pentru -regim alimentar fiola din fiecare în 21, 22.11.2017
alte persoane pe de tranzitie, orez injectie, -pacientul înca nu se
toata perioada fiert în apa, intramuscular; poate alimenta
internarii; brânza de vaci, -Furazolidon 4x1 normal, se simt slabit
-pacientul sa fie carne fiarta, ou /zi 23.11.2017
96
 supravegheat fier moale; dupa -pacientul începe sa
atent pe tot 8-10 zile se pot manânce în cantitati
timpul introduce laptele mici, respectând
internarii; si mezelurile indicatiile medicului;
-pacientul sa mai prezinta scaune
aiba o apoase
alimentatie 24.11.2017
completa în -stare de sanatate buna
circa 10 zile
-Nevoia de a 3.Diaree -pacientul sa-si -recoltez - 20.11.2017
elimina recapete produsele pentru -pacientul prezinta
echilibrul hidric examen stare de sanatate
si nutritional în bacteriologic; alterata, cu diaree
1-2 zile -mentin 21, 22.11.2017
permanent -pacientul simte o
legatura cu ameliorare, nu
apartinatorii simtitor;
pacientului; -scaunele sunt de
-recomand consistenta
pacientului pozitia semisolide;
antalgica de 23.11.2017
diminuare a -stare de sanatate buna
durerilor
-Nevoia de a 1.Durere -pregatirea -amplasez -recoltez sânge 20.11.2017
misca si a avea o abdominala conditiilor de pacientul într-un pentru -pacientul prezinta
buna postura îngrijire; salon luminat, hemoleucograma, stare alterata de
-pacientul sa linistit, fara ionograma, sanatate, dar
prezinte factori transaminaze, colaboreaza cu echipa

97
 disparitia dureriiperturbatori - pe bilirubinemie; de îngrijire
în câteva zile; cât se poate de -examen 21, 22.11.2017
-pacientul sa fie izolat, macar cu coprocultura si -pacientul prezinta o
alimentat un paravan; coproparazitologic ameliorare a starii de
corespunzator -acopar patul sanatate, scaunele
diagnosticului si pacientului cu diareice s-au rarit
zilei de boala, musama si aleza; 23.11.2017
pe tot timpul -linistesc -starea de sanatate a
internarii; pacientul, pacientului s-a
-pacientul sa fie comunicând îmbunatatit
investigat si permanent cu el; 24.11.2017
tratat -asigur -pacientul prezinta
corespunzator mediu securizant stare de sanatate buna
diagnosticului si conditii de
pe timpul microclimat;
internarii -supraveghez
scaunul,
frecventa,
consistenta;
-supraveghez
durerile
abdominale
-Nevoia de a 8.Dificultate de -pacientul sa -asigur conditii de - 20.11.2017
dormi si a se a se odihni. doarma ore favorizare a -pacientul prezinta
odihni suficiente de somnului, scaune diareice, ceea
somn si sa se semiobscuritate; ce îl împiedica sa se
trezeasca -rog ceilalti odihneasca
odihnit în decurs membri ai echipei 21, 22.11.2017

98
 de 2-3 zile de îngrijire sa -pacientul se simte
procedeze mai linistit, spune ca a
asemanator reusit sa doarma
pentru a ajuta 23, 24.11.2017
pacientul sa se -pacientul doarme
odihneasca; normal
-la ora de vizita a
pacientului de
catre medic,
acesta din urma îl
anunta ca în ziua
urmatoare va fi
externat
-Nevoia de a-si 5.Hipertermie -pacientul sa -masor -administrez 20.11.2007
mentine prezinte temperatura tratament -pacientul prezinta
temperatura temperatura corpului si notez antiinfectios hipertermie (380 C)
corpului în corporala în în foaia de recomandat de 21, 22.11.2017
limite normale limite normale temperatura; medic -termperatura în limite
în 1-2 zile -supraveghez normale
manifestarile de 23, 24.11.2017
deshidratare, -temperatura în limite
aspectul normale
tegumentelor,
diureza, pulsul,
T.A.,
comportamentul
pacientului
-Nevoia de a 6.Anxietate -pacientul sa fie -sustin permanent - 20.11.2017

