CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

1.1. STOMACUL

Stomacul este un organ dilatant al tubului digestiv situat între esofag şi duoden
aşezat în loja gastrică ce comunică larg cu loja hepatică şi splenică.
Forma şi dimensiunile
Stomacul prezintă mucoase variaţii individuale. Examinat pe viu are în general
forma literei ”J” cu o porţiune verticală şi una orizontală.
Porţiunea verticală este cea mai voluminoasă, saculară şi cuprinde ~ 2/3 din
stomac. Este subdivizată în:
Porţiunea cardiacă – corespunde orificiului cardiac şi continuă esofagul
Fornixul (fundul stomacului/camera cu aer) este porţiunea superioară dilatată a
stomacului
Corpul stomacului
Porţiunea orizontală este mai îngustă, tubulară şi cuprinde 1/3 din stomac. Este
alcătuită din două segmente:
 antrul piloric (vestibulul piloric) situat la dreapta corpului stomacului, este
uşor dilatat. Poate fi separat prin unde peristaltice de restul stomacului
 canalul piloric este un segment cilindric îngust şi scurt ~3-5 cm
Pilorul – este porţiunea terminală strâmtă a stomacului exfinctorul piloric ce se
continuă cu duodenul.

Sub raport anatomo-funcţional porţiunea verticală este segmentul unde se produc

preponderent fenomene fizico-chimice gastrice şi este numită porţiune digestivă, iar partea
orizontală are mai ales funcţie mecanică, evacuatorie şi de aceea se mai numeşte şi
porţiune egextorie.

4
 Fig. 1 - stomacul

Stomacul prezintă 2 feţe (anterioară şi posterioară) care sunt despărţite prin cele 2
curburi.
 curbura mică – orientată spre dreapta şi în sus, pe ea înserându-se omnetul
mic în dedublarea căruia se găsesc vasele gastrice (stânga şi dreapta). Tot
aici nervii abordează stomacul şi se găsesc importante noduri limfatice, ceea
ce face ca această regiune să fie un veritabil hil al organului
 curbura mare – puternic convexă, se arcuieşte spre stânga şi în jos. Prezintă
doua porţiuni, una verticală şi una orizontală

Porţiunea orizontală vine în raport cu colonul transvers de aceea este legată prin
ligamentul godic (care conţine la 1 cm de marea curbură vasele epiploice ).
Porţiunea verticală dă inserţie ligamentului gastro-splenic (care leagă stomacul de
splina ) şi care conţine vasele scurte şi artera epiploică stg.
Faţa anterioară a stomacului are raporturi cu peretele toracic şi cel abdominal.
Porţiunea - toracică este acoperită de diafragm; cea abdominală este acoperită în
partea laterală dreapta de faţa viscerală a ficatului, iar zona medială vine în raport direct cu
peretele anterior al abdomenului.

5
 Faţa posterioară a stomacului vine în raport cu peretele abdominal gastric şi
organele care îl acoperă: corpul pancreasului nodul superior renal şi glanda superioară
renală stângă, faţa viscerală a splinei.
Artera splenoică merge pe marginea superioară a pancreasului şi poate fi erodată de
viscerele gastrice superioare penetrantă dând hemoragii interne mari, uneori mortale. În jos
sub dedesubtul pancreasului, faţa posterioară a stomacului vine în raport cu unghiul
duodeno-jejunal şi ansele jejunale(raport chirurgical inapt pentru realizarea gastro-
enteroctomiilor)
Configuraţia interioară
Suprafaţa interioară a stomacului este foarte neregulată din cauza numeroaselor
pliuri de mucoase, dintre care unele urmează axul mare al organului, de-a lungul
curburilor, iar altele mici, sunt transversale sau oblice. În acest fel suprafaţa interioară a
stomacului este împărţita în foarte multe mici depresiuni. De-a lungul micii curburi există
un şanţ numit canalul gastric delimitat de două pliuri longitudinale. Pe aici sunt conduse
lichidele spre duoden fără să staţioneze în stomac.
Pliurile mucoasei sunt mai accentuate pe stomacul gol; ele se şterg pe măsură ce
acesta se umple, reprezentând astfel un material de rezervă care permite distensia
stomacului. Separaţia între mucoasa esofagiană şi cea gastrică este foarte netă (albă la
nivelul esofagului, rosiatică la nivelul stomacului).

Structura stomacului
Grosimea peretelui stomacului este de ~ 3 mm. Structura sa este adaptată în
vederea asigurării celor două fete eventuale:
 de rezervă a alimentelor cu evacuarea intermitentă
 de digestie, asigurată de sucul gastric
În constituţia sa anatomică intră 4 tunici:
 tunica seroasă
 tunica musculară
 stratul submucos
 tunica mucoasă

6
 Fig. 2 – structura stomacului

Mucoasa are o culoare roşiatică şi reprezintă aproape jumătate din grosimea totală a
peretelui gastric. Reprezintă principala componentă morfologică şi funcţională a peretelui
stomacal. Este alcătuită dintr-un epiteliu cilindric care secretă mucus, si din aparatul
glandular :
 glandele fundice, secretoare de acid clorhidric şi pepsină
 glandele pilorice şi celulele mucipare, ambele secretoare de mucus.
Musculoasa este formată dintr-un strat intern de fibre dispuse oblic, un strat
intermediar cu fibre circulare şi un strat extern cu fibre longitudinale. Stratul circular la
nivelul pilonului este foarte puternic constituind sfincterul piloric .
Între mucoasă şi musculoasă se află submucoasa în care există vase sangvine,
limfatice şi plexul nervos al lui Meissner ce inervează musculatura mucoasei şi glandele
gastrice; la exterior se află tunica seroasă formată de peritoneu.

7
 Fiziologic stomacul are o funcţie motorie şi una secretorie. Tunica musculară
constituie aparatul motor activ al stomacului ce realizează :
 depozitarea alimentelor ingerate
 amestecarea alimentelor cu sucul gastric până ce se formează un amestec
semifluid numit chimul gastric
 golirea lentă, intermitentă a chimului gastric în duoden cu ajutorul undelor
peristaltice
Funcţia secretorie este asigurată de glandele corpului şi fundului gastric care
secretă pepsină şi HCl (componente ale sucului gastric) şi de glandele pilorice şi cordiale
care elaborează o secreţie mucoasă. Mucusul gastric are rol protector de prim ordin,
apărând mucoasa de acţiunea sucului gastric. Secreţia gastrică este declanşată printr-un
mecanism reflex nervos , apoi prin mecanismul neuro-chimic cu punct de plecare în
mucoasa gastrică şi intestinală.

1.2. DUODENUL

Constituie prima porţiune a intestinului subţire, fiind aşezat între porţiunea pilorică
a stomacului şi jejun, terminându-se la nivelul unghiului jejunal. Are formă de potcoavă cu
concavitatea îndreptata în sus şi spre stânga, înconjurând capul pancreasului.

Direcţie şi diviziune
În drumul său duodenul descrie 3 flexiuni (unghiuri):
 flexiunea duodenală inferioară
 flexiunea duodenală superioară
 flexiunea duodenală jejunală

Prin această schimbare de direcţie duodenul este împărţit în 4 porţiuni:

 porţiunea superioară (DI) (bulb duodenal) ţine de la şanţul duodeno-piloric
până la colul vezicii biliare
 porţiunea descendentă (DII)- de la colul vezicii biliare unde duodenul
devine vertical şi ajunge până la polul inferior al rinichiului drept

8
  porţiunea orizontală (DIII) – după flexiunea inferioară se extinde de la polul
inferior al rinichiului drept până la latura stângă a colului vezical
 porţiunea ascendentă (DIV) – urcă pe flancul stâng al vertebrei a II-a
lombare până la flexiunea duodeno-jejunală

Raporturile duodenului
D1- are raporturi anterioare cu ficatul şi vezica biliară; posterioare cu ductul
colidoc, vena portă şi artera gastro-duodenală iar inferior cu capul pancreasului
D2- este încrucişată anterior mezocolonului transvers. Porţiunea supramezocolică
are raporturi cu ficatul şi vezica biliară de care uneori e legată prin ligamentul
cisticoduodenocolic, iar porţiunea inframezocolică are raporturi cu ansele inghinale subţiri.
Posterior această porţiune prezintă raporturi cu faţa anterioară a rinichiului drept, cu
pediculul renal şi cu vena cavă inferioară. Între duoden şi acest organ există fascia de
coalescenţă a lui Treitz. Medial are raport cu pancreasul, iar lateral, cu ficatul şi colonul
ascendent.
D3- este încrucişată pe faţa anterioară de inserţia mezenterului şi de vasele
mezenterice superioare. Posterior are raporturi cu muşchiul psoas, vena cavă inferioară,
ureterul drept, cu aorta şi cu originea arterelor spermatică internă dreaptă sau ovariană
dreaptă. Superior este în raport cu pancreasul, de care este despărţită prin vasele
mezenterice superioare, iar inferior, cu ansele intestinale subţiri.
D4- vine în raport superior şi anterior cu stomacul, posterior cu muşchiul psoas, cu
pediculul renal stâng şi cu aorta; medial este în raport cu aorta şi originea superioară a
mezenterului, iar lateral cu marginea medială a rinichiului stâng.

Structura
În duoden vom întâlni pliuri circulare şi vilozităţi intestinale, caracteristice pentru
întreg intestinul subţire. În partea medială a peretelui posterior al D 2 se află papila
duodenală mare, locul în care se deschid ductul coledoc şi ductul pancreatic în duoden. Cu
~3 cm mai sus se află papila duodenală mică, locul unde se deschide ductul pancreatic
accesor.
Structural duodenul este alcătuit din 4 straturi:

9
  mucoasa
 submucoasa (care conţine glandele duodenale Brumma)
 musculara (cu fibre musculare circulare şi longitudinale )
 seroasa peritoneală care îl acoperă numai pe faţa anterioară

Fig. 3 - structura duodenului

Fiziologic

Duodenul are 2 funcţii principale:

 motorie
 secretorie
Motilitatea duodenală împinge chimul alimentar foarte repede în jejun. Secreţia
duodenală elaborează secretină (cu rol în stimularea pancreasului şi a intestinului),
enterokinoză (transformă tripsinogenul în tripsină ) şi mucus.
La nivelul duodenului începe să se amestece chimul alimentar sosit din stomac cu
sucul duodenal, bila şi sucul pancreatic.

10
 CAPITOLUL II
ASPECTE CLINICE ŞI PARACLINICE ALE TOXIINFECTIILOR
ALIMENTARE (T.A.)

2.1. Definitie

 Intoxicatia alimentara (toxiinfectia alimentara) este o afectiune datorata

consumului de alimente sau bauturi contaminate cu microorganisme patogene
precum, bacteriile, virusurile sau parazitii.
 Boli acute plurietiologice de cauza toxica sau infectioasa, aparute dupa consumul
unor alimente contaminate cu microorganisme sau toxinele lor.

2.2. Clasificare

 TIA produse de bacterii ce contin endotoxine, in care intervine elementul toxic

si cel infectios
 TIA produse de toxine preformate in aliment, in care intervine numai elementul
toxic (infectia stafilococica)

 TIA produse de o multiplicare exagerata a unor germeni (bacilus cereus,

proteus, etc.).

Clasificarea toxicelor se poate face dupa mai multe criterii:

 dupa origine:
 naturale: minerale, vegetale, animale
 sintetice: substante organice, anorganice
 dupa provenienta:
 mediu inconjurator: casnic, industrial, agrar
 alimente: ciuperci otravitoare, aditivi alimentari
 medicamente
 dupa starea de agregare: gazoase, lichide, solide
 din punct de vedere patogenic:

11
  toxice cu actiune locala - produc modificari la nivelul portii de
intrare (acizi, baze caustice)
 toxice postrezorbtie - sindroame respiratorii, cardio-vasculare,
digestive, hepato-renale
 toxice functionale - determina tulburari metabolice sau enzimatice
cu moartea rapida a victimei (fara leziuni morfologice sau cu
leziuni minore)
 dupa locul de actiune:
 efecte pe SNC- psihotrope, alcaloizi (morfina, stricnina), etanol
 efecte hematice-monoxid de carbon, acid cianhidrc, cianuri,
substante methemoglobinizante;
 efecte parenchimatoase - mercurul si sarurile sale, plumbul arsenicul
si derivatii sai
 dupa caracterul actiunii: erozive, distructive, hematice, functionale
 dupa modul de actiune:
 toxice ale structurii celulare: caustice, oxidanti, saruri de metale
grele, organominerali etc.
 toxice ale functiilor celulare: histotoxice, anoxemiante,
methemoglobinizante, hemolizante, toxice ale sistemului nervos
central, toxice cardiace si hepatice etc.
Toxicitatea reprezinta comportarea biologica, fiind legata de particularitatile
organismului viu si cantitatea de toxic.
In producerea intoxicatiei apar doua faze:
 expunerea la toxic
 patrunderea acestuia in organism

Relatia organism-toxic are doua aspecte:

 actiunea organismului asupra toxicului = faza toxico-cinetica cu absorbtie,
distributie, depozitare, metabolizare si eliminare

12
  actiunea toxicului asupra organismului = faza toxico-dinamica ce cuprinde
ansamblul de fenomene ce au loc in organism la diverse nivele (efect toxic)

Clasificarea după caracterere de patogenitate a speciilor microbiene

După caracterele de patogenitate a speciilor microbiene taxi-infecţiile alimentare,

se împart în:
Toxiinfecții alimentare de tip infecțios – determinate prin acţiunea directă
asupra organismului a edotoxinelor ela-borate de germenii patogeni , care pătrund în
alimentele în care se află în cantitate foarte mare. Microorganismele se multiplică şi în in-
testin revărsându-se apoi în sânge, unde produce bacterii trecătoare (enterobacteriacee şi
spiralacee )
Toxiinfecțiile alimentare de tip toxic – determinate de acţiunea directă asupra
organismelor a toxinelor elaborate de unii germeni patogeni şi care se acumulează în
cantităţi suficient de mari pentru a declanşa fenomene morbide (stafilococii, enteroco- cii
şi clostridium botulinum).
Toxiinfecțiile alimentare provocate de anumite alimente - al căror rol patogen
în provocarea acestor afecţiuni este condiţionat de calităţi foarte mari din aceşti germeni în
ali-mentul consumat pentru a produce toxiinfecţii alimentare (b.cereus, b.proteus,
streptococus fecalis).
În general prin toxiinfecţiile alimentare se înţeleg numai acele boli produse fie de
bacterii patogene, fie de toxinele lor, în urma ingestiei unor alimente masiv contaminate,
deosebindu-se de intoxicaţiile alimentare produse prin toxinele minerale sau vegetale.
Din punct de vedere clinic, toxiinfecțiile alimentare pot îmbrăca două forme în
funcție de predominanta caracterului infecțios sau a celui toxic sau a celui infecțios: forma
infecțioasă, ce se datorează multiplicării germenilor din alimentele consumate și se
caracterizează printr-o incubație mai lungă, cu evoluție febrilă, dureri de cap, grață,
vărsături, diaree, dureri abdominale și poate duce chiar la moarte. Acest tip de boală este
provocat, mai ales, de germenii din familia Enterobacteriaceae. Durata bolii, dacă este la
timp și crect tratată, este de 3-5 zile, după care urmează dispariția simptomelor; forma
toxică este cauzată de toxinele elaborate de germeni (stafilococ, b. botulinic, etc) în
alimentele contaminate și se caracterizează printr-o perioadă de incubație foarte scurtă, cu

13
vărsături, diaree, stare de intoxicație și febră moderată sau chiar absentă. Durata bolii este
scurtă, de 24 de ore sau mai puțin, cu excepția botulismului, în care boala se prelungește
foarte mult.
Datorită evoluției scurte a bolii și a variabilității germenilor incriminați, în
toxiinfecțiile alimentare nu se instalează o instalează o imunitate solidă față de agenții
patogeni respectivi.

2.3. Etiologie

 30-60% din T.I.A. sunt produse de Salmonella

 20-30% din T.I.A. sunt produse de stafilococi enterotoxici
 alte T.A. sunt cele produse de: Enterobacteriaceae (Shigella, Proteus,
Escherichia coli), Bacilaceae (Bacilus subtilis, cereus, anthracis, Clostridium
botulinum, perfringens), Pseudomonaceae, Streptococi (fecalis, viridans,
piogenes), Vibrionaceae (Vibrio parahemoliticus)

Alimentele pot fi contaminate prin urmatoarele metode:

 pe parcursul procesului de preparare. In mod normal organele si tesuturile
animale pot fi colonizate de diferite tipuri de microorganisme (in special la
nivelul intestinelor), astfel ca acestea pot contamina persoana care manevreaza
carnea.
 pe parcursul cresterii, si anume in cazul fructelor si legumelor, care pot fi
contaminate mai ales daca sunt folosite ingrasamintele naturale sau daca este
folosita irigatia cu apa dintr-o sursa contaminata
 in timpul procesului de preparare al alimentelor si anume in cazul persoanelor
care sunt purtatoare a unui tip de microorganism (de exemplu stafilococ) sau in
cazul persoanelor bolnave, care de asemenea pot contamina alimentul
 prin contaminare din mediul inconjurator, cu microorganisme patogene care se
pot gasi in praf, pamant, apa. Dintre aceste microorganisme amintim
Cryptosporidium parvum (un parazit), Clostridium botulinum (bacterie care

14
 provoaca botulismul) sau Clostridium perfringens ( o bacterie care in cazuri
grave poate provoca diaree sanghinolenta)

Toxiinfectia alimentara este o afectiune cauzata de ingestia unor alimente sau

bauturi contaminate cu microorganisme patogene, precum bacteriile, virusurile sau
parazitii.

Cele mai frecvente metode prin care se realizeaza contaminarea alimentelor, sunt :

 contaminarea alimentelor pe parcursul procesului de preparare ( cel mai frecvent

intalnite sunt Campylobacter, Salmonelle si E. coli)
 in timpul cresterii legumelor si fructelor (mai ales daca sunt folosite ingrasaminte
naturale sau daca este folosita o sursade apa contaminata pentru irigatie)
 contaminare alimentelor de la o sursa infestata (omul bolnav sau purtataor cronic al
unui microorganism patogen, sau prin adaugarea in compozitie a unor incrediente
contaminate)
 prin mediul inconjurator (Clostridium perfringens, Clostridium botulinum sau
Cryptosporidium parvum)

Dintre infectiile care pot fi dobandite prin contactul sau ingestia unor alimente infestate
amintim Toxoplasmoza si Listerioza, care sunt extrem de periculoase mai ales in randul
femeilor insarcinate (pentru ca pot provoca avort spontan sau pot determina malformatii
cogenitale grave, uneori incompatibile cu viata).

