MOTTO

’’Esența fericirii este sănătatea, iar a sănătății e

mișcarea.,,
James Thomson

ARGUMENT

Colecistită acută este una din cele mai frecvente boli, una din cinci persoane este
internată cu această boală. Studierea amănunțită a bolii, determinarea factorilor favorizanți
este o cale de combatere a îmbolnăvirilor
Incidența reală a colecistitei acute este greu de apreciat exact statistic, în această
intervenind factori de eroare; formele cu intensitate redusă sau cele cu tratament exclusiv
medicamentos. Cert este faptul că pe măsură prelungirii duratei medii de viață ea devine tot
mai frecvența la decade avansate (50-70 de ani), exprimând și prin această raportul direct de
cauzalitate cu litiaza biliară.
Cauza cea mai frecvența de colecistită acută (severă) este calculul biliar (piatră), care
blochează canalul cistic, adică tubul prin care se varsă bilă din veziculă biliară. Calculul biliar
blochează vărsarea lichidului din veziculă biliară. Această duce la iritarea și inflamarea
veziculei biliare. Infecția sau traumatizarea veziculei, că și în cazul unui accident de mașină,
pot cauza colecistită.
Gravitatea colecistitei acute este direct proporțională cu formă anatomopatologică, cu
intensitatea procesului obstructiv și infecțios, cu vârstă precum și cu dezechilibrele electrilitic
și metabolic secundare.
În prezent, numărul de colecistectomii - intervenția chirurgicală prin care se extirpă
veziculă biliară și canalul cistic - este de două ori mai mare că cel al apendicectomiilor.

1
 CAPITOLUL I
NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

1.1 Noțiuni de anatomie

Sistemul digestiv

Numit și tub digestiv, deoarece organele  care îl formează se întind sub forma unui
tub continu, de calibru diferit, de la orificiul bucal la anus, asigură digestia și absorbția
alimentelor și eliminarea rezidurilor alimentare. Sistemul digestiv este alcătuit din cavitatea
bucală, faringe, esofag, stomac, intestinul subțire, intestinul gros și din glandele anexe
ale tubului digestiv (glandele salivare, ficat și pancreas).

2
Compunerea sistemului digestiv:
Tractul gastrointestinal (canalul alimentar):
 gura
 esofagul
 stomacul
 intestinul subţire: duoden, jejun şi ileon
 intestinul gros
Organe auxiliare:
 dinţii
 limba
 vezica biliară
 glandele salivare
 ficatul
 pancreasul
Cavitatea bucală
Cavitatea bucală are în partea anterioară buzele, posterior – vălul palatin şi omuşorul,
lateral –  obrajii, în partea inferioară – podeaua acoperită de limbă, iar planşeul bucal
formează cerul gurii.
Faringele
Este un organ cavitar, situat înaintea coloanei vertebrale cervicale, care  se continuă în
jos pe de o parte cu esofagul, iar pe de alta, cu laringele și traheea. La nivelul faringelui se
încrucișează calea respiratorie cu cea digestivă. Prin faringe trece aerul inspirat pentru a
ajunge în laringe, trahee și bronhii și tot prin faringe trece bolul alimentar din cavitatea bucală
pentru a ajunge în esofag și apoi în stomac. Trecerea
alimentelor și a aerului se face succesiv, nu simultan.
Faringele comunică cu fosele nazale prin două
orificii numite choane și cu urechea medie prin trompa
lui Eustachio. Aerul care din nazofaringe pătrunde prin
trompa lui Eustachio în urechea medie, contribuie la

3
egalizarea presiunii de o parte și de alta a timpanului (din urechea medie și din conductul
auditiv extern).
Esofagul
Esofagul este situat înapoia traheii, are o lungime de 25-30 cm și se întinde de la
faringe la stomac, cu care comunică prin orificiul numit cardia, la nivelul căruia se află
sfincterul cardial.
Acest sfincter, deși slab dezvoltat anatomic, are o importanță funcțională deosebită,
deoarece împiedică refluxul conținutului gastric în esofag.
Stomacul
Stomacul este un organ cavitar, reprezentând porțiunea cea mai dilatată a tubului
digestiv. Proiectat pe peretele anterior al abdomenului, stomacul corespunde regiunii
epigastrice și hipocondrului stâng. Începe la orificiul cardia (unde se continuă cu esofagul) și
se termină la orificiul pilone, unde se continuă cu prima porțiune a intestinului subțire,
numită duoden. Examinat radiologie în poziție verticală, stomacul are în mod obișnuit forma
literei „J” sau „în cârlig de undiță”.

4
 Stomacul are două fețe (o față anterioară și o față posterioară) și două margini sau
curburi, denumite curbura mică și curbura mare a stomacului.
Stomacul are două porțiuni: una verticală și alta orizontală. Porțiunea verticală prezintă la
rândul său două părți: una superioară , denumită fundul stomacului (fornix) sau camera cu
aer, care nu se umple cu alimente, și alta inferioară, denumită corpul stomacului. Porțiunea
orizontală este formată dintr-o parte mai dilatată, numită antru piloric și dintr-o parte de
calibru mai mic, denumită canal piloric, care se termină cuorificiul piloric. 
Suprafața internă a stomacului este căptușită de mucoasă. Mucoasa gastrică  prezintă
numeroase pliuri (cute) care îi măresc suprafața. Pe suprafața mucoasei gastrice se află orificii
în care se deschid glandele gastrice: glandele cardiei, glandele fundului și ale corpului
stomacului și glandele pilorice. Glandele cardiei (situate în vecinătatea cardiei) și glandele
pilorice secretă mucus.

5
Intestinul subţire
Intestinul subţire, de circa 8 m
lungime, se îndoaie, formând cute. În
peretele său se găsesc două straturi de
muşchi, iar în interior este căptuşit
cu mucoasa intestinală; în aceasta se
află glande care secretă sucul intestinal.
Intestinul gros
Intestinul gros – lung de circa
1,5 m – prezintă în partea dreaptă a
abdomenului o porţiune numită cecum, la capătul căreia se afla o mică
prelungire, apendicele. Restul intestinului, numit colon, are forma literei U, cu deschiderea în
jos.
Glandele anexe
Glandele anexe ale sistemului digestiv sunt următoarele: glandele salivare,
pancreasul şi ficatul.
Glandele salivare
Glandele salivare îşi varsă secreţia (saliva) în cavitatea bucală.
Glandele salivare produc o enzimă ce începe transformarea amidonului din hrană în
particule mai mici. Apoi, în stomac, mucoasa stomacală produce sucul gastric şi enzime ce
digeră proteinele. După ce stomacul împinge amestecul rezultat de primele faze ale digestiei
în intestinul subțire, hrana este amestecată cu substanțele produse de alte două organe:
pancreasul şi ficatul. Pancreasul produce un suc ce conține o serie de enzime care descompun
carbohidrații, grăsimile şi proteinele.
Ficatul eliberează bila. Bila este stocată în perioada dintre mese în vezica biliară. La
ora mesei, vezica biliară transferă bila în intestine unde grăsimile sunt descompuse. După ce
grăsimile sunt astfel descompuse, enzimele produse de pancreas ori de glande ale pereților
intestinelor digeră particulele rezultate.
Pancreasul 
Pancreasul, glanda de culoare roz, situată înapoia stomacului, produce sucul
pancreatic, condus spre duoden prin două canale.

6
 Este o glandă mixtă, alcătuită din ţesut glandular endocrin şi exocrin. Este situat în
cavitatea abdominală, culcat pe peretele posterior al abdomenului, întinzându-se de la
potcoava duodenală până la splină. Are o lungime de 15-20 cm şi o greutate de aproximativ
80 g. Pancreasului i se disting mai multe porţiuni: capul, colul, corpul şi coadă. Capul este
cuprins în concavitatea potcoavei duodenale.
Pancreasul este o glandă cu secreţie mixtă: endocrină (secretă hormonii glucagon şi
insulină) şi exocrină (secretă sucul pancreatic care se varsă în duoden prin cele două canale:
Wirsung şi Santorini). Pancreasul nu secretă suc pancreatic în perioadele interdigestive.
Secreţia sucului pancreatic începe la 2-5 minute după ingestia alimentelor şi durează câteva
ore. Sucul pancreatic (500-800 ml. zilnic) este un lichid apos, incolor, foarte uşor opalescent
şi conţine o serie de enzime cu acţiune asupra tuturor principiilor alimentare. Enzimele
sucului pancreatic sunt: tripsina, chimotripsina, amilaza, lipaza etc., cu rol în digestia
proteinelor, glucidelor şi lipidelor.
Tripsina şi chimotripsina acţionează asupra proteinelor pe care le degradează până la
stadiul de polipeptide mici. Amilaza pancreatică acţionează asupra amidonului pe care îl
degradează până la maltoză. Lipaza pancreatică hidrolizează grăsimile în acizi graşi şi
glicerol.

7
Ficatul
Ficatul este cea mai mare glandă din corpul nostru, cântărind aproximativ 1.500 g
(reprezintă la adult 1/50 din greutatea corpului, iar la copil 1/20 din greutatea corpului).
Ficatul, aşezat în partea dreaptă a cavităţii abdominale, sub diafragmă, este cea mai
mare glandă din corp. El este alcătuit din doi lobi, iar culoarea roşie se datorează bogatei
sale vascularizaţii.
Se proiectează pe peretele anterior al abdomenului în regiunea hipocondrului drept,
partea superioară a epigastrului şi ajunge până în regiunea hipocondrului stâng.
Ficatul are culoarea roşie-brună şi forma comparată cu aceea a unei jumătăţi de ovoid.
Normal, marginea inferioară a ficatului nu depăşeşte rebordul costal drept. Ficatul este
format din doi lobi: lobul drept şi lobul stâng.
El are o faţă superioară şi o faţă inferioară; de asemenea are o margine inferioară şi o margine
posterioară.

Față superioară (diafragmatică) este convexa în sus și vine în raport cu diafragmul și

cu peretele anterior al abdomenului, de aceea i se mai spune anetero-superioară. Pe ea se
observă lobul drept și lobul stâng, delimitați de ligamentul falciform. Lobul drept prezintă
impresiunea arcului costal, iar cel stâng întiparitura cardiacă.
Faţa inferioară a ficatului se află vezicula biliară (numită şi colecist), care are o
formă alungită, de pară, o lungime de aproximativ 10 cm, o lărgime de 4 cm şi o capacitate de
circa 60 cm3.