99
comunica echilibrat psihic pacientul, -pacientul este anxios
în decurs de 3 încurajându-l; 21, 22.11.2017
zile; -calculez bilantul -pacientul începe sa-si
ingesta-excreta; revina, nu mai este
-observ speroat
permanent starea 23, 24.11.2017
pacientului si -stare generala buna
raportez
meidcului orice
modificare
aparuta în starea
de sanatate a
acestuia;
-încurajez
pacientul sa-si
exprime temerile
si ai dau exemple
de cazuri care s-
au recuperat
foarte repede
-Nevoia de a 7.Vulnerabilitate -pacientul sa-si -respect masurile 20.11.2017
evita pericolele fata de pericole. satisfaca singur de prevenire a -pacientul respecta
Risc de nevoile în infectiilor regulile de igiena
transmitere a decurs de 3 zile; noscomiale; 21, 22.11.2017
infectiei -pacientul sa nu -educ pacientul -pacientul se
devina sursa de cu privire la conformeaza regulilor
infectie pentru masurile de de igiena
alte persoane pe prevenire a 23, 24.11.2017

100
 toata durata infectiilor -stare generala
internarii ameliorata
-Nevoia de a 9. Deficit de -pacientul sa -explic - 20.11.2017
învata sa-si cunostinte capete pacientului orice -pacientul nu prezinta
pastreze sau sa- medicale cunostinte tehnica interes pentru
si recupereze medicale în întreprinsa, cunostinte medicale
sanatatea termen de 24 scopul si 21, 22.11.2017
ore si sa importanta ei în -pacientul întreaba
prezinte procesul de despre tratament,
întelegerea lor vindecare; modalitati de
-îi detaliez recuperare a sanatatii
regimul pe care 23, 24.11.2017
trebuie sa-l -pacientul a
urmeze pentru demonstrat ca a
recuperarea starii acumulat cunostinte
de sanatate; medicale din spital
-fac educatie
pentru sanatate si
cu membri
familiei;
-fac demersurile
necesare
externarii;
-însotesc
pacientul la
garderoba;
-predau pacientul
apartinatorilor

101
EXTERNAREA PACIENTULUI R.S.

Data externarii: 24.11.2017

Diagnostic la externare: Enterocolita acuta de cauza neprecizata

Starea pacientului la externare:

Pacientul în vârsta de 49 ani, internat cu stare de sanatate alterata, greta, varsaturi,

durere abdominala difuza, scaune diareice multiple si paoare, se externeaza cu
stare de sanatate foarte buna.

BILANŢUL AUTONOMIEI:

-tegumente si mucoase normal colorate, turgor normal;

-sistem ganglionar - limfatic: nepalpabil;
-sistem osteo - articular: integru, articulatii mobile;
-sistem musculo - adipos: normal reprezentat;
-aparat respirator: torace normal conformat, mobil, cu respiratie, murmur vezicular
prezent bilateral R=18r/min;
-aparat cardio - vascular: matitate cardiaca în limite normale, soc apexian în spatiul
V intercostal stâng, zgomote cardiace ritmice, artere periferice pulsatile, retea
periferica normala.
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:

-evitarea consumului de conserve;

-evitarea consumului de afumaturi;
-respectarea regulilor de igiena atât personal cât si alimentar;
-evitarea consumului de oua care nu au înscrise pe ele termenul de valabilitate;
-revenirea si acutizarea simptomelor impune prezentarea de urgenta la medic;
-prezentarea periodica la medicul de familie.

102
PROBLEME LA EXTERNARE:

-anemie carentiala (feripriva sau prin deficit de acid folic);

-inapetenta;

-infectie urinara;

-risc de transmitere a infectiei.