Toxiinfecţiile alimentare se caracterizează prin următoarele aspecte:

afectează una sau mai multe persoane care au consumat acelaşi aliment;
debutează acut, pe fondul unei sănătăţi depline a subiectului;
se manifestă prin cateva sindrome clinice definite: digestiv superioare (greţuri,
vărsături); digestiv inferioare (gastroenterită, enterocolită); neurologice (paralizie,
afectări ale placii neuromotorii etc.);
au o evoluţie supraacută, după care survine vindecarea rapidă (uneori fără perioadă
de convalescenţa) sau moartea;

15
 nu este transmisibilă şi nu generează cazuri secundare de boală.
Practic, a mânca ceva care conține această toxină. Toxina provine de la o serie de
germeni care, în condiții propice, de căldură și umezeală, cresc și intoxică organismul. Iar
în momentul când mâncăm alimente care conțin toxina respectivă încep să apară
manifestările bolii. Cei mai frecvenți germeni care dau toxiinfecție alimentară sunt
Staphylococcus Aureus și Salmonella.
Salmonella este o bacterie care se găsește în carne, preparate din carne, tocături,
mezeluri, preparatele din ouă.
Staphylococcus aureus se dezvoltă mai ales în alimentele care conțin proteine și
sare în cantitate mare: brânzeturi sau lactate de orice fel.
Cazul cel mai frecvent de infecție stafilococică este cel al persoanelor care mănâncă
brânzeturi cumpărate din piață de la vânzătorii ambulanți, care le depozitează în condiții
improprii.
Atenția pentru alimentație presupune evitarea consumului de produse și băuturi
alterate, vechi sau de calitate îndoilenică, care sunt contaminate cu bacterii și paraziți ce
atacă organismul.
Toxiinfecțiile alimentare sunt datorate și recipientelor nespălate în care se
pregătește mâncarea. De aceea, prioritare pentru noi trebuie să fie regulile stricte de spălare
și curățare a fructelor, legumelor și, nu în ultimul rând, a veselei.
Majoritatea alimentelor care provoacă toxiinfecții alimentare includ produse
animale nesupuse corespunzător procesului termic, brânză, ouă și pește.
Un alt factor răspunzător de această problemă de sănătate este contactul produsului
alimentar cu mediul înconjurător neigienizat sau contaminat. Fructele pot prezenta risc
pentru o toxiinfecție alimentară, atunci când culturile au fost irigate cu apă contaminată sau
când pentru creșterea lor s-au folosit îngrășăminte chimice ce nu pot fi tolerate de
organism.
Dintre infecțiile care pot fi dobândite prin contactul sau ingestia unor alimente
infestate mai fac parte Toxoplasmoza și Listerioza, care sunt extrem de periculoase mai
ales în rândul femeilor însărcinate (pentru că pot provoca avort spontan sau pot determina
malformații congenitale grave, uneori incompatibile cu viața). [1,3]

16
 Toxiinfecțiile alimentare colective (TIAC)
Toxiinfecţile alimentare colective reprezintă obsesia celor care îşi desfăşoară
activitatea în domeniul agroalimentar şi pot uneori, să afecteze şi multe zeci de personae
care au consumat acelaşi aliment contaminat.
O toxiinfecţie alimentară colectivă este definită prin apariţia celor două cazuri grupate
similare cu o simtomatologie în general, gastro-intestinală, a căror cauză se poate lega de
aceaşi origine alimentară. De fapt accidentele sanitare de tip toxiinfecţios nu sunt rare.
Frecvenţa lor e cu multa subestimată din cauza lipsei consultaţiei medicale, atunci cand
apare în mediul familiar, chiar şi în unitaţile de alimentaţie publică şi nu interesează decât
indivizii izolaţi care nu au ocazia de a se revedea dupa luarea mesei responsabile de
tulburari.
Pentru bolnavi, TIAC se traduc cele mai adesea printr-o dispoziţie exagerată ale
cărei simptome pot regresa şi dispărea spontan în 12-24 ore. În unele cazuri ele pot antrena
pe parcusul mai multor zile dureri abdominale violente, colici, diaree, vomismente, însoţite
uneori de accese de febră, chiar manifestări nervoase care pot evalua pană la pierderea
cunoștinţei. Dacă acest tablou clinic persistă, se justifică atunci o îngrijire medicală. În
urma unui episod de TIAC, vindecarea intervine cele mai adeseori în câteva zile, chiar în
câteva sămptămâni, cu sau fără tratamenta antibiotic în funcţie de gravitatea afecţiunii şi
de agentul responsabil.
Pentru a explica aceste tulburări, anticii incriminau otrăvurile. Se știe astăzi că
„vinovaţii” sunt microorganismele, mai ales bacteriile (deşi totuşi dacă am neglija rolul
important al virusurilor, cu mai mult subestimată, exemplu virusul NORWALK şi fructele
de mare). Ghinionul nu neglijează se afla cele mai frecvente la originea unui TIAC.
Pentru ca TIAC să fie declarată, este nevoie de o sincronizare a “evenimentelor”
sau a greșelilor. Trei circumstanţe nefavorabile permit variaţia accidentului:
 alimentul trebuie să fie contaminat cu un microorganism periculos pentru
sănătatea umană (de ex. Salmonella) sau cu o substanţă chimică produsă de
microorganisme (toxină). Nu toate microorganismele sunt susceptibile de a
provoca o TIAC, dar în schimb microorganismele periculoase sunt ubicuitoare şi
majoritatea alimentelor le conțin, din fericire, cele mai adesea în cantitate foarte
redusă, chiar neglijabilă insuficientă pentu a provoca apariţia simtomelor;
 este nevoie într-adevăr de o cantitate minimă de microorganisme pentru a

17
 declanşa boala. În funcţie de bacteria considerate, de tulpină, poate fii necesară
atingerea unor concentraţii de ordinul a 10000 – 100000 de germeni per gram de
aliment ingerat. Această cantitate de microorganisme poate părea enormă, dar ea
poate fii atinsă repede dacă microorganimele se pot multiplica în alimente. La
temperatura camerei, o populaţie bacteriană este capabilă să se multiplice cu doi
la fiecare jumătate de oră (ordin de mărime) ca exemplu, timpul de apariţie a
unor noi generaţii bacteriene responsabile de TIAC poate fi decât de 23 de
minute la o temperatură de 35ºC.
 apoi alimentele trebuie să fie consumate. Un aliment contaminat, chiar cu
milioane de bacterii patogeni, pare absoult normal, fără nici o modificare de
culoare, de miros sau de gust şi va fi, în cosecinţă, consumat cu încredere.
Microorganismele responsabile de TIAC nu degreadează alimentele care-şi
păstrează aspectul şi aceleaşi calităţi gastronomice. Din nefericire, aspectul
alimentelor nu poate servi în nici un caz drept criteriu de salubritate,
contaminarea cu microorganisme responsabile de TIAC nedeterminând alterări.
Respectarea lanţului caloric și frigorific pentru alimente reprezintă cele mai mari
șanse de a evita o TIAC. Dintre cele trei circumstanţe nefavorabile care conduc la
aparitaţia unui TIAC, a două pot fi controlate de către personalul calificat care-şi
desfăsoară activitatea în unităţile de alimentaţie publică. Pentru aceasta este nevoie doar să
aibă în vedere păstrarea alimentelor la temperaturi care să nu permită multiplicarea
microorganismelor periculoase, adică să se evite depozitarea prelungită la 10º-60ºC. Viteza
de multiplicare este cu atât mai rapidă cu cât se situază la mijlocul acestui interval, aproape
de ceea ce se numește temperatura camerei. Mâncarea caldă menţinută „lângă o sursă de
caldura” constitue exemplu tipic a aceea ce trebuie să evite neapărat. În acelaș fel, gustările
reci sau produsele de patiserie care rămân expuse prea mult într-o vitrină frigorifică care
funcţionează defectuos, reprezintă un pericol real pentru consumator.
Aceste consideraţii justifică din plin rigoarea care este bine a fi respectată în
privinţa „lanţului caloric” şi a „lanţului frigorific” două elemente fudamentale ale
controlului siguranţei sanitare a alimentelor în unitaţile în care se respectă regulile de
igienă.
Toxiinfecţiile benigne nu sunt luate în calculi întrucât ele nu sunt responsabile decât
de mici indispuneri pasagere care nu duc la consultaţii medicale. Ceea ce trece cu usurinţă

18
neobservat în mediul familial capătă o altă dimensiune în unităţile de alimentație colectivă,
mai ales școlar, unde orice episod de tulburări digestive este imediat reproșat unităților de
alimentaţie publică.
Cosecințele sunt rareori grave, dar frecvenţa neplacută. Dacă mortalitatea cauzată de
TIAC este mică, pierderile economice pe care le provoacă sunt totuși considerabile, mai
ales dacă se ţine seama de oprirea lucrului şi luarea unor măsuri care periclitează imaginea
acestor unități. În plus, asupra copiilor sau persoanelor sensibile, intoxiicaţile alimentare se
pot dovedi grave. Asta nu înseamnă că se dorește o îngrijorare exagerată, cei mai degrabă
vigilentă. Dacă accidentele sunt din fericire rare trebuie să ţinem cont că alimentele sunt
produse, deci sunt într-o continuă transformare. Este bine să le tratăm ca atare, cu un
minim de precauţie şi de „respect” mai ales în privinţa candidaţilor de depozitare.
Considerând că orice aliment este potenţial contaminat cu o cantitate redusă de
microorganizme considerate periculoase, este evident că singura posibilita de a evita
accidental este concentrarea eforturilor asupra menținerii alimentelor în afara zonei
riscante la temperaturi, situate între 10º-60ºC. Acest lucru ţine de responsabilitatea fie
căruia, lanțurile calorice şi frigirifice nefiind întrerupte în nici un caz .
Toxiinfecţiile alimentare colective de origine bacteriană sau virală sunt accidente de
temut din cauza caracterului adesea spetaculos şi a consecinţelor medicale uneori
dramatice. Cauzate de o succesiune de neglijenţă sau de greşeli, el ar putea fi evitate,
respectând regulile elementare de igienă şi mai ales lanţul caloric şi cel frigorific.
În practică, toxiinfecţiile alimentare colective sunt accidente majore şi constituie
pericolul cel mai important în cadrul controlului siguranţei sanitare. Apărând, de obicei, în
contextul unităţilor de alimentaţie colectivă, favorizează manifestarea mediatică a acestui
tip de accident. Folosirea materiilor prime salubre (controlate) şi respectarea lanţurilor
frigorifice şi calorice reprezintă cea mai bună profilaxie.

19
2.4. Factori de risc

Factori care conditioneaza aparitia intoxicatiilor:

1.    dependenti de toxic:
 particularitati de structura - ex. prezenta anumitor radicali (CN)
 particularitati de doza - gravitatea este direct proportionala cu doza
 afinitatea pentru anumite tesuturi si organe (barbituricele au afinitate pentru
SNC
 concentratia:
 substantele diluate (acizi, baze diluate) au efecte inofensive
 substantele concentrate au efecte foarte nocive
 asocieri cu alte substante, cu efect sinergic:
 alcool cu barbiturice
 alcool cu tranchilizante
 alcool cu opiacee

2.      dependenti de organism:

 calea de patrundere a toxicului (intoxicatiile cele mai grave sunt cele in care toxicul
patrunde pe calea respiratorie sau calea parenterala)
 varsta extrema - copii si varstnicii sunt mai sensibili
 sexul: femeile sunt mai sensibile decat barbatii
 greutatea corporala crescuta duce la un volum de distributie mai mare cu toxicitate
mai redusa
 toleranta (obisnuinta) dupa administrarea repetata a toxicului - ex. toxicomanii,
pentru satisfacerea efectelor, isi administreaza doze crescute care pentru persoanele
normale sunt letale
 starea patologica preexistenta - in afectiuni hepatice si renale efectele toxicului sunt
mai pronuntate
 fenomene de hipersensibilizare - sunt fenomene toxice grave care apar la
concentratii obisnuite de substante (ex. socul anafilactic)
Persoanele care au un risc crescut de a dezvolta intoxicatii alimentare, sunt:
 femeile insarcinate

20
  copiii mici (sugarii, prescolarii)
 varstnicii (frecvent peste 65 ani)
 persoane cu sistem imunitar compromis ( persoane cu boli cronice, precum diabetul
zaharat sau persoane cu infectie HIV-SIDA)
Factorii responsabili de cresterea riscului de a dezvolta toxiinfectii alimentare, sunt:
 consumul unor alimente sau bauturi nepasteurizate, lapte nepasteurizat ( nefiert),
produse di lapte nepasteurizat precun branza sau smantana
 consumul carnii insuficient preparate (carnat crud, friptura in sange), peste sau pui
infestat, scoici, melci sau moluste contamionate si insuficient preparate
 consumul unor alimente sau bauturi contaminate odata cu procesare sau prepararea
lor
 calatoriile sau vacantele in tari in curs de dezvoltare
 persoanele care lucreaza in abatoare, pescarii, sau in domeniul sanitar

Factorii favorizanți ai toxinelor alimentare:

În general, toxiinfecţiile alimentare apar tot timpul anului dar au şi un caracter
sezonier, incidenţa maximă întâlnindu-se vara, anotimpul călduros fiind factor favorabil
pentru dezvoltarea optimă în alimente. Abaterile de la normele sanitar-uzuale, lipsa de
supraveghere sanitar-veterinară a animalelor supuse tăierii, a condiţiilor de igienă din
abatoare şi întreprinderi alimentare, cantine, lipsa unui control medical al personalului din
sectorul alimentar, deficienţa în starea culturală şi educaţia sanitară a populaţiei reprezintă
cauze importante ale apariţiei toxiinfecţiilor alimentare.
Agenţii cauzali ai toxiinfecţiilor alimentare nu modifică întotdeauna proprietăţile
organoleptice ale alimentelor astfel încât alimen-tele contaminate pot fi consumate în
cantităţi mari, neputându-se evita izbucnirea.
Sursa de infecție în toxiinfecțiile alimentare este constituită de animale și oameni,
purtători ai microbilor respectivi. Animalele incriminate mai frecvent sunt păsările (în
special carnea și, ouăle de rață), porcii, rozătoarele (șobolanii și soarecii), bovinele,
ovinele, și mai rar, căinele, pisica sau alte animale. Sursa de infecție umană este
reprezentată de omul bolnav și purtătorii de germeni.

21
 Căile de transmitere și modul de contaminare. Toxiinfecțiile alimentare se transmit
prin intermediul alimentelor. Acestea pot fi contaminate direct, ca atare (laptele sau carnea
care provin de la animale bolnave, ouă de rață, etc.), sau pot fi contaminate ulterior, prin
contactul cu dejecții de la animale bolnave sau purtătoare de germeni, prin utilaje sau
ambalaje contaminate, prin insecte sau rozătoare sau prin intermediul personalului (bolnav
sau purtător de germeni) care manipulează animalele.
Alimentele contaminate produc îmbolnăviri când conțin un număr mare de germeni
sau cantități de toxină capabile să declanșeze boala. Acestea sunt posibile în următoarele
situații:
- alimentul contaminat este un mediu favorabil dezvoltării germenului respectiv;
- temperatura la care este păstrat alimentul permite o „cultivare” a germenului și
elaborarea de toxină;
- timpul de păstrare a alimentelui în aceste condiții favorabile este suficient de mare
pentru dezvoltarea numărului de germen și a cantității de toxină care să producă
îmbolnăvirea;
- realizarea condițiilor de anaerabioză pentru bacteriile anaerobe (alimente
conservate în recipiente închise ermetic sau substrat de ulei);
- prelucrearea termică insuficientă pentru distrugerea microorganismelor respective.

22
II.5 Simptomatologie

Simptomele gastro-intestinale sunt principalele semne care apar în intoxicația

alimentară. Primul simptom care apare este de obicei, diareea. Alte simptome pot include
greață, vărsături și durere abdominală (crampe intestinale). Timpul necesar pentru apariția
simptomelor, severitatea acestora precum și durata acestora, depind de mai mulți factori și
anume: tipul microorganismului care a determinat infecția, vârsta pacientului și starea
generală de sănătate.
Persoanele cel mai frecvent afectate de toxiinfecții alimentare sunt copiii și
vârstnicii. Simptomele acestora pot dura mai mult și chiar și infecțiile care în mod normal
nu sunt grave, în aceste cazuri pot fi uneori fatale. Acest lucru este valabil de asemenea și
în cazul femeilor însărcinate, în cazul persoanelor cu imunosupresie și în cazul celor cu
boli cronice asociate. Nu toate toxiinfecțiile alimentare au aceste simptome "clasice" și
anume diaree, greață, vărsături și crampe intestinale. Unele intoxicații alimentare au alte
simptome mult mai grave: intoxicația alimentară cu Clostridium botulinum, bacterie care
provoacă botulismul și care conține o neurotoxină capabilă să provoace paralizie nervoasă
și musculară.
Simptomele apar la aproximativ 18-36 ore de la infecție și include slăbiciunea
generalizată și vederea dublă. Paralizia progresează din regiunea capului (nervii cranieni)
și cuprinde apoi întreg corpul - toxoplasmoza, o infecție produsă de un parazit, toxoplasma
gondi, nu are deobicei simptome sau are doar simptome minore precum cele apărute în
răceală. Uneori se pot identifica adenopatii (inflamația ganglionilor limfatici), dureri și
crampe musculare, care pot dura de la câteva zile la câteva săptămâni.

Toxoplasmoza este extrem de gravă dacă apare la femeile însărcinate, pentru

că poate afecta fetusul 
- listerioza, este o boală infecțioasă care poate provoca febră, dureri musculare și
câteodată greață și diaree. Dacă infecția se răspândește la nivelul sistemului nervos și în
special la nivelul creierului, apar simptome precum cefaleea (durerea de cap), redoarea de
ceafa (înțepenirea cefei cu durere accentuată la mobilizarea acestui segment), confuzie,
pierderea echilibrului sau chiar convulsii. Femeile însărcinate cu listerioza pot prezenta

23
simptome ușoare pseudogripale (asemănătoare celor din virozele respiratorii) dar în
anumite cazuri pot provoca leziuni la nivelul placentei și fătului cu avort spontan sau
infecția nou-născutului;
- toxiinfecția alimentară cu E. coli (tulpina înalt patogenă, extrem de agresivă)
poate provoca o infecție grava cu complicații sangvine și renale severe și apar mai frecvent
în rândul copiilor sub 5 ani precum și a persoanelor cu vârste peste 65 ani 
- salmoneloza, este o toxiinfecție alimentară cu diaree severă care uneori poate dura
mai mult de o săptămână și necesită de asemenea spitalizare. 
Simptome gastro-intestinale precum diareea, greața sau vărsăturile pot apărea și în
cazul infecției cu unele microorganisme din mediul înconjurător și nu neaparat din
alimente. Acești agenți patogeni se răspândesc prin contact interpersonal (de la om la om)
sau prin apa contaminată. 
Giardia lamblia, este un parazit care trăiește în rezervele de apă și provoacă diaree
și crampe intestinale mai ales în rândul copiilor.