8
Pe această față se află trei șanțuri :
 șanțul antero-posterior (sagital) drept. Adăpostește în porțiunea anterioară vezicula
biliară, iar în cea posterioară venă cava inferioară.
 șanțul antero-posterior (sagital) stâng. Adăpostește în porțiunea anterioară ligamentul
rotund, iar în cea posterioară ligamentul Arantius.
 șanțul transvers. Se întinde între cele două șanțuri sagitale.
Conține hilul ficatului format din elementele pediculului hepatic : arteră hepatică,venă
porta, ductul hepatic, limfaticele și nervii.
Aceste șanțuri delimitează patru lobi : drept, stâng, caudat și al lui Spiegel.
Față posterioară o continuă pe cea superioară și vine în raport cu peretele   posterior al
cavitatii abdominale la nivelul vertebrelor T7-T11.
Mijloace de fixare : Sunt reprezentate de ligamente, venă cava inferioară și pediculul
hepatic.
Vascularizația ficatului este realizată de :
a. Arteră hepatică ia naștere din trunchiul celiac. La început continuă direcția acestuia și
când întalneste venă porta se divide în două ramuri terminale: hepatică proprie și arteră
gastroduodenala.
b. Vena porta este trunchiul venos colector al sângelui din tractul digestiv
subdiafragmatic, pe care-l aduce la ficat. Ia naștere din vena mezenterica inferioară care
drenează colonul stâng. Acesta se varsă în venă splenica, care se unește în continuare cu
venă mezenterica superioars (care dreneazs intestinal subțire, pancreasul și colonul
drept) și care este continuată cu direcția spre ficat de venă porta.

9
Căile biliare
Căile biliare: sunt conducte care asigură transportul bilei de la celulele hepatice pâna la
duoden. Ele alcătuiesc prin urmare aportul excretor al ficatului.
Deosebim două tipuri de căi biliare si anume:
• căi biliare intrahepatice
• căi biliare extrahepatice
Căile biliare intrahepatice sunt reprezentate de caniculele biliare intracelulare care nu au
un perete propriu, colangiole, canalele biliare interlobulare situate în spaţiul pat; canalele
hepatice: drept și stâng.
Căile biliare extrahepatice sunt reprezentate de canalul hepatic comun rezultat din unirea
canalului hepatic drept și canalului hepatic stâng, canalul coledoc, veziculă biliară și canalul
cistic.

a. Calea biliara principala reprezentata de canalul hepatocoledoc.

  Canalul hepatic comun se formează prin unirea celor două canale hepatice, drept și
stâng. El coboară în marginea liberă a micului epiplon și fuzionează, la nivelul marginii
superioare sau înapoi primei porțiuni a duodenului, cu canalul cistic venit de la vezica
biliară, formând canalul coledoc. Aceasta descrie o curbură cu concavitatea spre dreapta
și anterior și se termină la nivelul treimii mijlocii a celei de a două porțiuni a
duodenului. Măsoară în medie 5 cm, iar calibrul este de 5 mm.
 Canalul coledoc prezintă 4 segmente : supraduodenal, retroduodenal, retropancreatic și
intraparietal (în peretele duodenului). Se termină printr-un orificiu comun cu canalul
pancreatic, unindu-se cu acesta în ampula hepatopancreatica a lui Vater. În această zona
există o importantă formațiune musculară (sfincterul lui Oddi), a cărei funcționare
corectă asigura tranzitul normal al bilei spre duoden.

10
b. Calea biliară accesorie reprezentată de veziculă biliară și canalul cistic
Vezicula biliară și canalul cistic formează împreuna aparatul diverticular al cailor biliare
extrahepatice.
Canalul hepatocoledoc: este un conduct cu diametrul de 4-5 mm format din două
segmente, și anume canalul hepatic comun și canalul coledoc.
Canalul hepatic comun ia naştere din cele două trunchiuri biliare de origine, unul
drept și unul stâng. El iese din ficat la nivelul hilului hepatic, mergând pâna la confluența cu
canalul cistic. Canalul hepatic comun este cuprins între epiplonul hepatoduodenal (împreuna
cu arteră hepatică și vean porta), sia are o lungime de 3cm.
Vezicula biliară
Vezicula biliară prezintă o parte mai dilatată, numită fundul veziculei biliare.  Acestei
părţi îi urmează corpul veziculei biliare, care se continuă cu colul veziculei biliare. Colul
vezicii biliare se continuă cu canalul cistic, care se uneşte cu canalul hepatic comun – prin
care se scurge bila secretată de ficat – şi formează canalul coledoc. Canalul coledoc, împreună
cu canalul pancreatic (Wirsung), se deschid în duoden la nivelul papilei mari prin ampula
Vater. În partea terminală a celor două canale şi respectiv a ampulei se află sfincterul Oddi.
Ea este aşezata pe fața anterioară a sântului antero-posterior drept, într-o scobitură a
acesteia: fosetă biliară. Vezicula biliară vine în contact cu peretele abdominal la nivelul
coastei a IX. Are o lungime de 10 cm, o grosime de 3- 4 cm și o capacitate de circa 60 ml.
Fundul veziculei biliare: este mobil, fiind acoperit din toate părţile de peritoneul
visceral. El depăşeşte marginea anterioară a ficatului în funcţie de gradul de umplere al
veziculei biliare. Fundul veziculei biliare se află în incizură cistică a marginii anterioare a
ficatului și vine în raport cu peretele abdominal.
Corpul: are o față superioară, care adera de față interioară a ficatului și vine în raport cu
colonul transvers și cu prima porţiune a duodenului.
Colul: sau gâtul veziculei biliare are o formă conică și este cuprins în ligamentul
hepatoduodenal. El este delimitat de vezicula de canalul cistic prin două şanţuri care
corespund în interior la două valvule: o valvulă proximala, care desparte colul de canalul
cistic. Gâtul vaziculei biliare vine în raport cu ramură dreapta a venei porte și cu bulbul
duodenal.

11
 Structura: peretele veziculei biliare este alcătuit din trei tunici: mucoasa,
conjuntomucoasa și seroasa.
Tunică mucoasa: prezintă la examenul cu ochiul liber o serie de pliuri, dintre care
unele dispar după întinderea peretelui, altele nu. Acestea din urmă delimitează mici cavități
pe suprafaţa mucoasei. La examenul cu ochiul liber o serie de pliuri, dintre care unele dispar
după întinderea peretelui, altele nu. Acestea din urmă delimitează mici cavități pe suprafaţa
mucoasei. La examenul microscopic mucoasa apare formată dintr-un epiteliu absorbant în
care se găsesc celule cu plăcută striată (microvili) și celule calciforme. Corionul mucoasei
este format din țesut conjunctiv în care se afundă glandelle mucoase.
Tunică coniunctivo-musculară: este alcătuită din țesut conjunctiv și din țesut muscular
neted. Fibrele musculare sunt dispuse în fasciculă cu dispoziţie plexiforma (circulare, oblice
și longitudinale).
Tunică seroasa: este formată din peritoneul visceral de pe față inferioară a corpului
veziculei și în regiunea fundului, iar pe față superioară a corpului se află țesut conjunctiv lax.
Canalul cistic: este un conduct care continuă vezicula biliară, și care se deschide în
canalul hepatocoledoc. El are o lungime de 3-4 cm și un calibru de 3-4 mm. Mucoasa
canalului cistic prezintă numeroase proeminente lamelare numite valvulele lui Heistei.

12
Acestea nu sunt altceva decât plici ale mucoasei în structura cărora intră fibrele musculare,
uneori aceste plici au aspect spiralat.
Vase și nervi: arterele cailor biliare extrahepatice provin din arteră hepatică proprie
pentru duetul hepatocoledoc din arteră cistică pentru colecist și duetul cistic. Venele urmează
un traiect invers arterelor, ele se varsă în venă porta. Există un număr de venule, care pleacă
din colecist, pătrund în ficat și se ramifică aici, ele au valoarea unor vene porte accesorii.
Nervii provin din S.N. V și anume din plexul celiac. Fibrele nervoase formează în peretele
veziculei biliare plexuri nervoase intramurale. 
Bila
Este produsul de secreţie exocrina a ficatului, este secretată în mod continuu de celulele
hepatice, Secretată permanent de ficat în cantităţi de 500-1.200 ml/zi, nu ajunge în duoden în
perioadele interdigestive, pentru că sfincterul Oddi este închis şi de aceea se acumulează în
colecist poartă numele de bilă hepatică. În perioadele interdigestive, bilă hepatică este
transportată prin canalul hepatic și cistic în vezicula biliară, unde se acumulează și se
concentrează de aproximativ 10 ori, această se numeşte bilă veziculară. Bila este un lichid a
cărui culoare variază în raport cu concentraţia, cea ce se scurge din vezicula biliară (bilă
veziculară) este de culoare brun închisă, iar cea care se scurge din canalul coledoc și din
canalele hepatice (bilă hepatică) este de culoare galben aurie.
Principalii constituenți ai bilei sunt apă (95-97%), pigmenţii biliari, sărurile biliare şi
colesterolul. 
Bilă hepatică are o reacţie alcalină (pH-7,5-8), iar bilă veziculara uşor acidă (pH=6-7),
în 24 h, ficatul secretă 600-800 ml de bilă.
Deşi nu este un suc digestiv propriu-zis, deoarece nu conţine enzime, bilă deţine un rol
important în special în digestia şi absorbţia lipidelor.

1.2 Noțiuni de fiziologie

Funcțiile veziculei biliare sunt următoarele : de rezervor, de concentrare și resorbție,

de secreție și de contractilitate.

