ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Cu Tentativă de Suicid Negru Chiriac Georgiana Alexandra

Ministerul Educaţiei
Liceul ,, Radu Miron” Vaslui

Specializarea: Asistent Medical Generalist
Proiect de Absolvire
Îndrumător:
As. med. pr. lic. Avrămescu Daniel
Candidat:
Negru (căsătorită Chiriac)
Georgiana-Alexandra
Vaslui – 2021
Ministerul Educaţiei
Liceul ,, Radu Miron” Vaslui
Specializarea: Asistent Medical Generalist
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU TENTATIVĂ DE SUICID
Îndrumător:
As. med. pr. lic. Avrămescu Daniel
Candidat:
Negru (căsătorită Chiriac)
Georgiana-Alexandra
Vaslui – 2021
CUPRINS
MOTTO
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
I.1. Definiție ____________________________________ Pag. 6

I.2. Clasificare __________________________________ Pag. 7
I.3. Date epidemiologice privind suicidal ____________ Pag. 8
I.4. Instanțe ale fenomenului suicidal _______________ Pag. 9
I.5. Metode folosite pentru realizarea actului suicidal _ Pag. 11
CAPITOLUL II
II.1. Suicidul la persoane cu boli psihice _____________ Pag. 16

II.2. Depresia ___________________________________ Pag. 18
II.3. Schizofrenia ________________________________ Pag. 24
II.4. Suicidul în alcolism si toxicomani ______________ Pag. 29
II.5. Alcoolismul cronic ___________________________ Pag. 31
II.6. Suicidul la persoanele cu tulburări de personalitate Pag. 32
CAPITOLUL III
III.1. Rolul asistentei medicale _____________________ Pag. 35

III.2. Problemele și îngrijirile specifice bolnavilor psihici
_________________________________________ Pag. 43
CAPITOLUL IV
IV.1. Cazul I ____________________________________ Pag. 48

IV.2. Cazul II ____________________________________ Pag. 62
IV.3. Cazul III ____________________________________ Pag. 74
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
MOTTO:
"Sănătatea este zestrea și dreptul nostru,

ea este uniunea completă și deplină dintre
suflet, minte și corp;
aceasta nu este un ideal îndepărtat și dificil de obținut,
dimpotrivă este un ideal natural și accesibil,
pe care mulţi dintre noi îl neglijează”
Dr. Eduard Bach

INTRODUCERE
În lucrarea de față am reunit cunoștintele teoretice, deprinderile practice, noţiuni de

farmacologie și medicină internă pe care le-am înglobat în tehnicile de îngrijire nursing după
modelul conceput de Virginia Henderson.
Scopul lucrării este de a prezenta îngrijirile ce trebuiesc acordate bolnavului ce prezintă o
boală ce afectează starea psihică pe baza unui plan metodic elaborat.
Procesul de nursing este o metodă rațională de planificare și promovare a intervențiilor
individualizate în scopul obţinerii unei mai bune stări de sănătate.
Această lucrare are ca scop cunoașterea obiectivelor ce stau la baza îngrijirilor pacienţilor
cu tentativă de suicid în baza unui plan de nursing.
Proiectul de absolvire prezentat în continuare reprezintă o aplicație de ordin practic a
cunoștintelor acumulate pe parcursul celor trei ani de studiu.
Punctul de plecare l-a reprezentat identificarea temei: Îngrijirea pacientului cu tentativă
de suicid. În tulburările de personalitate se înregistrează o largă paletă de acte agresive și
autoagresive. Sinuciderea reprezintă una dintre cele mai importante şi mai complexe probleme
ale psihopatologiei. Ea este manifestarea unui individ pus într-o situație limită de viaţă.
Lucrarea cuprinde 2 părți principale:
 prima parte în care am descris suicidul din punct de vedere al etio-patogeniei, semnelor
și simptomelor clinice, principalelor complicații și modului de prevenire și tratament;
 a doua parte în care am prezentat noțiuni specifice de îngrijire în baza unui plan de
îngrijire, exemplificate prin 3 studii de caz, înregistrate la pacienții de vârste diferite, cu
factori etiologici diferți, dar mecanism patogenic identic.
Am descris îngrijirile acordate fiecărui pacient în parte în funcție de nevoile fundamentale
afectate, până la restabilirea independenței în satisfacerea nevoilor fundamentale și asigurarea
reluării procesului de dezvoltare fiziologică.
Rolul asistentei medicale este esențial și constă în a ajuta persoana bolnavă să-și recâștige
sau menține sănătatea, realiza potențialul fizic, psihic sau social în contextul mediului în care
trăiește și lucrează.
CAPITOLUL I
I.1. DEFINIŢIE
Suicidul ca fenomen de devianță socio-comportamentală, constituie o problemă medico-

socială complexă. Aspectele și problemele teoretice sunt axate pe studiul factorilor
suicidogeni, ale modalităţii de declanșare a suicidului și a problemelor ce duc la suicid.
Suicidul (de la sui de sine si cidicum omorâtor) este actul de disperare al unui om care nu
mai dorește să trăiască.
DEFINIŢII:
E. DURCKHEIM 1993: Suicidul semnifică orice caz în care moartea rezultă direct
dintr-un act pozitiv sau negativ sau indirect dintr-un act făcut de victimă însăși care știe că
trebuie să producă acest rezultat.
LAROUSSE – DICȚIONARUL DE PSIHILOGIE 2000 - sinuciderea este acțiunea de

a-și lua singur viața, în mod voluntar, cel mai adesea pentru a scăpa de o situație devenită
intolerabilă.
SCHEIDNMAN 1980: suicidul este un act uman de încetare din viață, autoprodus șție
proprie.
Suicidul este actul prin care un individ își provoacă el însuși moartea. Suicidul se
întâlnește în aproape toate societățile. Proporțiile sale sunt greu de stabilit cu precizie deoarece
multe cazuri de moarte voluntară sunt mascate în accidente, unele sinucideri motivate de
considerente morale (scăparea de o situație dezonorantă) sau sociale (a nu fi o povară pentru
ceilalți) aduc sacrificii.
Altele mai frecvent dictate de o afectivitate perturbată, corespund unui comportament
patologic, nevrotici, deprimați, incapabili să se integreze armonios în viață și să găsească un sens
existenței lor sau melancolici.
O.M.S definește suicidul ca pe un act prin care un individ caută să se autodistrugă fizic, cu
intenția mai mult sau mai puțin autentică de a-și pierde viața.
I.2. CLASIFICARE
Au fost diferențe epidemiologice între două grupuri, și propus termenii “suicid” și

“tentativă de suicid” pentru a distinge cele două forme de comportament. S-a presupus că un
grad de intenție suicidală a fost esențial în ambele grupuri; cu alte cuvinte, cei care au
supraviețuit nu reușiseră să se sinucidă. .
Între 60% şi 80% dintre persoanele care au comis suicid au comunicat intenţia lor, într-o
formă sau alta, din timp. Unii oameni încearcă să se sinucidă, în timp ce un alt număr pot face
gesturi suicidale care sunt chemări în ajutor sau încercări de a face cunoscut cât de adâncă, de
mare este disperarea lor.
Mulţi oameni care comit suicid sunt depresivi, dar foarte mulţi depresivi nu au suficientă
energie să comită suicidul şi, de aceea, îl comit atunci când se simt mai bine. Deşi multitudinea
deciziilor de comitere a suicidului poate releva stresul sau depresia, multe persoane, înainte de a
comite actul suicidal, par mai puţin depresive.
Teoria conform căreia rasa ar fi un factor important al înclinaţiei către sinucidere
presupune implicit că sinuciderea este ereditară, căci, în caz contrar, nu ar putea avea un caracter
etnic. Faptele arată că dacă numărul sinuciderilor în cadrul unui popor sunt mai mari decât în
altul, asta nu se datorează rasei, ci civilizaţiei poporului respectiv.
Din punct de vedere al vârstei, sinuciderea apare doar în cazuri excepţionale la copii, ea
începând să se manifeste dincolo de 10-15 ani. În concluzie, nu se poate atribui eredităţii o
tendinţă care apare doar la adult şi care se accentuează mereu pe măsură ce înaintează în viaţă.
Familia este un mediu puternic protector împotriva sinuciderii, ea protejând cu atât mai
bine cu cât este mai puternic închegată. Statisticile arată că:
 văduvii se sinucid mai mult decât căsătoriţii şi celibatarii;
 căsătoriile prea timpurii au o influenţă agravantă asupra sinuciderii, în special pentru
bărbaţi;
 după 20 de ani, persoanele căsătorite se sinucid mai rar, în comparaţie cu celibatarii;
 a crescut rata comportamentului suicidal la adulţii tineri şi la adolescenţi;
 sinuciderea este extrem de frecventă la persoanele în vârstă;
 bărbaţii se sinucid într-un număr mai mare decât femeile.
Se poate concluziona că sinuciderea variază invers proporţional cu gradul

de integrare al grupărilor sociale din care face parte individul.
I.3. DATE EPIDEMIOLOGICE PRIVIND SUICIDUL
Numărul mare de cazuri de suicid a atras atenția specialiștilor. După rapoartele OMS, se
sinucid aproximativ 2000 de persoane/zi și un milion/an. Ultima raportare a OMS privind rata
globală a suicidului în lume datează din 2000 și este de 25/10000 pentru bărbați și 60/10000
pentru femei. În afara discrepanței dintre cele două sexe în ceea ce privește frecvența suicidului
se constată și o dinamică extrem de diferită a fenomenului pe parcursul a 50 de ani între 1950 și
2000, perioadă în care se constată o creștere constantă și accentuată la bărbaţi.
La nivelul Europei anului 2002 sinuciderea reprezintă principala cauza de deces produs
prin acte intenționate și neintenționate, adică 21% din totalul acestora și în același timp
reprezintă mai mult de jumătate din totalul actelor intenționate depășind de mai mult de două ori
rata heteroagresiunilor și de mai mult de 10 ori rata leziunilor produse în războaie.
Frecvența cazurilor de suicid a crescut în România în anii 1990, față de 1980, cu 20%.
Factorii demografici
1. Vârsta
S-a observat o corelație pozitivă între vârsta și comportamentul suicidal în anumite etape
cronologice ale vieții indivizilor ce recurg la acte autolitice. Rata suicidală crește cu vârsta, la
bărbați peste 45 ani, la femei peste 55 ani, observându-se o creștere semnificativă peste 70 de
ani la bărbați, în contextul pierderilor morale și materiale ce bulversează mecanismele
adaptării.
2. Sexul
Din literatura de specialitate se semnalează o ușoară creștere a ratei suicidale la ambele
sexe. În majoritatea țărilor, această creștere este pusă în legătură cu o serie de factori
ambientali, schimbarea structurilor de vârstă, relațiilor și stabilității familiale și a
numeroaselor evenimente de viață stresante. Majoritatea autorilor arată că suicidul realizat se
întâlnește la bărbați într-o proporție de 2:1 până la 7:1 față de femei. De asemenea, s-a
constatat că bărbații au predilecție către metode violente (împușcarea, spânzurarea,
defenestrarea), în timp ce femeile aleg metode mai puțin traumatice, precum ingestia
medicamentoasă sau înecul.
3. Mediul de proveniență. Factorii geografici.
În mediul urban, numărul de cazuri de suicid este de obicei mai mare decât în mediul
rural; se înregistrează o frecvență mai mare a comportamentelor suicidale în centrul
metropolelor decât la periferia lor, în condiții de “mizerie socială”. Se remarcă o diferență a
ratei suicidale și în funcție de zona geografică: procentul cel mai ridicat de suiciduri pentru
bărbați este în Ungaria și Finlanda, SUA are o rata medie, iar cea mai scăzută rată se
înregistrează în Grecia, urmată de Mexic și Olanda.
4. Anturajul
Cel mai mare efect asupra individului pretutindeni în lume, îl are familia (pe cât de
apreciată de unii, pe atât de contestată de alții ca formă de conviețuire socială). Acest anturaj,
prin solicitudinea sa, ar trebui să-l oblige mereu pe potențialul sinucigaș la activitate, la lupta
pentru afirmare, la smulgerea în final din ghearele obsesiei morții.
5. Starea economică
Aceasta aduce în discuție relația dintre suicid și calitatea vieții, atât în societățile opulente
cât și în cele anomice care, prin atrofierea sensului vieții, diminuează șansele de rezolvare a
unor conflicte interne, de ieșire din disonanțele sociale. Numeroase motive de ordin
economic sau profesional (faliment, nerealizare profesională, pierderea statutului profesional
și social etc.) sunt incriminate în etiopatogenia comportamentului.
6. Anotimpul
În timpul verii s-a constatat procentul cel mai mare de sinucideri, cu un maxim la
sfârșitul primăverii și începutul verii. Luna Mai a fost notată ca înregistrând rata cea mai
ridicată de sinucideri. Regiunile cu ierni lungi, mohorâte, precum în Scandinavia și unele
părți din Alaska, au o rată crescută a suicidului.
De asemenea, persoanele cu tulburări afective sezonale exprimate prin episoade
depresive îi pot accentua dezechilibrul interior în anumite condiții meteorologice.
Raportat la zilele săptămânii, mai frecvent s-au înregistrat sinucideri, Duminica și Lunea,
frecvenţa fiind pusă pe seama abuzului de alcool la sfârșit de săptămână și a depresiilor.
7. Factorii socio-culturali
Cultura influențează modul în care noi definim și experimentăm mental sănătatea și
bolile psihice, abilitatea de a ne îngriji și modul cum o facem, calitatea interacțiunii dintre
medic și pacient.
I.4. INSTANŢE ALE FENOMENULUI SUICIDAL
Ideea de suicid veleitară reprezintă o dorinţă tranzitorie de autodistrugere, cu proiecţia

teoretică a actului, fără punerea sa în practică, dorinţa fiind generată numai de încărcătura
afectivă de moment.
Şantajul cu suicidul apare la persoanele cu o structură psihică labilă sau la persoanele cu
un coeficient de inteligenţă scăzut, cu scopul de a obţine mai multe drepturi, un plus de libertate.
Îl întâlnim mai des la femei şi adolescenţi. Tentativele suicidale sunt, aparent, sinucideri ratate
din motive tehnice (mijloace de sinucidere neadecvate sau fortuite, intervenţia unor persoane
străine). Datele statistice arată însă că există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte sexul şi
vârsta celor care nu reuşesc. Tentativa suicidală pare a avea cel mai adesea semnificaţia unei
nevoi crescute de afecţiune şi atenţie din partea anturajului, faţă de care subiectul se simte izolat,
subestimat, respins. Tentativa de sinucidere poate fi repetată.
Sindromul presuicidar a fost descris ca fiind caracterizat prin strângerea câmpului de

conştiinţă şi a afectivităţii şi înclinaţia către fantasmele suicidului.
Suicidul disimulat (travestit) este o acoperire, o disimulare a actului suicidal sub forma
unui accident. Individul alege această modalitate de a se sinucide pentru a nu-şi culpabiliza
rudele, prietenii, sau pentru a-i proteja pe aceştia de reacţiile anturajului.
Raptusul suicidal este rezultatul unei tendinţe greu reprimabile de dispariţie, a unui
impuls nestăpânit. Persoana „se aruncă în suicid”, folosind orice mijloc are la îndemână.
Suicidul cronic (parasuicidul) constituie de fapt echivalenţele suicidale, cum ar fi

automutilările, refuzul alimentar, refuzul tratamentului, conduitele de risc, alcoolismul,
toxicomaniile, asemănându-se prin caracterul simbolic, prin tendinţa de autodistrugere cu
comportamentul suicidal, dar realizând o deturnare a actului, greu explicabilă pentru ceilalţi şi
chiar pentru sine .
Conduita suicidală presupune organizarea comportamentului în vederea acestui scop, un

fel de „regizare” a actului suicidal. Individul îşi vizitează locurile din copilărie, foştii prieteni, îşi
scrie testamentul, după care se sinucide.
Nu este posibil să vedem un nebun în orice sinucigaş. Spre deosebire de fapta unui om
normal, ce rezultă dintr-un motiv obiectiv, fapta celui alienat nu are legătură cu circumstanţele
exterioare. Sinuciderea nu este nici pe departe o prelungire a stărilor psihopatice şi aceasta se
poate deduce şi din faptul că ţările cu cei mai puţini subiecţi cu tulburări psihopatologice au
numărul cel mai ridicat de sinucideri. Astfel, în condiţii identice, degeneratul ajunge mai uşor la
sinucidere decât omul sănătos, dar acest lucru nu se datorează în exclusivitate stării sale.
I.5. METODELE FOLOSITE ÎN COMPORTAMENTUL SUICIDAL

Metodele de autoagresiune în suicid se împart în trei categorii:
• Procedee traumatice: arme albe (cuțite, lame), arme de foc, precipitare (defenestrare, plonjare),
zdrobire (tren, automobil), ardere, caustice (sodă, acizi etc.);
• Procedee asfixice: spânzurare, strangulare, sufocare, înec, vapori de carbon, gaz, electrocutare;
• Procedee toxice: otrăvuri (săruri arsenicale, stricnina, cianuri, beladona).
Există diferențe culturale în privința preferinței în alegerea variantelor de autoagresiune.