24
 Tabel 1. Principalele toxiinfecții alimentare și bacteriile patogene
Boala și bacteria Surse alimentare Simptome Perioada de
patogenă apariția a
simptomelor
Botulism Conserve, miere Amețeală, stare de 18-36 ore
(Clostridium de albine (la vomă, dureri de cap,
botulinum) copii) slăbiciune, dificultate
de înghițiere și de
vorbire, slăbiciune
musculară și paralizie,
oboseală, vedere
încețoșată și dublată.
Campylobacterioza Carne de pasăre Diaree apoasă sau cu 2-5 zile
(Campylobacter crudă sau sânge, stare de vomă,
jejuni) insuficient gătită, febră, amețeală, durere
lapte crud, apă musculară, crampe
neclorinată abdominale
Holera (Vibrio Crustacee, apă Crampe abdominale, 6 ore – 5 zile
cholerae) contaminată diaree, vomă,
deshidratare, coma,
colaps cardiocascular
Infecție cu E. coli Carne de vită în Diaree apoasă sau cu 12-72 ore
(Escherichia coli) sânge, lapte crud, sânge, crampe
suc de fructe abdominale, blocaj
nepasteurizat, apă renal
contaminate,
fructe, legume,
zarzavaturi
Listerioza (Listeria Lapte crud, Febră, greață, vomă, Simptome
monocytogenes) brânzeturi moi diaree, enecefalită, gastrointestinale mai
dureri de cap, infecție mult de 12 ore;
a sângelui, pierderi de simptome grave în 2
sarcină sau naștere zile – 3 săptpmâni

25
 premature
Intoxicație Carne și produse Diaree, crampe 8-24 ore
(Clostridium din carne abdominale
perfringens) impropriu gătite
Salmonelloza Ouă crude sau Greață, crampe 6-48 ore
(Salmonella) insuficient gătite, abdominale, diaree,
lapte crud, carne febră, frisoane, vomă,
sau pește dureri de cap
Shigelloza (Shigella) Salate (cartofi, Diaree apoasă cu 5-50 ore
creveți, pui) sânge, crampe
legume crude, abdominale, vomă
carne de pasăre,
apă contaminate
Intoxicație cu Carne, pește, ouă, Greață, vomă, crampe 2-6 ore
stafilococi salate cu paste, abdominale, dureri
(Staphylococcus produse de musculare, dureri de
aureus) patisserie cu cap, oboseală
cremă
Febra tifoidă Apă contaminate, Febră, frisoane, durere
(Salmonella typhi) crustacee, fructe abdominală,
și legume crude, constipație, splină
lactate mărită, erupții
cutanate, perforații
intestinale sau
hemoragie internă

2.6. Diagnosticul pozitiv

Diagnosticul clinic

Toxiinfectia alimentara cu salmonella

26
 Incubatie: 12-36 ore, cu limite intre 4-48 ore.

Debut: brusc sau brutal cu stare de rau general, astenie, cefalee, ameteli, greata,
varsaturi, colici abdominale. Starea generala se altereaza rapid, tegumentele sunt reci,
palide, desi febra ajunge 39-40°C in cateva ore.
Perioada de stare: Pot persista varsaturile si apar scaune diareice frecvente,
abundente, apoase, galben-verzui sau verzi, cu aspect de ''piure de mazare''. Febra
creste in continuare, bolnavii prezinta herpes labial, acuza mialgii. Pierderile lichidiene
prin varsaturi si scaune determina instalarea sindromului acut de deshidratare,
prabusire tensionala (soc infectios) care se insoteste de oligurie. Si in perioada de stare
persista si chiar se accentueaza sindromul neurologic cu cefalee, ameteli, somnolenta
sau agitatie, cu sau fara semne de iritatie meningeana.

Toxiinfectia alimentara cu stafilococ

            Este determinata de stafilococul enterotoxic care contamineaza anumite alimente

(lapte, telemea, crema) si produce enterotoxine termorezistente.

Incubatie: 30 minute-4 ore.

Debut: brutal cu greturi, varsaturi, cefalee, ameteli, scaune diareice apoase. De
obicei, nu  apare febra.
Perioada de stare: se mentine simptomatologia din prodrom, starea generala se
altereaza, se prabuseste tensiunea arteriala, apar semne de deshidratare acuta, oligurie
prin insuficienta renala functionala.

Diagnosticul de laborator

Diagnosticul modificarilor hidroelectrolitice

 hiponatremie
 hipocloremie

27
  hipopotasemie

 acidoza metabolica compensata

 cresterea creatininei si ureei serice la pacientii cu grade de insuficienta renala

acuta functionala

 hipoglicemie (neobligatorie)

Diagnostic  hematologic

 leucocitoza cu neutrofilie in unele cazuri

 cresterea hematocritului, ca semn al deshidratarii

Diagnostic bacteriologic

Produse patologice:
 materii fecale (din scaunul emis prin sonda Nelaton din rect)
 lichid de voma
 sange (hemoculturile pot fi pozitive la 3-5 % din cazuri, mai ales la copii si
varstnici, sau la pacientii imunodepresivi, la care evolutia de tip invaziv este
mai frecventa)
 in focarele mai mari, familiale, sau dupa consumul unor alimente din
alimentatia publica (cantine, bufete, restaurante sau colectivitati festive,
etc.) se vor cerceta si alimentele date in consum.

Coproculturile  se vor face de la inceput pe mai multe medii selective, orientate

dupa probabilitatea unor anumiti agenti patogeni.
Culturi din lichidul de voma si din alimente (idem coproculturi).
Hemoculturile se insamanteaza doar pe mediu de bulion, atat in baloane aerobe,
cat si in anaerobioza.

28
 Probe biologice: evidentierea enterotoxinei stafilococice prin administrarea unui
extras din scaun, lichid de voma sau direct a alimentului suspectat la pisoiul mic (animalul
cel mai sensibil la actiunea enterotoxinei), care se soldeaza cu o evolutie rapid letala.
Diagnosticul bacteriologic nu necesita confirmarea la fiecare dintre bolnavii din
acelasi focar; avand in vedere etiopatogenia comuna, identificarea bacteriologica la un
singur pacient permite acceptarea aceleasi etiologii pentru toti comesenii.

II.7 Investigații

Din moment ce majoritatea toxiinfecțiilor alimentare se vindecă de la sine, fără a

necesita un tratament medicamentos, nu este necesar întotdeauna un consult medical. 
Medicul poate formula diagnosticul de toxiinfecție alimentară pe baza istoricului
medical, al simptomelor și examenului clinic general. Este important ca pacientul să
relateze ce alimente a consumat și dacă și ceilalti membrii ai familiei sau anturajului au
dezvoltat simptome asemănătoare. 
De cele mai multe ori sunt efectuate următoarele teste și investigații: 
- coprocultura, poate fi cerută de medic în cazul în care este suspectată ingestia
unor alimente contaminate bacteriene (virusurile și paraziții care pot de asemenea
determina toxiinfecții alimentare, nu cresc în cultură) și care provoacă simptome grave cu
o evoluție severă a bolii. Experții recomandă efectuarea unei coproculturi în cazurile de
intoxicație alimentară cu diaree cu durată mai mare de o zi, mai ales dacă aceasta este
însoțită de febră, scaun sanginolent, deshidratare severă sau în cazul în care pacientul a
efectuat de curând un tratament antibiotic, a fost internat în spital sau are grija de un copil
mic. 
- examenul microscopic al scaunului, poate identifica parazitul responsabil de
intoxicația alimentară cu giardia 

29
 - testele de sânge (hemoleucograma completă și biochimia sângelui) sunt utile în
determinarea etiologiei intoxicației alimentare (virale sau bacteriene) sau în cazul evaluării
severității sindromului de deshidratare 
- teste pentru toxoplasmoză (anticorpii antitoxoplasma), în cazul persoanelor cu
sistem imun deficitar (în special cele cu infecție HIV-SIDA) sau în cazul femeilor
însărcinate, unde există suspiciunea expunerii la parazit (pisica este purtator al acestui
parazit și poate contamina direct femeia însărcinată) 
Medicul trebuie să raporteze boala (toxiinfecția alimentară este o boală infecțioasă),
pentru a identifica un posibil focar și a elimina posibilitatea apariției unei epidemii.

2.8. Evolutie

Majoritatea intoxicatiilor alimentare au simptome si evolutie asemanatoare.

La cateva ore (in cazuri mai rare, zile) de la ingestia alimentului contaminat, apar si
simptomele caracteristice. Microorganismele patogene trec prin stomac (sunt rezistente la
aciditatea gastrica) si ajung la nivelul intestinului subtire unde se ataseaza de peretii
acestuia si incep sa se multiplice. Unele microorganisme raman in peretele intestinal, altel
produc toxine care sunt eliberate in circulatia sanghina iar altele invadeaza tesuturile si
organele organismului.
Simptomele depind in mare parte de tipul agentului patogen. Majoritate
intoxicatiilor alimentare au simptome comune, precum diareea, greata, varsaturile sau
crampele si durerea abdominala.
Diareea si varsaturile sunt de fapt un mecanism de aparare al organismului, care
incearca astfel sa elimine microorganismele responsabile de infectie.
Identificarea (prin teste de laborator) agentului patogen responsabil de infectie nu
este necesara decat in cazul unor epidemii. In majoritatea cazurilor, evolutia este
favorabila, persoanele imunocompetente (sanatoase) reusesc sa combata infectia si sa
elimine agentul infectios dupa cateva zile de la debutul bolii. Cu toate acestea simptomele
unor intoxicatii alimentare pot fi mai grave, dintre care amintim:
 botulismul, care poate produce paralizii nervoase si musculare la 24-36 de ore de la
infectie, uneori fiind necesara ventilatia mecanica, pentru a combate insuficienta

30
 respiratorie (aceasta apare datorita paraliziei musculaturii respiratorii). Rata
mortalitatii a scazut mult in ultimele decenii datorita introducerii tratamentului cu
antitoxina botulinica, cu toate ca recuperarea poate dura luni de zile si este deseori
asociata cu o fatigabilitate marcata care poate dura pana la un an de la boala
initiala.
 toxoplasmoza, care de obicei este saraca in simptome, poate prezenta adenopatii si
dureri musculare care pot dura mai multe luni. In cazul femeilor gravide, infectia
are implicatii extrem de grave in ceea ce priveste sanatatea fatului.
 salmoneloza, care in unele cazuri poate necesita spitalizare si poate dura mai multe
zile
 listerioza, o infectie care afecteaza in primul rand sistemul nervos central (creierul)
si poate determina infectie la acest nivel (meningita). De asemenea, ca si in cazul
infectiei cu toxoplasma gondi, infectia cu listeria poate provoca avort spontan sau
infectia fatului sau nou-nascutului.
In cazuri relativ rare, toxiinfectiile alimentare pot provoca leziuni renale sau articulare

2.9. Tratament

a) Reechilibrarea hidroelectrolitică și acidobazică reprezintă primul gest

terapeutic. Trebuie începută din momentul depistării bolnavului. Se face pe cale orală în
deshidratările ușoare și medii și pe cale intravenoasă în deshidratările severe sau atunci
când administrarea orală nu se poate practica (intoleranță digestivă, vărsături
incoercibile).
Pentru administrarea orală se folosesc sărurile de reechilibrare orală (Gesol). Ele
sunt compuse din 3,5 g clorură de sodiu, 2,5 g bicarbonat de sodiu, 1,5 g clorură de
potasiu și 20 g glucoză. Glucoza are rolul de a favoriza absorbția intestinală de apă și
electroliți. Unele preparate conțin, în loc de bicarbonat de sodiu (care este instabil), 2,9 g
citrat trisodic. Sărurile și glucoza se găsesc ambalate în plicuri din folie de staniol. Se
dizolvă, în momentul folosirii, într-un litru de apă sau ceai de mentă.

31
 Soluția de administrat intravenos, cunoscută sub denumirea de Soluția 541, conține
la 1 litru de apă distilată, 5 g clorură de sodiu, 4 g bicarbonat de sodiu și 1 g clorură de
potasiu. Când nu este disponibilă, se poate înlocui cu soluția Hartman sau cu soluția
Ringer-lactat.
În deshidratarea ușoară se administrează săruri de reechilibrare orală în cantitate de
50ml/Kgc în decurs de 4 ore. În deshidratarea medie se administrează săruri de
reechilibrare în cantitate de 80ml/kgc în decurs de 4 ore.
În caz de intoleranță la glucoză (prezentă mai ales la copiii cu malnutriție protein-
calorică) administrarea de Gesol accentuează diareea. În aceste cazuri se folosește soluția
541 administrată i.v. sau pe cale orală diluată cu apă sau ceai de mentă (2 părți soluție
541, 1 parte apă).
În deshidratarea severă se administrează soluția 541, în cantitate de 100ml/kgc în
decurs de 2 ore. Această perioadă este de 4 ore la copii, vârstnici și persoane cu
insuficiență renală cronică sau cardiopatii. La copii, în special sugari și copiii mici,
necesarul de lichide va fi format din 2/3 soluție 541 și 1/3 soluție glucoză 5%.
Corectitudinea reechilibrării hidroelectrolitice și acido-bazice se apreciază prin
îmbunătățirea stării generale, revenirea la normal a TA și a pulsului, normalizarea
turgorului cutanat, reluarea diurezei.
În aprecierea eficientei reechilibrării hidro-electrolitice, parametrul cel mai fidel
este pulsul (ritm și amplitudine). TA se poate normaliză și după administrarea a jumătate
din necesar. Diureza se reia după 6 - 12 ore.
După obținerea reechilibrării se va proceda, în continuare, la menținerea echilibrului
hidroelectrolitic și acido-bazic. Pentru aceasta, se vor măsura pierderile de lichide (scaun,
vărsături, urină), produse în perioada de 4 ore (respectiv 2 ore), în care s-a facut
reechilibrarea hidroelectrolitică și acido-bazică. Aceste pierderi, exprimate în ml, se vor
înmulți cu o constantă (1,5) și rezultatul obținut reprezintă cantitatea de lichide (soluție
Gesol sau 541), care se va administra în următoarele 4 ore (respectiv 2 ore). Aceste
determinări se vor efectua pe toată durata bolii diareice, pe perioade de 4 ore (respectiv 2
ore). În practica curentă, în special atunci când există un numar mare de cazuri care
trebuie tratate și personalul sanitar este insuficient, se poate folosi o metodă mai simplă.
După ce s-a obținut reechilibrarea hidroelectrolitică și acido-bazică se recomandă
bolnavului să bea cantitatea de Gesol care îi asigură o diureză normală și lipsa senzației

32
de sete. În cazul copiilor, mai mici de 24 luni se administrează 100 ml Gesol pentru
fiecare scaun diareic, iar pentru copiii de 2 - 9 ani, 200 ml Gesol pentru fiecare scaun
diareic.
b) Tratamentul dietetic. Este util în toate cazurile. Alimentele recomandate inițial
sunt supa de zarzavat strecurată, orezul fiert, sucul de morcovi, brânza proaspătă
de vacă, pesmetul, grisinele, biscuiții simpli. Foarte rapid (24 - 48 ore) se introduc
în alimentație carnea fiartă, brânză telemea, urdă, pâine.
c) Tratamentul simptomatic. Greața și voma se pot combate prin administrare de
antiemetice iar colicile abdominale prin aplicarea pe abdomen de comprese calde
uscate sau umede (ușor alcoolizate). Este bine să nu folosim medicamente care
încetinesc tranzitul intestinal deoarece se încetinește și eliminarea din intestin a
bacteriilor și toxinelor implicate în producerea toxiinfecțiilor alimentare.
d) Tratamentul etiologic. Formele ușoare și medii de toxiinfecții alimentare nu
necesită tratament etiologic. Tratamentul etiologic este indicat în formele severe
și potențial severe (sugari, vârstnici, persoane cu afecțiuni cronice, cu terapie
citostatică sau imunosupresoare, etc.). Antibioticele indicate sunt acidul nalidixic,
fluorochinolonele (ciprofloxacina), colimicina (la sugari), în doze uzuale, timp de
3 - 5 zile.
La administrarea tratamentului în toxiinfecţiile alimentare trebuie să se ţină seamă
de numeroşi factori , printre care cei mai importanţi sunt:
- agentul patogen;
- forma clinică a bolii şi studiul ei evolutiv;
- mecanismul patogenic;
- factorul individual - vârsta bolnavului şi starea lui fizică;
Tratamentul variază în funcţie de forma clinică şi constă în medicaţii simptomatice
în formele uşoare şi terapia intensivă în formele severe . Formele medii şi severe se
tratează în spital , iar cele uşoare la domiciliu.
1) Tratamentul în formele uşoare şi medii constă în repaus, dietă şi medicaţie
simptomatică. Dieta este hidrică în prima zi de regim alimentar (supă de zarzavat
strecurată, zeamă de orez, ceaiuri de mentă uşor îndulcite, apă) urmată apoi de
introducerea treptată de alimente bine tolerate (orez, făinoase, brânzeturi, supe de carne).
Se recomandă evitarea pentru câteva zile a alimentelor cu conţinut bogat celulozic a

33
laptelui şi a dulciurilor concentrate
Medicaţiile simptomatice urmăresc calmarea vărsăturilor cu Emetirl, Clordelazin
şi calmarea colicilor intestinali cu picături de beladonă sau cu spasmolitice de sinteză
(Metroclopramid, Scobultil) şi comprese calde pe abdomen.
Antibioticele nu sunt indicate în toxiinfecţiile alimentare, excepţii fiind admise
numai pentru cazurile când se bănuieşte o invazie sangvină şi fenomene sistemice,
recuperându-se astfel la Cloramfecicol şi Ampicilină.
2) Tratamentul în forme severe cu şoc endotoxinic constă în perfuzii
intravenoase cu soluţii fiziologice cu NaCl şi glucoză şi soluţii Ringer sau dextran cu
moleculă mică şi administrarea intra-venoasă de corticoizi (Hidrocortizon hemisuscinat
200-300 mg în primele 24 h).
Pentru favorizarea circulaţiei periferice sunt indicate substanţe vasoactive tip
Izoprenalină, Hydergyne, Dibenzilen sub controlul pulsului.
Tratamentul impune, alături de măsuri de rehidratare, şi administrare de
antibiotice antistafilococice, de preferat pe cale orală (conform antibiogramei).
Manipularea neigienică, nerăcirea imediată după tratarea termică măreşte riscul
de contaminare a produselor respective cu stafilococi. În condiţiile prielnice de mediu şi
temperatură, mai ales în condiţiile unui laborator de cofetărie sau bucătărie, se poate
secreta toxine care pot declanşa îmbolnăviri. Secretarea toxinelor se face intr-un interval de
6-12 h. În formele uşoare şi comune, restabilitatea se obţine rapid în 24h.