13
 Canalul cistic este cudat pe colul vezical ; se îndreapta în jos, la stânga și înapoi și se
termină în unghi ascuțit în flancul drept al canalului hepatic, formând canalul colector. Lung
în medie de 3 cm, calibrul sau se diminua dinspre coledoc spre veziculă. Mucoasa de la
nivelul colului și a canalului cistic formează valvele semilunare Heister. La legătură dintre col
și canalul cistic se află sfincterul vezicular.
Funcțiile ficatului
          Funcțiile ficatului sunt importante și variate : ia parte la digestia intestinală, depozitează
în el o parte din substanțele care depășesc nevoile imediate ale organismului, degradează și
sintetizează diferite substanțe, ia parte la menținerea compoziției plasmei, menține echilibrul
glucidic, transformă grăsimile în forme care se oxidează mai ușor, sintetizează fermenții
necesari funcțiilor proprii sau ale altor organe, regleza metabolismul apei și controleza debitul
sanguin, oprește pătrunderea toxinelor în organism, are rol în formarea globulelor roșii,
intervine în termoreglare, secretă și excreta bilă.
Componentele bilei și rolul lor în digestie
Bilă hepatică este alcătuită din 97% apă și 3% substanțe organice și anorganice.
Substanţele organice: în proporţie de 2,4% sunt reprezentate de numeroşi compuşi:
acizi și săruri biliare, pigmenţi biliari, colesterol și diferite grosimi.
Substanţele anorganice: în proporţie de 0,7% sunt formate din săruri de Na, K, Mg și
Că (bicarbonati, fosfaţi și cloruri).
Acizii biliari și sărurile biliare joacă cel mai important rol în digestia și absorbţia
intenstinala, se găsesc în proporţie de 1% și reprezintă cel mai important constituent al bilei.
Sărurile biliare sunt reprezentate prin glicocolat și taurocolat de sodiu care provin din
combinarea acizilor colic, chenodeoxicolic și licocolic, cu aminoacizii glicolul și taurină,
formându-se acizii biliari glicolic și taurocolic care cu sărurile de Na dau sărurile biliare
amintite.
Sărurile biliare manifestă o acţiune asemănătoare detergenţilor, scăzând tensiunea
superficială a particulelor mari de grăsimi și determinând astfel fracţionarea sau emulsionarea
lor în particule foarte fine. Prin emulsionare suprafaţa de contact a grăsimilor alimentare cu
lipază pancreatică devin mai mari, ceea ce accelerează procesul de descompunere enzimatico-
hidrolitica a acestora. De asemenea se consideră că sărurile biliare au proprietatea de a activă
lipază pancreatică. Aceste săruri formează cu grăsimile complecşi coleinici solubili în apă,
permiţând astfel absorbţia grăsimilor și a vitaminelor liposolubile A, D, E, K și F.

14
 Tot aceste săruri au rol laxativ, stimulând peristaltismul intestinal, menţîn echilibrul
florei microbiene a intestinului gros, combătând mai ales flora de putrefacție —. rol
antiputrid.
Un alt rol al sărurilor biliare este acela de a stimula formarea însăși a bilei — rol
coleretic.
Pigmenții biliari: reprezintă produșii de degradare ai grupării proteice din moleculă
hemoglobinei. Ei sunt aceia care dau coloraţia bilei. În bilă există doi pigmenţi biliari și
anume bilirubină care se găsește în cantități mari și bilirubină care se găsește în cantități mici.
Bilirubină este un produs de oxidare al bilirubinei. Bilirubină existența în plasmă sanguină
circulă combinată cu globulină sau cu o albúmînă. La nivelul celulelor hepatice, ea este
desprinsă de aceste proteine, cuplată cu acidul glucoronic, după care se varsă în calculii
biliari, iar de aici trece în intestin prin căile biliare extrahepatice.
Pigmenții biliari nu au rol în digestie, ei fiind produşi de degradare care se elimina prin
fecale și urină, da bilei caracterul de a fi un produs de excreţie.
Colesterolul: este substanță din care iau naştere acizii biliari, că și sărurile, pigmenții
biliari, colesterolul din bilă este în parte eliminat prin fecale, în parte reabsorbit în sânge din
interiorul venei porte, ajungând astfel din nou în ficat (este așa numitul ciclu entero-hepatic al
sărurilor biliare, ale pigmentilor biliari și colesterolului). El nu are rol în digestie.
 Reglarea secreţiei și excreţiei bilei
 Reglarea secreţiei biliare se face printr-un mecanism dublu: nervos și umoral.
Mecanismul nervos se manifestă prin acţiunea excitosecretoare a S.N.V. parasimpatic și
prin efectele inhibitoare ale simpaticului.
Mecanismul umoral este reprezentat în special de secretina care ia naştere în mucoasa
duodenală în urmă excitanţilor alimentari. Printre factorii principali care reglează secreţia
biliară se află sărurile biliare și unele subsatante alimentare, că grăsimile și produșii de
descompunere a proteinelor alimentare.
Reglarea secreţiei biliare (evacuarea bilei din căile biliare în douden) se face printr-un
mecanism dublu: nervos și umoral. Astfel, contracţiile ritmice ale veziculei biliare, care au că
efect excreţia bilei în douden, sunt reglate atât pe cale nervoasă cât și pe cale umorală.
Reglarea nervoasă se realizează prin reflexe la care participa nervii simpatici și
parasimpatici, contracţiile veziculei biliare sunt stimulate de excitatiile parasimpatice și

15
inhibate de excitatiile simpatice. În cazul musculaturii sfinterului lui Oddi fenomenele se
petrec invers: parasimpaticul inhibă contracţiile sfincterului, iar simpaticul o stimulează.
Reglarea umorală se realizează prin intermediul unui fenomen numit colecistochinetor,
care se formează la nivelul mucoasei duodenale prin contactul cu chimul acid provenit din
stomac și cu principiile alimentare, dintre care cele mai importante sunt grăsimile. În
perioadele interdigestive bilă este secretată continuu, ea nu pătrunde în duoden din cauza
contracției sfincterului Oddi. Că atare bilă este împinsă prin canalul cistic în veziculă biliară
unde se concentrează de circa 10 ori.
În timpul digestiei intră în joc mecanismele de reglare a excreţiei biliare care produc
contracția veziculei biliare, a canalului hepatocoledoc concomitent cu deschiderea sfincterului
Oddi și eliberarea bilei în douden. Toate aceste modificări se datorează faptului că odată
secretată, colecistochinină ajunge pe cale sangvină la nivelul cailor biliare extrahepatice.

16
 CAPITOLUL II
NOŢIUNI TEORETICE ALE COLECISTITEI ACUTE

2.1. Definiție

Colecistita acută este o inflamație cu character acut a peretelui colecistic, de diferite

grade (congestive sau supurație). De cele mai multe ori apare pe fondul unei litiaze subiacente
a unei colecistite cornice preexistente sau secundară unei septicemia bacterienii.
Colecistita acuta este cea mai frecventa complicaţie a litiazei biliare, 90% dintre
colecistitele acute apar pe o vezicula biliara litiazica. Multe colecistite nu se spitalizeaza.
Poate apare la orice vârsta, dar atinge un maximum de frecventa de decada de mijloc.

2.2. Etiopatogenie

Cauzele care declanșează apariţia colecistitei acute sunt:

a. Infecţia provenită pe cele patru cai posibile și anume:
- prin venă porta, odată cu substanțele absorbite din intestin;
- pe cale sangvină generală, în afecţiuni infecțioase, cu bacilocolii perfingens,
stafilococi, streptococi;
- pe cale limfatică, de la un proces inflamator din abdomen;
- pe cale ascendentă din intestin, prin coledoc.
b. Litiaza biliară care traumatizeaza mucoasa colecistului în timpul contracţiilor și prin
leziuni de decubit.
c. Staza de colecist și bila hiperconcentrata care irită mucoasa vezicii biliare formând
„patul" pentru suprainfecție.
d. Refluxul de suc pancreatic în calea biliară principala care este deosebit de iritant.

17
2.3. Semne și simptome
Colecistita acută prezintă semne generale a unei infecții și semne locale. În toate
formele se întâlnesc: febra, alterarea stării generale și dureri. Febra este ridicată. Deseori
insoțită de frisoane. Pacientul este palid, adinamic, transpirații, stare subicterică și icter.
Durerea este localizată în hipocondrul drept sau epigrastru și iradiază la baza hemitoracelului
drept sau în umărul drept.

La examenul obiectiv deseori nu se poate palpa vezicula biliară din cauza contracturii
musculare a peretelui abdominal.
Toate colecistitele se manifestă prin colica biliară. Colica este o durere paroxistică declanşata
de contracția defectuoasă a unor organe cavitare.

Durerea
Durerea abdominală este declansanta de regulă de ingestia unor alimente
colecistochinetice (smântână, grăsimi, frişcă, tocaturi, lapte, prăjeli, mezeluri, maioneză, ouă,
alcool), pot fi incriminate și produse celulozice ca: fasolea, mazărea, varză, etc., alteori este
vorba de o alimentație dietetică, dar în cantități mari. Relaţia cronologică cu masă este de
mare valoare diagnostica deoarece masă declanșează colica în peste 93% din cazuri (3-5 ore
după o masă abundență). Sediul reprezentativ al durerii corespunde zonelor veziculare și
subxifoidiene (zona solară), de multe ori durerea începe în epigastru unde poate avea un
caracter discret, continându-se apoi cu violență spre dreapta. Durerea se datorează unor
contracții spastice reflexe ale veziculei sau cailor biliare, de regulă durerea debutează în
hipocondrul drept, iar iradierea să este neuniformă,. În colica biliară tipică durerea iradiază
dorsal în dreapta urcând uneori spre vârful omoplatului, mai rar coborând în zona lombară.
Tot atât de caracteristică, este și iradierea în umărul drept sau epigastru. Este posibilă rareori
și o propagare descendența spre flancul și fosă iliacă dreapta, extrem de periculoasă prin
confuzia diagnostica la care poate duce. Iradierea precardiaca se întâlneşte de regulă la
coronarieni. Intensitatea durerii este extrem de inegală. Se cunosc toate variantele, de la cea
justă la cea violență. Modul de instalare, este de cele mai multe ori brusc, dar poate fi și
progresiv. Durerea este variabilă, dar pe măsură ce procesul inflmator avansează, durerea
devine persistența și severă fiind exagerată de mişcare, de zguduire și apăsare în hipocondrul

18
drept unde se află punctul cistic. Durerea este însoțită de multe ori și de late manifestări dintre
care fenomenele dispeptice cum sunt:
Grețurile și vărsăturile
Sunt simptome constante. Se elimina iniţial prin vomă alimentele consumate, stagnate
obişnuit intragastric, după care apare conținutul biliar, uneori în cantități mari. Agresiunea
față de alimente este totală, intoleranță gastrică este obişnuita. Starea de disconfort abdominal
se intensifica cu blocare epigastrică sau alteori difuza datorată parezei intestinale. Eliminarea
de gaze, poate fi suprimată de constipație ce de regulă este prezența. Pe lângă aceste semne
pot apare balonări și eructații.

Simptome generale
Sunt multiple, pacientul prezintă: cefalee, febra, frison și uneori stare de agitație.
Hipertensivii fac ascensiuni ale valorilor tensionale, iar la coronarieni pot surveni crize
anginoase veritabile. Când colecistită se asociază cu pancreatita, durerea iradiază în baza, sau
în regiunea lombară superioară predominantă în stânga. Când procesul inflamator determina
inflamația veziculei biliare intensitatea durerii din hipocondrul drept scade prin dispariţia
distensiei veziculare, durerea generalizându-se în tot abdomenul, datorită peritonitei biliare.
În general durerea abdominală din colecistită acută, nu cedează decât parţial sau temporar la
antispastice și analgezice. Când infecţia cailor biliare predomină pacientul prezintă frisoane
sau senzaţie de frison care paote fi însoțit de hipertermii. Inspirul profuncd poate intensifica
durerea în hipocondrul drept.