PROBLEME DE RECUPERARE:

-respectarea regimului hidrio-electrolitic conform indicatiilor medicului;

-consumul de lichide de la surse autorizate;

-va evita fumatul din cauza actiunii patogene a nicotinei;

-va respecta masurile de prevenire a infectiilor (spalarea mâinilor);

-evitarea unor categorii limitate de alimente;

-respectarea regimului hiposodat;

-va continua tratamentul ambulatoriu cu: vitamine din complexul B1, B6, B12,
Saprosan, administrarea antibioticelor - Biseptol.

103
4.3.CAZUL NUMARUL III

CULEGEREA DATELOR

DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI

Nume: M.

Prenume: T.

Vârsta: 54 ani

Sexul: M

Religia: Ortodoxa

Nationalitatea: Româna

Stare civila: Casatorit

Ocupatie: Inginer

DATE VARIABILE:

Domiciliu: Plopeni, judetul Botosani

Conditii de viata: -pacientul locuieste cu sotia si cei doi baieti într-un apartament
cu 3 camere, bucatarie si baie, salubre, bine încalzite;

-dispune de venituri materiale bune;

-pacientul consuma putin alcool, dar nu este fumator.

Conditii de munca: bune

Gusturi personale si obiceiuri:

-pacientul prefera ciorbele de orice fel, carnea de pui;

-pacientul face dus zilnic, baie generala o data pe saptamâna si toaleta cavitatii
bucale de 2 ori pe zi.

Mod de petrecere a timpului liber:

104
-pacientul asculta muzica, îi place desenul tehnic

Relatii cu familia, prietenii si colegii: bune

DATE PRIVIND STAREA DE SĂNĂTATE ANTERIOARĂ:

a)Date antopometrice: -greutate corporala - 90 kg;

-înaltime - 1,83 m

-grup sangvin O (I)

-RH (+)

b)Limite senzoriale: -pacientul poarta ochelari;

-acuitate auditiva normala;

-acuitate gustativa normala

-perceptie tactila normala;

-somnul: normal, linistitor, odinitor;

-mobilitate - pacientul nu are nici un fel de probleme de mers;

-alimentatia - trei mese principale, doua gustari;

-lichide ingerate - 1, 5 - 2 l/zi;

-eliminari - mictiuni fiziologice normale;

-1scaun/zi;

-nu prezinta alergii alimentare sau medicamentoase;

-pacientul a facut toate vaccinarile corespunzatoare vârstei;

-neaga afectiuni infecto - contagioase de tip LUES, SIDA TBC, hepatita, etc

c)Antecedentele heredo-colaterale: mama diabet de grad II

d)Antecedentele personale patologice: fara importanta

Informatii legate de boala

105
a)Motivele internarii:

Pacientul prezinta: greturi; varsaturi; scaune subtiri, lichide - 10/zi; durere

abdominala colicativa; paloare.

b)Istoricul bolii: Pacientul în vârsta de 54 ani, fara antecedente patologice de 12

ore, prezinta greturi, varsaturi, durere abdominala colicativa si paloare.

c)Diagnosticul de internare: enterocolita acuta de cauza neprecizata

d)Data internarii: 24.11.2017

e)Examen clinic pe aparate:

-stare generala alterata din cauza simptomatologiei;

-tegumente si mucoase: palide, umede, tegumente integre, turgor normal;

-sistem ganglionar limfatic neglijabil;

-sistem osteo - articular: integru, articulatii mobile.

-sistem musculo - adipos: bine reprezentat;

-aparat respirator: torace - normal conformat, mobil, cu respiratia;

-murmur vezicular prezent, bilateral;

-R=22 r/minut

Aparat cardio - vascular:

-matitate cardiaca în limite normale;

-soc apexian în spatiul V intercostal stâng;

-zgomote cardiace ritmice;

-T.A. 130/70 mm Hg; AV = 78/min

-artere periferice pulsatile;

-retea venoasa periferica normala.

106
 Aparat digestiv si anexe:

-dentitie normala, corespunzatoare vârstei, gingii aderente la dinti;

-tranzit intestinal alterat;

-durere abdominala colicativa;

-ficat si splina în limite fiziologice;

-scaune diareice multiple.