În Franța, o treime din sinucideri se efectuează prin spânzurare, un sfert prin înec și o
cincime prin arme de foc. În țările nordice (Suedia, Norvegia, Danemarca) a fost remarcată
raritatea înecului. În China domină prin frecvența intoxicațiilor cu opiu și săruri de arsenic. În
Japonia suicidul tradițional, “hara kiri”, tinde să fie înlocuit de metode moderne, precum armele
de foc.
Cele mai întâlnite metode relevate de practica medico-judiciară și întâlnite sunt următoarele:
- Autoasfixierea – cu o gamă amplă de modalități de realizare, cea mai frecventă modalitate este
spânzurarea și ea realizabilă în multiple variante.
- Hemoragia - prin tăierea vaselor de sânge, în special a celor de la încheietura mâinii

(articulația pumnului), care este de fapt este una dintre zonele de elecție (datorită accesibilității).
Sunt de asemeni frecvente plăgile precordiale de cele mai multe ori multiple.
- Electrocutarea - cu tensiuni vădit alese, în cazul suicidului ,,vero”, ca fiind cu efect mortal.
Deseori victima alege un mediu cu multă apă (baie) pentru ca rezistența la curent să fie minimă.
- Precipitarea - saltul în gol de la înălțime, fie din sau de pe imobile, fie în cadrul natural
(stâncă).
- Împușcarea - cu diverse arme de foc.

- Înecarea - uneori cu ,,ancorarea” unor greutăți pentru a face inutil orice efort de autosalvare.
- Aruncarea - în fața unui vehicul aflat în mișcare, în special a celor cu roți metalice fără pneuri
(tren, metrou etc.).
- Autoincendierea - după stropirea prealabilă cu combustibil este folosită în special ca formă de
protest.
În ceea ce privește cea de-a doua categorie de metode, diferite studii legate de
problematica modului de realizare a suicidului arată că metodele fizico-mecanice sunt peste tot
în continuă scădere în favoarea metodelor chimice, adică în favoarea otrăvurilor.
Dintre medicamente, preferinţa s-a îndreptat spre luminal (53%). Restul de 47% dintre cazuri
folosind diferite alte substanțe medicamentoase, îndeosebi cele din gama barbituricelor. Se pot
cita aici cianura de potasiu, cu efect letal garantat în câteva secunde, soda caustică etc.
FAZELE SUICIDULUI
• Suicidația este faza de incubație, faza mentală de cercetare a motivației, în cursul căreia
subiectul își pune problema morții și a necesității de a muri. Ea este declanșată de una sau mai
multe cauze, fie de ordin patologic (dificultăți de adaptare socială, slăbirea sau accentuarea
coeziunii grupului social).
• Suicidacția este faza de trecere de la imaginile abstracte, conflictuale, la etapa pregătirilor

succesive, concrete, prin căutarea formelor și metodelor de conduită autodistructive.
În cursul acestei faze asistăm la o creștere marcantă și progresivă a stării de tensiune
intrapsihică, care ajunsă la paroxism, ,,explodează” sub forma unei reacții psihogene, moment în
care individul adoptă ,,decizia” înfăptuirii suicidului. Este momentul ,,exploziei autodistructive”.
• Traumatizația este faza de punere în practică a modalităților autodistructive preconcepute, sau

actul în sine urmat sau nu de reușită, adică de moarte. Importante în această etapă a conduitei
suicidale sunt metodele folosite și efectul lor.
CAPITOLUL II
Cauzele comportamentului suicidal
II.1. SUICIDUL LA PERSOANELE CU BOLI PSIHICE
A. Suicidul în depresie
Riscul suicidal este prezent la orice pacient cu depresie fără să fie însă corelat cu
severitatea depresiei.
Cel mai frecvent, poate apărea la începutul şi finalul episodului depresiv. Ar putea fi explicat
prin faptul că suicidul este expresia unei pulsiuni autolitice care se înscrie în ansamblul
sistemului pulsional şi se relaxează pe măsură ce pacientul se cufundă în depresie.
Ulterior, când starea pacientului se ameliorează, sistemul pulsional se revigorează şi
riscul suicidal revine pe măsura ameliorării depresiei. Insomnia severă din cadrul episodului
depresiv este corelată cu un risc suicidal mai crescut.
B. Suicidul în schizofrenie
Studii recente insistă asupra suicidului ca prim simptom al psihozei, putând fi expresia
unei ideaţii delirante, o manifestare în cadrul comportamentului halucinator determinat cel mai
frecvent de halucinaţii auditive imperative, dar de cele mai multe ori este un act
incomprehensibil.
Dintre bolnavii cu schizofrenie 10% fac tentative de suicid, iar 2% reuşesc să le realizeze.
Actul suicidal în schizofrenie are unele particularităţi: apare mai frecvent în perioada de debut, în
cele mai multe cazuri lipseşte motivaţia iar modul de realizare este prin mijloace atroce, brutale.
C. Suicidul în epilepsie
Unii clinicieni sunt de părere că suicidul în epilepsie ar fi expresia unui automatism
motor epileptic, fiind comis în timpul crizei în virtutea actului automat.
Epilepsia poate însă cuprinde toată gama comportamentelor suicidale, de la impulsiunea
suicidală conştientă până la actul automat confuzo-oniric. Suicidul poate apărea în contextul
depresiei reactive a unui bolnav de epilepsie, căruia îi este imposibil să se obişnuiască cu acest
statut (dat fiind stigmatul cu care secole de-a rândul societatea a marcat epilepticul).
D. Suicidul în întârzierea mintală

În oligofrenii, suicidul apare rar şi nu putem vorbi de un act suicidal propriu-zis, el fiind
expresia unei imitaţii sau a tendinţei de a-i sancţiona pe cei din jur. Indivizii nu au conștiinţa
reală a morţii şi, în consecinţă, a actului suicidal.
E. Suicidul în demenţe
Este expresia deteriorării corticale. Statistic, după 65 de ani numărul actelor suicidale
scade. Ca act intenţional şi deliberat, suicidul apare mai ales în perioada de debut a bolii, când
bolnavul mai are încă critica necesară evaluării pantei dezastruoase pe care a început să alunece.
Trecerea la act este favorizată de stările depresive cu idei de culpabilitate, inutilitate şi
incurabilitate. În perioada de stare, tentativele se răresc considerabil, deoarece bolnavul nu mai
are critica de la început, dar şi pentru că ideile delirante „se pierd în masa demenţei”.
F. Suicidul în nevroze
Este rar, nu este mai frecvent decât în populaţia generală. Atunci când apare, suicidul
marchează o decompensare a stării nevrotice. Este de remarcat că în ceea ce priveşte tulburările
anxioase, 20% din cei cu tulburări de panică au un istoric de tentative suicidale.
S-a ajuns la concluzia că tentativele de sinucidere sunt asociate cu forme complicate sau
necomplicate de panică şi că riscurile sunt comparabile cu cele asociate cu depresia severă.
S-a observat că asocierea crizelor de panică sau a depresiei majore cu abuzul de alcool
sau droguri creşte riscul tentativelor de sinucidere la femei.
II.2. DEPRESIA – TRISTEȚEA PATOLOGICĂ
Generalităţi:
Depresia este o tulburare a stării afective, care duce la apariţia unei trăiri de tristețe sau de
pierdere a speranței pentru o perioadă îndelungată de timp. În cazul în care o persoană are
episoade scurte de depresie ușoară, aceasta poate fi capabilă să își continue viața profesională și
să facă față activităților cotidiene.
Totuși, dacă persoana în cauză nu urmează o formă sau alta de tratament pentru depresie,
este supus riscului de a deveni din ce în ce mai depresivă sau de a se îmbolnăvi fizic. În cazurile
severe de depresie, persoana respectivă poate ajunge la incapacitatea de a comunica, la
incapacitatea de a efectua activitățile de rutină și chiar la suicid.
Cauze
Situaţiile care pot declanșa un episod de depresie sunt:
- tulburări ale secreției hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale;
- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile
scăzute ale fierului (anemia);
- afecţiunile îndelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul;
- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi;
- factorii de stres cronici, precum sărăcia, dificultățile familiale, probleme medicale grave proprii
sau ale unei persoane apropiate;
- vârstnicii care trec de la o viață independentă la o viață în care depind de ceilalți au adeseori
depresie;
- presiuni asupra copiilor și adolescenților, din partea societății sau a celor de aceeași vârstă;
- consumul de alcool, de substanțe ilegale sau probleme în legătură cu abuzul de substanțe
opioide, barbiturice.
Factorii de risc
Alți factori de risc pentru depresie sunt:
- afecțiuni cardiace în trecut, precum boala arterelor coronare;
- o afecțiune severă, continuă (cronică), cum ar fi diabetul zaharat, cancerul și durerea cronică;
- probleme maritale;
- consumul de alcool sau de droguri;
- administrarea unor medicamente ce pot provoca simptome depresive, cum ar fi narcoticele
pentru îndepărtarea durerii sau steroizii;
- un eveniment de viață stresant, ca de exemplu pierderea unei persoane dragi sau intrarea în
șomaj.
Cele mai semnificative două simptome ale depresiei sunt:
- tristeţea sau lipsa de speranță;
- pierderea interesului sau a plăcerii în efectuarea majorităţii activităților din viața de zi cu zi.
Alte simptome pot fi:
- creșterea sau diminuarea nevoii de somn;
- sentiment de neliniște și incapacitatea de a putea sta liniștit sau din contră, sentimentul că orice
mișcare necesită un mare efort;
- senzație de oboseală permanentă;
- sentimente de vinovăție sau de devalorizare fără un motiv aparent;
- gânduri recurente de moarte sau de suicid.
Depresia poate duce la suicid. Semnele prevestitoare ale unei tentative de suicid se
modifică cu vârsta:
- semnele prevestitoare ale suicidului la copii și adolescenți pot fi: preocuparea în legătură cu
moartea sau suicidul sau ruperea recentă a unei relații;
- semnele prevestitoare ale suicidului la adulți pot include: abuzul de alcool sau de altă
substanță, pierderea recentă a slujbei sau divorțul;
- semnele prevestitoare ale suicidului la vârstnici pot cuprinde: moartea recentă a partenerului
de viață sau diagnosticarea de curând cu o boală severă, care îi poate scurta durata de viață.
Mecanism fiziopatologic
Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o îngrijorare excesivă) sau cu
simptome precum tristețea sau lipsa de energie, care durează de mai multe zile sau luni, înainte
de instalarea completă a depresiei.
Pot apărea tulburări în capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de
pierdere a plăcerii în activitățile care altă dată erau plăcute, sentimentul de pierdere a speranței,
scăderea energiei, modificări ale somnului și ale poftei de mâncare. Persoana cu depresie se
poate izola social de ceilalți și își poate pierde interesul pentru activitatea sexuală.
Clasificare
Tulburările depresive sunt clasificate în funcție de severitatea și de durata lor. Depresia
poate fi ușoară, moderată sau severă.
Ea poate debuta brusc (depresie acută) sau poate dura o perioadă îndelungată (depresie
cronică).
De exemplu, tulburarea distimică, este o depresie cronică ușoară. Unii oameni pot avea
un episod de depresie majoră care se poate suprapune peste o tulburare distimică (depresie
dublă).
Adeseori depresia reapare. Dacă o persoană are un episod de depresie, probabilitatea ca

depresia să revină la un anumit moment al vieții acelei persoane, este mai mare decât la restul
oamenilor care nu au avut niciodată depresie.
Riscul de apariție al unui nou episod de depresie crește cu fiecare episod.
Tratament
Tratament inițial
Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive,
consiliere terapeutică, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală sau o combinare a celor două
modalități de tratament.
Consilierea terapeutică (psihoterapia) poate fi suficientă în cazul depresiei ușoare sau

moderate. În cazul în care simptomele de debut sunt severe, cel probabil tratamentul inițial va
include atât medicamente antidepresive cât și consiliere terapeutică.
Internarea în spital poate fi necesară dacă sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid, ca
de exemplu gânduri sau planuri de auto-vătămare sau de vătămare a altei persoane, detașare de
realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri.
Poate fi necesară o perioadă de 4 până la 12 săptămâni până când medicamentele să își facă
efectul, deși de obicei ele acționează mai rapid.
În cazuri rare, terapia electroconvulsivantă (ECT) poate fi opțiunea inițială de tratament
pentru persoanele care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au răspuns la alte
modalități de tratament sau care au o depresie severă în care sunt prezente simptome psihotice,
comportament sinucigaș sau incapacitatea de a se hrăni.
ECT presupune o stimulare electrică ușoară, aplicată în regiunea tâmplelor, care provoacă
o scurtă convulsie. Se consideră că acest procedeu poate determina restabilirea echilibrului
substanțelor chimice cerebrale numite neurotransmițători (al căror dezechilibru a dus la apariția
depresiei).
Tratament de întreținere
Cel puțin jumătate din cei care au un episod depresiv vor prezenta o recurență a
simptomelor (recădere). Continuarea tratamentului pe o perioadă 7 până la 15 luni după
recuperare va duce la scăderea riscului de recădere.
De asemenea, tratamentul de întreținere mai cuprinde și:
- o dietă alimentară echilibrată
- evitarea consumului de alcool
- efectuarea de exerciții fizice în mod regulat
- somn odihnitor
Tratamentul în cazul agravării bolii

La persoanele cu depresie recurentă, poate fi nevoie de tratament cu medicamente
antidepresive pentru tot restul vieții.
Dacă depresia se agravează în timp ce persoana respectivă este deja sub tratament
medicamentos și consiliere terapeutică, se pot încerca alte medicamente în locul celui administrat
în prezent sau acestea se pot adăuga la tratamentul inițial.
S-a demonstrat că terapia electroconvulsivantă (ECT) este o modalitate de tratament
eficientă pentru depresia severă sau pentru depresia în care alte tratamente nu au avut efect.
Tratamentul ambulator (la domiciliu)
Sunt mai mulți pași, pe care persoana în cauză îi poate face pentru a se ajuta pe sine în
timpul unui episod depresiv și pentru a preveni episoadele viitoare:
- să stabilească țeluri realiste pentru sine și să își asume o parte rezonabilă de responsabilitate
- să încerce să își împărtășească sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decât să se
izoleze sau să fie secretoasă
- să îi lase pe cei din familie sau pe prieteni să o ajute
- chiar dacă nu se simte motivată, să încerce să participe la activități religioase, sociale sau de alt
tip
- să facă cu regularitate exerciții fizice
- să aibă o alimentație echilibrată.
Opțiuni de medicamente
Sunt disponibile câteva opțiuni de medicamente.
Uneori poate fi eficace o asociere între un antidepresiv și un tip diferit de medicație, cum
ar fi un stabilizator al dispoziției sau un anxiolitic.
Atunci când se administrează un tratament antidepresiv, este important ca medicamentele
să fie luate așa cum sunt prescrise de medicul curant. Pot trece mai multe săptămâni până să se
observe o ameliorare a simptomelor.
Efectele secundare se pot diminua pe măsură ce organismul se acomodează cu
medicamentele. Dacă persoana respectivă decide să întrerupă administrarea tratamentului, este
important ca acest lucru să fie făcut treptat, prin scăderea dozei în mai multe etape, de-a lungul
unei perioade de timp de câteva săptămâni.
Medicamentele antidepresive sunt:
- inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft, Fevarin,
Seroxat sau Cipralex
- antidepresive triciclice și tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina) sau
Ludiomil (Maprotilina)
- antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin sau Remero
- inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).
Alte tratamente:
Consilierea terapeutică este o parte importantă în tratamentul depresiei. Terapii
complementare cum ar fi terapia prin masaj, pot de asemenea să ajute la obținerea unei vindecări
mai rapide și la îmbunătățirea calității vieții.
Terapia de familie poate fi de ajutor, persoanei respective și celor din jur, să facă față
depresiei.
Terapia electroconvulsivantă (ECT) poate fi folosită în cazul celor care nu pot lua
medicamente antidepresive, care nu au răspuns la alte tratamente sau care au o depresie severă și
prezintă simptome psihotice, comportament sinucigaș sau incapacitatea de a se hrăni.
Psihoterapia este o parte importantă a tratamentului depresiei.
Tipurile de psihoterapie cele mai folosite sunt:
- terapia cognitiv-comportamentală;
- terapia interpersonală;
- terapia de tip problem-solving;
- terapia familială;
Terapii complementare care pot fi utilizate în tratamentul depresiei sunt:
- preparatele obținute din planta St. John: s-a demonstrat că sunt eficiente în depresia ușoară sau
moderată, dar pot interacționa cu alte medicamente
- uleiul de pește ce conține acizi grași omega-3: în prezent sunt în desfășurare studii pentru a se
vedea dacă are efect antidepresiv
- SAM-e (S-adenozilmetionina), o substanță care, în mod natural, face parte din plante și din
celulele animale - este folosită uneori în tratamentul depresiei; sunt date care arată că SAM-e
poate fi utilă în ameliorarea simptomelor depresive.
II.3. SCHIZOFRENIA
Definiţii
Schizofrenia reprezintă un grup de tulburări psihice în care realitatea este interpretată în
mod anormal. Schizofrenia se caracterizează prin halucinații, delir, comportament și gândire
dezorganizată. Persoanele cu schizofrenie se izolează de ceilalți oameni și de activităţile din jurul
lor, retrăgându-se într-o lume interioară marcată de psihoză.
Schizofrenia este o boală cronică, ce necesită tratament pe toată durata vieții. Dar datorită
noilor medicamente, simptomele schizofreniei pot fi ameliorate, pacientul să aibă o viață
productivă și plăcută.
Semne și simptome
Există mai multe tipuri de schizofrenie, astfel că semnele și simptomele variază.
În general, aceste simptome includ:
- credințe care nu se bazează pe realitate (delir), cum ar fi credința pacientului că cineva uneltește
împotriva lui
- halucinații auditive sau vizuale (pacientul aude și vede lucruri care nu există); mai frecvente
sunt halucinațiile auditive
- vorbire incoerentă
- neglijarea igienei personale
- lipsa emoţiilor
- emoții nepotrivite contextului în care se găsește pacientul
- manifestări agresive
- comportament catatonic
- o senzaţie persistentă că este urmărit
- probleme de funcționare la școală sau la serviciu
- izolare socială
- neîndemânare, mișcări necoordonate.
Schizofrenia variază de la ușoară la severă. Unii pacienţi pot fi capabili să funcționeze
bine în viața de fiecare zi, în timp ce alţii au nevoie de îngrijiri intensive, specializate. În unele
cazuri, simptomele schizofreniei par să apară brusc. În alte cazuri aceste simptome se dezvoltă
treptat, de-a lungul mai multor luni, și pot să nu fie observate de la început.
În timp, devine dificil pentru pacient să funcționeze bine. Îi va fi imposibil să meargă la școală
sau la serviciu. Pot apare probleme relaționale, parțial datorită dificultăților pe care le are
pacientul de a decodifica corect mesajele sau emoțiile celorlalți.
Își poate pierde interesul pentru activităţi care în trecut îi făceau plăcere. Poate deveni
neliniștit sau agitat sau să cadă într-o stare asemănătoare transei și să nu mai răspundă celor din
jur.
În plus față de simptomele generale, acestea sunt împărțite în trei categorii pentru a ușura
diagnosticul și tratamentul.
Simptome și semne negative
Acestea reprezintă o pierdere sau o diminuare a abilităților emoționale sau
comportamentale:
- pierderea interesului pentru activităţile zilnice
- aplatizarea afectivă
- reducerea abilităților de a planifica activităţi și de a le îndeplini
- neglijarea igienei
- izolare socială
- lipsa motivaţiei.
Semne și simptome pozitive