Bilantul hidric al organismului este urmatorul:

Aport (ingesta)
- bauturi 1 200 ml
- apa din alimente 100 ml
- apa metabolica 300 ml
Total 2500 ml
Eliminare (excreta)
- urina 1300 ml
- piele 750 ml
- fecale 150 ml
- plamani 300 ml
Total 2500 ml

Tabel nr. 1 – Bilantul hidric al organismului

2.10. Ancheta epidemiologică

34
 Ancheta epidemiologică este obligatorie în toate cazurile de apariție a toxiinfecțiilor
alimentare, în familii sau colectivități. Această anchetă oferă indicații pretențioase pentru
precizarea cauzei care a declanșat îmbolnăvirea și dă posibilitatea de a se lua măsuri
immediate pentru limitarea cazurilor și de a se aplica tratament adecvar, chiar înainte de
obținerea rezultatelor de laborator.
Toxiinfecțiile alimentare produse de germenul Salmonella sunt frecvent întâlnite,
salmonelele fiind e primul loc dintre agenții etiologici ai toxiinfecțiilor (30-60%).
Microorganismele ce cauzează toxiinfecții alimentare pot proven din surse diferite
în cazul toxiinfecțiilor alimentare cu germe din genul Salmonella, principalul rezervor fiind
animalul, Excretorii umani bolnavi, convalescent sau cronici (se întâlnesc rar), deși
prezintă un potential izvor de infecție, acționează numai prin ntermediul alimentelor.
Incidența purtătorilor sănătoși variază între 0,2-5%, iar în abatoare poate ajunge la 7-8%.
Numeroase observații au arătat că salmonelele care determină toxiinfecții alimentare
constituie un slab stimulant în producerea de anticorpi. Totuși, un grad crescut de
imunitate a putu fi pus în evidență chiar la cazurile reinfectate după intervalul de 8 și 9
luni. Aspectul clinic atât de complex și variat al toxiinfecțiilor alimentare produse de
Salmonella face ca diagnosticul bazat numai pe simptomatologie să dea rezultate puțin
satisfăcătiare.
Colaborarea datelor obținute prin examenul clinic cu acelea dobândite prin
investigații epidemiologice și examenul de laborator este absolut necesară pentru stabilirea
unui diagnostic corect, meni să indice tratamentul și profilaxia adecvată.
Investigația urmărește stabilirea condițiilor în care a izbucnit toxiinfecția, stabilirea
unei evidente complete a cazurilor și contacților, notarea perioade de incubație, a
simptomelor generale și particulare, eventual stabilirea probelor de alimente, care trebuie
examinate bacteriologic, stabilirea modului de infectare a alimentului incriminate prin
corectarea alimentelor a modului de păstrare și preparare, urmărirea izvorului de infecție, a
vehiculului.
O anchetă epidemiologică bine condusă oferă deseori largi posibilități pentru a lua
măsuri de profilaxie și tratament, înainte de a avea la îndemână rezultatele examenelor de
laborator.
Principiile generale care stau la baza anchetei epidemiologice în izbucnirile de
toxiinfecții alimentare sunt:

35
 1. Efectuare de vizite la spitale, une bolnavii au fost internați, precum și la domiciliile,
instituțiile consumatorilor, în scopul circumscrierii ariei focarului. Acest principiu
cere o organizare completă și adecvată în raport de mărirea izbucnirii, care implică
uneori crearea unui comandament tehnic ad-hoc, care să urmărească cazurile de
boală, să centralizeze informațiile primite în raport cu izbucnirea și să coordoneze
întreaga operație de asanare a focarului;
2. Notarea datei și orei ingestiei alimentului incriminate pentru fiecare consummator,
care la efectuarea anchetei se află bolnav;
3. Notarea peroanelor, care au căzut bolnave, dar care nu au consemnat alimentul
incriminat
4. Notarea datei și orei de apariție a bolii la fiecare pacient
5. Descrierea principalelor caracteristici clinice ale toxiinfecției alimentare
6. Recoltarea probelor de vărsături, urină și sânge, în vederea examenelor de
laborator. Se va tine seama de condițiile de expediere a acestor probe, pentru a
putea aprecia corect eficența examenelor de laborator efectuate.
7. Recoltarea probelor de alimente suspectate sau incriminate precum și a
ingredientelor care au servit la prepararea lor
8. Recoltarea probelor, și anume, materii fecale, urină, exudate rino-faringiene, apa de
spălare a mâinilor celor care au servit la prepararea alimentelor (bucătar, ajutor de
bucătar).
Pe baza acestor principia au fost effectuate tipuri de chestionare care ușurează în
mod neîndoielnic munca epidemiologului.

Aceste chestionare conțin următoarele date:

- date asupra bolnavului (nume și prenume, vârstă, sex, profesie, loc de muncă,
domiciliul, data îmbolnăvirii și a depistării);
- stabilirea numărului de consumatori și a numărului de îmbolnăviri pe grupe de
vârstă și sex;
- locul unde s-a produs toxiinfecția alimentară (industria alimentară, unitatea
alimentară);
- locul de unde s-a izolat agentul pathogen (bolnav, personal, aliment).

36
 Pentru izolarea agentului pathogen trebuie cercetate următoarele probe:

1) Probe din produse patologice (vărsături, materii fecale, urină, sânge) recoltate de la
bolnavi;
2) Probele din alimentele incriminate sau din apă;
3) Probe din produsele patologice recoltate de la suspecți, contacți, personalul
mânuitor de alimente, foști bolnavi;
4) Exudate rino-faringiene, puroi din leziunile deschise, infecții ale pielii ori
mucoaselor, prezentate de personalul mânuitor de alimente;
5) Probe de organe recoltate de la cadavru (ficat, splină, ganglioni mezenterici,
fragment de intestine, sânge din inimă și creier).

2.11. Profilaxie si combatere

 Masuri fata de izvorul de infectie

 depistare: ancheta epidemiologica, clinic, examene de laborator

 izolarea cazurilor, deobicei la domiciliu, numai cele grave necesitand

spitalizare

 declarare numerica, periodica; focarele cu 5 sau mai multe cazuri vor fi

anuntate in ziua depistarii, la compartimentele de epidemiologie locale

 purtatorii vor fi depistati prin examene bacteriologice, mai ales cei cu

tulburari gastrointestinale, cu piodermite, furuncule, rinofaringite; se va
incerca sterilizarea lor

 suspectii vor fi scosi din sectoarele cu posibil risc, li se efectueaza examene

bacteriologice
 Masuri fata de caile de transmitere
 se vor lua masuri de dezinfectie, dezinsectie, deratizare
 asanarea surselor de apa

 indepartarea rezervoarelor de infectie animale

37
  prelucrarea corecta a alimentelor

 Masuri fata de receptivi

 nu exista profilaxie specifica

 educatia sanitara a populatiei si mai ales a celor care manipuleaza produsele

alimentare

Toxiinfectile alimentare se pot preveni prin prepararea atenta a alimentelor. Este

importanata spalarea mainilor ori de cate ori este preparata mancarea. De asemenea este
importanta preparea alimentelor la temperaturi suficent de inalte pentru a distruge
microorganismele patogene precum si refrigerarea acestora in conditii optime. O atentie
sporita este necesara in prepararea si consumul alimentelor perisabile precum: ouale,
carnea, pestele, scoicile, laptele si produsele lactate. Femeile insarcinate si persoanele cu
imunosupresie trebuie sa fie de asemenea atente la alimentele care le consuma pentru ca in
aceste cazuri pot aparea complicatii severe.
Pentru a evita aparitia toxiinfectilor alimentare sunt recomandate urmatoarele
masuri:
 atentie sporita in momentul efectuarii cumparaturilor. Nu este recomandat ca
produsele din carne sa fie asezate langa celalalte produse achizitionate. In cazul
produselor perisabile este recomandata refrigerarea cat mai precoce a acestora
 preparea atenta a alimentelor necesita spalarea mainilor inaintea manevrarii
alimentelor
 nu este recomandata utilizarea acelorasi recipinte pentru pastrarea si taierea carnii
crude cat si pentru prepararea legumelor si fructelor care vor fi consumate
nepreparate termic. De asemenea este recomandata dezinfectia ustensilelor folosite
pentru taierea carnii crude dupa fiecare utilizare (cu solutii clorinate)
 pastrarea corecta a alimentelor (in frigider la temperaturi mai mici sau egala de
40C) precum si reancalzirea alimentelor deja preparate la temperaturi mai mari de
740C. Alimentele precum hamburgerii (carnea tocat este deseori contaminata cu E.
coli), pestele consumat crud (sushi), scoicile si alte moluste trebuie consumate cand
sunt proaspete

38
  citirea cu atentie a instructiunilor de pe etichetele produselor alimentare, pentru ca
acestea contin informatii despre pastrarea si prepararea corecta
In cazul in care exista dubii privind siguranata alimentelor care vor fi consumate, este
recomandata aruncarea acestora. Reincalzirea alimentelor contaminate nu este sigura. Nu
este recomandata gustarea alimentelor care arata dubios sau au un miros suspicios.
Pentru a evita contaminarea alimentelor cu microorganisme patogene care pot provoca
toxiinfectii alimentare este recomandata pastrarea si prepararea acestora la temperaturile
recomandate. Nu este indicata pastrarea alimentelor pentru mai mult de 2 ore la
temperaturi mai mari de 32oC.

CAPITOLUL III
ALIMENTATIA DIETETICA

39
 Regimul dietetic al pacientului trebuie sa satisfaca necesitatile cantitative si
calitative ale organismului.
Regimurile dietetice sunt variate in functie de afectiune, stadiul si gravitatea
acestora.
Regimurile dietetice urmaresc:
1.  Punerea in repaus si crutarea unor organe, aparate si sisteme tinandu-se seama de:
 compozitia chimica a alimentelor
 modul de preparare
 starea de agregatie
 regim de crutare a intestinului gros : dizenterie
 regim de crutare a cavitatii bucale : stomatita
 regim de crutare a ficatului : hepatita, ciroza
 regim de crutare a rinichiului : nefrita, glomerulonefrita, insuficienta renala
acuta
2.  Echilibrul unor functii deficitare sau exagerate ale organismului
 colita de fermentatie – regim bogat in proteine
 colita de putrefactie – regim bogat in hidrocarbonatii
 ciroza hepatica – restrictie de lichide
 insuficienta cardiaca - restrictie de lichide
3.  Compensarea unor tulburari rezultate din disfunctia glandelor endocrine
 diabet zaharat – se va stabili toleranta la glucide
4. Satisfacerea unor nevoi exagerate ale organismului
 boli infectioase – regim bogat in vitamine
 afectiuni osoase – regim bogat in Ca
 in tratamentul cu hormoni corticosuprarenali – regim bogat in proteine

5. Indepartarea unor produse patologice de pe peretii intestinali

 indepartarea de mucus, puroi – regim de mere rase sau morcovi

REGIMUL HIDRIC

40
Indicatii :
 in primele zile postoperator
 diaree acuta
 gastrite acute
Alimente permise :
 supe limpezi de legume
 ceaiuri neindulcite sau indulcite cu zaharina
 zeama de orez
 supe diluate si degresate de carne
 apa fiarta si racita

REGIM HIDRO-ZAHARAT

Indicatii :
 perioada de debut a hepatitei epidemice
 insuficienta renala acuta
 insuficienta hepatica acuta
 colecistita acuta
 boli infectioase – in perioada febrila

Alimente permise :
 sucuri de fructe indulcite
 ceaiuri indulcite
 zeama de compot
 zeama de orez

REGIM SEMILICHID
mese mici cantitativ si mai frecvente

Indicatii :
 colecistita subacuta

41
  hepatita epidemica – perioada icterica
 ciroza hepatica
 varice esofagiene
 infarct miocardic – in primele zile

Alimente permise :
 supe fainoase
 supe de legume
 piureuri de legume
 fructe coapte
 fainoase
 sufleuri de branza de vaci

INTERVENŢIILE ASISTENTEI LA UN BOLNAV CU DEFICIT

ALIMENTAR

Definiţie:
Deficit = un aport insuficient cantitativ şi calitativ de elemente nutritive, care
afectează starea nutriţională a individului → tulburări la nivelul funcţionării aparatelor şi
sistemelor organismului (denutriţie).

Cauzele alimentaţiei deficitare sunt:

 reducerea ingestiei din: stări infecţioase, alcoolism, tabagism, anorexie toxică,
afecţiuni gastro-intestinale şi hepatice, stări de anxietate
 creşterea nevoilor nutritive din: febră, activitate fizică crescută, hipertiroidie, sarcină
 creşterea pierderilor de elemente nutritive pe diferite căi: diaree, vărsături, arsuri,
supuraţii cronice, pierderi urinare (albuminurie, glicozurie)
 obiceiuri proaste în legătură cu alimentaţia: consumarea numai unui singur fel de
mâncare, nerespectarea orarului meselor, un mediu ambiant dezordonat,
necorespunzător

42
Manifestări :
 anorexia
 disfagia
 greaţa
 vărsături
 regurgitaţii
 pirozis

Pentru reechilibrarea hidro-electrolitică a bolnavului, asistenta medicală

urmăreşte:
 alimentarea parenterală prin perfuzii cu: glucoza (5%; 10%; 20%)
hidrolizate de proteine şi amestec de aminoacizi; vitamine; electroliţi la
prescripţia medicului
 calcularea numărului de calorii în funcţie de starea patologică;
 realizarea bilanţului lichidelor ingerate şi eliminate
 după încetarea vărsăturilor, rehidratarea pacientului cu mici cantităţi de
lichide reci, administrate per os cu linguriţa

Pentru reechilibrarea nutriţională a bolnavului, asistenta medicală urmăreşte:

 conştientizarea persoanei afectate cu privire la regimul alimentar pe care
trebuie să-l urmeze
 administrarea meselor la ore regulate şi într-un mediu ambiant
corespunzător
 respectarea strictă a dietei prescrise

Orarul şi repartizarea meselor:

 intervalele trebuie stabilite în funcţie de starea bolnavului

 micul dejun se serveşte cât mai devreme
 ultima masa se administrează cu doua ore înainte de culcare

43
  bolnavul cu suferinţa gastro-duodenală va fi alimentat la intervale scurte
(din oră în oră, noaptea 1-2 mese).
 orarul face parte din programul secţiei şi va fi aplicat tuturor bolnavilor
consemnaţi în foaia de observaţie

Pregătirea servirii meselor:

 toate mesele vor fi servite înaintea aplicării tratamentului (în anumite

cazuri, tratamentul se administrează pe nemâncate)
 orele de după masa de prânz sunt rezervate odihnei
 investigaţiile medicale se fac înaintea meselor
 saloanele vor fi aerisite si se vor îndepărta toţi factorii dezagreabili
 bolnavii cu aspect neplăcut (cei care varsă) vor fi izolaţi de ceilalţi bolnavi

Îngrijiri generale:

 se supraveghează funcţiile vitale.

 se completează în foaia de observaţie valorile de tensiune, temperatură,
puls, respiraţie
 se asigură condiţiile de mediu şi de igienă

44
 CAPITOLUL IV
TEHNICI DE INGRIJIRE UTILIZATE IN PATOLOGIA
SPECIFICA

4.1. PERFUZIA

Definiţie:
o Introducerea pe cale parenterală – intravenoasă – picătură cu picătură a
soluţiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică şi volemică a
organismului.
Metode de perfuzare:
o prin intermediul unui ac fixat în venă.
o prin canule din plastic introduse prin lumenul acelor.
o chirurgical – prin denudarea venei şi fixarea pentru un timp mai îndelungat a
unei canule din plastic.
o cu pompă de perfuzie → pompa de perfuzie este un sistem electronic de
administrare a soluţiilor perfuzabile, cu reglare programată a volumului şi
fixarea ratei fluxului de lichid.
Scop:
o terapeutic
o anestezic
o hidratare şi mineralizare
o administrarea de medicamente cu efect prelungit
o scop depurativ – diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici
o completarea proteinelor sau a altor componente sanguine
Materiale necesare:
o trusă pentru perfuzarea soluţiei
o soluţie de perfuzat
o stativ

45
 o materiale pentru puncţie venoasă
o leucoplast
o tăviţă renală
o mănuşi de protecţie

Soluţii perfuzabile:
o sunt soluţii sterile, apirogene, în flacoane sau pungi PVC
o trebuie încălzite la temperatura corpului
o manitolul soluţie 10-20% care prezintă cristale trebuie încălzită până dispar
cristalele deoarece soluţia este suprasaturată
o serurile glucozate şi aminoacizii sunt ferite de căldură şi de lumină
o soluţii utilizate:
 izotone → ser fiziologic 9g‰ NaCl, ser glucozat 5%, lactat de sodiu 1,9%,
bicarbonat de sodiu 14‰, soluţie de KCl 2%
 hipertone → soluţii glucozate 10,20, 33, 40%, soluţie NaCl 10,20%
 Ringer - soluţie de electroliţi
 soluţie Darow, soluţie Krebs. Soluţie Buttler, soluţie Locke, soluţie
Hartman, soluţie Tham, soluţie Fischer – alcalină
 inlocuitori ai masei circulante
 Dextran 70 - Macrodex, Dextran 40 - Rehomacrodex
 Marisang
 plasmă umană, sânge integral, derivate de masă eritrocitară
Locul puncţiei pentru perfuzie:
o venele de la plica cotului
o venele epicraniene sau jugulare la corpului mici şi sugari
o venele de pe suprafaţa dorsală a mâinii
o venele subclaviculare sau femurale
Pregătirea pacientului:
o se anunţă bolnavul şi se explică tehnica, necesitatea şi importanţa ei
o se roagă bolnavul să urineze

46
 o se aşează bolnavul cât mai comod, cu braţul sprijinit pe pernă elastică (sau pe
suport)
o se protejează regiunea interesată a patului cu muşama şi aleză
o se acoperă bolnavul cu învelitoare
Pregătirea flaconului:
o se spală şi se dezinfectează mâinile
o se controlează soluţia de perfuzat: valabilitate, aspect, integritate, etanşeitate,
corespondenţa cu soluţia recomandată
o se îndepărtează protecţia de pe dopul de cauciuc
o se desface aparatul de perfuzie
o se dezinfectează dopul de cauciuc
o se suspendă aparatul pe stativ
o se deschide prestubul în aşa fel încât lichidul să pătrundă în tubul perfuzor
înlocuind coloana de aer
o se formează nivelul de lichid (cca. ½ din picurător) şi se continuă scoaterea
aerului până apare la extremitatea perfuzorului prima picătură de lichid
o se închide prestubul, se repune apărătoarea amboului şi se atârnă tubulatura
perfuzorului pe stativ
Execuţie:
o se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşile de protecţie
o se examinează calitatea venelor
o se aplică garoul şi se alege locul puncţiei
o se dezinfectează locul cu alcool
o se cere bolnavului să strângă pumnul de câteva ori şi să rămână cu pumnul
strâns
o se execută puncţia venoasă şi se verifică poziţia acului
o se desface garoul şi se cere bolnavului să desfacă pumnul
o se ataşează la ac amboul perfuzorului pregătit
o se deschide prestubul şi se reglează ritmul perfuziei → obişnuit 60 picături pe
minut sau în funcţie de necesităţi şi de soluţia administrată
Rolul asistentei medicale în timpul perfuziei:

47
 o supraveghează starea generală a bolnavului
o supraveghează locul puncţiei
o supraveghează ritmul de curgere a lichidului
o schimbă flacoanele atunci când este necesar
o administrează medicaţie recomandată
o asigură administrarea perfuzie pe cât posibil, la temperatura corpului
Îngrijiri după tehnică:
o se întrerupe perfuzia înaintea golirii complete a flaconului
o se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei
o se extrage acul brusc din venă
o se lasă un pansament fixat cu leucoplast la locul puncţiei
o se înveleşte aşează bolnavul comod şi se înveleşte
o se supraveghează şi dacă nu sunt contraindicaţii, se pot administra lichide calde
o se notează în foaia de observaţie cantitatea de lichid perfuzată
Incidente şi accidente:
o Hiperhidratare → prin perfuzie în exces. La cardiaci poate determina edem
pulmonar acut, tuse, expectoraţie hemoptoică, polipnee, hipertensiune. Se
reduce ritmul transfuziei sau chiar se întrerupe complet, se injectează
cardiotonice
o Embolie gazoasă → prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se previne
prin eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea
perfuziei înainte de golirea completă a flaconului şi prin neutralizarea
perfuziilor cu presiune
o Revărsat lichidian → în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite,
necroze
o Frison şi stare febrilă → prin nerespectarea condiţiilor de asepsie
o Infecţii prin aspiraţie şi diaree → prin hrănire îndelungată prin perfuzie
o Compresia vaselor sau a nervilor → datorită folosirii diferitelor aparate sau
obiecte de susţinere a braţului
o Coagularea sângelui pe ac sau cateter → se previne prin perfuzarea lichidului
cu soluţie de heparină

48
 o Tromboză → prin mobilizarea cheagului de sânge
o Limfangită → apariţia durerii pe traiectul vasului, colorat în roşu, cald, dureros
la atingere, datorită intoleranţei la soluţii şi cateter sau greşeli de asepsie
Observaţii:
o instalarea perfuziei se va face în condiţii de asepsie perfectă
o inlocuirea flaconului sau întreruperea perfuziei se va face înainte de golirea
completă pentru a împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi pentru a reţine 2-
3 ml de soluţie pentru control, în cazul în care s-ar produce un accident
(intoleranţă)
o este obligatorie notarea pe flacon a orei de aplicare, a ritmului de
administrare, a componenţei soluţiilor perfuzate, medicamentele adăugate,
ora de întrerupere a perfuziei, numele asistentei care a montat perfuzia
o administrare de glucoză, indiferent de concentraţie, impune tamponarea cu
insulină

4.2. FUNCŢIILE VITALE

Definiţie
 Funcţiile vitale sunt indicatori ai stării de sănătate sau de boală.