Semne fizice
În majoritatea cazurilor, examenul obiectiv pune în evidență o creştere a sensibilităţii
hipocondrului drept și a porţiunii superioare a flancului drept. Hiperestezia poate fi
evidențiată prin frecvența grilajului costal drept, atât în regiunea anterioară, cât și în cea
posterioară.
Când inflmatia veziculei biliare determina gangrenă pereţilor acestuia și perforarea ei,
apare contractură musculară datorită iritatiei peritoneale (peritonită biliară) când ţesuturile din
jur prinse și ele în procesul inflamator formează un bloc subhepatic. Palparea evidențiază în
circa 40% din cazuri o masă tumorală inflamatorie cu sensibilitate vie, consistentă, eleastica

19
și cu limite șterse situate în regiunea veziculei biliare, imediat sub rebordul costal sau chiar în
abdomenul inferior.

Icterul
 De obicei el are o intensitate modestă, este pasager, urmează apariţia durerii la mai
multe ore și cedează spontan sub tratament medical. Apare la 25%-40% dintre pacienţii cu
colecistită acută și este dat de prezența calculilor, de pancreatita acută cefalică, de
compresiunea directă a cailor biliare principale prin calcul incavat, în infundibilul vezicii
biliare sau în c ist ic. Icterul mai poate fi dat și de compresiunea indirectă a C.B.P. de către
colecistul destins, ce poate apasă prin tensiune coledocul sau mai este produs de constituierea
unei fistule biliare.
Mişcările respiratorii: sunt scurte, uneori sacadate, deorece respiraţiile ample și
profunde intensifica durerea, prin efectul de creştere a presiunii intraveziculare în timpul
coborîrii diafragmului. Frecvența pulsului crește paralel cu temperatura corpului.

2.4. Diagnostic

Paraclinic și de laborator

HLG: în formele necomplicate, leucocitoza crescută pâna la 15000 elemente/mm3.

Creşterea leucocitozei peste 20000 elemente/mm3, semnifică existența unei complicaţii.
Bilirubina: testele funcţionale hepatice nu se modifică decât în rare cazuri, când
procesul inflamator invadează patul vezicular biliar și când parenchimul hepatic al acestei
zone este invadat de procesul necrotic pericolecistic.
Hiperlibilirubinemia cu predominență bilirubinei directe se înălneste numai în cazurile
asociate cu calculoză coledociana sau când procesul inflamator cuprinde și coledocul
Enzimele: transaminazele serice sunt crescute în cazurile în care colecistită acută
evoluează cu icter. Amilazele serice și urinare sunt crescute mai ales în cazurile în care
colecistită acută evoluează concomitent cu o pancreatita acută.
Examenul radiologic: radiografia abdominală pe go poate evidenţia calculii
radioopaci, vezicula de porţelan, bilă calcica, calculii în ilcon, aer în arborele biliar (în caz de

20
fistula biliodigestiva). În colecistită enfizematoasa se constată o imagine gazoasă atât în
lumen cât și în peretele vezicular.
Examenul radiologie nu esje indicat în puseul acut. Se mai poate efectua colangiografie,
laparoscopie.
Ecografia colecistului și a cailor biliare reprezintă unul dintre examenele cele mai
valoroase în stabilirea daignosticului de litiază. Acuratețea rezultatelor sale este cert mai bună
decât colecisto sau colangiografiei. Ecografia române frecvent singură investigaţie paraclinică
disponibilă pentru bolnavii cu colecistită acută. În plus ea poate furniza date privind vezica
biliară, starea hepatocoledocului și asupra modificărilor pancreatice.
Electrocardiogramă: efectuată în puseul acut evidențiază frecvent modificările
tranzitorii de faza terminală ST-T ce pot pune uneori problema diferenţierii de un infarct de
miocard cu simptomatologie atipică.
Diagnostic diferențial
Întotdeauna colecistită acută este suspectată în prezența unei colici biliare, de
intensitate mare și constanța, rezistență la terapia analgezică și antispastica, însotita de febra și
de apărare musculară, la un bolnav cu trecut biliar și eventual cu semne radiologice de litiază
biliară.
Colecistata acută terbuie diferențiată de:
 Pancreatită acută;
 Ulcerul gastro-duodenal perforat;
 Litiază veziculară;
 Cancerul vezicular;
 Infarctul miocardic;
 Colica reno-ureterala dreapta;
 Apendicită acută cu sediu subhepatic.
 Pancreatită acută se suspectează mai degrabă la bărbații sub 50 ani, care prezintă
durere cu sediul în hipocondrul stâng, semne fizice mai puțîn exprimate și o creștere marcată
a enzimelor pancreatice în: sânge, urină, lichid de ascită.
       Ulcerul gastro-duodenal perforat provoacă o apărare mzsculara mai intensă și mai
extinsă, însotita de semne radiologice de pneumoperitoneu (semiluna gazoasă
subdiafragmatica). Matitatea hepatică dispare.

21
       Litiază veziculara fără inflamație creează confuzie prin prezența unei colici intense și
persistente. Nu se însoteste însa de apărare musculară și semne acute de inflamație.
       Rar, colecistită acută poate simula un infarct miocardic, al cărui diagnostic se
precizează prin electrocardiogramă și sindromul biomural specific.

2.5. Tratament

Colecistită acută reprezintă o urgență medico-chirurgicală. Tratamentul în majorittatea

cazurilor este medico-chirurgical. Alegerea momentului operator diferă de la caz la caz, în
raport de vârsta, starea generală a pacientului, modificări locale și generale și alți factori.
Tratamentul pur medical se aplică numai în acele cazuri în care sunt prezente semne de
evoluţie progresivă către complicaţii, pacientul fiind ținut sub strictă supraveghere medico-
chirurgicală.
- Internarea în spital este obligatorie pentru orice bolnav atât pentru stabilirea
diagnosticului exact, cât și pentru urmărirea evoluţiei bolii de baza și aplicarea
tratamentului medico- chirurgical adecvat.
- Îndepărtarea durerii abdominale, morfină este contraindicată deoarece accentuează
spasmul cailor biliare și în acelaşi timp acoperă evoluţia acută a colecistitei. Pentru
calmarea durerii se poate utiliza Miofilin în doză de 100-150 mg la intervale de 6-8h, dar
numai în formele hiperalgice și strict supravegheat.
Se mai pot adaugă: Scobutil o fiolă la 8h; Algocalmin 4-6g/zi; când durerea nu
cedează la cest tratament, și intervenția chirurgicală nu se impune de necesitate și imediat se
încearcă perfuzia i.v de xilină 1%.
Spasmul cailor biliare și a duodenului, invariabil prezent, contribuie și el la
intensificarea durerii generale provocate de procesul inflamator. Medicamentele cele mai des
utilizate sunt:
- Papaverină în doză de 320 mg (8g)/24 h, la nevoie mai mult;
- Nitroglicerină în doză de l-2mg la intervale de 15-20 minute;
- Sulfat de atropina 0,5 mg subcutan de 2-3 ori pe zi;
- Scobutil 20-30 mg (2-3 g)/zi, în injecţii i.v. săi i.m. lent;
- Miofilin 240-280 mg (1-2 g)/zi în injecţii i.v. lent.

22
- Suprimarea secreţiei gastrice — trecerea sucului gastric din stomac în douden
declanșează secreţia de secretina și colecistokinina, hormonii care cresc secreţia
pancreatică, fluxul biliar și /cinetică cailor biliare. Acumularea de suc gastric în exces
produce distensia gastrică cu efecte asupra funcţiei biliare și pancreatice.
Stază și distensia gastrică mai produc și vărsături, suprimarea distensiei și a secreţiei
realizându-se prin aspiraţie gastrică, prin sondă nazo-faringiana plasată în zona pilorica,
suprimarea alimentaţiei orale, administrarea medicației anticolinergice care se adresează și
îndepărtării spasmului musculaturii netede (sulfat de atropina și scobutil).
- Aportul electrolitic și caloric. În formele uşoare hidratarea pacientului se face oral, se
crește raţia prin adăugare de pâine prăjită, supe mucilaginoase de orez, ovăz. După două
trei zile regimul de cruţare fără proteine și grăsimi este treptat îmbogățit prin ados de
alimente care conţîn proteine și lipide uşor digerabile, neiritante, dar cu valoare calorică
ridicată, supe de zarzavat cu fidea, creme de Ikegume, cartofi copţi, carne de vită proaspătă
sub formă de perișoare, unt compoturi. În formele medii și grave aportul hidric, electrolitic,
caloric și vitaminic se face în primele 3-5 zile, numai parenteral, prin perfuzie cu soluţie
glucozata 5% și 10%, tamponată cu insulină, câte o jumătate insulină ordinară pentru 2g
glucoză.
- Prevenirea și tratamentul infecţiei biliare peritoneale. Cel puţîn în faza iniţiala a
colecistitei acute necalculoase dar obstructive infecţia lipsește. Pe măsură ce procesul
inflamator evoluează, vezicula biliară se poate infectă, de cele mai multe ori cu bacilul
colisi enterococ, criteriile de alegere a antibioticelor pentru prevenirea infecţiilor secundare
sunt în funcţie de severitatea formei clinice sau cointeresarea peritoneului. Când există
forme de perforaţie, antibioticul de elecție este Ampicilină administrată i.v.în doză de 1 g
la 4 h. Acest antibiotic are mai multe avantaje printre care: se elimina prin bilă realizând
concentrată considerabile în căile biliare, are activitate asupra germenilor gram pozitivi
penicilino rezistenți (enterococ), cât și asupra germenilor gram negativi (bacilul coli). Cu
excepţia piocianicului, în cazurile severe, cu evoluţie către complicaţii și tratate cu alte
antibiotice, sunt indicate asocierile:Ampicilină + Gentamicină + Metronidazol Lincomicina
+ Gentamicină Rimfapicina + Gentamicină Cefalosporine de generaţia a treia.

Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical poate fi efectuat în trei situații:

23
 De urgență: operaţia este urgență necesară în aproximativ 10% din cazuri și se
adresează acelor pacienţi ce prezintă la internare o complicaţie a colecistitei acute. Operaţia
de urgență poate fi efectuată numai în cazul complicaţiilor (perforaţie, intervenția colecisto-
pancreatică etc.) dar și în cazul în care colecistită acută progresează rapid spre o stare toxică.
Intervenția precoce: în majoritatea cazurilor se efectuează o operaţie precoce în
primele 72 de ore de la internare. Acest interval este necesar pentru precizarea diagnosticului,
stabilirea unui bilanţ elementar al satrii pacientului, iar pentru clinicile fără profil de urgență,
ameliorarea condiţiilor operatorii. De asemenea, tratamentul preoperator antispastic, antibiotic
și echilibrarea hidroelectrolitică ameliorează simpromatologia și starea generală a pacientului.
Sunt de evitat intervenţiile de dincolo de 10-12 zile când leziunile inflamatorii pericolecistice
tind să se organizeze fibros, intervenția devenind dificilă și întârziata.
Intervenţia întârziata: o operaţie poate fi rezervată unor pacienţi ce prezintă o
simptomatologie mai blânda de colecistită acută dar are concomitent alte tare majore asociate.
În aceste situații operaţia este temporizată pentru a corectă celelalte afecţiuni și micşora riscul
operator. Trebuie prezizat că dacă atacul de colecistită a fost sever, el influeanteaza
nefavorabil în sensul decompensarii și celorlalte afecţiuni: în aceste cazuri se supune desigur
o intervenție chirurgicală precoce.
Tot o operaţie întârziata se recomandă pacienţilor ce se internează cu simptomatologie
uşoara și confuză de colecistită acută și la care diagnosticul nu se clasifică de la început.
Colecistectomia întârziata se efectuează după resorbţia fazei acute, adică la 6-8
săptămâni după criză iniţiala. Această abordare a abolii necesită două spitalizări, o perioada
mai lungă de incapacitate de muncă, ce nu scade semnificativ martalitatea față de operaţia
precoce.
Obiectul principal al tratamenului chirurgical este colecistectomia. Colecistectomia
rămâne o operaţie de excepţie făcută în împrejurări critice, la bolnavii vârstnici, la care
cantitățile de anestezie nu permit prelungirea unui act operator ce durează de obicei sub 30 de
minute.
Intervenţiile chirurgicale în colecistită acută pot fi sistematizate astfel:
- Colecistectomii
- colecistectomie și intervenție pe calea biliară principala fie prin drenaj biliar extern, fie
prin papilosfincterectomie, drenaj transcutan, transhepatic al colecistului
(microcolecistostomii), colecistectomii celioscopice.

24
- colecistostomii
Cel mai frecvent în clinică ne întâlnim cu prima situație, în care necesară este simplă
colecistectomie.
În colecistită acută este preferată calea de abordare cea mai comodă adică cea sub
costală, cu toate că nu rare ori, mai cu seama când diagnosticul este cert sau se bănuieşte și o
pancreatită, se alege calea mediană.

25
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTULUI
CU COLECISTITĂ ACUTĂ

Asistenta medicală este persoană care poate acordă îngrijiri calificate, cu devotament,
posedând conostinte tehnice necesare și având un simt al responsabilității foarte dezvoltat.
            Funcțiile ei se concretizează în acordarea acestor îngrijiri competențe persoanelor a
căror stare o necesită, tinând cont de nevoile afective, spirituale și fizice și în observarea și
comunicarea către ceilalți membri ai echipei de îngrijire a condițiilor ce exercită un efect
important asupra sănătății pacientului.
Rolurile asistentei medicale constau în:
- rol de îngrijire;
- promovarea igienei spitalicești;
- organizarea și gestionarea îngrijirilor;
- pregătirea și perfecționare elevelor asistente medicale, asistentelor medicale debutante și
cadrele auxiliare;
- educarea sanitară a pacienților și persoanelor sănătoase, având că scop promovarea
sănătății, prevenirea îmbolnavilor, ajutorul vindecării și recuperare.

3.1. Noţiuni generale și îngrijiri de nursing

Pentru început trebuie să luăm în consideraţie factorii favorizanți care pot duce la
apariţia unei colecistite acute și să luăm măsuri pentru îndepărtarea acestora prin învățarea
persoanelor cu suferinţe ale colecistului să evite: sedentarismul, abuzul de grăsimi,
surmenajul, traumatismele psihice, nerespectarea orelor de masă, și să facă tratarea corectă a
bolilor endocrine și de nutriție precum și a infecţiilor biliare și intestinale.
Principalele semne de dependență în colecistită acută sunt: durerea, vărsăturile și
grețurile, precum și apariţia semnelor de infecţie — febra și frisoane -.înainte de internarea
pacientului trebuie să pregătim camera în care acesta va fi îngrijit, prin asigurarea unei igiene
corespunzătoare și a unui mediu liniştit și sigur. Camera va fi aerisită, cu o temperatura de 2(f

26
C, lenjeria de pe pat va fi curată, iar aparatură de monitorizare și sursă de O2 vor fi în stare de
funcţionare. Tot înainte de sosirea pacientului vom pregăti truse cu: seringi, perfuzoarele și
soluţiile de perfuzat precum și medicamentele necesare pentru administrare.
La înternare pacientul va fi primit cu bunăvoinţă și înţelegere, fiind încurajat să
comunice și să coopereze, deoarece în timpul colicii biliare ele este foarte anxios, iar starea lui
fizică și psihică este foarte precară.
Este ajutat să-și găsească o poziţie cât mai comodă în pat și în tot acest timp încercam
să-l liniştim pentru că este foarte agitat. Pentru diminuarea durerii și a contracturii peretelui
abdominal pacientul va stă în repaus la pat, acestuia i se vor pune comprese alcoolizate pe
abdomen, iar în cazul în care prezintă febra i se vor pune pungi cu gheață. Atunci când colica
este dată de o dischinezie biliară, punem pe abdomen, în zona hipocondrului drept aplicaţîi
calde.
De cele mai multe ori în timpul crizei pacientul nu poate ingeră alimente deoarece
procesul patologic de la nivelul colecistului are repercusiuni și asupra mucoasei gastrice care
este iritată, iar pacientul prezintă greţuri și vărsături, fiind necesară suprimarea administrării
alimentelor pe cale orală.
Notăm în foaia de observaţie cantitatea, caracterul și frecvența vărsăturilor și luăm
probe pentru examenele de laborator. În situația în care vărsăturile sunt în cantități mari și
ireductibile pacientului i se va face spălătură gastrică.
Informele medii și grave aportul hidric, electrolitic, caloric și vitaminic se vor face în
primele 3-5 zile numai parenteral.
În timpul vărsăturilor pacientul va fi aşezat în decubit lateral, cu capul într-o parte,
pacientul fiind susţinui în timpul vărsăturii, iar după vărsătură acestuia i se va clăti gură.
Reînceperea alimentaţiei pe cale orală se va face treptat cu cantități mici de lichide
administrate la intervale foarte scurte. La început regimul alimentar va fi hidric, pacientul
primind lapte îndoit cu ceai, supe de legume, iaurt, mai târziu piureuri de legume, paște
făinoase, compoturi. Din alimentația pacientului după terminarea crizei, vom scoate alimente
bogate în proteine și lipide, alimente greu digerabile, la fel și cele iritante. Pentru reducerea
simptomelor, în colica biliară, pe lâga îngrijirile specifice asistentei medicale, mai este
necesară și administrarea medicamentelor prescrise de medic cum ar fi: analgezice că
algocalminu și miofilinul; antispastice că: nitroglicerină, sulfatul de atropină și antiemetice:
emiteral, torecan.

27
 De multe ori colica biliară este însoțită și de febra și frison, datorită procesului infecțios
de la nivelul colecistului. Dacă pacientul prezintă febra ridicată, vom lua măsuri pentru
diminuarea ei prin: asigurarea unor condiţîi de microclimat favorabile în camera, această fiind
bine aerisită și far a curenţi de aer. Pacientul va fi îmbrăcât lejer și se pun pungi cu gheta în
axile. El va primi un aport hidric corespunzător în raport cu pierderile datorate transpiraţiei,
facăndu-se bilanţul hidric prin măsurarea ingestiei și a pierderilor de lichide. În timpul febrei,
pentru obţinerea unui confort optim, pacientului i se va face toaletă cavitatii bucale, inspecial
al buzelor, se va face schimbarea frecvența a lenjeriei de pat și de corp, precum și schimbarea
poziţiei pacientului pentru prevenirea escarelor. În timpul frisonului, pacientului va fi încălzit
cu paturi calde, cu sticle cu apă caldă sau buiote înfășurate în prosoape care vor fi puse lănga
pacient.
În timpul frisonului sau al febrei se vor face recoltări pentru examenele de laborator:
hemocultură, antibiogramă, recoltări care vor fi făcute cât mai steril, vor fi etichetate corect și
duse la laborator cât mai repede. Se vor supraveghea funcţiile vitale: respiraţia, puls,
temperatura și nu în ultimul rând se vor administra medicamentele prescrise de medic că:
antipiretice, antibiotice, antiinflamatorii.
În marea majoritate a cazurilor de colecistită, tratamentul este cel chirurgical ce are
drept scop colecistectomia. Pentru înfăptuirea actului chirurgical sunt necesare îngrijiri
preoperatorii care se import în îngrijiri generale și pregătiri locale.

3.2 Rolul asistentei medicale în supravegherea postoperatorie a pacientului

colecistectomizat

            După terminarea operației, asistenta se va interesa cum a decurs intervenția. Va

supraveghea trezirea pacientului după anestezie și funcțiile vitale: măsoară la fiecare 15
minute pulsul, tensiunea arterială, de asemenea respirația (ritm și amplitudine), temperatura,
culoarea mucoaselor și a tegumentelor, diureza și le notează în foaia de observăție. Permanent
va observă aspectul și comportamentul pacientului.
            Asistenta va supraveghea sondă nasogastrica. La sosirea pacientului de la sala, ea va
branșă sondă la sursă de aspirăție continuă și la borcanul gradat. Va verifică bună funcționare
a sursei de aspirăție, dacă sondă este bine fixată și aspectul narinei, permeabilitatea sondei

28
(aspira cu o seringă lichid din cavitate: dacă este înfundata asistenta va întroduce ser
fiziologic pe sondă după care aspira). Ea va notă în foaia de observăție volumul și aspectul
lichidului aspirat. Va observă permanent confortul fizic și psihic al pacientului.
            Asistenta va supraveghea sondă vezicala a pacientului: să fie bine fizata cu leucoplast
pe coapsă și tubul să nu fie comprimat de membrele inferioare ale pacientului, sacul colector
va fi plasat sub nivelul vezicii. Ea îl va goli la 6-8 ore, notând în foaia de observăție cantitatea
și aspectul urinii, anuntând doctorului orice semne ale unei eventuale infecții (hematurie,
urină tulbure, temperatura).
            Asistenta va efectua de mai multe ori pe zi toaletă genitală externă, respectând
condițiile de asepsie. La indicația doctorului asistenta va scoate cât mai precoce sondă pentru
a preveni infecția urinară.
            Asistenta medicală va supraveghea tubul de dren și plagă operatorie. Va verifică tubul
să nu fie cudat și să fie permeabil, notând în foaia de observăție volumul și aspectul lichidului
scurs. După 3 zile asistenta medicală va lua tubul și-l va retrage câtiva cmm/zi pâna în ziua 6
când îl va scoate complet la indicația medicului. Asistenta medicală va observă zilnic plagă,
semnalând doctorului orice semn de complicație și va efectua pansamentul steril al plăgii și al
orificiului din jurul tubului.
            Asistenta va observă de mai multe ori pe zi starea venelor și va recolta sânge,
menajândule pentru a repetă: hemoleucogramă, VSH, probele hepatice și în funcție de starea
pacientului ionogramă saguina.
            Asistenta medicală va prepară toate substanțele medicamentoase ce intră în cadrul
tratamentului, execută injecțiile și montează perfuziile. Va urmări că perfuzia să nu se
oprească, să aibă un debit în jur de 30-40 picături/minut, va observă starea pacientului în
timpul perfuziei, apariția unor accidente locale sau fenomene generale, intervenind prompt în
funcție de situație. Asistenta va calcula bilanțul hidric al pacientului.