Acestea sunt gânduri și percepţii distorsionate, care arată lipsa contactului cu realitatea.
Ele pot include:
- halucinații, sau simțirea unor lucruri care nu sunt reale; în schizofrenie, auzirea unei voci este o
halucinație frecventă; aceste voci pot părea că dau instrucțiuni despre cum să se poarte pacientul,
și uneori pot include rănirea altora
- deliruri, sau credințe care nu au baza în realitate; spre exemplu, pacientul poate crede că
televizorul îi direcționează comportamentul sau că forţe exterioare îi controlează gândurile
- tulburări ale gândirii, sau dificultăţi de vorbire și organizare a gândurilor, cum ar fi oprirea din
vorbit în mijlocul propoziției sau bolborosirea de cuvinte fără sens, cunoscută sub numele de
“salată de cuvinte”
- tulburări ale mișcărilor, cum ar fi mișcări repetitive, neîndemânare sau mișcări involuntare.
Semne și simptome cognitive

Acestea cuprind probleme ale memoriei și atenției. Ele pot fi cele mai debilitante în
schizofrenie întrucât interferă cu abilitatea de a-și îndeplini activitățile zilnice. Includ:
- probleme în înțelegerea sensului unei informații
- dificultăți de menținere a atenției
- probleme de memorie.
Factori de risc
Schizofrenia afectează 1% din populație. La persoanele care au o rudă apropiată cu
schizofrenie, boala este mult mai frecventă – aproximativ 10%.
La bărbați, simptomele schizofreniei apar în mod tipic la adolescență sau la tânărul adult.
La femei, acestea apar după 20 de ani sau după 30 de ani.
Deși cauza precisă a schizofreniei nu este cunoscută, au fost identificaţi anumiți factori care par
să crească riscul de dezvoltare sau declanșare a bolii:
- istoric familial de schizofrenie
- expunerea la virusuri în viața intrauterină
- malnutriția în viața intrauterină
- circumstanțe de viață stresante
- vârsta parentală crescută
- utilizarea de droguri psihoactive în adolescență.
Consult de specialitate
Se recomandă consultul de specialitate cât mai precoce în cazul apariției unor simptome
ale schizofreniei. Această afecțiune nu se ameliorează de la sine, dimpotrivă, în timp, se
agravează fără tratament. Totuși, există persoane care prezintă aceste simptome, dar nu recunosc
că le au sau că au nevoie de ajutor. Familia și prietenii sau colegii de serviciu sau școala pot fi
primii care să sugereze că pacientul are nevoie de ajutor.
Gândurile de suicid
Ideile suicidale și comportamentul suicidal sunt foarte frecvente la pacientul cu
schizofrenie. În cazul în care acestea apar, se recomandă ca pacientul să:
- contacteze un prieten sau un membru al familiei
- contacteze personalul medical
- contacteze preotul sau pe altcineva din comunitatea religioasă
- meargă la camera de gardă a celui mai apropiat spital
- sune la urgențe pentru ajutor.
Pentru diagnostic, medicul care suspectează că un pacient are schizofrenie va realiza o
evaluare medicală completă și teste psihologice. Astfel poate elimina din gândirea medicală alte
afecțiuni care pot da aceleași simptome, poate stabili diagnosticul și verifica dacă sunt prezente
complicații.
Criterii de diagnostic pentru schizofrenie
Criteriile de diagnostic pentru schizofrenie sunt:
- prezenţa a cel puțin două din următoarele: delir, halucinații, vorbire dezorganizată,
comportament dezorganizat sau catatonic, sau prezenţa simptomelor negative
- disfuncţie semnificativă în abilitatea de a munci, merge la școală sau a îndeplini sarcinile
zilnice
- aceste semne sunt prezente de cel puțin şase luni
- nu sunt prezente alte tulburări mentale.
Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de schizofrenie, deși nu toţi
pacienții se potrivesc unei categorii specifice. Aceste cinci subtipuri sunt:
- paranoid
- catatonic
- dezorganizat
- nediferențiat
- rezidual.
Pacientul poate discuta cu medicul despre tipul de schizofrenie pe care îl prezintă pentru
a învăţa mai multe despre boală și despre soluțiile de tratament.
Tratament
ce necesită tratament de-a lungul întregii vieți, chiar dacă pacientul se simte mai bine, iar
simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente și terapie psihosocială poate ajuta
pacientul să-și țină afecțiunea sub control și să devină un participant activ și informat în propria
îngrijire. În timpul perioadelor de criză sau a celor cu simptome severe, poate fi necesară
spitalizarea pentru siguranța pacientului și pentru ca acesta să beneficieze de hrană, somn și
condiții de igienă adecvate.
Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos este cel mai important în tratarea schizofreniei.
Medicația antipsihotică este cel mai frecvent prescrisă pentru tratamentul schizofreniei.
Ea poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmițători cerebrali: dopamina și
serotonina. Există două tipuri principale de medicație antipsihotică:
Antipsihotice convenționale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, în mod
tradițional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte
secundare neurologice frecvente și potențial severe, incluzând dischinezia tardivă și simptomele
parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde:
- Haloperidol
- Tioridazin
- Fluphenazina
Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, în special variantele generice, lucru
care este important mai ales în cazul în care tratamentul este necesar pe termen lung.
Antipsihotice de noua generație, numite și antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice
mai noi sunt eficiente atât pe simptomele negative cât și pe cele pozitive. Această grupă
cuprinde:
- Clozapina
- Risperidona
- Olanzapina
Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura și câteva săptămâni de la
introducerea medicației până să se observe o ameliorare a simptomelor.
II.4. SUICIDUL ÎN ALCOOLISM ŞI TOXICOMANII
Justificarea ratei înalte de suicid în alcoolism şi toxicomanii apare din următoarele

motive:
• 30% din alcoolici sunt depresivi şi aceştia recurg la alcool sau la droguri diverse pentru a
putea suporta mai uşor supliciul depresiei lor. Există şi teoria unor psihologi conform căreia
alcoolicul, conştient de continua degradare, recurge deznădăjduit la suicid.
• Suicidul în abuz de substanţă mai poate fi ocazionat de simptome psihotice (în special
halucinaţii) apărute în timpul stării confuzionale de delirium tremens sau în urma unei intoxicaţii
cu diferite droguri.
• Există situaţii în care, înainte de realizarea actului suicidal, individul consumă o cantitate
mare de alcool, ceea ce duce la catalogarea lui drept alcoolic.
Suicidul este citat foarte frecvent în cadrul alcoolismului (aproximativ 15% din cei cu
dependenţă), fără a fi neapărat expresia alcoolismului. Asocierea alcoolismului cu o
simptomatologie depresivă creşte riscul suicidal.
Bazat pe nivelele alcoolemiei, 40% din indivizii care au o tentativă de sinucidere au

consumat alcool împreună cu medicamente. Bărbaţii şi persoanele vârstnice au nivelele cele mai
crescute ale alcoolemiei. Alte studii au arătat că indivizii alcoolici depresivi tind să caute
tratament mai frecvent decât aceia care nu sunt depresivi. Există o considerabilă comorbiditate
(60%) între depresie şi problemele cu alcoolul în cazurile de sinucidere. Intoxicaţia cu
medicamente este cauza morţii în 90% din cazurile de sinucidere şi este mult mai frecventă la
alcoolici datorită interacţiunilor letale produse de combinarea celor două droguri.
Drogurile cele mai frecvent folosite sunt antidepresivele (când pacientul a fost tratat cu
ele) şi tranchilizantele medii. Este evident că, atunci când medicii prescriu antidepresive, trebuie
să ia cele mai mari precauţii în ceea ce priveşte siguranţa pacientului, cum ar fi supravegherea
continuă a acestuia în timpul tratamentului.
II.5. ALCOOLISMUL CRONIC
Alcoolismului este consumarea frecventă a unei cantităţi variabile de băuturi alcoolice

timp mai îndelungat care determină dependenţă toxico-maniacă şi apariţia diferitelor tulburări
neuro-psihice.
Alcoolismul a fost definit prin trei factori:
 consumul excesiv de alcool
 deteriorarea psihică progresivă
 comiterea de acte antisociale
Dependenţa de alcool reprezintă o stare de intoxicaţie cronică caracterizată prin nevoia
imperioasă de a consuma alcool, dependenţă care poate fi atât fizică cât şi psihică.
Pentru dependenţă, s-au mai folosit termeni ca: toxicomanie, obişnuinţă. Dependenţa
psihică este precoce şi reprezintă impulsul psihic nestăpânit de a continua consumul de alcool
pentru realizarea unei senzaţii subiective de confort, de reducere a tensiunii psihice.
Dependenţa fizică este mai tardivă şi se traduce prin apariţia unui sindrom de sevraj, atunci când
a fost întrerupt sau redus brusc consumul de alcool.
În concluzie, dependenţa de alcool se caracterizează prin:
 dificultăţi în a controla comportamentul legat de consumul de alcool cu dorinţa impulsivă
de a consuma alcool
 toleranţa crescută la alcool cu creşterea dozelor
 neglijarea responsabilităţilor socio-profesionale şi familiale în favoarea timpului acordat
preocupării şi consumării băuturilor alcoolice
 apariţia unor afecţiuni somatice: hepatice, cardiace, digestive şi ale sistemului nervos şi
afecţiuni psihice
 apariţia stării de sevraj duce la reducerea sau încetarea bruscă, accidentală sau voită a
consumului de alcool.
Manifestări clinice şi morfopatologice

Sindromul de sevraj
Manifestările clinice ale sindromului de sevraj sunt:
A. sindromul de abstinenţă la alcool
Se caracterizează prin apariţia la un interval de câteva zile (uneori chiar 24 de ore) de la
reducerea sau încetarea consumului de alcool, la un pacient care anterior a abuzat de alcool, a
unei simptomatologii care include senzaţie de disconfort nedefinit, tremor fin şi distal al
membrelor, limbii, buzelor, pleoapelor, tremurăturile putând să se accentueze până la adevărate
mioclonii.
B. delirul alcoolic subacut (predelirium tremens)
Tabloul clinic constă din: tremurături cu caracteristicile celor din sindromul de abstinenţă
alcoolică, delir halucinator cu halucinaţii, cel mai frecvent vizuale, dar şi auditive, olfactive,
gustative şi mai rar tactile.
C. delirium tremens
Simptomatologia este mai intensă decât în cazul sindromului de abstinenţă şi a celui de delir
alcoolic subacut şi constă din: tremurături de intensitate mare, generalizate,cu disartrie, tulburări
de mers, tulburări de tonus muscular.
Tratamentul alcoolismului cuprinde:

1. Cura de sevraj şi corectarea tulburărilor metabolice
2 Cura de dezgust: tratamentul apetenţei alcoolice prin crearea unei rezistenţe faţă de
băuturile alcoolice.
3 Cura psihoterapeutică de susţinere
4 Post cura de securitate şi control
5 Cura de sevraj şi corectare a tulburărilor metabolice
II.6. SUICIDUL ÎN TULBURĂRILE DE PERSONALITATE

Cunoaşte o rată surprinzător de înaltă. Poate apărea fie în cadrul episoadelor depresive
apărute la un moment dat în evoluţia tulburării, fie este expresia unei tentative suicidale reuşită
dar iniţial veleitară, formală, de natură să argumenteze un şantaj.
TULBURĂRI DE PERSONALITATE
Tulburările de personalitate pot cunoaște o multitudine de forme, pot fi mai mult sau mai
puțin grave, însă în oricare dintre aceste situații afectează viața pacientului și a familiei acestuia.
Aceste tulburări sunt schiţate din copilărie, dar se cristalizează la adolescență şi însoţesc
persoana în cauză de-a lungul vietii. Ele se manifestă la nivel comportamental, dar subiectul nu
le recunoaște ca atare, provocându-i o incapacitate de integrare armonioasă la condițiile mediului
social.
Caracteristicile obișnuite ale pacienților cu tulburări de personalitate:
- modele de comportament cronice și durabile, nu episodice;
- blamarea constantă a altora;
- funcția socială și ocupațională tulburate;
- dependența sau independența excesivă;
- frecvent "dezamăgiți" de către partener;
- trecere de la subevaluare la supraevaluare;
- relații interpersonale tulburi sau instabile;
Clasificare
Din multitudinea de descrieri ale tulburărilor de personalitate, un model de clasificare se
prezintă astfel:
1. Tulburarea de personalitate de tip paranoid (prevalenţă mai înaltă la bărbaţi)
2. Tulburarea de tip paranoid se caracterizează prin orgoliu excesiv, neîncredere în oameni
și neînțelegerea motivației lor psihologice. Pacienții au o suspiciozitate nu numai
nejustificată, dar și inflexibilă în multe situații de viață, care nu este abandonată chiar
dacă i se prezintă contraargumente convingătoare care sunt invariabil ignorate.
3. Tulburarea de personalitate de tip schizoid (mai des întâlnită la bărbați și cu forme forme
clinice mai severe, comparativ cu femeile)
a. Se caracterizează prin incapacitatea de a forma relații sociale, evidențiate prin
absența căldurii sentimentelor, indiferenţa la aprecieri pozitive, la critică sau la
sentimentele celorlați. Grupul social îi percepe ca izolați, reci, lipsiți de tandreţe,
evitându-le apropierea.
4. Tulburarea de personalitate de tip disocial (rata pe sexe este net superioară bărbaților,
raportul bărbați/femei fiind de 3/1; tulburarea pare a fi asociată cu mediul urban, cu un
status socio-economic precar)
5. Tulburarea de personalitate de tip emoţional instabil (prevalenţa tulburării nu este cert
estimată, dar s-a constatat că este mai frecventă în țările occidentale, comparativ cu cele
orientale, la popoare latine, comparativ cu cele slave; pot apărea și alte complicații:
alcoolomanie, toxicomanie, depresie, suicid)
6. Tulburarea de personalitate de tip histrionic (prevalența este mai înaltă la femei; evoluția
prezintă o ameliorare a trăsăturilor în a doua parte a existenței)
7. Tulburarea de personalitate de tip anxios (evitant) (prevalența tulburării este de
aproximativ 0.5 - 1% din populația generală și de 10% din populația centrelor de sănătate
mintală; evoluția tulburării este continuă și ondulantă, fiind semnificativ influențată de
situații psiho-traumatizante și frustrante).
CAPITOLUL III
III.1. ROLUL ASISTENTEI ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR PSIHICI