Funcţii vitale:
 Respiraţia
 Pulsul
 Tensiunea arterială
 Temperatura

Condiţii de măsurare:

 când survin modificări în starea de sănătate

 la internare în spital

49
  pe parcursul spitalizării
 la externare
 inainte sau după tehnici de diagnosticare invazive
 inainte şi după intervenţii chirurgicale
 inainte şi după administrarea unor medicamente cu efect asupra aparatului
respirator sau a aparatului cardiovascular (ex. digitala)
 inainte şi după efectuarea intervenţiilor de îngrijire cu influenţă asupra
funcţiilor vitale (ex. mobilizarea bolnavilor imobilizaţi timp îndelungat)

Rolul asistentei medicale în măsurarea funcţiilor vitale:

 pregătirea materialului necesar corespunzător, în stare de funcţionare.

 pregătirea psihică a pacientului – explică tehnica, convinge pacientul de
necesitatea tehnicii, solicită ajutorul şi cooperarea pacientului.
 pregătirea fizică a pacientului – aşezarea pacientului în poziţia
corespunzătoare, cât mai comod.
 asigurarea condiţiilor de microclimat care să nu influenţeze funcţiile vitale –
linişte, temperatură şi umiditate optime, luminozitate, protecţie, izolare.
 să cunoască variaţiile normale ale funcţiilor vitale, funcţie de sex şi vârstă.
 să cunoască antecedentele medicale ale pacientului şi tratamentele prescrise
– unele tratamente pot modifica funcţiile vitale.
 să cunoască şi să respecte frecvenţa evaluărilor funcţiilor vitale în raport cu
starea pacientului.
 să comunice medicului modificările semnificative ale funcţiilor vitale.

4.2.1. MĂSURAREA ŞI NOTAREA RESPIRAŢIEI

Definiţie: - procesul prin care se realizează schimburile gazoase.

50
Scop:
 stabilirea diagnosticului
 evaluarea stării bolnavului
 observarea evoluţiei bolii
 observarea efectelor medicamentelor
 indiciu în apariţia unor complicaţii

Elemente de apreciat:
 tipul respirator → costal superior la femei, costal inferior la bărbaţi,
abdominal la copii şi bătrâni
 amplitudinea mişcărilor respiratorii
 ritmul respirator
 frecvenţa respiraţiei
 simetria toracică
Materiale necesare:
 cronometru (ceas cu secundar)
 creion albastru
 Foaie de temperatură
Tehnica:
 se măsoară concomitent cu pulsul, când se fixează artera radială şi se aplică
mâna asistentei pe toracele bolnavului împreună cu mâna bolnavului.
 se poate măsura şi prin aplicarea palmei pe toracele bolnavului.
 se numără inspiraţiile timp de 1 minut.
 aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla
observare a mişcărilor respiratorii.
Notarea:
 1 linie pe foaia de temperatură = 1 valoare
 unirea valorilor succesive → CURBA RESPIRAŢIEI
 in unele documente medicale notarea se face cifric însoţite de
caracteristicile respiraţiei
 la dispnee se notează orarul, intensitatea, tipul, evoluţia în timp

51
Interpretare:
 Respiraţia normală: suplă, amplă, regulată, profundă, simetrică
 Respiraţia patologică: dispnee, ritm neregulat, superficială, încărcată,
zgomotoasă
 Frecvenţa normală → în funcţie de vârstă
 Frecvenţa patologică:
→ Tahipnee (polipnee) = frecvenţă crescută
→ Bradipnee = frecvenţă scăzută
→ Apnee = absenţa respiraţiei
→ Dispnee = respiraţia greoaie, dificilă (sete de aer)
 Dispnee cu accelerarea ritmului respirator → tahipnee, polipnee.
 Dispnee cu rărirea ritmului respirator → bradipnee.
 Dispnee cu perturbarea ritmică şi periodică a respiraţiei:
 Dispnee Cheyne-Stockes – respiraţie cu amplitudini crescânde
până la maxim şi apoi scăzute până la apnee ce durează 10-20
secunde
 Dispnee Kussmaul – respiraţie în patru timpi, inspir profund,
pauză, expir scurt, zgomotos, pauză
 Dispnee Biot – agonică, dispneea muribundului
Valori normale ale frecvenţă respiratorie:
 Nou născut = 40 (50) r / minut.
 Copil mic 20 r / minut.
 Bărbat 18 r / minut. Femeie 16 r / minut.
Observaţii:
 Curba respiraţiei este paralelă cu curba pulsului şi curba temperaturii
 Dispneea Cheyne-Stockes trebuie depistată sistematic, căci bolnavul nu o
semnalează
 Dispneea Kussmaul apare la un pH scăzut sub 7,2 – este întâlnită în come

4.2.2. MĂSURAREA ŞI NOTAREA PULSULUI

52
Definiţie:
 reprezintă senzaţia de şoc arterial percepută la palparea unei artere
superficiale pe un plan dur.
 presiunea exercitată de coloana de sânge sincron cu activitatea inimii
percepută sub formă de şoc sau pulsaţie
Scop:
 obţinerea de informaţii privind stare morfo-funcţională a inimii şi vaselor
 stabilirea diagnosticului
 evaluarea evoluţiei bolii, a stării generale
Elemente de apreciat:
 Ritmicitate (regularitate)
 Frecvenţă (rapiditate)
 Celeritate
 Amplitudine (intensitate)
 Tensiune (volum)
Locul măsurării:
 orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe plan dur
 artera radială, humerală, carotidă, temporală superficial, artera femurală,
poplitee, pedioasă, tibială

Materiale:
 cronometru
 creion roşu
 Foaie de temperatură
Metode:
 palpatorie
 auscultatorie
 monitorizare electronică (pe cardioscop)

Factorii care influenţează pulsul:

53
  Factori biologici:
▪ vârsta – la copilul mic frecvenţa este mai mare decât la adult
▪ inălţimea – persoanele scunde au frecvenţă mai mare decât cele
înalte
▪ somnul – frecvenţa este redusă. Efortul fizic – creşte frecvenţa
pulsului Alimentaţia – în timpul digestiei frecvenţa creşte uşor
 Factori psihologici – emoţii (furie, plâns cresc frecvenţa respiratorie)
 Factori sociali – mediul ambiant (prin concentraţia în oxigen a aerului
inspirat se poate influenţa frecvenţa pulsului)
Pregătirea bolnavului:
 psihic.
 fizic → repaus fizic şi psihic 15 minute.
Tehnica:
 se spală mâinile. Se fixează vârful degetele palpatoare ale mâinii drepte
(index, medius, inelar) pe traiectul arterei radiale îmbrăţişând antebraţul cu
policele
 se exercită o uşoară presiune asupra peretelui arterial şi se percep
zvâcniturile pline ale pulsului timp de 1 minut (se poate măsura şi numai 15
secunde pulsul regulat, valoarea se înmulţeşte cu 4 şi se obţine valoarea
normală)
Notare:
 cifric în caiet – se notează inclusiv ora, dacă pulsul a fost măsurat în frison,
faciesul era roşu etc.
 grafic în foaia de temperatură - pentru fiecare linie orizontală se socotesc 4
pulsaţii – adică 4 valori / pătrat.
 unirea punctelor → CURBA PULSULUI.
Interpretare:
 normal: puls regulat, bine bătut, ritmic, sincron, celeric.
 patologic: puls slab, imperceptibil, aritmic, asincron
 Frecvenţa → puls rapid, tahicardic, puls rar, bradicardic.
 Ritm → regulat sau neregulat.
 Amplitudine → puls mic, filiform sau cu amplitudine crescută.

54
  Volum (tensiune) → puls dur sau moale.
 Celeritatea → puls săltăreţ (creşterea rapidă a tensiunii urmată de o
cădere bruscă) sau puls tard (cădere lentă).
Frecvenţă:
 Frecvenţă scăzută → bradicardie
 Frecvenţă crescută → tahicardie
 N.n. 140-120 p / minut
 1 an 120-100 p / minut
 12 ani 100-80 p / minut
 Adult 80-60 p / minut
Observaţii:
 măsurarea precisă se face timp de 1 minut
 curba pulsului normal este paralelă cu cea a respiraţiei şi temperaturii
 măsurarea se face dimineaţa şi seara, din oră în oră (în servicii ATI), la
diferite intervale recomandate de medic
 administrarea unor medicaţii (digitală, oxigen etc.) obligă la măsurări din 30
în 30 minute sau din oră în oră

55
 4.2.3. MĂSURAREA ŞI NOTAREA TEMPERATURII

Definiţie:
 Temperatura reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism,
generatoare de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice
o Termoreglarea → este un echilibru între termogeneză şi termoliză
o Termogeneza → producere de căldură (rezultat al proceselor oxidative)
o Termoliză → consum de căldură (prin evaporare, radiaţie, conducţie,
convecţie)
o Homeotermie → păstrarea valorilor constante de temperatură (36,7-
370C dimineaţa şi 37-37,30C seara)
o Febră = pirexie
Scop:
 depistarea variaţiilor de T0 patologice
 observarea evoluţiei bolii
 observarea efectelor tratamentelor
 depistarea apariţiei complicaţiilor
Locul măsurării:
 cavităţi închise → rect, vagin
 cavităţi semiînchise → axilă, plică inghinală, cavitate bucală
 conduct auditiv extern
 tegumentar (termometru cutanat electric)
Materiale:
 termometru maximal (termometru digital, electric, etc.)
 tampon cu alcool
 tăviţă renală
 prosop
 lubrefiant → vaselină (pentru măsurarea temperaturii rectale), apă (pentru
măsurarea temperaturii vaginale sau orale)
 Foaie de temperatură
 creion negru/albastru

56
Metode:
 cu termometru maximal
 cu febertest
 cu termometru digital
Pregătirea bolnavului:
 psihic → se anunţă bolnavul şi se explică tehnica (în termeni succinţi şi pe
înţelesul lui; se explică etapele tehnicii)
 fizic:
▪ axilă → se tamponează cu prosop individual axila şi se aşează
bolnavul comod
▪ rectal → pentru adult poziţia decubit lateral stâng, pentru copil
decubit dorsal cu picioarele flectate pe abdomen sau decubit ventral
pe genunchii mamei
Indicaţii tehnice:
 termometrul maximal se scutură până când coloana de mercur coboară în
rezervor
 in timpul scuturării termometrul se ţine ca pe un creion
Tehnica:
 se spală mâinile
 Măsurarea în axilă:
▪ se tamponează axila (ştergerea modifică valoarea de
temperatură)
▪ se aplică pe mijlocul axilei bulbul termometrului
▪ se apropie braţul de torace şi se aplică mâna pe torace
▪ se aşteaptă 10 minute, se scoate termometru
▪ se şterge termometrul cu tampon cu alcool şi se citeşte valoare
 Măsurarea în rect:
▪ se lubrefiază bulbul termometrului cu ulei de vaselină
▪ se introduce bulbul termometrului în rect cu de rotaţie şi
înaintare
▪ se lasă 5 minute, se extrage, se şterge cu tampon cu alcool, se
citeşte

57
  Măsurarea în cavitatea bucală:
▪ Se umezeşte termometrul
▪ Se introduce în cavitatea bucală, sub limbă
▪ Bolnavul închide gura şi menţine termometrul 5 minute, fără al
strânge între dinţi
▪ Se scoate termometrul şi se citeşte
Notare:

 cifric în caiet
 grafic în foaia de temperatură (valorile pare pe linie, valorile impare între
linii)
 prin unirea punctelor → CURBA TERMICĂ

Interpretare:
 Normal:
▪ Bolnav afebril → temperatură fiziologică = 36-370C
 Patologic:
▪ Valori scăzute = hipotermie (sub 360C)
▪ Valori crescute → bolnav febril = hipertermie (peste 370C)
 Subfebrilitate → 37-380C
 Febră moderată → 38-390C
 Febră ridicată → 39-400C
 Hiperpirexie → peste 400C

Factorii care influenţează temperatura:

 Factori biologici:
▪ alimentaţia – creşte uşor temperatura
▪ efortul fizic – creşte temperatura
▪ vârsta → la copil temperatura fiziologică este uşor mai crescută
decât la adult, iar la vârstnic temperatura fiziologică este mai
scăzută

58
 ▪ variaţia diurnă → valorile de seară sunt mai ridicate decât cele
de dimineaţă
▪ sexul → femeile în perioada ciclului menstrual au valori de
temperatură peste 370C
 Factori psihologici – emoţii, stres, anxietate – cresc temperatura
 Factori sociali:
▪ Clima → frigul sau căldura excesivă (frigul şi umezeala produc
scăderea temperaturii, iar căldura produce creşterea
temperaturii
▪ Locul de muncă – creşteri sau scăderi ale temperaturii ambiante
determină dereglări ale temperaturii
▪ Locuinţa – temperatura din încăpere influenţează temperatura
corpului (camera supraîncălzită creşte temperatura şi invers)

Manifestări care însoţesc febra:

 Frison – contracţie musculară puternică
 Tegumente roşii, calde, transpirate
 Pilloerecţie – piele de găină, senzaţie de frig
 Sindrom febril → cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete,
oligurie, urină concentrată, convulsii, halucinaţii, delir, dezorientare
 Erupţii cutanate – macule, papule, vezicule – întâlnite în boli infecţioase.
Observaţii:
 măsurarea se face dimineaţa la sculare, înaintea toaletei sau altor activităţi
între orele 7,00-8,00 şi seara între orele 16,00-17,00
 umezeală modifică valoarea înregistrată
 valorile mari sau prea scăzute se verifică
 dacă bolnavul ştie şi poate îşi introduce singur termometrul în rect
4.2.4. OBSERVAREA ŞI NOTAREA SCAUNULUI

Definiţie:

59
  Reprezintă totalitatea resturilor alimentare rezultate prin
procesul de digestie şi eliminate prin actul defecaţie.
 Defecaţia → actul voluntar de eliminare a materiilor fecale
rezultate în urma digestiei prin anus.
Scop:
 obţinerea de informaţii privind digestia şi tranzitul intestinal.
 evaluarea evoluţiei bolii, a stării generale.
 stabilirea diagnosticului
 supravegherea efectelor tratamentelor.

Caractere Valori fiziologice Valori patologice

Frecvenţa ~ 1-2 scaune pe zi. ~ Diaree → 3-6 scaune pe zi.
~ 1 scaun la 2 zile. ~ Dizenterie → 20-30 scaune pe zi.
~ Holeră → 80 scaune pe zi.
~ Constipaţie → 1 scaun la 3-5-7-10 zile.
Orar ~ Ritmic (aceiaşi oră). ~ Constipaţie habituală.
~ Dimineaţa. ~ Diaree.
Cantitate ~ 150-200 g. ~ Câteva kg în afecţiuni pancreatice,
afecţiuni ale colonului, anomalii de
dezvoltare a colonului.
~ Cantitate redusă în constipaţie.
~ Cantitate foarte redusă în dizenterie,
holeră – 10-15g.
~
Forma ~ Cilindrică 3-5 cm diametru, ~ Panglică sau creion în cancer.
lungime variabilă. ~ Bile dure – coproliţi în constipaţie.
~ Bile conglomerate – în constipaţia atonă
(când scaunul stă mai mult timp în rect).
Culoare ~ Brună – în funcţie de ~ Deschisă – în diaree.
alimentaţie. ~ Verde – datorită bilirubinei ce se
~ Galben-aurie – în alimentaţia oxidează în intestin.
lactată la sugar. ~ Albă – în icterul mecanic.
~ Neagră – după consumul ~ Negru ca păcura, lucios – melenă.
afinelor, amarelor, cărbunelui ~ Roşu în hemoragii.

60
 medicinal.
~ Alb – după ingestie de sulfat
de bariu.
~ Culoarea se închide odată cu
diversificarea alimentaţiei.
Miros ~ Caracteristic, fecaloid. ~ Acid în fermentaţie.
~ Rânced – cu grăsimi nedigerate.
~ Fetid în putrefacţie.
~ Foarte fetid în cancer de colon.
~ Fad – fără miros.
Aspectul ~ Păstos, omogen. ~ Coproliţi în constipaţie.
~ Zeamă de pepene, supă de linte – în febra
tifoidă.
~ Zeamă de orez în holeră.
Conţinut ~ Resturi alimentare digerate. ~ Mucus. Puroi. Sânge.
~ Resturi alimentare nedigerate sau
incomplet digerate.
~ Steatoree – grăsimi nedigerate.
~ Creatoree – proteine nedigerate.
~ Paraziţi şi / sau ouă de paraziţi.
Tabel nr. 2 – caracteristicile scaunului

Notarea scaunului - în subsolul foii de temperatură cu semne convenţionale. Dacă sunt

mai multe scaune se notează numărul urmat de semnul convenţional (ex.5 scaune moi – 5/)

I → scaun X → scaun cu mucus.

normal.
⁄ → scaun moale. P → scaun cu puroi.
- → scaun S (cu roşu) → scaun sanguinolent, din hemoragii de la nivelul

diareic. colonului, rectului, anusului = rectoragii, anoragii, hemoragii

Z → scaun hemoroidale.
grunjos
Tabel nr. 3 - Semne de notarea a scaunului in F.O.