Aparat urogenital:

-loji renale libere, nedureroase;

-Giordano (-) bilateral;

-mictiuni fiziologice;

-urini normocrome;

-organele genitale externe normal conformate;

SCHEMA DE TRATAMENT AL PACIENTULUI M.T.

Denumire Doza Doza pe Actiune si indicatii
unica 24 ore
1.ERCEFURIL 1 Cp 4 Cp -activitate antibacteriana larga, cuprinzând
microroganismele enteropatogene pentru om,
Campylobacter jejuni, Shigella, Salmonella si E
coli;
-efectul se manifesta numai la nivelul lumenului
intestinal, medicamentul fiind neresorbabil - ca
urmare nu apar efecte secundare.
Indicat în:
-diaree acuta si cronica;
-colite acute si cronice;
-diareea reziduala dupa dizenterie
2.METOCLOPR 1 fiola 2fiole -varsaturi de etiologie variata, preventiv în
AMID chimioterapia antitumorala, gastropareza
(fiole) diabeticilor, adjuvant în explorarea functionala a
stomacului si duodenului, profilaxia greturilor si

107
 vomelor postoperatorii, usurarea intubarii
intestinale când pilorul este dificil de trecut,
sughit, migrena
3.PIAFEN 1 fiola 2 fiole -toate tipurile de dureri, inclusiv postoperatorii,
(fiole) colici renale si biliare
4.PAPAVERIN 1 fiola 2 fiole -antispastic în litiaza biliara, colecistita, colangita,
Ă litiaza renala, pielita, cistita
-adjuvant în ulcer gastric si duodenal, gastrita,
enterita, colita, colon iritabil, pancreatita,
dismenoree, anexita
5.ALGOCALMI 1 fiola 2 fiole -toate tipurile de dureri, inclusiv postoperatorii,
N colici renale si biliare
(fiole)
6.SCOBUTIL 1 fiola 2 fiole -antispastic predominant pe aparatul digestiv, cai
(fiole) urinare, uter

PROBE DE LABORATOR ALE PACIENTULUI M.T.

Numele probei Tehnica de recoltare Valori normale Valorile
pacientului
1.Timp Quick Punctie venoasa 9 ml sânge + 1 T.Q.=12 - 14 11 12 11
ml oxalat de potasiu
2.Timp Howell Punctie venoasa 9 ml sânge + 1 T.H. =1 1 30 11 - 160 11
ml oxalat de potasiu 21 30 11
3.Colesterolemie Punctie venoasa, vacutainer cu 1,80 - 2,80 g 0 /00 3,35 g 0 /00
dop rosu
4.VSH Punctie venoasa 1,6 ml sânge + 1 - 10 mm/ora 10 mm/1
0,4 ml citrat de Na fara staza 7 - 13 mm/2 ore ora
5.Ionograma Punctie venoasa 10 ml sânge pe Na=135-152 Na=137,7
serica sticlute heparinate m Eq/l m Eq/l
K + =3,5-5,4 K + = 4,10
m Eq/l m Eq/l
Cl - =94-111 Ca 2+ = 4,7
m Eq/l m Eq/l
Ca 2+ =4,5-5,5 Fe 3+ =100
m Eq/l m Eq/l
Fe 3+ =80-120 y%
I 1 =3-8y%
P + =2-4 MG
Mg=1,8-3,4 mg