A. Internarea pacientului în spital
Internarea bolnavului cu tentativă de suicid se face în clinica de psihiatrie sau la început
în secţia de urgență pentru a fi stabilizat. Internarea în spital a bolnavului se face pe baza
buletinului de identitate, a biletului de trimitere eliberat de: cabinet medical individual care
recomandă internarea sau de la medicul din ambulatoriul sau pe baza biletului de transfer eliberat
de alt spital. Cazurile grave vor fi primite fără bilet de transfer sau trimitere, bolnavii internaţi
fiind înscrişi în registrul de urgenţă. Acolo se completează foaia de observaţie cu datele de
identitate ale bolnavului şi datele anamnestice culese de la bolnav sau însoţitori.
În vederea examinării bolnavului de către medic, asistenta va ajuta bolnavul să se
dezbrace şi va asigura condiţii necesare unei bune derulări a examinării.
După stabilirea diagnosticului înainte de a ajunge în secţia cu paturi, bolnavul trece prin
serviciul de internare unde:
- va fi îmbăiat şi dacă e cazul deparazitat;
- hainele şi obiectele persoanle vor fi înregistrate în vederea înmagazinării pe perioada internării.
O primire adecvată în secţie diminuează stresul suferit de bolnav la internare şi uşurează
adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon introduce bolnavul în salonul indicat, îi
face cunoştinţă cu ceilalţi bolnavi, îl ajută să-şi aranjeze obiectele în noptieră, îl conduce pentru a
cunoaşte secţia, prezentându-i cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar, îi aduce la
cunoştinţă regulamentul de ordine interioară.
B. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

„În spitalele de psihiatrie, asigurarea condiţiilor de specialitate a bolnavilor are un rol
foarte important.
Bolnavii internaţi aici să se simtă cât mai confortabil, de aceea se vor asigura saloane de
zi cât şi saloane de noapte. Saloanele trebuie să fie de dimensiuni mici (2-3), să fie bine aerisite,
liniştite. Se va avea însă grijă ca prizele să fie bine izolate. De asemenea, ferestrele prevăzute cu
gratii, iar rezervele bolnavilor agitaţi sunt capitonate cu cauciuc moale şi sunt prevăzute cu
vizoare. De asemenea, secţia de Psihiatrie trebuie să asigure bolnavilor şi ateliere pentru
ergoterapie.
Pentru că bolnavii stau majoritatea timpului spitalizării în pat acesta trebuie să aibă
anumite calităţi: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de
confort ale bolnavului cât şi ale personalului de îngrijire, să-i permită bolnavului să se poată
mişca în voie, să nu limiteze mişcările. De asemenea, se va asigura schimbarea lenjeriei de pat de
câte ori este nevoie.
C. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi
De aceea, asistenta medicală are misiunea delicată de a controla în mod discret, de a
îndruma şi la nevoie, de a efectua, atunci când este cazul toaleta de dimineaţă şi seară. Astfel ea
va îndemna bolnavul să-şi spele faţa, gâtul, membrele superioare, regiunea axilară. De asemenea
să efectueze toaleta cavităţii bucale şi să-şi îngrijească părul. Dacă este cazul va atrage atenţia şi
asupra lenjeriei de corp să fie tot timpul curată şi îngrijită.
D. Observarea poziţiei pacientului în pat
Bolnavii psihici trebuie supravegheaţi în mod deosebit pentru a preveni conduite de auto
agresiune sau de violenţă faţă de ceilalţi pacienți. În cazul bolilor psihice bolnavii nu au o anume
poziţie în pat, dar foarte frecvent lenevesc în pat şi este necesară supravegherea poziţiei pentru a
preveni escarele. Se poate urmări poziţia bolnavului și pentru a sesiza eventualele modificări
survenite în timpul tratamentului.
De asemenea este foarte importantă de urmărit şi faciesul bolnavului. De cele mai multe
ori, la un neurastenic se poate observa foarte uşor un facies care trădează, oboseala, astenia de
care el se plânge. Este un facies puţin mobil, cu trăsăturile trase.
Urmărirea funcţiilor vitale este o sarcină foarte importantă pentru asistenta medicală, atât
pentru a urmări evoluţia bolii, cât şi pentru a urmări evoluţia tratamentului deoarece unele
medicamente pot influenţa aceste funcţii. Ele vor fi măsurate de două ori pe zi (dimineaţa şi
seara) şi vor fi notate în foaia de observaţie.
E. Măsurarea parametrilor vitali:

Măsurarea tensiunii arteriale:
Tensiunea arterială este forţa cu care sângele apasă pe pereţii arterelor prin care circulă.
Măsurarea periodică, uneori zilnică, a tensiunii este una dintre cele mai simple şi la îndemână
măsuri de prevenire a afecţiunile cardiace. Valorile tensiunii arteriale sunt de obicei mai scăzute
dimineaţa şi mai ridicate spre seară, mai scăzute vara şi mai ridicate iarna. Cele două valori ale
tensiunii arteriale (TA) sunt date de contracţia şi relaxarea inimii (sistolă, respectiv diastolă).
Valorile tensionale poartă numele de sistolică (valoarea cea mai mare) şi diastolică (valoarea cea
mai mică). În cazul unui adult, valorile presiunii arteriale situate sub nivelul de 140 de milimetri
coloană de mercur (prescurtat 140 mmHg) pentru sistolică şi 90 mmHg pentru diastolică sunt
cele considerate normale. În general, medicii consideră aceste valori ca un prag maxim admis. În
mod normal, tensiunea luată în picioare trebuie să fie puţin mai mare decât în poziţia culcat.
Valorile măsurate dimineaţa, la sculare, înainte de a mânca şi după perioada de odihnă de peste
noapte, este considerată tensiunea fundamentală. Valorile presiunii arteriale în cazul femeilor
însărcinate trebuie interpretate numai de către medic, deoarece sarcina poate influenţa mult
aceste valori. TA la limita superioară a normalului este 120-139/80-89 şi este considerată
prehipertensiune.
Pregătire materiale: aparat de măsurat tensiunea – tensiometru, stetoscop biauricular, pix
de culoare roşie, foaie de observație.
Măsurarea tensiunii arteriale se face astfel:
- Pacientul trebuie să fie în poziţie şezândă sau culcat, relaxat, fără să-şi încrucişeze
picioarele.
- Se poate măsura la un singur braţ sau la amândouă, se vor lua în considerare valorile cele
mai ridicate. La măsurările viitoare se va lua braţul la care s-a măsurat tensiunea cea mai mare.
- Se montează tensiometrul direct pe piele - Se începe insuflarea în tensiometru până la o
cifră adecvată, în funcţie de vârsta şi de înregistrările anterioare, apoi se eliberează lent aerul din
manşetă. Dacă se foloseşte stetoscopul, primul zgomot care se aude coincide valorii tensiunii
sistolice şi ultimul tensiunii diastolice.
Cu aparatele electronice valorile apar pe un ecran. Tensiunea arterială trebuie măsurată
de două ori.
Măsurarea temperaturii
Temperatura corporală sau valoarea temperaturii corpului se măsoară cu termometrul. În
mod normal temperatura corpului variază între 36,5 şi 37 grade Celsius dar pacienţii cu
alcoolism acut pot avea stări hipotermice. Măsurarea temperaturii corporale se face axilar, în
rect, eventual în cavitatea bucală.
Materiale necesare: termometru cu mercur sau electronic; pix de culoare albastră; foaie
de temperatură; comprese pentru ştergerea secreţiilor axilare; materiale pentru dezinfectarea
termometrului după utilizare: alcool sanitar, tampon de vată, sau diferite soluţii septice:
cloramină 1% . - materiale pentru dezinfectarea termometrului după utilizare: alcool sanitar,
tampon de vată, sau diferite soluţii septice: cloramină 1% .
F. Alimentaţia bolnavului
Alimentaţia bolnavului neurastenic este o alimentaţie activă. Ea trebuie să aibă în vedere
hrănirea substanţială a bolnavului cu atât mai mult cât aceştia suferă de foarte multe ori de o
lipsă a poftei de mâncare. Bolnavii psihici au un regim alimentar normal. Se vor suprima, însă
alcoolul, condimentele şi excesul de carne sau de conserve. Bolnavul va avea mai multe mese pe
zi, uşoare şi dese. Alimentaţia va fi bogată în legume şi fructe, care să-i asigure un aport mărit de
vitamine, în special vitamina A, B1, B6, C. Pot apărea probleme cu deficitul de alimentaţie, și
atunci bolnavul va fi stimulat sau ajutat să mănânce.
G. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului
1. În spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant fiind consemnate în
rubrica ,,tratament,, din foaia de observaţie, cu data calendaristică, forma de prezentare (fiolă,
tablete) doză pe 24h, calea de administrare, doza unică şi orarul. La indicaţia medicului asistenta
medicală administrează medicamentele prescrise, ţinând cont de regulile de administrare a
medicamentelor.
Hidratarea parenterală este pentru prevenirea deshidratării şi a dezechilibrului

electrolitic.
Perfuzia - introducere pe cale parenterală (intravenoasă), picătură cu picătură, a soluţiilor

medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică și volemică a organismului. Introducerea
lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct în venă, prin canule de material plastic ce
se introduc transcutanat prin lumenul acelor (acestea apoi se retrag) sau chirurgical, prin
evidențierea venei în care se fixează o canulă de plastic ce se menține chiar câteva săptămâni
(denudare venoasă).
Scop: hidratarea și mineralizarea organismului; administrarea medicamentelor la care se
urmărește un efect prelungit; depurativ - diluând și favorizând excreția din organism a produșilor
toxici: completarea proteinelor sau altor componente sangvine, alimentație pe cale parenterală.
Pregătirea materialelor necesare:
- tavă medicală acoperită cu un câmp steril; trusa pentru perfuzat soluții ambalată steril;
soluții hidrante în sticle închise cu dop de cauciuc și armătură metalică sau în pungi originale de
material plastic, riguros sterilizate și încălzite la temperatura corpului; garou de cauciuc; tăviță
renală; stativ prevăzut cu brățări cu cleme pentru fixarea flacoanelor; 1 - 2 seringi Luer de 5 - 10
cm cu ace pentru injecții intravenoase și intramusculare sterilizate; o pernă muşama; 1-2 pense
sterile; o pensă hemostatică; casoletă cu câmpuri sterile; casolete cu comprese sterile; substanțe
dezinfectante; alcool; tinctură de iod; romplast; foarfece; vată.
Se pregătesc instrumentele și materialele necesare. După care se scoate tifonul sau
celofanul steril de pe flacon. Se desface aparatul de perfuzie şi se închide prestubul. Se
îndepărtează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu el prin dopul flaconului. Se închide
cu pensa hemostatică, imediat sub ac tubul de aer, se îndepartează teaca protectoare de pe ac şi se
pătrunde cu acesta în flacon, prin dopul de cauciuc, fără să se atingă trocarul. Se suspendă
flaconul pe suport. Se fixeaza tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de romplast. Se
îndepărtează pensa hemostatică, deschizând drumul aerului în flacon. Se îndepărtează teaca
protectoare de pe capătul portac al tubului, se ridică deasupra nivelului substanţei
medicamentoase din flacon şi se deschide uşor prestubul, lăsând să curgă lichidul în dispozitivul
de perfuzie, fără ca picuratorul să se umple cu lichid. Se coboară progresiv portacul, până când
tubul se umple cu lichid, fiind eliminate complet bulele de aer. Se ridică picuratorul în poziţie
verticală şi se închide prestubul, aparatul rămânând atârnat pe stativ.
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului. I se explică bolnavului necesitatea tehnicii. Se
aşează bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebraţul în extensie şi pronaţie. Se
aşează sub braţul ales o pernă tare, acoperită cu muşama şi câmp steril.
Efectuarea perfuziei
Spălarea pe mâini cu apă şi săpun. Se examinează calitatea şi starea venelor. Se aplică
garoul de cauciuc la nivelul braţului. Se dezinfectează plica cotului cu alcool. Se cere bolnavului
să închidă pumnul şi se efectuează puncţia venei alese. Se verifică poziţia acului în venă, se
îndepărtează garoul şi se adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac. Se deschide prestubul,
pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se reglează viteza de scurgere a lichidului de
perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcţie de necesitate. Se fixează cu leucoplast amboul acului
şi porţiunea tubului învecinat acestuia, de pielea bolnavului Se supraveghează permanent starea
bolnavului şi funcţionarea aparatului. Dacă este necesar se pregăteşte cel de-al II-lea flacon cu
substanţa medicamentoasă, încălzindu-l la temperatura corpului. Înainte ca flaconul să se
golească complet, se închide prestubul pentru a împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi se
racordează aparatul de perfuzie la noul flacon. Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului
să curgă; operaţia de schimbare trebuie să se petreacă cât mai repede, pentru a nu coagula
sângele refulat din ac şi se reglează din nou viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat. Înainte de
golirea flaconului se închide prestubul, se exercită o presiune asupra venei puncţionate cu un
tampon îmbibat în soluţie dezinfectantă şi printr-o mişcare bruscă, în direcţia axului vasului, se
extrage axul din venă. Se dezinfectează locul puncţiei cu tinctură de iod, se aplică un pansament
steril şi se fixează cu romplast.
Reorganizarea locului de muncă. Seringa, acele, aparatul de perfuzat se aruncă conform
normelor. Se notează în foaia de observaţii data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat
perfuzia.
Recoltarea produselor biologice şi patologice
Regulile de bază în aplicarea precauţiilor universale:
 Considerarea că toţi pacienţii sunt potenţiali infectaţi;
 Considerarea că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV şi
HBV;
 Considerarea că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după
utilizare.
 Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicală le are în îngrijirea
bolnavilor îl reprezintă şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi patologice.
Examenul de urină
„După toaleta organelor genitale externe se recoltează 150 ml de urină.
Evacuarea conţinutului gastric şi intestinal
Evacuarea conţinutului gastric și intestinal se face prin:
- Provocarea de vărsături;
- Spălătură gastrică;
- Administrarea de purgative.
Se recomandă ca înainte de aplicarea acestor măsuri sa se administreze per oral antidotul
chimic care precipită toxicul.
Provocarea de vărsături
Este cea mai rapidă metodă care poate fi aplicată imediat în orice loc. Înainte de a
provoca vărsătura, pentru că aceasta să fie eficace, este obligatoriu să administrăm bolnavului:
- Apă potabilă sau alte lichide ( lapte, albuş de ou bătut de la cel puțin 10 ouă, sucuri de
fructe sau suspensie de cărbune medicinal)
- Cantitatea de lichid administrată este de maximum 300 ml pentru o porţie. O porţie mai
mare ar putea ca în timpul efortului de vărsături să deschidă pilorul şi să propulseze o cantitate
de lichid toxic în intestin. La fiecare pahar de lichid călduț se mai poate adăuga o lingură de sare
de bucătărie (soluția călduță de clorură de sodiu având acţiune emetizantă prin exercitarea
receptorilor mucoasei gastrice)
- După administrarea lichidului urmează provocarea vărsăturii prin iritarea mecanică a
fundului gâtului, iritarea bazei limbii, a vălului palatin și a peretului posterior al faringelui cu un
apăsător de limbă.
- După eliminarea conţinutului gastric prin vărsatură se repetă manevra până se ajunge la
o cantitate totală de 3-4 l de lichid. Administrarea de lichide și provocarea de vărsături este
indicată îndeosebi la domiciliul bolnavului sau la locul accidentului şi în cabinetele medicale
unde nu există condiţii pentru spălătură gastrică.
Contraindicaţiile provocării de vărsături: în stări comatoase (pericol imediat de asfixie
prin aspiraţia conţinutului gastric); la cardiaci (poate provoca colaps); la vârstnici aterosclerotici
și hipertensivi (pericol de hemoragie cerebrală); la emfizematoşi (pericol de pneumotorax), la
gravide (pericol de declanşare a travaliului); în convulsii (sau în ingestia de substanţe
convulsivante); în ingestia de derivaţii de petrol (pericol de pneumonii chimice prin aspiraţie).
Este o măsură terapeutică esențială, care trebuie aplicată imediat (exceptând