61
 4.2.5. OBSERVAREA ŞI NOTAREA VĂRSĂTURILOR

Definiţie:
 Vărsătura reprezintă un reflex de eliminare a conţinutului
gastric cu sau fără greaţă, printr-un efort muscular digestiv.
 Regurgitarea – este un reflux al conţinutului gastric fără
greaţă sau contractură musculară.
Scop:
 stabilirea diagnosticului
 stabilirea bilanţului hidric
 obţinerea informaţiilor privind conţinutul gastric
Materiale necesare pentru captarea vărsăturilor:
 tăviţă renală
 prosop
 muşama
 aleză
 pahar cu apă (aromată)
Caractere Valori fiziologice
Frecvenţa ~ Vomă ocazională (întâmplătoare).
~ Vărsături frecvente → steatoree, afecţiuni digestive.
~ Vărsături incoergibile → gravide.
Orar ~ Vărsături matinale → sarcină.
~ Vărsături postprandiale – după servirea mesei:
o Vărsături imediate (precoce) → ulcer gastric.
o Vărsături tardive la 2-6 ore → ulcer duodenal.
~ Vărsături întâmplătoare.
Cantitate ~ Variabilă → funcţie de patologie (mai crescută în stază gastrică,
stenoză pilorică).
Culoarea ~ Funcţie de conţinut:
o Galben → vărsătura cu reflux duodenal, vărsătura purulentă.
o Verzui → vărsătura cu conţinut biliar.
o Roşu → v. Cu sânge.
o Alb → vărsătura cu suc gastric fără alte produse.
Conţinut ~ Alimentar.

62
 ~ Mucos.
~ Apăs (sarcină).
~ Bilă (colecistită).
~ Fecaloid (ocluzie intestinală).
~ Purulent.
~ Sanguinolent → hematemeză – aspect zaţ de cafea.
Miros ~ Fad → fără miros.
~ Acru.
~ Rânced.
~ Fecaloid.
~ Aromatic – de mere putrede.
Forţa de ~ Vărsătură cu efort muscular abdominală, cu greaţă.
proiecţie ~ Vărsătură bruscă, în jet, fără greaţă, fără legătură cu alimentaţia.
Semne de ~ Greaţă.
însoţite ~ Deshidratare.
~ Dureri abdominale.
~ Dezechilibre hidroelectrolitice.
Tabel nr. 4 – Caracterele varsaturilor

Notarea vărsăturilor
 în subsolul foii de temperatură cu semne cu culori convenţionale → cerc de culori
diferite. Dacă sunt mai multe vărsături se notează numărul de vărsături urmat de
cercul în culoarea corespunzătoare.

 Exemplu: cinci vărsături alimentare – 5 o (albastru)

Cerc albastru → vărsătură alimentară.

Cerc verde → vărsătură biliară.
Cerc galben → vărsătură purulentă.
Cerc roşu → vărsătură sanguinolentă – cu sânge.
Cerc maro → vărsătură fecaloidă.

63
 4.3. ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU VĂRSĂTURI

Definiţie:
Vărsătura reprezintă evacuarea conţinutului gastric pe gură.
Tratamentul curativ este medical. Un astfel de bolnav trebuie internat imediat în spital,
sub o riguroasă observaţie medicală.

Cauze:
 intoxicaţii.
 mese copioase
 boli ale aparatului digestiv
 urgenţe chirurgicale sau medicale:
▪ abdomen acut → apendicită acută, colecistită acută, pancreatită acută,
ocluzie intestinală, ulcer perforat, peritonită
▪ edem cerebral şi hipertensiune intracraniană cauzate de → encefalopatie
hipertensivă, hemoragii, tromboze cerebrale, abces cerebral, tumori
cerebrale, encefalite, meningite (vărsăturile de origine cerebrală nu sunt
precedate de greaţă şi se produc fără efort)
▪ infarct de miocard
▪ intoxicaţii acute
▪ infecţii acute
▪ boli cronice gastro-intestinale, hepatobiliare, pancreatice
▪ insuficienţă renală etc.

Aprecierea gravităţii vărsăturilor:

 deshidratare

64
  demineralizare
 starea generală alterată
 tegumente şi mucoase uscate
 tahicardie, tulburări de ritm
 hipotensiune arterială
 dispnee cu polipnee
 oligurie
 tulburări nervoase – somnolenţă, convulsii, comă
 pentru eficienţă maximă, intervenţiile trebuie aplicate imediat şi trebuie tratată
cauza

Conduita de urgenţă:
 nu se părăseşte bolnavul când varsă
 asistenta ajută pacientul în timpul vărsăturii
 păstrează produsul captat în tăviţa renală – pentru vizită sau pentru laborator
 la indicaţia medicului aplică măsuri adresate bolii de bază
 instituie perfuzia cu ser fiziologic – funcţie de gravitatea stării bolnavului
 administrează medicaţie antiemetică – de preferat injectabile sau sub formă de
supozitoare
 aplică măsuri de deşocare dacă este cazul

Asigurarea condiţiilor de spitalizare

 bolnavii cu trebuie izolaţi în rezerve datorită simptomatologiei
 saloanele trebuie să fie bine încălzite pentru a se putea aerisi cât mai frecvent, fără
să scadă temperatura aerului; se asigură repaus la pat
 se preferă o cameră izolată sau secţia de terapie intensivă
 poziţia optimă în pat este semişezând sau şezând în timpul vărsăturilor. Sau
decubit dorsal cu capul într-o parte – cât mai aproape de marginea patului
 se asigură la îndemână vase colectoare
 se protejează patul cu muşama şi aleză
 se îndepărtează proteza dentară mobilă dacă există
 se recomandă evitarea eforturilor intelectuale

65
  se va asigura o strictă igienă a bolnavului şi a lenjeriei acestuia
 pentru atenuarea senzaţiei de greaţă se recomandă bolnavului să inspire profund

Prevenirea incidentelor şi accidentelor:

 plăgile operatorii abdominale → vor fi comprimate uşor cu mâna în timpul
vărsăturilor
 la bolnavii inconştienţă vărsăturile devin periculoase prin posibilitatea de aspiraţie
a conţinutului gastric. Se întoarce capul în partea stângă sau la nevoie se introduce
o sondă de aspiraţie gastrică
 dacă vărsătura a fost aspirată în căile respiratorii se face imediat aspiraţie şi se
aşează bolnavul în poziţie declivă pentru drenaj postural
 dacă vărsăturile sunt cauzate de ingestia unor substanţe toxice se face imediat
spălătură gastrică

Îngrijirea bolnavului după vărsătură:

 se îndepărtează vasul colector
 se şterg tegumentele bolnavului
 se oferă un pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii
 se face toaleta tegumentelor
 se schimbă lenjeria murdară şi se aranjează patul
 se aeriseşte salonul
 se aşează bolnavul în repaus
 la bolnavii inconştienţi se va îndepărta toate resturile din gură sau faringe cu
tampoane curate

Tratament medicamentos.
 se pregătesc medicamentele necesare pentru combaterea simptomatică a
vărsăturilor: Plegomazin3-4 f pe zi i.m., Clordelazin 1 dj. Emetiral drajeu sau
supozitor, Reglan 1-2 f pe zi, papaverină f s.c., i.m. sau i.v. lent în 15 minute cu ser
glucozat 33%, atropină 1-3 f pe zi, Scobutil 3-4 cp sau supozitor.
 nu se combat vărsăturile din intoxicaţii sau toxiinfecţii alimentare.

66
Corectarea tulburărilor electrolitice:
 se suspendă alimentaţia
 se începe alimentaţia parenterală cu ser glucozat de diferite concentraţii, hidrolizate
proteice, amestecuri de aminoacizi, vitamine, electroliţi
 bolnavii cu vărsături nu pot fi alimentaţi pe sondă
 rehidratarea orală se va face treptat, cu cantităţi mici de lichide reci, oferite cu
linguriţa
 se poate da apă, apă minerală, limonadă, sucuri de fructe sau bucăţi de gheaţă
 se pot da lichide fierbinţi – ceai, supe sărate de legume
 reechilibrarea hidroelectrolitică se face în funcţie de simptomatologie şi de
rezultatele de laborator, ionogramă serică, rezervă alcalină

Recoltări de produse biologice:

 se recoltează sânge pentru determinare de rezervă alcalină, ionogramă,
hematocrit, uree
 prin rezultate se poate pune în evidenţă: hemoconcentraţia, hiposodemia,
hipocloremia, hipopotasemia, alcaloza metabolică
 la nevoie se pot recolta şi vărsăturile

Urmărirea şi determinarea funcţiilor vitale şi vegetative:

 se măsoară temperatura, pulsul, tensiunea arterială – se notează valorile în foaia de
temperatură
 se observă caracterul vărsăturilor – numărul, cantitatea, aspectul
 se determină diureza pe 24 ore; se face bilanţul hidric
 se observă caracterul scaunului eliminat
Observaţii:
 asistenta va monitoriza cu stricteţe pierderile de lichide – prin urină, scaun,
vărsături – la care va adăuga cantitatea de aproximativ 800-1500 ml, reprezentând
pierderile prin respiraţie şi perspiraţie.

4.4. BILANŢUL HIDRIC

67
Definiţie:
Prin bilanţ hidric se înţelege totalitatea lichidelor ingerate în echilibru sau nu cu totalitatea
lichidelor excretate.
Condiţii:
 se notează toată cantitatea de lichide ingerată
 se notează pierderile fiziologice de lichide
 se notează pierderile patologice de lichide
Intrările sunt constituite din:
 apa din alimente şi băuturi (supă, ceai, suc etc.)
 apa provenită din metabolismul celular
 perfuzii
 transfuzii etc.
Ieşirile sunt constituite din:
 urină
 scaun
 pierderi insensibile pe cale respiratorie sau cutanată
 pierderi patologice → în febră, vărsături, diaree, aspiraţii, fistule, drenuri etc.
De reţinut:
 pentru fiecare grad de temperatură se calculează o pierdere de suplimentară de 500
ml apă
 se notează schimbările de pansament şi gradul de îmbibare – se estimează o
pierdere de cca. 500 ml / pansament
Observaţii:
 un bilanţ echilibrat egalează volumul ieşirilor cu volumul intrărilor
 pentru valori exacte se fac măsurători periodice şi continuu precise
 se notează toate intrările / ieşirile pe 24 ore

4.5. CĂILE DE HIDRATARE

68
Definiţie:

 apa este solventul tuturor substanţelor chimice din organism.

În organism întâlnim apă liberă (circulantă) şi apă fixă (structurală, în molecule)
 apa liberă → 50% lichid intracelular, 20% lichid
extracelular (15% lichid interstiţial, 5% lichid plasmatic)
 apa circulantă → provine din ingestie de lichide şi din
reacţii chimice (apă exogenă şi apă endogenă)
 lichidele şi electroliţii → se elimină prin urină, scaun,
transpiraţii sau diferite secreţii
 in mod normal este echilibru între lichidele introduse şi cele
eliminate → pierdute fiziologic
 patologic se produce dezechilibru hidric şi / sau electrolitic
 reechilibrarea hidrică se face prin HIDRATARE

Scop:
 reechilibrarea echilibrului hidric
 corectarea volemiei
 reechilibrarea ionică a plasmei

Căile de hidratare:
 calea naturală → orală
 calea rectală → clisma
 calea parenterală → perfuzia (intravenoasă, subcutanată, excepţional intraosoasă)

Calea orală:
 se asigură apa şi electroliţii necesari
 este contraindicată în stenoza pilorică, vărsături, inflamaţii intraperitoneale, stări de
şoc etc.

Calea rectală:

69
  se pot administra soluţii hipotone sau izotone sub formă de clismă picătură cu
picătură
 inaintea administrării se face clismă evacuatoare (cu 1 ½ ore înainte)
 soluţii folosite: ser glucozat 5%, ser fiziologic, ser bicarbonatat 14‰, clorură de
potasiu 2%, soluţie Ringer → pentru hidratare fiziologică

CAPITOLUL V
PREZENTARE CAZURI CLINICE

CAZ I

CULEGEREA INFORMAȚIILOR
Unitatea sanitară: Spitalul municipal „Elena Beldiman”
Localitate: Bârlad
Secția: Boli infectioase adulți

INFORMAȚII SOCIALE
Motivele internării: greață

70
 vărsături
diaree cu sânge
durere abdominală
temperatură 380C
dureri musculare
frisoane

Diagnostic la internare: toxiinfectie alimentară

Istoricul bolii: vărsături, care durează mai mult de două zile, imposibilitatea de a se hidrata
și alimenta, diaree care durează de mai mult de trei zile, febră 380C.
Antecedente hertero-colaterale:
- Neagă boli infecțioase cum sunt: TBC, SIDA, DZ
Antecedente personale:
- fiziologice: nu își mai amintește momentul instalării pubertății și tulburările
apărute.
- patologice: infecție streptococică, hepatite virale cu virus B și C

INFORMAȚII FIZICE

Aspectul și culoarea tegumentelor:

Aspectul și culoarea gurii: uscată buzelor: uscate limbii: normală
Aspectul dinților: neîngrijiți nasului: normal părului: îngrijit
Probleme vizuale: Da
Probleme auditive: Nu

TRUNCHI

Aspectul și culoare tegumentelor: tegumente uscate de culoare roșie

Semne particulare: nu prezintă
Aparatul respirator: torace normal, sonoritate pulmonară R = 19r/min

71
Aparatul cardiovascular: bătăi cardiace ritmice, TA: 120/60 mmHG
Aparatul digestiv și glande anexe: limbă umedă, faringe intens hiperemic, abdomen suplu,
inapatență.
Sistemul ganglionar limfatic: nu prezintă
Țesutul adipos subcutanat: aspect normal
Sistem osteo-articular: mobil
S.N.C: amețeli

MEMBRE

Aspectul și culoarea tegumentelor: calde, roșii

Semne particulare: nu prezintă
Mobilitatea articulațiilor: durere spontană la mișcare
Se scoală singur: nu Ajutat: da
Probleme în legătură cu mersul: nu Teren plat: da
Scări: nu
Stângaci: nu Dreptaci: da

ELEMENTE DE ALIMENTAȚIE

Regim: dietă hidrică în primele 24-48 h

Apetit: inapatență
Alimente preferate: alimentele hipercalorice
Băuturi preferate: nu are
Regimul a fost înțeles: da Urmat: da
Servește singur masa: nu În salon: da În sala de mese: nu

OBICEIURI DE IGIENĂ PERSONALĂ:

Toaleta: da Singur: da Ajutat: nu

Se spală pe dinți: da Se îmbracă: da

72
Se piaptănă: da Se dezbracă: da
Se rade: da

OBICEIURI ÎN LEGĂTURĂ CU ELIMINĂRILE

Scaun: da
Frecvență: 3-4/săptămână, culoare închisă
Aspect: omogen, cu miros de varză stricată
Urină: da
Cantitate: 1400 ml/24 h, miros caracteristic, culoare alb-gălbui

OBIȘNUINȚE PRIVIND ODIHNA

Probleme provind somnul: da Utilizează sedative: nu

Activitate fizică: redusă
Modul de petrecere a timpului: TV
Activitate sexuală: absentă

COMPORTAMENT

Îi place să fie singur: nu

Atitudinea persoanei în timpul culegerii datelor: cooperant
Atitudinea familiei față de bolnav: îngrijorare

INFORMAȚII MEDICALE

Grupa sanguină: IV Rh:+

Alergii alimentare: alimente care conțin nichel animale: nu
medicamente: nu altele: nu
Tratament prescris înaintea spitalizării: da

73
Urmat, înțeles: da
Tratament actual: da
Urmat, înțeles: da

Analiza situației:
Manifestări de dependență
Tegumente calde, frisoane, T = 380C
Grețuri și vărsături, diaree
Durere abdominală
Imposibilitatea de a se alimenta și
hidrata
Inapatență
Diagnostic de nursing
- hipertermie cauzată de procesul infecțios
manifestată prin tegumente calde și frisoane
- din cauza procesului inflamator intestinal
- durere abdominală din cauza procesului
inflamator intestinal, manifestată difuz, uneori
sub formă de colici
- dificultatea și incapacitatea de a se alimenta și
hidrata cauză apărută în urma infecției
intestinale
- alimentație insuficientă calitativ și cantitativ

Obiective de atins:
Menținerea temperaturii în limite normale
Să prezinte un apetit normal
Să fie echilibrat din punct de vedere nutrițional
Combaterea constipației
Resurse:
Bolnavul: persoană cu dependență majoră
Dotarea cu echipamente și instrumente necesare
Familia: suport fizic și psihic

74
 Intervenții
Nevoia Diagnostic de
Obiective Intervenții delegate Evaluare
fundamentală nursing
Intervenții proprii Investigații Tratament
1.Nevoia de a Hipertermie Pacientul H.S Am măsurat și notat în Examen Paracetamol 1 În urma tratamentului
menține T0 în cauzată de trebuie să își F.O. T0. Febră ridicată coprobacteriologic tb/6 ore; administrat, febra a
limite normale procesul infecțios mențină temperatura 380C. Încălzesc pacientul Examen Ampicilină fl scăzut progresiv de la
manifestată prin corpului în limite în caz de frison cu pături coproparazitologic 250 mg/6 ore 380C la 36,60C.
tegumente calde, fiziologice multe, perne cu aer cald. Proteine totale: i.m.
frisoane Asigur îmbrăcăminte cât 7,96 mg/dl Fenobarbital 1
mai lejeră. Schimb des TGO = 18,6 UI/I diviziune / kgc
lenjeria de pat și corp. TGP = 12,8 UI/I Metoclopramid
Mențin igiena Electroforeza 1x1 fiolă i.v.
tegumentelor. proteinelor serice: Diazepan
Urmăresc respirație, și Albubumine: 27,8 1x 1 fiolă
ajut pacientul în % i.v.perf.
dezobstruaarea căilor Alfa 1 – 3,3 % Vitamina C
Pacientul să-şi respiratorii de cheaguri Alfa 2 – 12 % 1x1 fiolă i.v
2. Nevoia de a Obstrucția căilor menţină ritmul Beta-globuline – Vitamina B12 În urma recomandărilor
respira și a avea respiratorii respirator în limite 37,5% Vitamina B6 şi efectuarea exerciţiilor
o bună circulație normale în decurs Gamma- VitaminaB1 de respiraţie pacientul
de 2-3 zile. globuline:24,5% respiră normal după 2
Pacientul nu trebuie Raport A/G: 0,31 zile.
3. Nevoia de a fi Alterarea să devină sursă de În primele zile am ajutat
curat, îngrijit și tegumentelor și infecție pacienta să își efectueze Pacintul nu mai are
de a proteja mucoaselor toaleta pe regiuni; ajut nevoie de ajutor în
tegumentele și datorită pacienta să își faca efectuarea toaletei;
mucoasele procesului baie/duș în funcție de Prezintă tegumente