3.3 Îngrijiri generale

Înainte de operaţie impunem pacientului un repaus psihic și intelectual. Se fac îngrijiri
igienice ale tegumentelor și mucoaselor prin: efectuarea dușului, tăierea unghiilor, pieptănarea
părului, schimbarea lenjeriei de corp, și evacuarea intestinelui prin efectuarea clismelor.
Se urmăresc și se notează în foaia de observaţie funcţiile vitale: puls, respiraţie,
temperatura, T.A. Se instituie repausul în alimentarea pacientului.

29
 Se vor efectua testelle de laborator, recoltăm sânge pentru hemocultură, grup, Rh, timp
de sângerare, timp de coagulare. Recoltarea se va face steril, vacutainerele vor fi etichetate cu
numele pacientului și secţia, iar apoi vor fi duse la laborator în timp cât mai scurt, de unde
vom lua rezultatele după efectuarea investigaţiilor. Pregătirea regiunii câmpului operator
Pacientului i se face îndepărtarea pilozitățîi din regiunea câmpului operator cu grijă
pentru a nu-i produce răni. Se face spălarea cu apă și săpun a zonei unde va avea loc operaţia.
După spălare se face dezifectia zonei cu alcool 70 .
Pentru a izola cîmpul operator se pun comprese sterile, această izolare facându-se cu 24
de ore înaintea operaţiei. înainte cu 12 ore de operaţie pacientului i se impune un repaus
alimentar total, tot cu o zi înainte se face golirea intestinului prin clismă evacuatoare, iar acest
lucru se repetă și în dimineaţa din ziua operaţiei. Pentru pregătirea pacientului este nevoie: să-
l imbracm într-o cămașă curată, îi îndepărtăm proteză dentară, bijuteriile, lacul de pe unghii,
rujul de pe buze și îi facem golirea vezicii urinare. Îaninte de transportul la sala de operaţie se
administrează medicația preanestezica cu mialgin, fenobarbital. Transportăm pacientul în sala
pe brancard și stăm lângă el în timpul poziţionării pe masă de operaţie și în timpul pregătirii
câmpului operator.
Tot asistentei medicale îi revine și sarcina că pacientul să fie îngrijit și după terminarea
actului operator.
Pentru început pregătim camera și patul, apoi pregătim materialele necesare transfuziei,
materialele necesare în vederea reanimarii postoperatorii cum sunt: sursă de O2, aspiratoarele,
sondele de aspirat. Se vor mai pregăti materialele pentru supravegherea funcţiilor vitale:
termometru, tensiometru, borcane pentru diureza.
După ce camera a fost ptegatita, aducem pacientul de la sala pe brancard învelit cu
cearceaf și pătură, pacientul fiind aşezat în decubit dorsal cu capul într-o parte. Transportăm
pacientul fără zdruncinături și supraveghem la pacient, eventuală apariţie a cianozei,
supraveghem pulsul, respiraţia, apariţia vărsăturilor, perfuzia și sondă vezicala. Instalăm
pacientul în pat în decubit dorsal cu capul într-o parte. Se verifică poziţia acului în venă,
funcţionarea sondei vezicale, a drenurilor care vor fi racordate la colector.
În continuare pacientul este supravegheat îndeaproape până la apariţia reflexului de
deglutitie , de tușe, a reflexului faringian și corneean și revenierea stării de conştienta.În
îngrijirea pacientului postoperator mai intră: supravegherea pansamnetului, schimbarea

30
poziţiei pacientului din două în două ore, îngrijirea mucoasei bucale, evacuarea vezicii urinare
și asigurarea somnului liniştit al pacientului.
Buzele se ung cu vaselină, iar mucoasa bucală se şterge cu tampoane umezite în soluţîi
diluate de bicarbonat de sodiu și acid boric. Asigurarea somnului este înfăptuită de condiţiile
din camera: semiobscuritate, linişte și de administrarea unui hipnotic slab seară, înainte de
culcare.
Prevenirea escarelor se face prin: schimbarea poziţiei pacientului, igienă riguroasă,
badijonari și frectionari cu soluţîi alcoolizate pe zonele de compresiune și pudraje cu talc
mentolot tot pe zonele de compresiune după ce acestea au fost spălate și bine uscate. Pentru
prevenirea complicaţiilor se urmăreşte diureza, pansamentul, faciesul (apariţia paliditatii),
prezența transpiraţiilor reci, prezența insuficienței circulatorii sau respiratorii.
După trezire, pacientul poate prezența o stare de agitație și poate să-și smulgă
pansamentul, de aceea acesta trebuie imobilizat. În continuare trebuie supraveghete funcţiile
vitale: pulsul și respiraţia care trebuie să fie ritmice și regulate. În cazul în care apare o jenă,
această poate însemna o încărcare bronsica deci se impune să fcem o aspirare bronsica. Când
pulsul devine filiform, atunci înseamnă că s-a produs o hemoragie, și trebuie să corectăm
hipovolemia prin administratea de soluţîi prin perfuzie. Pansamnetul trebuie verificat că
acesta să fie la locul lui, să fie uscat, iar dacă apar serozitati sau sânge atunci anunţam
medicul.

Rolul asistentei medicale în recoltarea produselor biologice

Produsele biologice sunt examinate la laborator, iar rezultatele obținute au o mare
importantă în confirmarea diagnosticului clinic și aprecierea: gravitățîi evoluției, apariției
complicațiilor, eficacității tratamentului și confirmarea vindecării. De aceea asistenta
medicală care lucrează la patul pacientului trebuie să aibă cunoștințe teoretice precise și
manualitatea corespunzătoare.
            Asistenta medicală va pregăti psihic pacientul, explicându-i că orice recoltare se face
în interesul lui și dându-i informațîi asupra modului de desfășurare a tehnicii. Ea va avea o
evidență precisă a bolnavilor care urmează să facă recoltări și îi va urmări îndeaproape să
respecte condițiile necesare: să nu manânce, să nu fumeze.
            La recoltarea produselor asistenta medicală va respectă strict toate măsurile de asepsie,
folosind un instrumentar steril: seringi și ace de unică folosință, sonde sterilizate, eprubete

31
curate cu dop sau capac steril. Orice produs va fi recoltat în cantitate suficientă. La fiecare
eprubetă asistenta medicală va face un bon care va conține: numele pacientului, numărul
salonului și patului, diagnosticul clinic, natură produsului, analiză cerută și dată recoltării.

Rolul asistentei medicale în realizarea unui protocol educativ pacientului cu colecistită

acută
            În timpul spitalizării și la externare asistenta va explică faptul că pentru prevenirea
apariției complicațiilor și a recăderilor el trebuie să dețînă o suma de cunoștințe care îi vor
permite să se îngrijeasca singur și să-și rezolve astfel problema de sănătate.
            Inițial asistenta va evalua cunoștințele pe care le are pacientul în momentul respectiv,
discutând cu acesta. Apoi va evalua motivația pe care o are pacientul și va găși un moment
propice pentru realizarea unui plan de educație.
            Asistenta medicală va stabili cu pacientul obiective foarte precise pe care, pâna la
ieșirea din spital, acesta le va atinge în întregime. Pentru această asistenta medicală va utiliza
discuția cu pacientul și familia, pliante, reviste și demonstrația practică.
Pacientul cu colecistită acută va cunoaște:
- evoluția, tratamentul și complicațiile bolii;
- regimul dietetic în cursul spitalizării;
- regimul dietetic de cruțare după externare cu durata de 6 luni 1 an și necesitatea unei
cure de balneoterapie de 2 ori/an;
- respectarea unui program de odihnă de 8 ore/noapte;
- evitarea efortului fizic prelungit;
- renunțarea la fumat și la alcool;
- revenirea la control de două ori/an și ori de câte ori starea lui o necesită:
Asistenta medicală va comunica și pacienților ce nu suferă de colecistită acută modalitățile și
conduită de prevenire a acestei afecțiuni.

Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor

            Asistenta medicală va respectă întocmai toate medicamentele prescrise de doctor. Ea
va cunoaște medicamentele pe care le administrează după inscripție, culoare, formă; fiolele
rămase goale de la injecții le va păstra pâna la desfășurarea efectelor lor.

32
            Înainte de administrare, asistenta medicală va verifică calitatea fiecărui medicament,
aspectul, termenul de valabilitate și integritatea ambalajului.
            Asistenta va respectă cu strictețe calea de administrare, dozajul prescris și va evita
incompatibilitatea între medicamente. Ea va administra pacientului doze mici din orice
medicament, pe care acesta le va lua în prezența ei. Îl va informa pe bolnav asupra efectului și
reacțiilor adverse ale medicamentelor pe care le are de luat.
            La administrarea parenterală asistenta va lucra în condiții de strictă asepsie, folosind
materiale și instrumente de unică folosință sau sterilizate. Asistenta va tăia și va aspiră în
seringă toate fiolele în față pacientului. Ea va semnala orice intoleranță și reacții adverse
medicului.