contraindicaţiile) mai ales în primele patru ore de la ingestia substanţei toxice, sau chiar şi după
10-12 ore.
În caz de intoxicaţii cu barbiturice, chiar la 24 de ore, deorece unele tablete sunt
insolubile, sau se dizolvă foarte lent. În felul acesta bolnavul se poate afla sub pericolul unui stop
cardio-respirator, în funcţie de timpul de resorbţie a comprimatelor, dacă nu se evacuează
stomacul.
Material necesar:
- sonde gastrice (tub Faucher sau sonde de dimensiuni mai mici);
- depărtător de maxilare;
- o pâlnie; o seringă Guyon;
- găleată pentru colectarea lichidului;
- lichid de spălătură.
Bolnavul în stare de veghe aşezat pe un scaun va fi imobilizat, pentru a preveni scoaterea
tubului; se scot protezele dentare unde este cazul. Înainte de introducerea sondei, se măsoară pe
sondă distanţa de la arcada dentară la vârful apendicelui xifoid, distanță care va fi marcată pe
sondă cu leucoplast. Sonda va fi unsă cu substanță lubrifiantă (ulei de parafină) şi se introduce în
stomac până la semnul marcat cu leucoplast.
Atenţie: Pentru a se asigura că sonda a ajuns în stomac şi nu în trahee, introducem
capătul liber al acesteia într-un pahar cu apă. Dacă se produce barbotaj în timpul expiraţiei,
atunci sonda se află în trahee şi o scoatem. Odată sonda ajunsă în stomac, se adaptează la capătul
acesteia o seringă Guyon, plină cu apă potabilă. Apa se va introduce în stomac şi apoi se va
aspira conţinutul gastric (pentru determinări toxicologice de laborator). Se scoate seringa și se
adaptează o pâlnie, în care se toarnă apă potabilă călduță şi o suspensie de cărbune medicinal în
apă. Cantitatea odată introdusă (300-500 de ml de porție), se provoacă vărsătura prin mişcarea
tubului în sus şi în jos.
Lichidul introdus în stomac poate fi extras prin sifonaj. Se repetă administrarea unei noi
cantităţi de lichid urmată de extragerea acestuia până se ajunge la o cantitate totală de 3-5 litri.
Spălătura gastrică este contraindicată la cei care au ingerat substanţe corosive (pot fi provocate
hemoragii sau perforaţii ale esofagului şi stomacului). Unii toxicologi admit spălătura gastrică şi
în intoxicaţii cu substanţe corosive, dar nu mai târziu de 30 de minute de la ingestie, folosind în
acest scop tuburi de calibru redus.
Alte contraindicaţii: convulsii, bolile cardiovasculare, aritmiile, sarcină, bolile ale S.N.C.,
laringospasmul. Riscul major al spălăturii gastrice la semiconștienţi, somnolenţi, comatoși, este
aspirarea bronșică a conţinutului, cu sindrom Mendelson și consecință gravă
(bronhopneumopatie acută gravă de aspiraţie). La aceștia, spălătura gastrică se face după
intubația traheală.
H. Externarea bolnavului
Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul curant şi şeful de secţie.
Asistenta va aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care le va pune la dispoziţia
medicului de salon. Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecării, pentru a-i putea asigura
alimentaţia până în ultimul moment. Asistenta cu 2-3 zile înaintea ieşirii din spital, va anunţa
familia bolnavului şi va da explicaţiile primite de la medic, cuprinse în biletul de ieşire. Va
lămuri în special prescripţiile referitoare la tratamentul medicamentos, dacă bolnavul şi-a însuşit
în mod corespunzător tehnicile necesare pentru tratamentul la domiciliu şi va insista ca la data
indicată să se prezinte la control. Asistenta va însoţi bolnavul până la magazia cu efecte, unde îl
va ajuta să primească hainele şi va lua de la bolnav efectele spitalului. Înainte de externare
asistenta medicală va verifica, dacă bolnavul are biletul de ieşire şi reţetele pentru tratamentul
prescris.
III.2. ÎNGRIJIRI DE NURSING SPECIFICE BOLNAVILOR PSIHICI
În prezentul capitol vor fi prezentate câteva din problemele cele mai frecvente întâlnite
de către asistentul medical în secția de Psihiatrie, referitoare la alimentația, tentativa de suicid,
agresivitatea pacientului cu probleme psihice și acțiunile de îngrijire adaptate fiecărui caz.
Problema de îngrijire 1
Consumul inadecvat de alimente și lichide. În caz contrar situaţia ar putea duce la
deshidratare sau pierdere în greutate
Scopurile îngrijirii
Pacientul să consume suficiente lichide şi hrană, greutatea corpului devenind normală.
Acţiunea de îngrijire
- Să se ofere pacientului cantităţi mici de lichid şi hrană, de mai multe ori pe zi.
- Să se serveasca pe cât posibil mesele împreună cu pacientul.
- Să se menţină pe cât posibil echilibrul între mâncare şi băutură.
- Totul să se organizeze structurat, într-un program zilnic.
Bolnavul nu este în stare să lege sau să întreţină relaţii pentru că nu se mai simte valoros
şi nu vrea să fie o povară pentru altul
Pacientul trebuie să devină capabil de a întreţine relaţii şi contacte cu alţii şi de a-şi
considera contribuţia ca fiind valoroasă.
- Preîntâmpinăm ca pacientul să se izoleze complet de activitatea (socială) de grup, îl lăsăm să
participe la mese, orele de ceai/cafea, implicăm eventual ceilalţi pacienţi în îngrijirea lui.
- Să se răspundă la întrebările familiei, şi să se încurajeze contactul familiei cu pacientul.
Pacientul are gura uscată şi o senzaţie de sete.
Bolnavul să consume suficiente lichide şi să-şi clătească gura regulat, ceea ce face să nu
mai aibă senzaţia de gura uscată şi de sete.
- Să se creeze condiţii ca pacientul să poată să-şi clătească gura şi să bea (să se ofere cele
necesare de băut, băuturi în frigider, să se ceară familiei să aducă băuturi suplimentatre).
- Să se ofere pacientului în mod regulat de băut şi să fie stimulat să bea.
Pacientul nu este deloc sau aproape deloc în stare să se îngrijească igienic.
Bolnavul să devină capabil să se îngrijească, adică să se spele (zilnic) şi să se îmbrace
cu haine curate.
- Pacientul să fie stimulat zilnic să se spele/îmbrace.
- Să se folosească timp suficient pentru aceasta, pentru că funcţionarea globală este înceată şi dă
posibilitatea de a se lega un contact mai strâns cu pacientul, să se programeze timp suplimentar
în programul zilnic structurat.
- A se da posibilitatea pacientului să-şi dea seama că poate să facă ceva.
- În caz extrem a se prelua activităţile de îngrijire.
Pacientul are probleme cu somnul (adoarme greu, doarme agitat, se scoală devreme) pentru că
stă mult în pat în timpul zilei sau este “prizonierul” propriilor stări depresive.
Normalizarea ritmului somn/veghe.
- A nu se lăsa pacientul să stea mult în pat în timpul zilei.
- Oferirea de activităţi, stimularea să se ridice din pat (să fie inclus într-un program structurat de
zi).
- Pacientul primeşte deseori somnifere, a se avea grijă ca să le ia, şi se observă efectul.
Pacientul este agitat pentru că este “hărţuit” de gânduri şi sentimente depresive
Bolnavul devine capabil să se concentreze asupra activităţilor sale şi să-şi manifeste (exprime)
sentimentele şi ideile (chiar şi pe cele cu caracter depresiv).
- Să se însoţească pacientul în activităţile sale zilnice, structurate (acestea să fie incluse într-un
program organizat).
- Să se stabilească un contact cu pacientul prin întreprinderea unor activităţi împreună cu acesta,
să se încerce a se lega neforţat o discuţie, doar dacă bolnavul simte nevoia.
- Aprecierea efectului discuţiilor despre idei și sentimente. Dacă pacientul se cufundă şi mai mult
prin aceasta în depresia lui nu continuă discuţia ci se stimulează în activităţi concrete.
Bolnavul are idei de sinucidere spunând (sau nu) că vrea să-şi ia viaţa.
- Bolnavul trebuie să devină capabil să-şi exprime ideile/sentimentele suicidale.
- Trebuie create condiţii care să împiedice încercarea de sinucidere.
- Să se facă discutabile ideile şi sentimentele suicidale ale pacientului.
- A se controla dacă se iau medicamentele.
- Să se discute sinuciderea cu pacientul, să nu existe nimic secret despre asta.
- Dacă pacientul nu se exprimă în legătură cu sinuciderea să se urmărească activitatea sa
nonverbală, de exemplu tendinţa de a se izola etc.
Pacientul este haotic în comportament şi turbulent.
- Bolnavul trebuie să devină capabil să se controleze, să nu mai fie turbulent şi să aibă un
comportament organizat.
- Să i se ofere un program structurat de activităţi, conceput în mod răspunzător.
- Să fie îndrumat direct în executarea programului respectiv.
- Să i se explice clar ceea ce trebuie să facă.
- Să i se acorde îngrijiri, izolat în situaţiile de nelinişte extremă.
Pacientul are un ritm de zi/noapte tulburat, doarme puţin sau deloc şi-i deranjează pe
ceilalţi bolnavi.
Reglarea ritmului zi/noapte, astfel încât să nu-i mai deranjeze pe ceilalţi bolnavi.
- Pacientul să fie lăsat să doarmă separat, eventual îngrijire izolată.
- Preîntâmpinarea ca pacientul să se odihnească prea mult în timpul zilei, ţinându-se cont de
acest lucru în programul zilei.
- Să se afle motivul neliniştii de pe timpul nopţii, eventual să se discute cu pacientul pentru a afla
temerile/tensiunile sale. A se administra eventual medicamente, a se observa efectul acestora.
Pacientul nu-şi poate menţine firul gândirii (prezintă “fugă de idei”), reacţionează la
toate excitaţiile şi este haotic în contactele cu ceilalţi.
Bolnavul să se poate concentra şi poate menţine contactul cu ceilalţi .
- Pacientul să fie îngrijit, izolat într-un mediu lipsit de excitanţi.
- Să fie atenționat când are “fuga de idei” şi să încerci să-l readuci la subiectul discuţiei.
- Corectarea pacientului în ce priveşte atitudinile sale din viaţa de zi cu zi.
- Oferirea de activităţi concrete (programul de zi).
Pacientul prezintă manifestări necuvenite (umblă gol, înjură, are un comportament
antisocial).
Pacientul îşi modifică în bine comportamentul astfel încât relaţia lui cu persoanele din mediu se
ameliorează.
- Protejarea pacientului, pacientul vorbind despre comportamentul său, indicarea clară a
graniţelor.
- Îndepărtarea pacientului din grup dacă nu poate fi corectat (îngrijire izolată).
- A se căuta/afla care este cauza comportamentului său.
Pacientul reacţionează agresiv la cei din jur; el are sentimentul că este împiedicat de
ceilalţi.
Bolnavul se linişteşte, nu mai reacţionează agresiv şi devine capabil să discute civilizat
nemulţumirile sale.
- Preîntâmpinarea/escaladarea comportamentului pacientului distrăgându-i atenţia la timp.
- Ia pacientul în serios, explică-i ceea ce faci, dă-i ocazia să reacţioneze.
- Fixează graniţe clare, spune ce este tolerat şi ce nu.
- Discută cu pacientul motivele agresiunii sale, menţine contactul cu bolnavul.
- Crearea de reguli clare despre vizită, şi văzut dacă trebuie însoţit vizitatorul.
Pacientul are tremurături şi tonusul muscular este crescut dând impresia de rigiditate ca
urmare a medicaţiei psihotrope.
Dispariţia simptomelor extrapiramidale neuroleptice.
- Pacientul să fie informat despre eventuale efecte secundare ale medicaţiei psihotrope.
- Să se observe efectele secundare ale folosirii medicaţiei psihotrope, urmărindu-se atitudinea şi
mişcarea pacientului.
- Să se raporteze doctorului, să se caute posibilităţile prin care efectele secundare ale
medicamentelor psihotrope pot fi înlăturate.
Pacientul este hiperactiv şi manifestă un comportament haotic ca urmare a fricii şi a
neliniştii interne. El nu este în stare să se controleze sau manifestă tendinţă de izolare.
Bolnavul se linişteşte şi devine capabil să întreprindă activităţi într-un mod ordonat.
- Să se ofere îngrijire într-o secţie cu pacienţi puţini.
CAPITOLUL IV
PLANURI DE ÎNGRIJIRE ALE PACIENŢILOR CU TENTATIVĂ DE SUICID

IV.1. Caz numărul I
Plan de îngrijire al pacientului cu tentativă de suicid (autoagresiune) pe fond
etanolic
Nume şi prenume: P.V.

Vârstă: 41 ani
Sex: masculin
Ocupaţia: portar
Naţionalitatea: română
Religia: ortodox
Alergii: nu prezintă
Proteze: nu are
Comportamente: fumător 15 - 20 ţigări/zi, consumator de alcool, neagă consumul de
droguri.
Diagnostic de internare: tentativă de suicid prin autoagresiune
Motivele internării:
- Tentativă de suicid prin crearea de plăgi la nivelul abdomenului și pe fața anterioară a
antebrațelor
- Iritabilitate
- Agresivitate
- Agitaţie psihomotorie.
Antecente heredocolaterale, fiziologice şi patologice:
 bolile primei copilării, internat în urmă cu 5 ani cu diagnosticul de ulcer duodenal.
Condiţii de viaţă şi muncă:
 locuieşte cu familia sa, soţia şi un fiu, într-un apartament cu două camere.
Istoricul bolii:
Pacient de 41 de ani, cunoscut secţiei de psihiatrie de acum 4 ani când a fost internat
pentru o tulburare afectivă mixtă pe fond toxico-carenţial. Domnul P.V. afirmă că ingeră băuturi
alcoolice de mai mulţi ani, prima internare fiind în anul 2000, de când se internează anual pentru
tratament. A încercat să renunţe la alcool, dar de 6 luni a reînceput să consume băuturi alcoolice
tari, ajungând la 1 litru pe zi. De asemenea se alimentează puţin, afirmă că are repulsie faţă de
alimente pentru că îi provoacă greaţă şi îi irită stomacul. În ultima săptămână acuză insomnii,
este agitat psihomotor, faciesul este congestionat.
Examen de boli interne:
Obiectiv: examen clinic în limite normale
Biologic: ficat mărit de volum
Diagnosticul: steatoză hepatică toxică, anemie uşoară
Recomandări: Esenţiale 3 x 1 comprimate pe zi, 3 luni
Examen psihologic:
Consultări: dizarmonic ansamblul structural în contextul toxicofiliei etanolice.
Actualmente dispoziţie depresivă severă cu nivelul de anxietate severă (după scara Beck) cu
nivel de anxietate severă (scara STAI).
- dificultăţi adaptive socio-profesionale şi familiale
- toleranţa scăzută la frustrare cu marcate tendinţe de interpretare, izolare de societate,
trăirea dureroasă a solitudinii.
- multiple preocupări hipocondriac-cenestapate şi tendinţe psihastene
- inabilităţi în gestionarea conflictelor cu gânduri de inutilitate existenţială, fără idei
suicidale. Tendinţa de a amplifica importanţa evenimentelor negative.
Examen psihiatric:
Facies cu note triste, mimică şi gestică hipomobile.
Discretă disartrie, tremor al membrelor superioare, consum etanolic abuziv în
antecedente psihiatrice sau confuzii onirice, neagă sevraje complicate.
Anxietate marcată, dificultăţi de controlare, dismnezii de fixare şi evocare disproxexie,
randament util diminuat.
Labilitate emoţională, toleranţă scăzută la frustrare cu crize de scurt circuit.
Tulburări hipnice mixte, apetit mult redus cu scădere în greutate.
Consult neurologic:
Subiectiv: pacient cunoscut cu un consum cronic etanolic.
Diagnostic: Tentativă de siucid prin autoagresiune, polineuropatie senzitivo-motorie a
membrelor inferioare pe fond toxic carenţial.
Pacientul este internat pe urgență prezentând tăieturi de cuțit pe brațe și pe abdomen, de
dimensiuni mici, ce nu pun în pericol viața, în stare avansată de ebrietate, este pansat și
reechilibrat hemodinamic fiind trimis apoi pe secția de Psihiatrie pentru consult de specialitate.
Examinări de laborator
LOW NORMAL HIGH UNITS REFERENCE RANGE

Glucoză 91 mg/d/ 70 – 118
Uree 34 mg/d/ 15 - 55
Creatinină 0,8 mg/d/ 0,5 - 1,5
Colesterol 164 mg/d/ 140 - 240
Trigliceride 145 mg/d/ 50 – 180
G:P:T: 44 I.U/ | 6 –50
G.O.T. 50 I.U/ | 8 – 42
G.G.T. 41 I.U/ | 6 - 40
ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE PRIVIND

CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE
Nevoia Manifestări de Manifestări de dependență
independență
1.Nevoia de a respira și a Nevoie afectată Frecvența respiratorie 25-30
avea o bună circulație r/min., dispnee tip polipneic
TA-110/70mm Hg, AV-100
p/min
2.Nevoia de a bea și a Nevoie afectată Greaţă,vărsături
mânca
3.Nevoia de a elimina Nevoie afectată Pacientul la internare nu
prezintă dificultate de a micţiona
şi defeca.
Odată cu intrarea lui în sevraj
etanolic la aceste forme de
eliminare se adaugă şi diaforeza,
pierderi patologice prin polipnee
şi cele din perioada febrilă
(pacientul având o temperatură
de 38,30 C).
4.Nevoia de a se mișca și a Nevoie afectată Mers ebrios - tremurături ale
avea o bună postură membrelor
5.Nevoia de a dormi, a se Nevoie afectată Somn redus, prezintă insomnii.