108
 %
Cu + =80-107 %
6.Glicemie Punctie venoasa 5 ml sânge sau 0,80-1,20 mg % 94 mg %
2 ml sânge + 4 ml florura de Na
uscat
7.Fibrinogen Punctie venoasa 4,5 ml sânge + 200 - 400 mg 241 mg %
0,5 ml citrat de Na
8.Lipidemie Punctie venoasa 5 - 10 ml sânge 600 - 800 mg 815 mg %
9.Transaminaze Punctie venoasa 5 - 10 ml sânge TGO=2 - 20 U.I. 17,8 U.I.
TGP = 2 - 16 U.I. 19,60 U.I.
10.Creatinina Punctie venoasa 5 - 10 ml sânge 0,6 - 1, 20 mg % 1,19 mg %
simplu
11.Hemocultura Recoltarea sângelui prin punctie Negativa Negativa
venoasa pe mediu de cultura
12.Uree Se recolteaza prin punctie 0,20 - 0,40 g %0 0,40 g %0
sanguina venoasa 5 - 10 ml sânge simplu
13.Examen de Sumar de urina Culoare galben -rare
urina citrin epitelii
Ph acid -frecvente
Densitate 1010 - leucocite
1025 -
Urolulinogen: numeroase
normal hematii
Sedimente: rare
epitelii
Leucocite: foarte
rare
Glucoza: absenta
Pigmenti biliari:
absenti
14.Urocultura Dupa toaleta riguroasa a -negativa -negativa
organelor genito - urinare, se
recolteaza urina din mijlocul
jetului urinar într-o eprubeta
sterila
15.Coprocultura Se recolteaza scaun în recipiente -negativa -negativa
sterile speciale, din trei locuri
diferite

109
 ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

Nevoia Probleme de Obiective INTERVENŢII Evaluare

fundamentala dependenta
Autonome Delegate
Nevoia de a Dificultate -pacientul sa fie -reechilibrez Administrez la 24, 25.11.2017
bea si de a se echilibrat hidroelectrolitic indicatia medicului: -pacientul încearca sa
de a mânca alimenta si hidroelectrolitic în 24-pacientul, prin regim -Scobutil se adapteze la noul
hidrata - risc 48 ore; hidric 24-48 ore (apa si +Algocalmin + sau rol, declara ca
de -pacientul sa nu devina zeama de orez), apoi Papaverina câte o durerea nu mai este
deshidratare sursa de infectie pentruregim alimentar de fiola din fiecare în chiar asa de evidenta.
alte persoane pe toata tranzitie, orez fiert în injectie 26.11.2017
perioada internarii; apa, brânza de vaci, intramusculara; -stare generala buna
-pacientul sa fie carne fiarta, ou fiert Furazolidon 4x1/zi simtitor;
supravegheat atent pe moale; dupa 8 - 10 zile -scaunele sunt de
tot timpul internarii; se pot introduce laptele consistenta semisolida
-pacientul sa aiba o si mezelurile.
alimentatie completa în
circa 10 zile, pe tot
timpul internarii;
-pacientul sa fie
investigat si tratat
conform diagnosticului
pe timpul internarii
Nevoia de a Diaree -pacientul sa-si -recoltez produsele 24.11.2017
elimina recapete echilibrul pentru examen -scaune diareice
hidric si nutritional în bacteriologic multiple
1-2 zile (coprocultura); 25, 26.11.2017

110
 -mentin permanent -frecventa scaunelor
legatura cu apartinatorii s-a mai redus
pacientului;
-încurajez permanent
pacientul;
-educ membrii familiei
în privinta dietei
Nevoia de a Dificultate -pacientul sa doarma -asigur conditii de - 24.11.2017
dormi si de a de a se ore suficiente de somn favorizare a somnului, -pacientul prezinta
se odihni odihni. si sa se trezeasca semiobscuritate; scaune diareice, ceea
odihnit în decurs de 2-3 -rog ceilalti membri ai ce îl împiedica sa se
zile echipei de îngrijire sa odihneasca
procedeze asemanator 25.11.2017
pentru a ajuta pacientul -pacientul se simte
sa se odihneasca; mai linistit, spune ca a
-la ora de vizita a reusit sa doarma
pacientilor de catre 26.11.2017
medic, acesta îl anunta -pacientul doarme
ca mâine va fi externat normal
Nevoia de a Durere -pregatirea conditiilor -plasez pacientul într- -recoltez sânge pentru 24.11.2017
se îmbraca si abdominala de îngrijire; un salon luminos, hemoleucograma, Pacientul prezinta
dezbraca -pacientul sa prezinte linistit, fara factori ionograma, stare alterata de
disparitia durerii în perturbatori, pe cât se transaminaze sanatate, dar
câteva ore; poate izolat, macar cu bilirubinemie; colaboreaza cu echipa
-pacientul sa un paravan daca nu se -examen coprocultura de îngrijire.
beneficieze de un poate o rezerva si coproparazitologic 25.11.2017
mediu confortabil si separata pentru el; Pacientul prezinta o
securizant pe tot timpul -acopar patul ameliorare a starii de