75
 starea generală; asigur
temperatura camerei și a
apei de 37-380C; curate și integre iar
infecțios
conștientizez pacienta în cavitatea bucală se află
manifestată prin
legătură cu importanța într-o stare bună.
piele uscată
menținerii curate a
tegumentelor pentru
prevenirea îmbolnăvirilor
Notez vărsăturile în foaia
de observaţie după
În urma intervenţiilor şi
încetarea lor
4. Nevoia de a Dificultate în a se Pacientul să a medicaţiei pacientul
Învaţ pacientul să evite
bea și mânca alimenta din demonstreze nu mai prezintă greţuri
mâncărurile grase şi
cauza greţurilor adaptarea şi vărsături.
mirosurile care-i
şi a vărsăturilor alimentaţiei la
determină greaţă; să La indicaţia
manifestată prin situaţia actuală, să
mănânce 5 mese pe zi, în medicului
inapetenţă şi știe să evite
cantităţi mici, bogate în administrez
anorexie. deshidratarea.
proteine şi carbohidrați antiemetic;
bine tolerate; să bea metoclopramid
suficientă apă (deoarece
pierde prin vărsături),
mai ales apă minerală; să
consume alimente
bogate în fier şi vitamine;
să evite mişcările bruşte
5. Nevoia de a Alterarea Pacientul trebuie să Ajut și încurajez După 24 de ore
elimina eliminărilor cunoască cauzele pacientul să consume cât pacientul este
intestinale şi diareei şi să nu mai multe lichide; fac reechilibrat hidro-

76
 zilnic bilanțul hidric,
urinare din cauza prezinte complicații. electrolitic.
anorexiei măsurând ingestia și
manifestată prin excreția; notez atât
diaree și pierderi intrările cât și ieșirile, iar
de lichide pentru fiecare grad peste
370C calculez o pierdere
suplimentară de 500 ml
de lichide; asigur ingiena
corporală riguroasă și
schimb lenjeria de pat și
corp; aerisesc salunul,
menținând o atmosferă
caldă și primitoare
6. Nevoia de a se Dificultatea de a Ajut pacientul să Evaluez numărul orelor După îngrijirile
odihni se odihni din adoarmă. de somn; îi explic că în Penicilina  G 1 acordate pacientul
cauza insomniei. urma îngrijirilor acordate fl 400000  U.I. doarme 7-9 ore pe
somnul îi va reveni; îi /6 h noapte. Pacientul are un
asigur lenjerie de corp şi somn liniştit,
de pat curate. Aerisesc neîntrerupt simţindu-se
salonul şi asigur o în siguranţă ştiind că
temperatură de 22° C. sunt în permanenţă în
salon.
7. Nevoia de a Proces Combaterea Amplasez pacientul în Pacientul are o evoluție
evita pericolele inflamator, posibilelor funcție de stare, afecțiune mai bună datorită
posibile complicații și și receptivitate; urmăresc tratamentul administrat
complicații infecții și apreciez corect și nu a dezvoltat
potențialul infecțios; aplic complicații.
măsuri de izolare;

77
aerisesc salonul; asigur o
poziție adecvată; țin sub
control toate funcțiile
vitale ale pacientului
(temperatură, puls,
respirație)

78
 Evaluarea cazului

Pacientul a fost internat pentru următoarele motive:

- greață
- vărsături
- diaree cu sânge
- durere abdominală
- Temperatură 380C
- dureri musculare
- frisoane
Analizele sângelui:
Examen coprobacteriologic
Examen coproparazitologic
Proteine totale: 7,96 mg/dl
TGO = 18,6 UI/I
TGP = 12,8 UI/I
Electroforeza proteinelor serice:
Albubumine: 27,8 %
Alfa 1 – 3,3 %
Alfa 2 – 12 %
Beta-globuline – 37,5%
Gamma-globuline:24,5%
Raport A/G: 0,31
Toxiinfecție alimentară cu salmonella având următoarele diagnostice de nursing:
- Hipertermie cauzată de procesul infecțios manifestată prin tegumente calde, frisoane
- Obstrucția căilor respiratorii
- Alterarea tegumentelor și mucoaselor datorită procesului infecțios manifestată prin
piele uscată
- Dificultate în a se alimenta din cauza greţurilor şi a vărsăturilor manifestată prin
inapetenţă şi anorexie.
- Alterarea eliminărilor intestinale şi urinare din cauza anorexiei manifestată prin diaree
și pierderi de lichide
- Dificultatea de a se odihni din cauza insomniei.
- Proces inflamator, posibile complicații

79
Pe perioda spitalizării a urmat un tratament cu:
Penicilina  G 1 fl 400000  U.I. /6 h
Paracetamol 1 tb/6 ore;
Ampicilină fl 250 mg/6 ore i.m.
Fenobarbital 1 diviziune / kgc
Metoclopramid 1x1 fiolă i.v.
Diazepan 1 x 1 fiolă i.v.perf.
Vitamina C 1x1 fiolă i.v
Vitamina B12
Vitamina B6
Vitamina B1
I s-au acordat următoarele îngrijiri de nursing:
- Măsurarea și notarea în F.O. temperatura
- Încălzirea pacientului în caz de frison cu pături, și perne cu aer cald
- Schimbarea lenjeriei de pat și corp
- Menținerea igienei tegumentelor
- Umezirea aerului din încăpere cu apă alcoolizată
- Recomandarea repauzului absolut
- Asigurarea poziției șezând sau semișezând pentru a favoriza respirația
- Luarea măsurilor în caz de prevenire a infecțiilor
- Explorarea preferințelor paciente asupra alimentelor permise și interzise
- Servirea pacientului cu alimente ușor de mestecat și înghițit
- Urmărirea și notarea în F.O. frecvența scaunelor la 1-2 zile
- Măsurarea permanentă a funcțiilor vitale și vegetative
- Pregătirea materialelor și intrumentelor necesare efectuării tratamentului
- Recomandarea dietei hidrice în primele 24-48 h
- Măsurarea bilanțului hidric zilnic măsurând ingestia și excreția
După o săptămână de spitalizare se externează cu o stare generală bună cu următoarele
recomandări:
- Să respecte fizic și psihic
- Să continue tratamentul prescris de medic
- Să se prezinte la controale periodice.

80
Nr. Nevoia Ziua Nivel dependent Ziua Nivel dependent Ziua Nivel dependent
crt. fundamentală total punctaj total punctaj total punctaj

N1 N2 N3 N4 N1 N2 N3 N4 N1 N2 N3 N4
1 A respira x 21 + 14 + 16 = 51 x 18 + 14 + 13 = 45 p x 19 + 12 = 31 p
2 A bea și mânca x x x
p Persoană cu Persoană cu
3 A elimina x x x
4 A se mișca x Persoană cu x dependență majoră x dependență
5 A dormi x dependență x x majoră
6 A se îmbrăca și x x x
majoră
dezbrăca
7 A menține x x x
temperatura
normală
8 De a fi curat, x x x
îngrijit
9 De a evita x x x
pericolele
10 De a comunica x x x
11 De a acționa x x x
după credințe
12 De a fi x x x
preocupat în
vederea
realizării
13 A se recreea x x x

81
14 De a învăța x x x

N1 = persoana independentă (14 p)

N2 = persoană cu dependență moderată (15-28 p)
N3 = persoană cu dependență majoră (29-42 p)

82
 CAZ II

Unitatea sanitara: Spitalul municipal „Elena Beldiman”

Localitate: Bârlad
Secția: Boli infectioase adulți
Motivele internării: febră
diaree
tegumente uscate
inapetență, stare generală alterată
crampe abdominale
oboseală
insomnie
Diagnostic la internare: toxinfecție alimentară
Diagnostic la extermare: toxiinfecție alimentară cu bacilul botulinic
Istoricul bolii: debut brusc, cu 1 zi în urmă a prezentat febră ridicată 39 0C, diaree (4-6
scaune/zi), imposibilitatea alimentării și hidratării.
Neagă boli infecțioase cum ar fi TBC, SIDA, SIFILIS, etc
Antecedente personale:
- fiziologice: a avut o sarcină normală, la termen, în greutate de 3800 g, cu alimentație
naturală la sân, până la 6-7 luni alături de o alimentație diversificată de la 6 luni, având
un scor Apgar 10, vaccinat BCG și alte vaccinări conform calendarului,

INFORMAȚII FIZICE

G: 69kg I: 1,60 m
Aspectul și culoare tegumentelor: uscate buzelor: palidelimbii: normală
Aspectul și culoarea gurii: normală nasului: normal părului: îngrijit
Probleme vizuale: nu prezintă
Probleme auditive: nu prezintă

83
 TRUNCHI

Aspectul și culoarea tegumentelor: uscate

Semne particulare: nu prezintă
Aparatul respirator: torace normal, sonoritate pulmonară normală
R = 21 r/min
Aparatul cardio-vascular: TA: 140/70 mmHg
Aparatul digestiv și glande anexe: limbă umedă, faringe normal, abdomen „grăsos” mobil
dureros, inapetență.
Sistemul ganglionar limfatic: normal
Țesut adipos subcutanat: bine reprezentat
Sistem osteo-articular: integru, mobil

MEMBRE:

Aspectul și culoare tegumentelor: uscate

Semne particulare: nu prezintă
Mobilitatea articulațiilor: normală
Se ridică singură: da ajutată: nu
Probleme în legătură cu mersul: nu teren plat: da
Scări: nu
Stângaci: nu dreptaci: da

ELEMENTE DE ALIMENTAȚIE

Regim: dietă hodrică în primele 24-48h

Apetit: inapetență
Alimente preferate: fast-food
Băuturi preferate: sucurile carbogazoase
Regimul a fost înțeles: da urmat: da
Servește masa singură: da în salon: da în sala de mese: nu

84
 OBICEIURI DE IGIENĂ PERSONALĂ:

Toaleta: da singură: da ajutată: nu

Se spală pe dinți: da se îmbracă: da
Se piaptănă: da se dezbracă: da

OBICEIURI ÎN LEGĂTURĂ CU ELIMINĂRILE

Scaun: da Urină: da
Frecvență: 4-6/zi culoare: galben aurie frecvență: 6-7 mic/zi aspect: clar
Aspect: asemănător cu zeama de orez Cantitate: 1400 ml/24h miros: caracteristic
Miros: acid, putred culoare: galben
Cantitate: mărită

OBIȘNUINȚE PRIVIND ODIHNA

Probleme provind somnul: da Utilizează sedative: nu

Activitate fizică: activă
Modul de petreceere a timpului: TV, citit, grtădinărit
Activitate sexuală: redusă

COMPORTAMENT

Îi place să fie singură: nu Cu alții: da

Atitudinea persoanei în timpul culegerii de date: cooperantă
Atitudinea familiei față de bolnav: îngrijorare

INFORMAȚII MEDICALE

Grupa sanguină: Rh
Alergii alimentare: nu Animale: nu
medicamente: nu Altele: nu
Tratament prescris înaintea spitalizării: da
Urmat: da Înțeles: da

85
Tratament actual: da
Urmat: da Înțeles: da
Diverse: probleme ce se pun la persoana spitalizată
Așteptările sale: este foarte optimistă

Analiza situației:
Manifestări de dependență Diagnostic de nursing
- Tegumente uscate, frisoane = 390C - - Hipertermie cauzată de procesul infecțios,
manifestată prin tegumente și mucoase
uscate, frisoane
- Diaree, crampe abdominale - Dezechilibru hidroelectrolitc din cauza
unor greșeli alimentare sau cauze
inflamatoare
- Durere abdominală - Durere abdominală din cauza procesului
inflamator intestinal, manifestată difuz,
uneori sub formă de colici
- Imposibilitatea de a se alimenta și - Dificultatea și incapacitatea de a se
hidrata alimenta și hidrata cauză apărută în urma
infecției intestinale
- Inapatență - Alimentație insuficientă calitativ și
cantitativ

Obiective de atins:
- Menținerea temperaturii corpului în limite fiziologice
- Să prezinte mucoase respiratorii umede și integre
- Să prezinte un apetit normal
- Să fie echilibrat nutrițional
- Combaterea diareei, vărsăturilor
Resurse:
- Ale bolnavului: persoană cu dependență majoră
- Dotarea cu echipamente și instrumente necesare
- Ale familiei: suport fizic și psihic

86
 Intervenții
Nevoia Diagnostic de
Obiective Intervenții delegate Evaluare
fundamentală nursing
Intervenții proprii Investigații Tratament
1.Nevoia de a Hipertermie Pacienta A.I. trebuie Am măsurat și notat în Examen Paracetamol Pe parcursul spitalizării
menține T0 în cauzată de să își mențină F.O. T0. Febră ridicată coprobacteriologic 1 tb/6 ore; febra s-a menținut la
limite normale procesul infecțios temperatura 390C. Încălzesc pacientul Examen Ampicilină fl valori ridicate timp de 3
manifestată prin corpului în limite în caz de frison cu pături coproparazitologic 250 mg/6 ore zile:
tegumente uscate fiziologice multe, perne cu aer cald. Proteine totale: i.m. - în prima zi: dimineața
Asigur un climat 7,80 mg/dl Fenobarbital T = 38,60C, seara T =
corespunzător: prin TGO = 17,9 UI/I 1 diviziune / 390C
aerisirea salonului, TGP = 13,2 UI/I kgc - a doua zi: dimineața T
temperatură Electroforeza Ca Gluconic = 37,90C, seara T =
corespunzătoare (18- proteinelor serice: 1 fiolă a 5 ml 38,50C
0
20 C) umidtate Albubumine: 27,5 / zi per os - a treia zi: dimineața T
corespunzăroare. % Vitamina B1, = 37,50C, seara T =
Asigur lenjeria de pat și Alfa 1 – 4,1 % B12 1 fiolă/zi 37,20C
de corp curată și uscată Alfa 2 – 11 % Algocalmin 1
pe care le-am schimbat de Beta-globuline – fiolă i.m.
câte ori a fost nevoie; 38,2% Vitamina C
Am servit pacienta cu Gamma- 200 mg 1
ceaiuri îndulcite și globuline: 25,8% comprimat/zi
vitaminizante pentru a
compensa pierderile apei
2.Nevoia de a Tulburări din organism.
evita pericolele hidroelectrolitice, Combaterea Amplasez pacinta în salon În urma tratamentului
risc de procesului infecțios în funcție de stare și administrat, pacienta și-
complicații și a anxietății afecțiune; urmărec corect a revenit într-un timp

87
 potențialul infecțios al foarte scurt, dispărând
pacientei, și aplic măsuri starea de agitație,
de izolare a surselor de prezentând o evouție
infecție; aerisesc salonul foarte bună, și nu a
în fiecare dimineață și prezentat complicații.
seară; îndepărtez sursele
cu miros dezagrabil;
asigur pacientei o poziție
adecvată; țin sub control
funcțiile vitale; respect
normele de tehinică
aseptică în efectuarea
3. Nevoia de a fi Alterarea manevrelor de îngrijire.
curat, îngrijit și tegumentelor și Pacienta să nu În primele zile am ajutat Pacinta A.I. nu mai are
de a proteja mucoaselor devină sursă de pacienta să își efectueze nevoie de ajutor în
tegumentele și datorită infecție toaleta pe regiuni; ajut efectuarea toaletei;
mucoasele procesului pacienta să își faca Prezintă tegumente
infecțios baie/duș în funcție de curate și integre iar
manifestată prin starea generală; asigur cavitatea bucală se află
piele uscată temperatura camerei și a într-o stare bună.
apei de 37-380C;
conștientizez pacienta în
legătură cu importanța
menținerii curate a
tegumentelor pentru
4. Nevoia de a Diaree cauzată de prevenirea îmbolnăvirilor
elimina o alimentație Pacienta A.I. să i se Fac zilnic bilanțul hidric, Pacienta A.I a prezentat
inadecvată combată diareea în măsurând ingestia și transpirații abundente pe

88
 manifestată prin timp cât mai scurt, excreția; notez atât toată perioada febrilă;
crampe și să i se asigure o întrările cât și ieșirile nu mai prezintă semne
abdominale, hidratare pentru a urmări bilanțul ale deshidratării; diureza
scaune moi, corespunzătoare hidric; pentru fiecare grad și echilibrul hidro-
frecvente peste 370C calculez o electrolitic se
pierdere suplimentară de normalizează
500 ml lichid; asigur
igiena corporală riguroasă
și schimb lenjeria de pat
și corp; aerisesc salonul,
menținând o atmosferă
caldă și primitoare;
hidratez pacienta cu
lichide călduțe, ceaiuri
îndulcite, sucuri de fructe,
compoturi, supe; măsor
zilnic diureza și scaunul
pe care îl trec în foaia de
5. Nevoia de a Dificultatea și observație.
bea și mânca incapacitatea de a Pacienta să prezinte În periada febrila pacienta În primele zile pacienta
se alimenta și un apetit normal, să va beneficia de un regim este încă inapetentă,
hidrata cauzată de fie echilibrată din hidro-lacto-zaharat începând din a 3-a zi să
durere; punct de vedere constând în ceaiuri fie hidratată și
alimentație nutrițional într-un îndulcite și vitaminizate, alimentată conform
insuficientă timp cât mai scurt sucuri naturale, fructe etapei de boală; după
cantitativ dar și proaspete, supe, brânză și normalizarea
calitativ cauzată iaurturi proaspete, temperaturi apetitul este
de procesul dulciuri pentru refacerea stabilit.

89
 infecțios aportului caloric; am
verificat dacă alimentele
trimise de la bucătărie
corespund cu indicațiile
medicului; explic
pacientei importanța
consumului de lichide în
cantități mici și repetate
pentru a se rehidrata și
6. Nevoia de a Difcultate de a favoriza fluidificarea
dormi și odihni dormi și a se Pacienta să doarmă secrețiilor.
odihni și să se odihnească Am sigurat orele de somn Îm a 3-a zi am
manifestată prin corespunzător necesare vârstei, am creat administrat Fenobarbital
oboseală și un microclimat la indicația medicului iar
insomnie satisfăcător somnului prin pacienta a dormit 6-7
aerisirea salonului ore: somn superficial; în
aigurând o temperatură și cea de-a 4-a zi pacienta
umiditate corespunzătoare doarme 8 ore odihnindu-
7. Nevoia de a Alterarea vocii am aigurat lenjerie de pat se corespunzător.
respira și a avea o datorată Dezobstruarea căilor și de corp curată și uscată
bună circulație procesului respiratorii și Umezirea aerului din În a 4-a zi respirația este
infecțios ușurarea respirației încăpere cu apă normală, iar eliminarea
manifestată prin alcoolizată; aigur aport este ușurată.
obstrucția căilor suficient de lichide pe 24
respiratorii h; am măsurat și notat în
foaia de observație
frecvența respirațiilor; am
aerisit frecvent în cursul

90
 zilei salonul, ferind
pacienta de curenți de aer,
frig, umezeală.