odihni Pe timpul zilei este agitat din
cauza oboselii accentuate fiind
liniştit sub doza de neuroleptice
şi tranchilizante.
6.Nevoia de a se îmbrăca și Nevoie afectată Pe tot parcursul internării,
dezbrăca pacientul a fost ajutat în
satisfacerea acestei nevoi din
pricina transpiraţiei existând
riscul apariţiei escarei.
7.Nevoia de a-și menține Nevoie afectată În timpul sevrajului temperatura
temperatura în limite corpului a fost de 38,30 C. Se
normale încearcă o scădere a acesteia
prin administrarea de antibiotice
injectabile și supozitoare,
antitermice.
8. Nevoia de a fi curat Nevoie afectată Pe tot parcursul internării,
pacientul a fost ajutat în
satisfacerea acestei nevoi din
pricina transpiraţiei existând
riscul apariţiei escarelor.
9.Nevoia de a evita Nevoie afectată Risc de suicid
pericolele Pe tot parcursul sindromului de
sevraj, pacientul prezintă
halucinaţii şi este confuz,
iritabilitate şi agitaţie
psihomotorie, ceea ce duce la
afectarea integrităţii fizice.
Risc de accidente,
comportament agresiv
10.Nevoia de a comunica Nevoie afectată În timpul perioadei de sevraj,
pacientul nu era comunicativ şi
sociabil, prezentă dezorientare
temporo-spaţială. Era agitat şi
iritabil în prezenţa apropiaţilor şi
cadrelor medicale.
11.Nevoia de a acționa după Nevoie afectată Pacientul a declarat că se simte
frustrat datorită sentimentului de
credințele și valorile sale inutilitate pe care îl trăieşte.
12.Nevoia de a se realiza Nevoie afectată Pacientul este satisfăcut de
munca sa, dar din cauza bolii
sale nu-şi mai poate realiza
sarcinile impuse de locul de
muncă.
13.Nevoia de a se recrea Nevoie afectată Pacientul este satisfăcut de
munca sa, dar din cauza bolii
sale nu-şi mai poate realiza
sarcinile impuse de locul de
muncă.
14.Nevoia de a învăța Nevoie afectată Deficit de cunostinţe
Probleme:
1. Dezechilibru nutriţional, hidro-electrolitic şi acido-bazic legat de sevrajul etilic

manifestat prin: greţuri, scădere ponderală, deprinderi alimentare deficitare.
2. Alterarea respiraţiei din cauza stării de agitaţie psiho-motorie manifestată prin
dispnee de tip polipneic (25 - 30 respiraţii/min.)
3. Alterarea somnului din cauza orelor puţine de somn manifestată prin insomnie,
agitaţie în timpul zilei şi a consumului abuziv de alcool.
4. Hipertermie din cauza stării de sevraj manifestată prin febră moderată, 38,30C.
5. Lipsa autonomiei în acordarea îngrijirilor igienei din cauza stării de agitaţie psiho-
motorie manifestată prin necoordonarea mişcărilor.
6. Alterarea comunicării la nivelul senzorial, intelectual, afectiv din cauza agitaţiei
psihomotorii manifestată prin halucinaţii, anxietate, dezorientare temporo-spaţială.
7. Insuficiente cunoştinţe despre boală.
8. Anxietate. Dispoziţie depresivă, randamentul util diminuat, scăderea interesului şi a
plăcerii.
9. Diminuarea interesului față de efectuarea activităților cotidiene datorită consumului
de alcool.
10. Deficit de autoîngrijire datorită folosirii alcoolului și datorită agitației psihomotorii.
Manifestări de dependență (semne și simptome)
- tulburări ale stării de conștiență în perioada sevrajului

- tulburări de gândire (sentiment de vinovăție )
- tulburări de memorie
- tulburări ale dispoziției (depresie)
- tulburări afective
- tulburări de voință (activități nefinalizate)
- tulburări de activitate (agitație psihomotorie)
- tulburări de comunicare (verbală sau scrisă)
- tulburări de comportament instinctual (diminuarea instinctului alimentar)
- tulburări organice (creier, ficat)
Intervenții delegate:
Pacientului i se recoltează probele biochimice indicate de medic.
I se administrează zilnic (la indicația medicului) lichide, medicamente.
Se vor corecta carenţele vitaminice.
Tratament
- Glucoză 5% 5oo ml
- B1 2 f. i.m.
- B6 1 f. i.m.
- Aspatofort 2 f. Perfuzabil
- Imodium 1 tb
- Diazepam 1 f. 10 mg. i.m.
- Tiapridal 1 f. 10 mg. i.m
- Carmabazepină 200 mg. 2 tb.
- Silimarină 2 tb.
Îngrijirea pacientului cu tentativă de suicid prin autoagresiune.

Cazul I
Nume P. Prenume V.
DIAGNOSTIC MEDICAL: TENTATIVE DE SUICID PRIN AUTOGRESIUNE
PE FOND ETANOLIC
Diagnostic nursing: Pacientul prezintă toate cele 14 nevoi fundamentale afectate
SURSA DE MANIFESTĂRI INTERVENȚII
NEVOIA PROBLE DIAGNOSTI
DIFICULTA DE OBIECTIVE AUTONOME ȘI EVALUARE
AFECTATĂ MA C NURSING
TE DEPENDENȚĂ DELEGATE
Alterarea AUTONOME
respiraţiei din -supraveghează
cauza stării de comportamentul
agitaţie psiho- bolnavului
1. NEVOIA DE motorie -măsoară R .P T.A.
Pacientul să
A AVEA O Alterarea Psihologic; -tahipnee manifestată -așează bolnavul în R 25-30 r/min
aibă 16-18
BUNĂ respiraţiei anxietate -anxietate prin dispnee decubit dorsal P=96
r/min
RESPIRAȚIE de tip DELEGATE
polipneic 25 - -administrează la
30 indicația medicului
respiraţii/minu Glucoză 5% ,diazepam
t 1fiola
2. NEVOIA DE Alimentație Biofiziologice Greață,vărsături Alterarea stării Pacientul să se AUTONOME Pacientul prezintă o stare de
A BEA ȘI A inadecvată : de nutriție prin alimenteze -alimentează pacientul subnutriție la internare,70
MÂNCA -intoxicație deficit corespunzător -asigură condițiile de kg, la 1,88m și 40 ani, este
alcoolică -inapetență Să se hidrateze mediu necesare servirii hrănit corespunzător pe
Psihologice: corespunzător mesei parcursul internării și ajunge
-anxietate -alimentează pacientul la 71kg
în cantități mici și dese
-hidratează pacientul cu
2 l lichide zi
-conștientizează
Pagina 54
pacientul asupra
importanței regimului
alimentar în menținerea
sănătății
DELEGATE
-administrează la
indicația medicului
perfuzia cu Glucoză 5%
500 ml, vit B1, B6
AUTONOME
-liniștirea bolnavului și
ajutorul acestuia în
timpul vărsăturilor
Alterarea -greață -se oferă un pahar cu Pacientul prezintă vărsături
3. NEVOIA DE Vărsături -combaterea
parenchimului -apatie -vărsături apă să-și clătească gura în prima zi, care se reduc și
A ELIMINA alimentare vărsăturilor
hepatic -anxietate după vărsături dispar din ziua a treia.
DELEGATE
-administrează la
Omeran 3tb/zi
4. NEVOIA DE Dificultăți Intoxicație Mers ebrios Diminuarea Pacientul să nu AUTONOME Pacientul prezintă la
A SE MIȘCA în a se alcoolică -tremurături ale mobilității aibă dificultăți -Supraveghează internare mers ebrios care se
ȘI A AVEA O mișca Sindrom de membrelor fizice de mișcare pacientul modifică apoi în tremurături
BUNĂ sevraj -Ajută pacientul în ale membrelor și capului în
Pagina 55
efectuarea mișcărilor
-Îl sprijină în timpul
deplasărilor
zilele din care intră în sevraj
POSTURĂ - durere DELEGATE
-Administrează la
Tiapridal 1f 10mg i.m
AUTONOME
-ajută pacientul să-și
planifice activitățile
cotidiene
-observă și notează
În prima zi pacientul a
calitatea, orarul
dormit 12ore
somnului
-zilele 2,3,4,5 prezintă un
-anxietate -program de -întocmește un program
5. NEVOIA DE Dificultatea -ore somn agitat, fragmentat, fără
-durere -insomnie odihnă și somn de odihnă
A DORMI ȘI A de a se insuficiente de a avea numărul de ore
-stare de -somn perturbat odihnitor corespunzător
SE ODIHNI odihni somn necesar
agitație DELEGATE
-în zilele următoare calitatea
-administrează la
somnului s-a îmbunătățit,
pacientul odihnindu-se
Diazepam 1f. i.m.
-administrează la
Carbamazepină 200
mg. 2 tab
Pagina 56
-pacientul să se AUTONOME
-schimbarea lenjeriei de corp
-durere -mișcarea cu -schimbarea poate îmbrăca -ajută bolnavul să se
6. NEVOIA DE Dificultate se face cu dificultate în
-anxietate greutate a cu greutate a și dezbrăca schimbe
A SE de a se primele 3zile
-starea de membrelor lenjeriei de autonom -explică bolnavului că
ÎMBRĂCA ȘI îmbrăca și -în următoarele zile
ebrietate inferioare corp -pacientul să este important să fie
DEZBRĂCA dezbrăca bolnavul este capabil de a se
fie îmbrăcat cu îmbrăcat cu pijamale
îmbrăca și dezbrăca singur
lenjerie curată curate
AUTONOME
-măsoară temperatura
zilnic
-pacientul să -în zilele3,4,5 pacientul
-aerisește camera
7. NEVOIA DE aibă prezintă hipertermie din
-diaforeză -asigură îmbracaminte
A MENȚINE temperatura cauza stării de sevraj,
-creșterea -febră lejeră
TEMPERATU -proces corpului manifestată prin febră
hipertermie temperaturii peste moderată 38,3 -aplică comprese reci
RA ÎN inflamator normală moderată 38,3 C
limitele C DELEGATE
LIMITE aproximativ -în zilele următoare
normalului -administrează
NORMALE 37 grade C temperatura ajunge între
medicația
37-38 grade C
recomandatată de
doctor; Algocalmin 1
fiolă
8. NEVOIA DE Atingerea -slăbiciune -diaforeză Lipsa -pacientul va AUTONOME -în zilele 1, 2 pacientul este
A FI CURAT, integrității - -plăgi la nivelul autonomiei în avea - pacientul va face duş ajutat în efectuarea
ÎNGRIJIT, DE tegumentel necoordonarea antebrațelor și efectuarea tegumente şi în fiecare dimineaţă îngrijirilor igienice
A PROTEJA or mișcărilor abdomenului îngrijirilor mucoase ajutat de cadrele -în zilele 3,4,5 este capabil
TEGUMENTE igienice din integre pe tot medicale şi aparținători de a efectua îngrijirea
Pagina 57
parcursul
cauza stării de
internării, va fi
agitaţiei - pacientul va avea o
capabil
psihomotorie îmbrăcăminte lejeră
LE ȘI să-şi acorde
manifestată - pacientul va avea o personală
MUCOASELE îngrijiri
prin îmbrăcăminte lejeră
igienice
necoordonarea - pansarea plăgilor
autonome
mişcărilor.
peste 10 zile.
AUTONOME
- anxietate
-supravegheză
- dispoziţie
permanent pacientul
depresivă
-evitarea -asigură condiții de În primele zile pacientul
-durere -plăgi prin
suicidului mediu adecvate, pentru prezintă stare de agitație
-afectare autoagresiune -agitație
-redobândirea a evita pericolele prin crescută, amenințând
fizică și -pierderea -iritație
-durere interesului autoaccidentare că se va sinucide, fiind și
9. A EVITA psihică stimei de sine -agresivitate
-risc de a-și pentru -asigură un mediu de foarte agresiv
PERICOLELE -risc de -incapacitate -tentativă de
face rău desfășurarea protecție psihică Din ziua 5 sub efectul
autogresiun de suicid
unor activități DELEGATE medicației starea psihică se
e a face față -neîncredere
-calmarea -administrează la îmbunătățește, nemaifiind
-riscul realității
pacientului indicația medicului agresiv și agitat
violenței
medicamentele
față de alții
prescrise Diazepam
i.m,Tiapridal
10. NEVOIA Agresivitate Diminuarea -agitație -comunicare -bolnavul să -liniștește bolnavul cu În primele zile pacientul
DE A - stimei de sine -agresivitate dificilă comunice privire la starea sa comunică ineficient fiind
Pagina 58
-familiarizează
bolnavul cu privire la
comunicare
starea sa agitat și neliniștit
ineficientă
-cercetează Din ziua 5 pacientul începe
COMUNICA la nivel -anxietate -îngrijorare adecvat
posibilitățile de să comunice bine cu cadrele
afectiv
comunicare a medicale și ceilalți pacienți
-confuzie
bolnavului
11. NEVOIA AUTONOME

Să
DE A -să susțină moral
Dificultatea îndeplinească În primele 3 zile pacientul
ACȚIONA pacientul
de a acționa Neliniștea acțiuni după este agitat, neinteresat de
CONFORM -neacceptarea -ajută bolnavul să-și
conform -spitalizarea -neliniștea față sistemul său de nici o preocupare
PROPRIILOR bolii identifice cauza
propriilor -autopedepsirea de sine valori Din zilele următoare
CONVINGERI frustrării
convingeri -frustrare -să-și exprime pacientul are mici activități
,DE A -îl încurajează să-și
rezolvarea și preocupări
PRACTICA exprime sentimentele și
conflictului
RELIGIA nevoile
AUTONOME
Dificultate La internare pacientul era tot
12. NEVOIA -nu poate trece Îndrumă pacientul spre
de se -perturbarea timpul nemulțumit și
DE A FI peste anumite Alterarea Să participe la activități utile
realiza stimei de sine neinteresat de nimic, pe
PREOCUPAT momente critice stimei de sine activități la -îl ajută în reevaluarea
Sentiment -singurătate parcursul internării a început
ÎN VEDEREA -nemulțumire alegere capacităților sale
de neputință să fie preocupat de mici
REALIZĂRII -îl susține în realizarea
activități practice
unor proiecte
13. NEVOIA Dezinteres -durere -anxietate - -să participe la AUTONOME În primele trei zile pacientul
Pagina 59
-planifică activități
în a -conflicte și recreative împreună cu nu prezintă interes pentru
-stare neparticiparea
DE A SE îndeplini eșecuri în activități pacientul nici o activitate, apoi și-a
depresivă la activități
RECREA activități îndeplinirea recreative -are în vedere ca revenit participând la
-slăbiciune recreative
recreative rolurilor sociale activitățile să nu-l activități recreative
suprasolicite
AUTONOME
-bolnavul nu are -corectează deprinderile
Pacientul prezintă cunoștinte
14 . NEVOIA cunoștinte nesănătoase
Dificutate -anxietate minime despre boala sa, a
DE A ÎNVĂȚA referitoare la Lipsa -stimulează dorința de
de a învăța -dificultatea -să fie informat fost informat despre
CUM SĂ-ȚI boală și cunoștințelor cunoaștere
Lipsa de accesului la despre boala sa problemele sale de sănătate
PASTREZI importanța despre boală -conștientizează
cunoștinte informație și modul de îmbunătătire a
SĂNĂTATEA respectării bonavul asupra
sănătății
tratamentului responsabilității privind
sănătatea
Pagina 60
Sub tratamentul specific, vitamine şi anxiolitice, evoluţia pacientului este favorabilă,
externându-se după 18 zile, cu recomandările: continuă tratamentul efectuat, întreruperea
definitivă a consumului de alcool, dispensarizare psihiatrică teritorială.
Se externează cu indicaţiile:
- psiho-igienă
- interzicerea consumului de alcool
- evitarea psiho-traumelor
Continuarea tratamentului cu:

Coaxil 1 – 1 - 1 minim 3 luni
Carmabazepină 200 mg. 1 – 1 - 1 tb./zi 1 an
Viplex 1 - 1 - 1 cps./zi 1 lună
Antalcoplant 20 - 0 - 0 pic./zi, 1 an
Pagina 61
IV.2. CAZUL II
Pacient cu schizofrenie cu idei suicidale
CULEGERE DATE
Nume și Prenume: O.M

SEX: masculin
VARSTA:30 ani
Nationalitate: română
Domiciliu: com. Dumești, județul Vaslui
Date Antopometrice
- Greutate – 64 Kg
- Înălțime – 172 cm
- Grup sanguine – 0 I
Alergii: neagă
Proteze – nu prezintă
Acuitate Vizuală și Auditivă – bună
Somn Modificat – insomnie
Mobilitate – integră
Antecedente Heredocolaterale – nesemnificative
Antecedente Personale – Apendicectomie în 1995
Condiții de viață și muncă – Pacientul locuiește cu mama într-o casă cu 3 camere, bine
încălzite, salubre. Dispune de venituri materiale decente. A efectuat 8 clase primare la o școală
normală.
Gusturi personale și obiceiuri – Pacientul preferă carnea de pasăre și lactate,
consumator ocazional de cafea, tutun, nu consumă băuturi alcoolice.
Motivele Internării:
- tentativă de suicid
- stare de neliniste psihomotorie
- delir de persecuție
- interpretativitate
- suspiciozitate
- insomnie
Pagina 62
ISTORICUL BOLII
Pacientul O.M în vârstă de 30 de ani se internează în serviciul Psihiatrie – cronici pentru
idei suicidale, stare de neliniște psihomotorie, delir de persecuție, interpretativitate,
suspiciozitate. Debutul fenomenologiei psihopatologice a fost în urmă cu aproximativ 10 ani
având repetate internări în servicul de psihiatrie.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: SCHIZOFRENIE PARANOIDĂ
EXAMEN CLINIC GENERAL