111
 internarii; pacientului cu musama sanatate, scaunele
-pacientul sa fie si traversa; diareice s-au rarit.
alimentat corespunzator -linistesc pacientul, 26.11.2017
diagnosticului si a zilei comunicând permanent Starea de sanatate s-a
de boala pe tot cu el; îmbunatatit
parcursul internarii; -asigur mediu securizat Scaunul de 2/zi, de
si conditii de consistenta aproape
microclimat; normala
-supraveghez scaunul, 27.11.2017
frecventa, consistenta; Stare generala buna
-supraveghez durerile
abdominale;
-recomand pacientului
pozitia antalgica de
diminuare a durerilor
Nevoia de a-si Hipertermie -pacientul sa prezinte -masor temperatura -administrez tratament 24.11.2017
mentine temperatura corporala corpului si notez în antiinfectios -hipertermie (37,9 0 C)
temperatura în limite normale în 1-2 foaia de temperatura; recomandat de medic 25, 26.11.2017
corpului în zile -supraveghez -termperatura
limite manifestarile de corporala în limite
normale deshidratare, aspectul normale
tegumentelor, diureza,
pulsul, T.A.,
comportamentul
pacientului
Nevoia de a fi Greturi si -pacientul sa aiba o -asigur repausul fizic si - 24.11.2017
curat, îngrijit, varsaturi stare de confort fizic în psihic al pacientului; -pacientul prezinta
de a-si proteja urmatoarele 3 zile, iar -mentin igiena greturi si varsaturi

112
tegumentele si disparitia diareei în tegumentelor, a 25.11.2017
mucoasele timp de 1-2 zile; lenjeriei; -pacientul declara o
-pacientul sa fie -administrez îmbunatatire a starii
echilibrat psihic în tratamentul antispastic generale
decurs de 3 zile; 26.11.2017
-pacientul nu mai
prezinta greturi sau
varsaturi
Nevoia de a Anxietate -pacientul sa fie -sustin permanent pacientul, - 24.11.2017
actiona echilibrat psihic încurajân-du-l; -pacientul este anxios
conform în decurs de 3 -calculez bilantul ingesta- 25, 26.11.2007
propriilor zile; excreta; -pacientul începe sa-si
convingeri si -observ permanent starea revina, nu mai este
valori pacientului si raportez speriat
medicului orice modificare
aparuta în starea de sanatate a
pacientului;
-încurajez pacientul sa-si
exprime temerile si ai dau
exemple de cazuri care s-au
recuperat foarte repede
Nevoia de a fi Deficit de -pacientul sa -explic pacientului orice - 24.11.2017
preocupat în cunostinte capete cunostinte tehnica întreprinsa, scopul si -pacientul nu prezinta
privinta medicale medicale în importanta ei în procesul de interes pentru
realizarii termen de 24 ore vindecare; cunostinte medicale
si sa prezinte -îi detaliez regimul pe care 25.11.2017
întelegerea lor în trebuie sa-l urmeze pentru -pacientul întreaba
decurs de 2 zile recuperarea starii de sanatate; despre tratament,

113
 -fac educatie pentru sanatate modalitati de
si cu membri familiei; recuperare a sanatatii
-fac demersurile necesare 26.11.2017
externarii; -pacientul a
-însotesc pacientul la demonstrat ca a
garderoba; acumulat cunostinte
-predau pacientul medicale din spital
apartinatorilor
Nevoia de a Vulnerabili- -pacientul sa-si -respect masurile de - 24.11.2017
evita tate fata de satisfaca singur prevenire a infectiilor -pacientul respecta
pericolele pericole. nevoile în decurs noscomiale; regulile de igiena
Risc de de 3 zile; -educ pacientul cu privire la 25.11.2017
transmitere a -pacientul sa nu masurile de prevenire a -pacientul se
infectiei devina sursa de infectiilor conformeaza regulilor
infectie pentru de igiena
alte persoane pe 26.11.2007
toata durata -stare generala
internarii ameliorata

114
EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externarii: 27.11.2007

Diagnostic la externare: enterocolita acuta

Starea pacientului la externare: pacientul în vârsta de 54 ani, internat pentru stare

de sanatate alterata, greata, voma, durere abdominala si scaune apoase, multiple si
paloare, se externeaza cu stare de sanatate foarte buna.