33
 CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE

4.1 CAZUL I

Nume: V.A
Sex: M
Vârstă: 34 ani
Stare civilǎ: căsătorit
Greutate: 80 kg
Domiciliul: București
Data internării: 09.03.2021
Diagnostic la internare: colecistită acută litiazică
Motivele internării:
La internare pacientul afirmă că prezintă dureri în hicondrul drept, greţuri, vărsături,
febră 38,5 C. La examenul obiectiv se evidentiază contracturcă musculară și durerea
provocată în zona colecistului
În urmă examenelor clinice și de laborator se intervine chirurgical realizându-se
colecistectomie.
Examenul obiectiv:
Stare generală:                       Alterată
Stare de conştiență:               Prezentă
Facies:                                    Palid
Tegumente și mucoase:         Palide
Respiraţia:                              Dispneeică cu raluri bronșice: 22 r/min
Zgomote cardiace ritmice 87 bătăi/min, T.A = 130/90 mm Hg
Vărsături alimentare, contractură musculară, și hipersensibilitate la atingerea peretelui
abdominal, meteorism.

34
 Examenul de laborator

Recoltări de urină pentru examenul de

Recoltări de sânge
laborator
Ht = 49% Examen sumar de urină:

Hb = 23 g% pH – acid

VSH= 10-15 mm/h D – 1008

L = 10500 mm3 sediment rare celule

Uree = 44 g 1 – 2 L/cm

Glicemie = 127 mg% H – absent

Ionograma: albumină, glucoză – absent

Na+ = 123 m Eq/l

K+ = 3,5 m Eq/l

Cl* = 3,5 m Eq/l

Fibrinogen = 492 mg%

Amilazenia = 8-30 U Bodansky

Creatinina = 2-3 m%

35
 PLAN DE ÎNGRIJIRE I

NEVOIA PROBLEMA SURSA OBIECTIVUL INTERVENȚII EVALUAREA

(de dificultate) Autonome Delegate

- hidratez pacientul cu
cantitati mici de ceai sau
suc de fineţe
- urmăresc si notez in - administrarea - necesitățile
- să primească alimentația F.O. cantitatea de lichide medicamentelor alimentare ale
- surse de ordin care să corespundă din si alimente ingerate de prescrise de medic pacientului să fie
Alimentație și fizic punct de vedere calitativ bolnav - administrez soluţii împlinite conform
1.Nevoia de - urmăresc respectarea
hidratare - surse de ordin si cantitativ perfuzabile: standardelor.
a mânca și dietei prescrise;
inadecvată prin psihologic - reechilibrare glucoza 5% lOOOml si - numai prezintă
a bea - înainte si dupa masa
deficit (anxietate, stres) hidro-electrolitica ofer pacientului apa dextran 70%-500 ml. greață și vărsături
pentru clatirea gurii; - administrez medicatie - se poate alimenta
- administrez alimente antivomitiva: Emetiral pe cale naturală
pacientului pe cale orala, 2 dr/zi;
numai dupa ce m-am
asigurat ce senzaţia de
voma a dispărut
2.Nevoia de - dezinteres - de ordin fizic; - sa fie echilibrat fizic și - alegerea lenjeriei în - pacientul nu mai
a se pentru ținuta - de ordin psihic funcție de sex, vârstă, prezintă probleme
îmbrăca și vestimentară; psihologic - protejarea corpului și temperatură, talie și în privința
dezbrăca îmbrăcării adecvate
- absența - de ordin asigurarea intimității; statură;
simptomelor socio-economic. - educarea pacientului. - pregătirea lenjeriei la
extrapiramidal îndemâna pacientului;

36
 - explicarea gesturilor;
e. - ajutarea pacientului în
efectuarea tehnicii.
- pentru eliminarea
globului vezical montez o
- dificultutate
sonda vezicala Foley
in a mictiona - pentru evitarea
respectând condiţiile de
datorita constipatiei - pacientul elimina
asepsie;
tulburărilor de administrez laxative: urina in primele 2
- durerea - asigurarea unor - prevenim apariţia
3 Nevoia de tranzit ulei de ricin, dulcolax zile cu aj. Sondei
- anxietate eliminări corespunzătoare infecţiilor urinare prin
a elimina intestinal, etc. Foley, având
de urina si fecale. manevre sterile si aplic un
manifestate - administrez caractere normale;
unguent antibiotic in jurul
prin glob diuretice:
meatului urinar;
vezical si furosemid 2 fiole i.m.
- măsor și notez in F.O.
meteorism.
diureza;
- montez tubul de gaze;
4.Nevoia de - stare febrila - de ordin fizic; - scăderea febrei - măsor si notez - la indicaţia - temperatura din
a menţine si transpiraţii - de ordin - eliminarea transpiraţiei temperatura si o notez in medicului administrez: camera=20°C,
temperatura reci datorita psihologic F.O antitermice: - am asigurat igiena
corpului in procesului - de ordin - măsor funcţiile vitale si algocalmin 1 fiola i.m, tegumentelor si
limite infectios socio-economic notez in F.O. si indometacin mucoaselor
normale
- asigur o temperatura supozitoare
adecvata in camera, si o antibiotice:
imbracamite lejera ampicilina 500 mg
- administrez o hidratare
corecta a pacientului
orala si parenterala pt
evitarea deshidratării;
- schimbarea poziţiei

37
 pacientului din 2 in 2 ore
pt evitarea complicaţiilor
pulmonare
- pacientul - încurajez pacientul să-
prezintă mi comunice stările
- pacientul să comunice și - in prima zi
dificultate in sufletesti prin care trece;
5.Nevoia de să-și exprime pacientul a reuşit să
a-si exprima - anxietate - încurajez pacientul să-
a comunica sentimentele; comunice
sentimentele mi pună întrebări despre
datorita intervenția chirurgicală și
anxietatii consecinţele ei

38
4.2 Cazul II

Nume: A.D
Sex: F
Vârstă: 44 ani
Stare civilǎ: căsătorită
Greutate: 74 kg
Domiciliul: București
Data internării: 13.02.2021
Diagnostic la internare: colecistită acută
Motivele internării:
La internare pacienta prezintă dureri puternice în hicondrul drept și epigastru, însoțite de
cefalee, greţuri, vărsături, contractură musculară a peretelui abdominal. Pacienta declară că se
cunoaşte cu litiaza biliara de 2 ani. În ultimul timp durerea din epigastru și hipocondru drept
este accentuata la efort fizic si psihic. Durerea apare cu regularitate noaptea, între orele 2 și 4,
are o legatura cu alimentatia și cedeaza de la sine.
Examenul obiectiv
Stare generala: Satisfăcătoare
Stare de conştienta: Prezentă
Stare de nutritie: Bună
Facies: Terifiant
Tegumente si mucoase: Palide
Respiraţia: 15 r/min
T.A = 120/80 mm Hg, P= 73 batai/min,
Abdomen: contractura musculara, este dureros la palpare în hipocondrul drept și epigastru.
Diureza: mictiunifiziologice,
Anxietate Furie, Revolta, Anorexie.

39
 Examenul de laborator

Recoltări de urină pentru examenul de

Recoltări de sânge
laborator
Ht = 49% Examen sumar de urină:

Hb = 23 g% pH – acid

VSH= 10-15 mm/h D – 1008

L = 10500 mm3 sediment rare celule

Uree = 44 g 1 – 2 L/cm

Glicemie = 127 mg% H – absent

Ionograma: albumină, glucoză – absent

Na+ = 123 m Eq/l

K+ = 3,5 m Eq/l

Cl* = 3,5 m Eq/l

Fibrinogen = 492 mg%

Amilazenia = 8-30 U Bodansky

Creatinina = 2-3 m%

40
 PLAN DE ÎNGRIJIRE II

NEVOIA PROBLEMA SURSA OBIECTIVUL INTERVENȚII EVALUAREA

(de dificultate) Autonome Delegate

- hidratez pacienta cu cantitati

mici de ceai sau suc de fructe - administrarea
- să primească - urmăresc si notez in F.O. medicamentelor - necesitățile
alimentația care să cantitatea de lichide si prescrise de medic alimentare ale
- surse de ordin corespundă din alimente ingerate de bolnav - administrez pacientei să fie
- alimentație și fizic punct de vedere - urmăresc respectarea dietei soluţii perfuzabile: împlinite conform
1.Nevoia de hidratare - surse de ordin prescrise; glucoza 5% standardelor.
calitativ si
a mânca și a
inadecvată prin psihologic cantitativ înainte si dupa masă ofer lOOOml si dextran - numai prezintă
bea
deficit (anxietate, stres) - reechilibrare bolnavei apă pentru clatirea 70%-500 ml. greață și vărsături
hidro-electrolitica gurii; - administrez - se poate alimenta
- administrez alimente medicație pe cale naturală
pacientei pe cale orală, numai antivomitiva:
după ce m-am asigurat ce Emetiral 2 dr/zi;
senzaţia de vomă a dispărut
2.Nevoia de - dezinteres - de ordin fizic; - sa fie echilibrată - alegerea lenjeriei în funcție - pacienta nu mai
a se îmbrăca pentru ținuta - de ordin fizic și psihic de sex, vârstă, temperatură, prezintă probleme în
și dezbrăca vestimentară; psihologic - protejarea talie și statură; privința îmbrăcării
- absența - de ordin corpului și - pregătirea lenjeriei la adecvate
simptomelor socio-economic asigurarea îndemâna pacientului;
extrapiramidale intimității; - explicarea gesturilor
(tremor,rigiditat,

41
 mișcări - ajutarea pacientului în
- educarea pacientei
coreoatetozice) efectuarea tehnicii.
- pentru eliminarea globului
vezical montez o sonda
- pentru evitarea
- dificultutate in a vezicala Foley respectând
constipației - pacienta elimină
micționa datorită condiţiile de asepsie;
- asigurarea unor administrez urină în primele 2
tulburărilor de - durerea - prevenim apariţia infecţiilor
3 Nevoia de eliminări laxative: ulei de zile cu aj. Sondei
tranzit intestinal, - anxietate urinare prin manevre sterile si
a elimina corespunzătoare de ricin, dulcolax Foley, având
manifestate prin aplic un unguent antibiotic in
urina și fecale - administrez caractere normale;
glob vezical si jurul meatului urinar;
diuretice: furosemid
meteorism - măsor și notez in F.O.
2 fiole i.m.
diureză;
- montez tubul de gaze;
- măsor și notez temperatura și
o notez în F.O - am notat
- asigur o temperatura - la indicaţia parametrii vitali în
adecvată în camera, și o medicului F.O.: puls, T.A., R,
4.Nevoia de - de ordin fizic;
- stare febrilă și îmbrăcămite lejeră administrez: T, și diureza;
a menţine - de ordin
transpiraţii reci - scăderea febrei - administrez o hidratare antitermice: - măsor si notez
temperatura psihologic
datorită - eliminarea corectă a pacientului orală și algocalmin 1 fiola cantitatea de lichide
corpului in - de ordin
procesului transpiraţiei parenterala pt evitarea i.m, si indometacin ingerate și
limite socio-economic
infecțios deshidratării; supozitoare eliminate;
normale
- schimbarea poziţiei antibiotice: - temperatura din
pacientului din 2 in 2 ore pt ampicilină 500 mg camera=20°C,
evitarea complicaţiilor
pulmonare

42
 - pacienta să
- în prima zi
- pacienta comunice si sa-si - încurajez pacienta să-mi
pacienta a reuşit sa-
prezintă exprime comunice stările sufletești prin
- durerea mi comunice ceea ce
5.Nevoia de dificultate in a-și sentimentele; care trece;
- anxietate o frământă si
a comunica exprima - pacienta să aibe o - încurajez pacienta să-mi pună
temerea fata de actul
sentimentele viziune bună asupra întrebări despre intervenția
operator
datorită anxietatii desfășurării actului chirurgicala si consecinţele ei
operator.