Tegumente și mucoase – palide
Sistem limfloganglionar – nepalpabil
Aparat digestiv
Sistem Osteoarticular – intregru
Aparat respirator – torace normal conformat cu sonoritate pulmonară bilaterală. Murmur
vezicular prezent, R=18/min
Aparat Cardiovascular TA= 120/70 mm Hg
Puls = 78p/min
Cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice bine bătute
Dentiţie incompletă
Limba de aspect normal
Abdomen suplu nedureros la palpare, participă spontan la mișcările respiratorii
Tranzit intestinal prezent
Nu prezintă grețuri, vărsături
Ficat, Căi biliare, Splina = în limite mormale
Aparat urogenital
- lojele renale libere nedureroase
- urina cu aspect macroscopic normal
Sistemul nervos
- ROT prezente bilateral
- Orientat temporo-spațial
- Stare de neliniște psihomotorie
- Delir de persecuție
- Suspiciozitate
- Insomnie
Pagina 63
Examene paraclinice și funcționale:
TA 120/70mmHg
Glicemie-94mg%
Colesterol-1.40g%
VSH-10mm/1h
Creatinină-1.19mg%
Ureea Sg-0.30g%
Calcemie-7.0mg%
TGP-19.60 U.I
TGO-17.8 U.I
Fibrinogen
Examen urină
Sumar de urină
Culoare: Galbenă-citrin
Ph-acid
Densitate 1010-1025
Urobilinogen: normal
Sedimente: rare epitelii
Leucocite: foarte rare
Glucoza: absentă
Pigmenți biliari – absenți
Rare epitelii
Frecvente leucocite
Numeroase hematii
Urocultura
După toaleta riguroasă a organelor genitor-urinare se recoltează urina din mijloculul jetului
urinar într-o eprubetă sterilă - Negativă
Coprocultura
Se recoltează scaun în recipiente sterile speciale, din trei locuri diferite - Negativă
Pagina 64
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR (diagnostic de îngrijire)
Anamneza a identificat modul de satisfacere a nevoilor fundamentale, după cum urmează:
Nevoia Manifestări de Manifestări de dependență
independență
1.Nevoia de a respira și a Frecvența respiratorie Nevoia nu este afectată
avea o bună circulație normală vârstei 18r /min.
Respirație bună pe nas de
tip costal inferior: TA-
120/70mm Hg,
AV-78p/min
2.Nevoia de a bea și a l. Reflex de deglutiție Nevoia nu este afectată

mânca prezent, digestie
nestingherită, tranzit
intestinal prezent.
3.Nevoia de a elimina Lojele normale libere, Nevoia nu este afectată
micțiuni fiziologice, scaun
normal 1/zi
4.Nevoia de a se mișca și a Postura adecvată și mișcări Nevoia nu este afectată
avea o bună postură adecvate. Facies sumbru,
ochii încercănați
5.Nevoia de a dormi, a se Nevoie afectată Somn modificat. Adoarme cu
odihni greutate și se trezește obosit
Stare de neliniște, insomnie,
oboseală, iritabilitate
6.Nevoia de a se îmbrăca și Capacitate fizică de Nevoia nu este afectată
dezbrăca îmbrăcare și dezbrăcare -
haine adecvate
7.Nevoia de a-și menține Temperatura corporală Nevoia nu este afectată
temperatura corpului în 36.7ºC măsurată în axilă.
limite normale Piele roz, transpirație
minimă, temperatura
mediului ambiant 22ºC
8. Nevoia de a fi curat Igiena corespunzătoare. Nevoia nu este afectată
Piele curată, netedă,
Pagina 65
catifelată, normal
pigmentată
9.Nevoia de a evita Nevoie afectată Risc de suicid
pericolele Insecuritate fizică și psihologică
Vulnerabilitate față de pericole.
Afectare psihică. Risc de
accidente, comportament agresiv
10.Nevoia de a comunica Nevoie afectată Comunicare ineficientă la nivel
afectiv – agresivitate. Oboseală,
tulburări de gândire,
suspiciozitate
11.Nevoia de a acționa după Nevoie afectată Pierderea imaginii de sine,
credințele și valorile sale tulburări de gândire
Religie ortodoxă, nu folosește
obiecte religioase
Frustrare
12.Nevoia de a se realiza Nevoie afectată Lipsa motivației, ambiției
Devalorizare, diminuarea
motivației interesului
Tulburări de gândire, pierderea
imaginii de sine
13.Nevoia de a se recrea Stare de destindere crescută Nevoia nu este afectată
în fața televizorului, petrece
10-12 h în fața acestuia,
merge cu prietenii în oraș
ocazional
14.Nevoia de a învăța Dorință și interes de Nevoia nu este afectată
independență, prezintă
interes în acumularea de
cunoștințe, prezintă
abilitatea de a învăța
PROBLEME DE DEPENDENȚĂ
Pagina 66
 anxietate severă
 perturbarea imaginii de sine
 incapacitatea de a se odihni
 comunicare inadecvată la nivel afectiv
 dificultatea de a-și asuma rolul social
 incapacitatea de a se adapta la realitate
 vulnerabilitate față de pericole
 deficit de cunoștinte
DIAGNOSTIC DE NURSING
 Idei suicidare, amenințări cu suicidul.
 Anexietate severă din cauza afectării psihice manifestată prin suspiciozitate, interpretivitate.
 Insomnie datorită agitației psihomotorii manifestată prin ore insuficiente de somn, treziri
frecvente.
 -Vulnerabilitate față de pericole datorită tulburării de gândire manifestată prin insecuritate
psihologică.
 Comunicare inadecvată la nivel afectiv datorită afectării gândirii manifestată prin comportament
agresiv.
 Dificultate în a acționa conform propriilor convingeri datorită afectării psihice manifestată prin
frustare.
 Alterarea capacității de realizare datorită tulburării de gândire și pierderea de sine, manifestată
prin lipsa motivației.
 Deficit de cunoștinte medicale din cauza tulburării de gândire manifestată prin lipsa de
informații.
TRATAMENT
Zyprexa Cp. 10.mgOral
Antipsihotic 10 mg
NitrazepamCp. 5 mg Oral
Anticonvulsivant 5 mg
Plegomazinf. i.m.
Hipotermizant12.5 mg
Diazepam f, 10 mg
Anticonvulsivant 10 mg
Recalcefiant 750 mg 250 mg
Piracetam Cp 250 mg Oral
Pagina 67
Nootrop 800 mg 400 mg
Vitamine Complex C 1 dr/zi
PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR - stabilirea obiectivelor pentru asigurarea satisfacerii

nevoilor afectate.
OBIECTIVE
- asigurarea condițiilor optime de spitalizare prin plasarea pacientului într-un salon luminos,
aerisit, cu temperatură și umiditate optimă (22 de grade C), lipsa curenților de aer, cu pat
confortabil și cu lenjerie de pat curate precum și lenjerie de corp curate.
- pacientul să beneficieze de repaus fizic și psihic.
- pacientul să fie alimentat corespunzător diagnosticului și zilei de boală pe toată durata
spitalizării.
- pacientul să fie supravegheat atent pe toată durata internării.
- asigurarea medicației prescrise de medic
- pacientul să beneficieze de pregătire fizică și psihică adecvată în vederea oricărei tehnici
înterprinse.
- menținerea funcțiilor vitale și vegetative în limite normale și notarea lor în foaia de
temperatură.
- pacientul să beneficieze de o igienă corespunzătoare.
- menținerea legăturii pacient-familie pe toată durata spitalizării.
- pacientul să prezinte o stare de confort fizic și psihic în următoarele zile.
- prevenirea complicațiilor prin îndepărtarea obiectelor ascuțite din preajma pacientului,
izolarea lui în camera special amenajată sau imobilizarea lui în camașă specială până la
diminuarea agitației psihomotorii.
- pacientul să-și satisfacă autonom nevoile fundamentale în următoarele zile.
INTERVENȚIILE DELEGATE
1. recoltarea produselor biologice pentru analize de laborator: sânge și urină;
2. administrez la indicațiile medicului tratamentul neuroleptic asociat cu sedative,
tranchilizante, hipnotice și vitamine.
INTERVENŢII AUTONOME
- asigur condițiile de microclimat și mediu securizat
- am schimbat lenjeria de pat și de corp a pacientului
Pagina 68
- supraveghez, măsor și notez în foia de temperatură funcțiile vitale ale pacientului
- colaborez cu echipa de îngrijire
- asigur regimul alimentar corespunzător
- încurajez pacientul ori de câte ori este nevoie
- informez familia despre starea pacientului
- pregătesc fizic și psihic pacientul în vederea oricărei tehnici ce urmează a fi efectuată
- însoțesc pacientul în altă secție de la orice alt examen recomandat de specialitate
- planific timpul de odihnă pentru ca pacientul să beneficieze de un număr de ore suficiente de
somn
- supraveghez atent comportamentul pacientului și informez medicul cu privire la orice
schimbare
- imobilizez pacientul la indicația medicului în cămașa specială pentru evitarea rănirii sale
sau a celor din jur
- efectuez educația pentru sănătate și verific gradul de luare la cunoștință de către pacient și
de către familie
- însoţesc pacientul pe tot parcursul externării până la redarea acestuia familiei
Evaluare
- Amenințările cu suicidul și ideile suicidale au dispărut din comportamentul pacientului
- În timpul spitalizării au fost asigurate pacientului condiții optime de microclimat și mediu
securizat
- S-au asigurat condiții de igienă corespunzătoare
- În urma tratamentului neuroleptic atipic, anxietatea pacientului a fost diminuată la minim prin
aplicarea unui tratament sedativ și a unui program de odihnă
- Insecuritatea psihologică a fost diminuată pacientul fiind încrezător în vindecarea sa.
- Comunicarea la nivel afectiv a fost modificată, pacientul este calm, liniștit, își poate exprima
sentimentele, emoțiile
- Sentimentul de frustare al pacientului a fost înlăturat, pacientul este încrezător în Dumnezeu că
va depăși situația de criză
- Pacientul și-a recăpătat încrederea și stima de sine parțial, recunoaște că are nevoie de ajutor
- Lipsa cunoștințelor despre boală, tratament, stare de neliniște, au fost înlăturate parţial având în
vedere capacitatea de înţelegere a pacientului.
EXTERNAREA PACIENTULUI
Pagina 69
Pacientul O.M în vârstă de 30 ani s-a internat în serviciul Psihiatrie pentru amenințări cu
suicidul, idei suicidale, stare de neliniște psihomotorie, delir de persecuție, interpretativitate,
suspiciozitate, insomnie.
Sub tratament neuroleptic atipic, sedativ anxiolitic, evoluția a fost favorabilă. Se externează
ameliorat.
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE
- Respectarea normelor de viață și alimentație corespunzătoare
- Evitarea stresului
- Evitarea de consum de alcool, tutun, cafea
- Respectarea tratamentului, medicamentelor prescris de medic Zyprexa 10mg cp1/zi= 3 luni,
Fluoxetină 20mg cp1/zi=3 luni
- Control periodic prin ambulatorul de specialitate
- Supravegherea permanentă medico-socială
- Prezentarea de urgență la medic în cazul revenirii sau acutizării simptomelor
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU SCHIZOFRENIE PARANOIDĂ CU IDEI

SUICIDALE - PLAN NURSING CAZUL II
Nume: O Prenume: M
Diagnostic medical: SCHIZOFRENIE PARANOIDĂ CU IDEI SUICIDALE
Diagnostic de nursing: pacient parțial dependent în satisfacerea a 5 nevoi
fundamentale
Data internării: 18.02.2021
Data externării: 02.03.2021
Pagina 70
SURSA DE MANIFESTĂRI DIAGNOSTIC
NEVOIA PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
DIFICULTATE DEPENDENȚĂ DE NURSING
AUTONOME
În primele zile
pacientul
cotidiene
prezintă un
somn agitat,
calitatea, orarul
-program de fragmentat
1.Nevoia de a somnului
Dificultatea de a -anxietate -insomnie -ore insuficiente odihnă și somn În zilele
dormi, a se -întocmește un
se odihni -stare de agitație -somn perturbat de somn corespunzător următoare
odihni program de odihnă
calitatea
corespunzător
somnului s-a
organismului
îmbunătățit,
DELEGATE
pacientul
-administrează la
odihnindu-se
Diazepam 1f. i.m
2.Nevoia de a -anxietate -incapacitate de -agitație -risc de a-și face -evitarea Autonome În primele zile
evita pericolele -risc de a face față -iritație rău suicidului, -supraveghează pacientul
autogresiune realității -agresivitate calmarea permanent pacientul prezintă idei
-tulburări de -tentativă de suicid pacientului -asigură condiții de suicidale
gândire -neîncredere mediu adecvate, amenințând cu
pentru a evita autogresiunea.
pericolele prin auto Dupa ziua 6,
Pagina 71
accidentare
-stabilește limitele
comportamentului este mai calm, și
acceptat nu mai prezintă
Delegate ideile anterioare
-administrarea
medicamentelor
Autonome
Pacientul
-liniștește bolnavul
comunică
Comunicare Neliniște, lipsa de cu privire la starea sa
-tulburări de ineficient
ineficientă la liniște sufletească, -familiarizează
gândire prezentând
nivel afectiv – frământări, -bolnavul să bolnavul cu mediul
3.Nevoia de a -vorbire -comunicare halucinații și
agresivitate, anxietate, sentiment comunice ambiant
comunica incoerentă dificilă stare de delir. Pe
tulburări de profund de adecvat -cercetează
-delir parcursul
gândire, disconfort și posibilitățile de
-halucinații tratamentului
suspiciozitate tensiune comunicare ale
începe să revină
bolnavului
la realitate
4.Nevoia de a Dificultatea de a -neacceptarea -anxietate -neliniștea față Să îndeplinească Autonome Pacientul

acționa după acționa conform bolii -stres de sine acțiuni după -să susțină moral prezintă ticuri
credințele și propriilor - tulburări de sistemul său de pacientul comportamental
valorile sale convingeri gândire valori -ajută bolnavul să-și e,sentimentul că
identifice cauza este urmărit, și
frustrării nu poate face ce
Pagina 72
-îl încurajează să-și ar vrea. Pe
exprime sentimentele parcursul
și nevoile tratamentului
-îl pune în legătură problemele se
cu persoanele dorite ameliorează
Autonome
Pacientul
-pacientul nu -îndrumă pacientul
-să fie conștient prezintă o lipsă
consideră necesar să spre acivități utile
de propria sa de motivație de
Dificultate de se -tulburări de efectueze activități, -îl ajută în
5.Nevoia de a se -incapacitate de valoare a se realiza fiind
realiza gândire este dezinteresat reevaluarea
realiza realizare -să-și recapete interesat doar de
-anxietate -este preocupat în capacităților sale
interesul de sine mici activități pe
permanență de -îl susține în
și de alții tot parcursul
obsesiile sale realizarea unor
internării
proiecte
Pagina 73
IV.3. CAZUL III
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INTOXICAȚIE VOLUNTARĂ MEDICAMENTOASĂ
GRILA DE CULEGERE DATE
Numele: S. Prenumele: V.A.