Evaluarea cazului

Pacientul a fost internat pentru următoarele motive:

- febră
- diaree
- tegumente uscate
- inapetență, stare generală alterată
- crampe abdominale
- oboseală
- insomnie

91
Analizele:
Examen coprobacteriologic
Examen coproparazitologic
Proteine totale: 7,80 mg/dl
TGO = 17,9 UI/I
TGP = 13,2 UI/I
Electroforeza proteinelor serice:
Albubumine: 27,5 %
Alfa 1 – 4,1 %
Alfa 2 – 11 %
Beta-globuline – 38,2%
Gamma-globuline: 25,8%
Botulism determinat de bacilul botulinic și toxina lui, prin ingestia unor alimente care conțin
această toxină, care a apărut după ingestia unor preparate din ciuperci consevate fără prelucare
termică corectă, având următoarele diagnostice de nursing:
- Hipertermie cauzată de procesul infecțios manifestată prin tegumente uscate
- Tulburări hidroelectrolitice, risc de complicații
- Alterarea tegumentelor și mucoaselor datorită procesului infecțios manifestată prin
piele uscată
- Diaree cauzată de o alimentație inadecvată manifestată prin crampe abdominale,
scaune moi, frecvente
- Dificultatea și incapacitatea de a se alimenta și hidrata cauzată de durere; alimentație
insuficientă cantitativ dar și calitativ cauzată de procesul infecțios
- Difcultate de a dormi și a se odihni manifestată prin oboseală și insomnie
- Alterarea vocii datorată procesului infecțios manifestată prin obstrucția căilor
respiratorii
Pe perioda spitalizării a urmat un tratament cu:
Paracetamol 1 tb/6 ore;
Ampicilină fl 250 mg/6 ore i.m.
Fenobarbital 1 diviziune / kgc
Ca Gluconic 1 fiolă a 5 ml / zi per os
Vitamina B1, B12 1 fiolă/zi
Algocalmin 1 fiolă i.m.
Vitamina C 200 mg 1 comprimat/zi

92
I s-au acordat următoarele îngrijiri de nursing:
- Măsurarea și notarea în F.O. temperatura
- Încălzirea pacientului în caz de frison cu pături, și perne cu aer cald
- Schimbarea lenjeriei de pat și corp
- Menținerea igienei tegumentelor
- Umezirea aerului din încăpere cu apă alcoolizată
- Recomandarea repauzului absolut
- Asigurarea poziției șezând sau semișezând pentru a favoriza respirația
- Luarea măsurilor în caz de prevenire a infecțiilor
- Explorarea preferințelor paciente asupra alimentelor permise și interzise
- Servirea pacientului cu alimente ușor de mestecat și înghițit
- Urmărirea și notarea în F.O. frecvența scaunelor la 1-2 zile
- Măsurarea permanentă a funcțiilor vitale și vegetative
- Pregătirea materialelor și intrumentelor necesare efectuării tratamentului
- Recomandarea dietei hidrice în primele 24-48 h
- Măsurarea bilanțului hidric zilnic măsurând ingestia și excreția
După o săptămână de spitalizare se externează cu o stare generală bună cu următoarele
recomandări:
- Să respecte fizic și psihic
- Să continue tratamentul prescris de medic
- Să se prezinte la controale periodic

93
Nr. Nevoia Ziua Nivel dependent Ziua Nivel dependent Ziua Nivel dependent
crt. fundamentală total punctaj total punctaj total punctaj

N1 N2 N3 N4 N1 N2 N3 N4 N1 N2 N3 N4
1 A respira x 18 + 14 + 16 = 48 x 16 + 13 + 13 = 42 p x 20 + 12 = 32 p
2 A bea și mânca x x x
p Persoană cu Persoană cu
3 A elimina x x x
4 A se mișca x Persoană cu x dependență majoră x dependență
5 A dormi x dependență x x majoră
6 A se îmbrăca și x x x
majoră
dezbrăca
7 A menține x x x
temperatura
normală
8 De a fi curat, x x x
îngrijit
9 De a evita x x x
pericolele
10 De a comunica x x x
11 De a acționa x x x
după credințe
12 De a fi x x x
preocupat în
vederea
realizării
13 A se recreea x x x

94
14 De a învăța x x x

N1 = persoana independentă (14 p)

N2 = persoană cu dependență moderată (15-28 p)
N3 = persoană cu dependență majoră (29-42 p)

95
 CAZ III

Unitatea sanitara: Spitalul muncipal „Elena Beldiman”

Localitate: Barlad
Secția: Boli contagioase copii
Motivele internării: febră
diaree
dureri musculare
stare generală alterată
greață
confuzie
oboseală
insomnie
durere de cap
Diagnostic la internare: suspiciunea unei toxiinfecții alimentare
Diagnostic la extermare: toxiinfecție alimentară stafilococică
Istoricul bolii: debut brusc, cu 1 zi în urmă a prezentând febră ridicată 39 0C, diaree, stare
generală alterată, imposibilitatea alimentării și hidratării.
Starea sănătății: afirmativ sănătos
Neagă boli infecțioase cum ar fi TBC, SIDA, SIFILIS, etc

INFORMAȚII FIZICE

Aspectul și culoare tegumentelor: uscate buzelor: palidelimbii: palidă

Aspectul și culoarea gurii: normală nasului: normal părului: îngrijit
Probleme vizuale: nu prezintă
Probleme auditive: nu prezintă
TRUNCHI

Aspectul și culoarea tegumentelor: uscate

Semne particulare: nu prezintă
Aparatul respirator: torace normal, sonoritate pulmonară normală

96
R = 19 r/min
Aparatul cardio-vascular: TA: 140/70 mmHg
Aparatul digestiv și glande anexe: limbă umedă, faringe normal, abdomen normal.
Sistemul ganglionar limfatic: normal
Țesut adipos subcutanat: normal
Sistem osteo-articular: integru, mobil

MEMBRE:

Aspectul și culoare tegumentelor: uscate

Semne particulare: nu prezintă
Mobilitatea articulațiilor: normală
Se ridică singură: da
Probleme în legătură cu mersul: nu
Stângaci: nu dreptaci: da

ELEMENTE DE ALIMENTAȚIE

Regim: dietă hidrică în primele 24-48 h

Apetit: scăzut
Alimente preferate: dulciuri
Băuturi preferate: sucurile dulci
Regimul a fost înțeles: da urmat: da
Servește masa singură: da în salon: da în sala de mese: nu

OBICEIURI DE IGIENĂ PERSONALĂ:

Toaleta: da singură: da ajutată: nu

Se spală pe dinți: da se îmbracă: da
Se piaptănă: da se dezbracă: da

OBICEIURI ÎN LEGĂTURĂ CU ELIMINĂRILE

97
Scaun: da Urină: da
Frecvență: 3-5/zi culoare: galben aurie frecvență: 4-5 mic/zi aspect: clar
Aspect: asemănător cu zeama de orez Cantitate: 1000 ml/24h miros: caracteristic
Miros: acid, putred culoare: galben
Cantitate: mărită
OBIȘNUINȚE PRIVIND ODIHNA

Probleme provind somnul: da Utilizează sedative: nu

Activitate fizică: activă
Modul de petreceere a timpului: atletism, citit
COMPORTAMENT

Îi place să fie singură: nu Cu alții: da

Atitudinea persoanei în timpul culegerii de date: cooperantă
Atitudinea familiei față de bolnav: îngrijorare

INFORMAȚII MEDICALE

Grupa sanguină: Rh
Alergii alimentare: nu Animale: păsări de companie
Medicamente: nu Altele: nu
Tratament prescris înaintea spitalizării: da
Urmat: da Înțeles: da
Tratament actual: da
Urmat: da Înțeles: da
Diverse: probleme ce se pun la persoana spitalizată
Așteptările sale: este foarte optimistă

Analiza situației:
Manifestări de dependență Diagnostic de nursing
- Tegumente uscate, frisoane = 390C -Hipertermie cauzată de procesul infecțios,
manifestată prin tegumente și mucoase
uscate, frisoane
- Diaree, crampe abdominale -Dezechilibru hidroelectrolitc din cauza unor

98
 greșeli alimentare sau cauze inflamatoare
- Slăbiciune, oboseală -Incapacitatea de a se odihni
- Ingerarea alimentelor nu satisface - Alimentare insuficientă calitativ și cantitativ
nevoile organismului
- Durere abdominală -Durere abdominală din cauza procesului
inflamator intestinal, manifestată difuz,
uneori sub formă de colici
- Imposibilitatea de a se alimenta și -Dificultatea și incapacitatea de a se alimenta
hidrata și hidrata cauză apărută în urma infecției
intestinale

Obiective de atins:
- Menținerea temperaturii corpului în limite fiziologice
- Să prezinte mucoase respiratorii umede și integre
- Să prezinte un apetit normal
- Să fie echilibrat nutrițional
- Combaterea diareei, vărsăturilor
Resurse:
- Ale bolnavului: persoană cu dependență majoră
- Dotarea cu echipamente și instrumente necesare
- Ale familiei: suport fizic și psihic

99
 Intervenții
Nevoia Diagnostic de
Obiective Intervenții delegate Evaluare
fundamentală nursing
Intervenții proprii Investigații Tratament
1.Nevoia de a Hipertermie Pacienta A.I. trebuie Am măsurat și notat în Examen Drenajul Pe parcursul spitalizării
menține T0 în cauzată de să își mențină F.O. T0. Febră ridicată coprobacteriologic colecțiilor febra s-a menținut la
limite normale procesul infecțios temperatura 390C. Încălzesc pacienta Examen purulente, valori ridicate timp de 4
MD frisoane, manifestată prin corpului în limite în caz de frison cu pături coproparazitologic îndepărtarea zile:
tegumente uscate, tegumente uscate fiziologice multe, perne cu aer cald. Proteine totale: țesuturilor - în prima zi: dimineața
T = 390C Asigur un climat 8,80 mg/dl necrozate și a T = 38,70C, seara T =
corespunzător: prin TGO = 18,7 UI/I corpurilor 390C
aerisirea salonului, TGP = 15,2 UI/I străine - a doua zi: dimineața T
temperatură Electroforeza Paracetamol 1 = 38,40C, seara T =
corespunzătoare (18- proteinelor serice: tb/3 ore; 38,80C
0
20 C) umidtate Albubumine: 29,2 Ampicilină fl - a treia zi: dimineața T
corespunzăroare. % 250 mg/6 ore = 37,60C, seara T =
Asigur lenjeria de pat și Alfa 1 – 4,6 % i.m. 37,40C
de corp curată și uscată Alfa 2 – 10,8 % Oxacilină - a patra zi: dimineața T
pe care le-am schimbat de Beta-globuline – Nafcilină = 37,20C, seara 370C
câte ori a fost nevoie; 39,7 % Vitamina B1,
Am servit pacienta cu Gamma- B12 1 fiolă/zi
ceaiuri îndulcite și globuline: 24,7 % Vitamina C
vitaminizante pentru a 200 mg 1
compensa pierderile apei comprimat/zi
din organism.
2. Nevoia de a se Odihnă Asigurarea odihnei Creearea unui climat Pacienta nu doarme,
odihni insuficientă, suficiente corespunzător, datorită anxietății,
oboseală, psihoterapie necesită îngrijiri pentru

100
 slăbiciune
3. Nevoia de a Alimentare Alimentare Administrarea de apă,
mânca și bea insuficientă atât suficientă ceaiuri îndulcite, supe de
calitativ cât și legume, sucuri naturale,
cantitativ compoturi, pentru a mânca și bea
combate deshidratarea
4. Nevoia de a Hidratare Combaterea diareei Mobilizarea pacientei
elimina insuficientă,
anxietate
5. Nevoia de a Risc de Combaterea Amplasez pacienta în
evita pericolele complicații procesului infecțios, salon în funcție de starea,
anxietății afecțiunea și
receptivitatea ei;
urmăresc și apreceiz
corect potențialul
infecțios aplicând măsuri
de izolare a surselor de
infecție; asigur o
temperatură în salon (18-
200C) fără curenți de aer;
îndepărtez sursele cu
miros dezagreabil; asigur
pacientei o poziție
6. Nevoia de a-și Dificultate în Pacienta să prezinte adecvată.
menține efectuarea igienei o stare de igienă În primele 2 zile efectuez
satifacerea nevoii de a
se odihni
Pacienta este parțial
dependentă în
satisfacerea nevoii de a
Bolnava parțial
dependentă în
satisfacerea nevoii de a-
și păstra o bună postură
și a se deplasa
În urma tratamentului
administrat, pacienta și-
a revenit într-un timp
destul de scurt; a avut o
evoluție bună, și nu a
dezvoltat complicații
Pacienta nu mai are
nevoie de ajutor în

101
 toaleta pacientei pe
regiuni iar în următoarele
zile de spitalizare ajut
efectuarea toaletei;
pacienta să își facă
corespunzătoare prezintă tegumente
tegumente integre baie/duș; conștientizez
proprii curate și integre.
și curate pacienta și familia
acesteia în legătură cu
importanța menținerii
curate a tegumentelor
pentru prevenirea
îmbolnăvirilor; am
inspectat zilnic mucoasa
bucală.
Umezesc aerul din
În prima zi: respirație
încăpere cu apă
Calmarea dispneii incă dificilă
7. Nevoia de a alcoolizată; asigur un
Proces infecțios, într-un timp cât mai A 2 zi: respirație
respira și a vea o aport suficient de lichide
obstrucția căilor scurt și favorabilă în poziție
bună circulație pe 24 h; măsor și notez în
respiratorii dezobstruarea căilor semișezândă
foaia de observație
superioare respiratorii A 3 a zi: respirația este
frecvența respirațiilor;
normală, iar eliminarea
învăț pacienta să facă
ușurată.
gimnastică respiratorie;
hidratez pacienta cu
ceaiuri calde de tei.

102
 Evaluarea cazului

Pacientul s-a prezentat pentru următoarele motive:

- febră
- diaree
- dureri musculare
- stare generală alterată
- greață
- confuzie
- oboseală
- insomnie
- durere de cap
Analizele:
Examen coprobacteriologic
Examen coproparazitologic
Proteine totale: 8,80 mg/dl
TGO = 18,7 UI/I
TGP = 15,2 UI/I
Electroforeza proteinelor serice:
Albubumine: 29,2 %
Alfa 1 – 4,6 %
Alfa 2 – 10,8 %
Beta-globuline – 39,7 %
Gamma-globuline: 24,7 %
Toxiinfecția alimentară stafilococică are următoarele diagnostice de nursing:
- Hipertermie cauzată de procesul infecțios manifestată prin tegumente uscate
- Odihnă insuficientă, oboseală, slăbiciune
- Alimentare insuficientă atât calitativ cât și cantitativ
- Hidratare insuficientă, anxietate
- Risc de complicații
- Dificultate în efectuarea igienei proprii
- Proces infecțios, obstrucția căilor respiratorii superioare
Pe perioda spitalizării a urmat un tratament cu:
- Drenajul colecțiilor purulente, îndepărtarea țesuturilor necrozate și a corpurilor străine
- Paracetamol 1 tb/3 ore;
- Ampicilină fl 250 mg/6 ore i.m.
- Oxacilină
- Nafcilină
- Vitamina B1, B12 1 fiolă/zi
- Vitamina C 200 mg 1 comprimat/zi
I s-au acordat următoarele îngrijiri de nursing:
- Măsurarea și notarea în F.O. temperatura
- Încălzirea pacientului în caz de frison cu pături, și perne cu aer cald
- Schimbarea lenjeriei de pat și corp
- Menținerea igienei tegumentelor
- Umezirea aerului din încăpere cu apă alcoolizată
- Recomandarea repauzului absolut
- Asigurarea poziției șezând sau semișezând pentru a favoriza respirația
- Luarea măsurilor în caz de prevenire a infecțiilor
- Explorarea preferințelor paciente asupra alimentelor permise și interzise
- Servirea pacientului cu alimente ușor de mestecat și înghițit
- Urmărirea și notarea în F.O. frecvența scaunelor la 1-2 zile
- Măsurarea permanentă a funcțiilor vitale și vegetative
- Pregătirea materialelor și intrumentelor necesare efectuării tratamentului
- Recomandarea dietei hidrice în primele 24-48 h
- Măsurarea bilanțului hidric zilnic măsurând ingestia și excreția
După o săptămână de spitalizare se externează cu o stare generală bună cu următoarele
recomandări:
- Să respecte fizic și psihic
- Să continue tratamentul prescris de medic
- Să se prezinte la controale periodice.
Nr. Nevoia Ziua Nivel dependent Ziua Nivel dependent Ziua Nivel dependent
crt. fundamentală total punctaj total punctaj total punctaj

N1 N2 N3 N4 N1 N2 N3 N4 N1 N2 N3 N4
1 A respira x 21 + 16 + 13 = 50 x 19 + 13 + 12 = 45 p x 25 + 11 = 36 p
2 A bea și mânca x x x
p Persoană cu Persoană cu
3 A elimina x x x
4 A se mișca x Persoană cu x dependență majoră x dependență
5 A dormi x dependență x x majoră
6 A se îmbrăca și x x x
majoră
dezbrăca
7 A menține x x x
temperatura
normală
8 De a fi curat, x x x
îngrijit
9 De a evita x x x
pericolele
10 De a comunica x x x
11 De a acționa x x x
după credințe
12 De a fi x x x
preocupat în
vederea
realizării
13 A se recreea x x x
14 De a învăța x x x

N1 = persoana independentă (14 p)

N2 = persoană cu dependență moderată (15-28 p)
N3 = persoană cu dependență majoră (29-42 p)
 VI. CONCLUZII

Lucrarea prezentată s-a bazat pe studiul a trei cazuri diferite. În lucrarea de faţă
problemele majore ale pacienților pe care le-am subliniat sunt legate de alimentaţie, digestie,
eliminare, îngrijiri de igienă şi anxietate; toate aceste probleme conduc spre o stare de
disconfort general cu care s-au internat, atunci când au apărut fenomene patologice care au
determinat dezechilibre în organism. Echilibrarea fizică şi psihică intră în conduita terapeutică
principală deoarece dezechilibrele hidroelectrolitice din organism şi stările emoţionale
necontrolate constituie factori de risc potenţiali. În acest sens am insistat pe satisfacerea
securităţii pacienților, prin intervenţii care să nu le aducă prejudici fizice sau psihice, am
respectat regulile de asepsie şi antisepsie, am îndeplinit rolul delegat în conformitate cu
prescripţia medicului şi mi-am îndeplinit toate atribuţiile în limita competenţelor mele. Am
fost atentă cu fiecare paciet în parte şi am stabilit o relaţie de comunicare şi încredere care au
avut efect benefic asupra evoluţiei generale.
Rezultatele obţinute în munca cu pacineții s-au materializat datorită faptului că aceștia
au cooperat bine cu echipa de îngrijire şi mai ales cu asistenta medicală.
În urma studiului efectuat asupra celor trei cazuri am ajuns la concluzia că
Toxiinfecțiile alimentare sunt datorate și recipientelor nespălate în care se pregătește
mâncarea. De aceea, prioritare pentru noi trebuie să fie regulile stricte de spălare și curățare a
fructelor, legumelor și, nu în ultimul rând, a veselei.
Educaţia sanitară are și ea un rol important în prevenirea toxiinfecției alimentare.
Nedepistarea şi netratarea la timp a complicaţiilor poate duce la chiar la deces.