BILANŢUL AUTONOMIEI:

-tegumente si mucoase normal colorate, integre, turgor normal;

-sistem ganglionar limfatic: nepalpabil;

-sistem osteoarticular integru, articulatii mobile;

-sistem musculo-adipos: normal reprezentat;

-aparat respirator: torace normal conformat, mobil cu respiratia, murmur vezicular

prezent bilateral, R=20 r/min;

-aparat cardio - vascular: matitate cardiaca în limite normale, soc apexian în spatiul
V intercostal stâng, zgomote cardiace ritmice;

-artere periferice pulsatile;

-retea venoasa periferica normala.

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE: -regim alimentar echilibrat, conform

indicatiilor medicului;

-consumul de apa numai de la surse sigure, daca este posibil apa plata;

-fierberea carnii înainte de preparare si procurarea ei numai de la surse autorizate;

-evitarea consumului de conserve;

-evitarea afumaturilor;

-evitarea produselor din lapte ce nu prezinta calitati organoleptice corespunzatoare;

115
PROBLEME LA EXTERNARE:

-infectii noscomiale dobândite pe parcursul spitalizarii;

-inapetenta.

PROBLEME DE RECUPERARE:

-educarea pacientului cu privire la masurile de prevenire a infectiilor, spalarea

mîinilor înainte de consumul alimentelor;

-evitarea consumului de alimente reci;

-evitarea bauturilor fermentate;

-respectarea regimului alimentar echilibrat conform indicatiilor medicului;

-va continua tratamentul ambulatoriu cu:

- Antibiotice: Amoxicilina 500 mg/8 ore;

- Scobutil

- Vitamine din complexul B.

116
 CAPITOLUL IV EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Alimentatia trebuie sa fie cât mai completa, cu interdictii cât mai putine.

În formele severe, cu scaune numeroase, se aplica un regim hidric de 12 - 14

ore, cu ceaiuri amare sau îndulcite cu zaharina sau cu zahar în proportie de 5 %,
zeama de orez, supa de morcovi, supa de zarzavaturi strecurata.

Se impune evitarea fumatului din cauza afectiunii peristatogene a nicotinei.

Evitarea consumului de alimente excesiv de reci si bauturile fermentate.

Regimul hidric poate fi înlocuit de cura de mere rase, indicata la bolnavii

inapetenti sau supusi unei alimentatii unilaterale prea multa vreme.

Când exista un dezechilibru al proceselor de fermentatie si putrefactie, se

începe o dieta cu un suport redus de glucide, dar cu administrare în exces de
proteine.

Pentru a combate diareea se dau produse bogate în:

-tanin -ceai oriental concentrat;

-ceai de coarne;

-suc de gutui;

-suc de afine;

-calciu (brânzeturi);

-mucilagii (orez).

Pentru combaterea constipatiei se dau legume si fructe.

117
 Alimentatia se îmbogateste progresiv cu prudenta, fiecare aliment fiind
introdus în ratii mici.

Bolnavul trebuie sa respecte anumite conditii de igiena si anume spalarea pe

mâini si a fructelor înainte de a consuma alimentele.

Trebuie sa faca cure cu Saprosan sau Mexaform, asociate cu vitamine din

complexul B, timp de 5 - 7 zile. Daca dupa ingerarea de alimente apar balonari,
senzatie de agitatie abdominala si barborisme, trebuie sa ingere solutie de
Novocaina 1- 2 % înainte de masa cu 10 - 15 minute.

118