43
4.3 Cazul III

Nume: N.B
Sex: M
Vârstă: 45 ani
Stare civilǎ: căsătorit
Greutate: 80 kg
Domiciliul: București
Data internării: 20.01.2021
Diagnostic la internare: colecistită acută
Motivele internării:
În urma interviului, pacienta acuză dureri în hipocondrul drept, greaţa, vărsături,
pirozis, eructatii, frison, balonari postprandiale și scaune diareice.
La examneul obiectiv se evidentiază contractură musculară și diareea.
Examenul obiectiv
Stare generala: Alterată
Stare de conştienta: Prezentă
Stare de nutritie: Bună
Facies: Palid
Tegumente si mucoase: Palide
Respiraţia: 15 r/min
T=38,5°C
T.A = 120/80 mm Hg, P= 73 batai/min,
Abdomen: contractura musculara, este dureros la palpare în hipocondrul drept și epigastru.
Diureza: mictiunifiziologice
Anxietate: Furie Revolta Anorexie

44
 Examenul de laborator

Recoltări de sânge Recoltări de urină pentru examenul de

laborator

Ht = 48% Examen sumar de urină:

Hb = 22 g% pH – acid

VSH= 8-10 mm/h D – 1010

L = 10700 mm3 Sediment rare celule

Uree = 45 g 2 – 3 L/cm

Glicemie = 110 mg% H – absent

Ionograma: Albumină – absent

Na+ = 124 m Eq/l

K+ = 3,7 m Eq/l

Cl+ = 3,5 m Eq/l

Cl- = 83-108 m Eq/l

Fibrinogen = 402 mg%

Amilazenia = 60-80 mg%

TS = 3’14”

TC = 6’30”

45
 PLAN DE ÎNGRIJIRE III

NEVOIA PROBLEMA SURSA OBIECTIVUL INTERVENȚII EVALUAREA

(de dificultate) Autonome Delegate

- Hidratez pacientul cu
cantitati mici de ceai sau
suc de fructe
- Urmăresc si notez in
- administrarea
F.O. cantitatea de lichide - necesitățile
- să primească medicamentelor
si alimente ingerate de alimentare ale
alimentația care să prescrise de medic
- surse de ordin bolnav pacientului să fie
corespundă din - administrez soluţii
- alimentație și fizic - Urmăresc respectarea împlinite conform
1.Nevoia de punct de vedere perfuzabile: glucoza
hidratare - surse de ordin dietei prescrise; standardelor.
a mânca și a calitativ si cantitativ 5% lOOOml si
inadecvată prin psihologic înainte si dupa masa ofer - numai prezintă
bea - reechilibrare dextran 70%-500 ml.
deficit (anxietate, stres) pacientului apa pentru greață și vărsături
hidro-electrolitica Administrez
clatirea gurii; - se poate alimenta
medicatie
- Administrez alimente pe cale naturală
antivomitiva:
pacientului pe cale orala,
Emetiral 2 dr/zi;
numai dupa ce m-am
asigurat că senzaţia de
voma a dispărut

2.Nevoia de - dezinteres - de ordin fizic; - sa fie echilibrat - alegerea lenjeriei în - pacientul nu mai
a se îmbrăca pentru ținuta - de ordin fizic și psihic funcție de sex, vârstă, prezintă probleme în
și dezbrăca - protejarea corpului temperatură, talie și privința îmbrăcării

46
 vestimentară;
statură;
- absența
psihologic și asigurarea - pregătirea lenjeriei la
simptomelor
- de ordin intimității; îndemâna pacientului;
extrapiramidale adecvate
socio-economic -educarea -explicarea gesturilor
(tremor,
pacientului -ajutarea pacientului în
rigiditate, mișcări
efectuarea tehnicii.
coreoatetozice)
- pentru eliminarea
globului vezical montez o
sonda vezicala Foley
- pentru evitarea
- dificultutate in a respectând condiţiile de
constipatiei - pacientul elimina
mictiona datorita asepsie;
- asigurarea unor administrez laxative: urina in primele 2 zile
tulburărilor de - durerea - prevenim apariţia
3 Nevoia de eliminări ulei de ricin, dulcolax cu aj. Sondei Foley,
tranzit intestinal, - anxietate infecţiilor urinare prin
a elimina corespunzătoare de etc. având caractere
manifestate prin manevre sterile si aplic un
urina si fecale - administrez normale;
glob vezical si unguent antibiotic in jurul
diuretice: furosemid 2
meteorism meatului urinar;
fiole i.m.
- masor si notez in F.O.
diureza;
- montez tubul de gaze;
4.Nevoia de - stare febrila si - de ordin fizic; - scăderea febrei - masor si notez - la indicaţia - temperatura din
a menţine transpiraţii reci - de ordin - eliminarea temperatura si o notez in medicului camera=20°C,
temperatura datorita psihologic transpiraţiei F.O administrez: - am asigurat igiena
corpului in procesului - de ordin - măsor funcţiile vitale si antitermice: tegumentelor si
limite infectios socio-economic notez in F.O. algocalmin 1 fiola mucoaselor
normale - asigur o temperatura i.m, si indometacin

47
 adecvata in camera, si o
imbracamite lejera
- aministrez o hidratare
corecta a pacientului
orala si parenterala pt supozitoare
evitarea deshidratării; antibiotice:
- schimbarea poziţiei ampicilina 500 mg
pacientului din 2 in 2 ore
pt evitarea complicaţiilor
pulmonare

- pacientul - încurajez pacientul să-mi

- pacientul să
prezintă comunice stările sufletesti
comunice și să-și - în prima zi pacientul
5.Nevoia de dificultate in a-si prin care trece;
- anxietate exprime a reuşit să comunice
a comunica exprima - încurajez pacientul să-mi
sentimentele;
sentimentele pună întrebări despre
datorita anxiet. intervenția chirurgicală

48
 CONCLUZII

În această lucrare am avut posibilitatea să tratez un aspect al meseriei de asistent

medical, și anume posibilitatea de a dialoga cu pacienţii, de a avea o legătură strânsa cu
pacientul. Astfel a trebuit să cunosc stările sufletești prin care au trecut pacienţii, să încerc să-i
liniștesc și să-i încurajez să poată trece peste aceste situații. 
Colecistită acută este o afecţiune a veziculei biliare,caracterizată anatomo-patologic
prin  inflamaţia  organului,iar clinic printr -un sindrom dureros abdominal acut, însoţit de
febră şi modificări locale.
Este o inflamaţie acută a peretelui vezicular,coexistând în majoritate a cazurilor că un
ostacol în calea fluxului biliar realizând o suferinţă mecano inflamatorie  acută. Colecistită 
acută este complicaţia cea mai frecventă a litiazei biliare
Tratamentul colecistitei depinde de simptome și starea generală a pacientului. Cei care
au calculi, dar nu au simptome s-ar putea să nu necesite tratament. 
În cazurile ușoare se practică evitarea alimentației pe gură pentru a nu solicită tractul
digestiv, administrindu-se lichide și antibiotice intravenos precum și medicamente de calmare
a durerii. 
Tratamentul principal al colecistitei acute este operația de îndepărtare a vezicii biliare
(colecistectomie). 

49
 BIBLIOGRAFIE
1. TITIRCA L.  URGENTE MEDICO - CHIRURGICALE
PENTRU CADRE MEDICALE, Editura 'ViataMedicala Romaneasca', Bucuresti,
2000.
2. TITIRCA L.       GHID    DE    NURSING,    Editura    'Viata    Medicala
Romaneasca', Bucuresti, 2000
3. TITIRCA L.       TEHNICI     DE     EVALUARE     Sl     INGRIJIRE     A
BOLNAVILOR, Editura 'Viata Medicala Romaneasca', Bucuresti, 2001.
4. TITIRCA L.       BREVIAR     DE     EXPLORARI   -FUNCTIONALE     SI-
INGRLJIRI    SPECIALE,     Editura     'Viata    Medicala Romaneasca', Bucuresti,
2001.
5. MOZESC.C       TEHNICA INGRIJIRII BOLNAVILOR, Editura Medical,
                      Bucuresti, 2001.
6. BALTAG. G       INGRIJIRI       GENERALE      Sl      SPECIALE      ALE
BOLNAVILOR,   VOL.    1   -   II,    Editura   Didactica   si Pedagogica, Bucuresti
1981.
7. MORARU I.      ANATOMIE PATOLOGICA VOL UI, Fd-ara Medicala,
Bucuresti 1980.

8. ANGELESCU N.      PATOLOGIE CHIRURGICALA, EDITURA CELSIUS,

Bucuresti 1997.

9. BANICA R.      ANALIZA DE LABORATOR SI ALTE EXPLORARI

DIAGNOSTICE, EDITURA MEDIC ART 2007,

10. BEURAM M.      GHID DE MANEVRE MEDICALE SI COLABORARE

MEDIC-ASISTENTA, EDITURA SCRIPTA, Bucuresti 1999

11. BORUNDEL COMELIU.  MANUAL MEDICINA INTERNA PENTRU CADRE

MEDII, EDITURA BIC AH, Bucuresti 2000

12. CRIN MARGEAN.  TRATAT DE NURSING, EDITURA MEDICALA, Bucuresti

2010

13. D.BURLUI.  CHIRURGIE GENERALA, EDITURA DIDACTICA SI

PEDAGOGICA, Bucuresti 1999

14. DRAGOMIRESCU C, POPESCU I.  ACTUALITATI IN CHIRURGIE,

EDITURA CELSIUS, Bucuresti 1998

15. E. PROCA.  TRATAT DE PATOLOGIE CHIRURGICALA, EDITURA

MEDICALA, Bucuresti 1997

16. NETTER F.  ATLAS DE ANATOMIA OMULUI, EDITURA ELSEVIER, 2001

50