Vârsta: 33 ani
Sexul: masculin
Domiciliu: Localitatea Rediu, Județul Vaslui
Data internării: Anul: 2021 Luna: Ianuarie Ziua 19 Ora: 18:05
Data externării: Anul 2021 Luna: Ianuarie Ziua 29 Ora: 12:40
Motivele internării: ingestie voluntară medicamentoasă, în scop suicidal.
Diagnostic la internare: INTOXICAŢIE ACUTĂ MEDICAMENTOASĂ (TENTATIVĂ
SUICID)
Situaţia familial: necăsătorit
Profesia: funcționar
Relaţiile cu familia: bune cu prietenii, este o persoană retrasă
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: neagă luesul, T.B.C.-ul, SIDA, alte boli

cronice în familie.
PERSONALE FIZIOLOGICE: dezvoltare fizică în raport cu vârsta
PERSONALE PATOLOGICE: apendicectomie la 12 ani, boli ale copilăriei
FACTORI de RISC legați de modul viață: de fumător, băutor de cafea, alcoolul

ocazinal, medicația de fond administrată înaintea internării: nu a avut
Istoricul bolii: pacientul se prezintă la serviciul UPU pentru dureri abdominale, slăbiciune
musculară, dificultate în vorbire, somnolenţă alternând cu agitaţie
Examen clinic
 tegumente și mucoase: palide
 țesut conjunctiv adipos: normal reprezentat, sistem ganglionar: ganglioni superficiali nepalpabili
 Sistem muscular: normoton, normokinetic
 sistem osteo-articular: integru, articulaţii mobile, nedureroase
 aparat respirator: torace normal, mișcări respiratorii ritmice, simetrice
Pagina 74
 aparat cardio vascular: nu sunt modificări, TA 130/80 mmHg, AV=98/min
 aparat digestiv: abdomen sensibil la palpare, greață, ficat, splina, căi biliare: nu sunt modificări
 aparat renal: lojile renale libere, nedureroase la palpare, rinichi nepalpabili, micţiuni fiziologice
 aparat genital: organe genitale externe de aspect normal
 sistem nervos si organe de simţ: R.O.T. prezent, egal bilateral.
TRATAMENT: Arnetin, No-spa, Glucoză 5%

MANEVRE/PROCEDURI: lavaj gastric 3 litri
EXAMENE DE LABORATOR: hemoleucograma, uree, creatinină, acid uric, TGP,
TGO
REGIM ALIMENTAR: hidric
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR (diagnostic de îngrijire)
Manifestari de
Nevoia Manifestari de dependență
independență
1.Nevoia de a respira și a P 98/min, tahicardic

Nevoie afectată parțial
avea o bună circulație R 27/min ușor dispneic
2.Nevoia de a bea și a Dureri abdominale, posibilă

Nevoie afectată
mânca afectare a mucoasei
3.Nevoia de a elimina Nevoie afectată Eliminare renale diminuate
4.Nevoia de a se mișca și a Convulsii tonico-clonice

Nevoie afectată
avea o bună postură Hipotonie musculară
5.Nevoia de a dormi, a se
Nevoie afectată Somn agitat, neliniștit
odihni
6.Nevoia de a se îmbrăca și
Nevoie afectată Incoordonare motorie
dezbrăca
Pagina 75
7.Nevoia de a-și menține
temperatura în limite Nevoia nu este afectată
T=36,2 grade C
normale
Nu îşi poate efectua singur

8. Nevoia de a fi curat Nevoie afectată
îngrijirile igienice.
Risc de suicid,
9.Nevoia de a evita
Nevoie afectată Adinamic, confuz
pericolele
Risc de loviri, căderi
Comunicare ineficientă la nivel

10.Nevoia de a comunica Nevoie afectată
afectiv
11.Nevoia de a acționa după

Poate practica religia Nevoia nu este afectată
credințele și valorile sale
12.Nevoia de a se realiza Nevoie afectată Starea generală alterată
Nu poate avea activităţi

13.Nevoia de a se recrea Nevoie afectată recreative datorită stării generale
alterate
Necesită educație în vederea
14.Nevoia de a învăța Nevoie afectată aderării la un stil de viață
sănătos
INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE: din cele 14 nevoi, 11 nevoi sunt de dependenţă, 3 de
independență
Diagnosticul de nursing: intoxicaţie acută medicamentoasă (tentativă suicid)
Planificarea îngrijirilor - stabilirea obiectivelor pentru asigurarea satisfacerii nevoilor

fundamentale afectate.
Globale: stabilizarea stării generale şi reabilitarea stării psihice.

Specifice:
Pagina 76
- să-i diminui disconfortul digestiv
- să-i monitorizez funcţiile vitale
- să-i asigur confortul fizic, linişte, aerisirea încăperii, poziţii confortabile
- să efectuez lavaj gastric
- monitorizarea eliminărilor
- recoltarea de sânge, urină pentru ex. de laborator
- administrarea medicaţiei corespunzătoare
- să previn apariţia complicaţiilor
Tratament
Arnetin 1 fiola i.m.
No-spa 1 fiola i.v.
Glucoză 5% 1 flacon de 1000 ml i.v.
Lavaj gastric 3 litri
Examene paraclinice și funcționale:

Hemoglobina 14,5% 14,% - 16%
Hematii-4.1ooooo 4-4,5 milioane/mm
Leucocite ±8.900/mm 4000-8000/mm
Ureea 0,25mg% 0,20 ± 0,40mg%
creatinina 0,75mg% 0,6 ± 1,3mg%
acid uric 2,50mg% 3 -5 mg%
Ex neurologic: semne neurologice normale
Examen psihiatric: stare depresivă, necesită internare
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INTOXICAȚIE MEDICAMENTOASĂ

(TENTATIVĂ DE SUICID) CAZUL III
Nume S, Prenume V.A
DIAGNOSTIC MEDICAL: INTOXICAȚIE ACUTĂ MEDICAMENTOASĂ
DIAGNOSTIC DE NURSING: PACIENTUL PREZINTĂ 11 NEVOI
FUNDAMENTALE AFECTATE
Pagina 77
SURSA DE MANIFESTARE
NEVOIA PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
DIFICULTATE DEPENDENTĂ
AUTONOME
-asigură poziția
șezând sau semi
șezând a pacientului
1. NEVOIA DE A -tahipnee Pacientul să aibă -măsoară R.P T.A.
Alterarea R - 26r/min
AVEA O BUNĂ anxietate tahicardie 16-18 r/min și -așează bolnavul în
respiraţiei P - 98BPM/ min
RESPIRAȚIE puls 60-80 min decubit dorsal
DELEGATE
Efectuare lavaj gastric
-administrare Glucoză
5%
AUTONOME
-pacientul să se
-asigură condițiile de
Alimentație alimenteze
2. NEVOIA DE A Abuz de mediu necesare Pacientul prezintă
inadecvată prin Durere corespunzător
BEA ȘI A MÂNCA medicamente servirii mesei dureri abdominale
deficit -sa se hidrateze
-alimentează pacientul
corespunzător
-hidratează
Pacientul să aibă
Eliminări urinare AUTONOME Pacientul are eliminări
3 .NEVOIA DE A Intoxicație eliminări
inadecvate Oliguria -asistenta face zilnic reduse cantitativ, 500
ELIMINA medicamentoasă normale
cantitativ bilanțul hidric ml/zi
cantitativ
Pagina 78
AUTONOME
-supraveghează
4. NEVOIA DE A pacientul Pacientul prezintă o
Dificultăţi de -pacientul să nu
SE MIȘCA ȘI A Necoordonarea Durere -ajută pacientul în postura corporală
deplasare aibă dificultăți
AVEA O BUNĂ mișcărilor efectuarea mișcărilor modificată datorită
Atonie musculară de mișcare
POSTURĂ -îl sprijină în timpul stării generale alterate
deplasărilor

cotidiene
-program de
5. NEVOIA DE A calitatea, orarul Pacientul prezintă un
Dificultatea de a -anxietate odihnă și somn
DORMI ȘI A SE Somn perturbat somnului somn agitat
se odihni -stare de agitație corespunzător
ODIHNI DELEGATE
–administrarea
tratamentului la
-pacientul să se AUTONOME Pacientul își schimbă

6. NEVOIA DE A Dificultate de a se -mișcarea cu greutate poate îmbrăca și
Durere -ajută bolnavul să se anevoios lenjeria de
SE ÎMBRĂCA ȘI îmbrăca și a membrelor dezbrăca
Slăbiciune schimbe corp. Pe parcurs revine
DEZBRĂCA dezbrăca autonom la o îmbrăcare corectă
7. NEVOIA DE A Carență de igienă Slăbiciune Murdărie acumulată Pacientul să AUTONOME Pacientul prezintă
Pagina 79
pacientul va face duş
FI CURAT, o stare de igienă
în fiecare dimineaţă
ÎNGRIJIT, DE A prezinte necorespunzătoare,
ajutat de cadrele
PROTEJA Durere tegumentele dar cu ajutorul cadrelor
medicale şi
TEGUMENTELE curate medicale
aparținători
ȘI MUCOASELE va fi îngrijit
corespunzător
AUTONOME-
- dispoziţie -evitarea supraveghează
depresivă suicidului permanent pacientul La începutul
-pierderea stimei de -protejarea
8. NEVOIA DE A -afectare fizică -asigură un mediu de tratamentului pacientul
sine Afectare fizică pacientului de
EVITA -afectare psihică protecție psihică este confuz, din ziua 2
-incapacitate de -tentativă de suicid pericole
PERICOLELE DELEGATE începe să fie integrat în
a face față realității
Adminstrarea mediul spitalicesc
tratamentului la
9 .NEVOIA DE A Comunicare -intoxicație Vorbire incoerentă -bolnavul să AUTONOME Pacientul comunică
COMUNICA ineficientă la medicamente -apatie comunice -liniștește bolnavul cu confuz cu cei din jur,
nivel afectiv -idei de suicid adecvat privire la starea sa prezentând stare
-familiarizează depresivă
bolnavul cu privire la
starea sa
-cercetează
posibilitățile de
Pagina 80
comunicare a
bolnavului
AUTONOME
Îndrumă pacientul
spre activități utile
-Îl ajută să-și facă un Pacientul prezintă puțin
-tulburări de -perturbarea stimei Să participe la plan zilnic interes spre orice
10.NEVOIA DE A
gândire de sine Nemulțumire activități la -Orientează pacientul activitate, manifestând
SE REALIZA
-anxietate alegere spre activităţi stare de apatie
corespunzătoare
capacității lui
-anxietate AUTONOME
Dezinteres în a -să participe la
12.NEVOIA DE A -stare depresivă -conflicte și eșecuri în -planifică activități Pacientul prezintă o
îndeplini activități activități
SE RECREA îndeplinirea rolurilor recreative împreună stare generală alterată
recreative recreative
sociale cu pacientul
14 .NEVOIA DE A -informarea AUTONOME Din a 2-a zi pacientul
Dificutate de a
ÎNVĂȚA CUM SĂ- Anxietate Nesiguranță pacientului -stimulează dorința de începe să fie interesat
învăța
ȚI PĂSTREZI -durere -carențe educaționale despre un mod cunoaștere să afle mai multe
SĂNĂTATEA de viață sănătos despre boala sa
Pagina 81
CONCLUZII
Tentativa de suicid este o consecință gravă a problemelor psihice sau a tulburărilor de

comportament ce aduce numeroase afectări fizice și pshice care pot duce până la deces.
Bolile psihice sunt caracterizate printr-o mulțime de perturbații ale funcțiilor vitale.
Ritmul somnului și al respirației, reglarea temperaturii, necesarul de hrană, activitatea
cardiovasculară și digestia, oscilaţii ale dispoziției inițiativelor și spontaneității.
Recuperarea necesită o perioadă lungă de timp (fiecare antipsihotic îşi face efectul de
regulă după aproape două săptămâni) iar supravegherea ridică probleme complexe și costuri
ridicate.
Lucrarea de diplomă cu tema „Îngrijirea pacienților cu tentativă de suicid” am întocmit-o
observând trei pacienţi cu acest diagnostic și are drept scop de a descrie îngrijirile acordate
persoanei suferinde, pentru a-i satisface nevoile fundamentale ce stau la baza îngrijirii omului
bolnav și sănătos.
Planul de îngrijire face parte integrantã din planul terapeutic stabilit de medic şi este
adaptat modelului conceptual al Virginiei Henderson care presupune că în executarea profesiei
de asistență medicală trebuie să se creeze o ambianţă în care valorile, obiceiurile, religia şi
credinţele individului trebuiesc respectate. Acest lucru presupune o colaborare permanentă cu
bolnavul, o cunoaştere amănunţită a nevoilor şi necesităţilor acestora.
Cele trei cazuri clinice discutate se structureazã sub forma celor 14 nevoi fundamentale
reflectate sub aspect social, psihologic şi bio-fiziologic. Toţi cei trei pacienţi au beneficiat de
îngrijiri corespunzãtoare, individualizate pentru fiecare bolnav, în parte.
Studiul a fost fãcut pentru bolnavi de vârste diferite, sexe diferite.
Problema prioritarã, pentru care bolnavii se prezintă la medic este tentativa de
autogresiune ce pune în pericol grav viaţa pacientului, având drept cauză principală boala
psihică.
Pacientul va fi ajutat să-şi regăsească modul de funcţionare normal, unii devenind
capabili să se îngrijească complet pe sine înşişi, alţii, cum ar fi pacienţii psihiatrici cronici, vor
rămâne dependenţi de îngrijiri.
Pagina 82
BIBLIOGRAFIE
1. Borundel C.,”Manual de medicină internă”, Editura Medicală, Bucureşti,1979
2. Durkheim, E – Despre sinucidere, Ed. Institutul European, Iaşi, 1993;
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/suicid
4. http://www.scientia.ro/biologie/37-cum-functioneaza-corpul-omenesc/l-structura-si-rol
5. https://www.scribd.com/doc/56179760/
6. http://pathology.jhu.edu/suicid/BasicOverview3.php?area=ba,
http://www.avortul.ro/wp/introducere/etapele-de-evolutie-
7. http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~preventiesemne-si-simptome-suicid.html,
8. http://vps.intercer.org/issue.php?issue=2007
9. http://www.sfatulmedicului.ro/Suicid_6212
10. http://www.hosptm.ro/files/ghiduri/Ghid 20trat.doc
11. http://www.scritub.com/medicina/Supravegherea-pacientului-din-11469.php
12. Larruse – Dicţionar de psihiatrie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998;
13. Larrouse – Dicţionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000;
14. L. Titircă – „Urgenţe medico-chirurgicale” Ed. Medicală, Bucureşti, 2000.
15. L. Titircă – „Ghid de nursing” Ed. Viaţa Medicală, 1992.
16. L. Titircă, Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Ed.Viața
Românească, București, 2001
17. V. Predescu – „Psihiatrie” Ed. Medicală, Bucureşti, 1976.
18. V. Predescu, – Psihiatrie, Editura Medicală, Bucureşti, 1989;
19. www.corpul-uman.com
20. www.sfatulmedicului.ro
21. www.i-medic.ro
Pagina 83

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Cu Tentativă de Suicid Negru Chiriac Georgiana Alexandra

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Cu Tentativă de Suicid Negru Chiriac Georgiana Alexandra

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educaţiei

Liceul ,, Radu Miron” Vaslui

I.1. Definiție ____________________________________ Pag. 6

II.1. Suicidul la persoane cu boli psihice _____________ Pag. 16

III.1. Rolul asistentei medicale _____________________ Pag. 35

IV.1. Cazul I ____________________________________ Pag. 48

"Sănătatea este zestrea și dreptul nostru,

Dr. Eduard Bach

În lucrarea de față am reunit cunoștintele teoretice, deprinderile practice, noţiuni de

Suicidul ca fenomen de devianță socio-comportamentală, constituie o problemă medico-

LAROUSSE – DICȚIONARUL DE PSIHILOGIE 2000 - sinuciderea este acțiunea de

Au fost diferențe epidemiologice între două grupuri, și propus termenii “suicid” și

Se poate concluziona că sinuciderea variază invers proporţional cu gradul

I.4. INSTANŢE ALE FENOMENULUI SUICIDAL

Ideea de suicid veleitară reprezintă o dorinţă tranzitorie de autodistrugere, cu proiecţia

Sindromul presuicidar a fost descris ca fiind caracterizat prin strângerea câmpului de

Suicidul cronic (parasuicidul) constituie de fapt echivalenţele suicidale, cum ar fi

Conduita suicidală presupune organizarea comportamentului în vederea acestui scop, un

I.5. METODELE FOLOSITE ÎN COMPORTAMENTUL SUICIDAL

• Procedee toxice: otrăvuri (săruri arsenicale, stricnina, cianuri, beladona).

Există diferențe culturale în privința preferinței în alegerea variantelor de autoagresiune.

- Hemoragia - prin tăierea vaselor de sânge, în special a celor de la încheietura mâinii

- Împușcarea - cu diverse arme de foc.

• Suicidacția este faza de trecere de la imaginile abstracte, conflictuale, la etapa pregătirilor

• Traumatizația este faza de punere în practică a modalităților autodistructive preconcepute, sau

D. Suicidul în întârzierea mintală

Adeseori depresia reapare. Dacă o persoană are un episod de depresie, probabilitatea ca

Consilierea terapeutică (psihoterapia) poate fi suficientă în cazul depresiei ușoare sau

Tratamentul în cazul agravării bolii

Semne și simptome pozitive

Semne și simptome cognitive

II.4. SUICIDUL ÎN ALCOOLISM ŞI TOXICOMANII

Justificarea ratei înalte de suicid în alcoolism şi toxicomanii apare din următoarele

Bazat pe nivelele alcoolemiei, 40% din indivizii care au o tentativă de sinucidere au

Alcoolismului este consumarea frecventă a unei cantităţi variabile de băuturi alcoolice

Manifestări clinice şi morfopatologice

Tratamentul alcoolismului cuprinde:

II.6. SUICIDUL ÎN TULBURĂRILE DE PERSONALITATE

III.1. ROLUL ASISTENTEI ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR PSIHICI

B. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

E. Măsurarea parametrilor vitali:

Hidratarea parenterală este pentru prevenirea deshidratării şi a dezechilibrului

Perfuzia - introducere pe cale parenterală (intravenoasă), picătură cu picătură, a soluţiilor

Este o măsură terapeutică esențială, care trebuie aplicată imediat (exceptând

III.2. ÎNGRIJIRI DE NURSING SPECIFICE BOLNAVILOR PSIHICI

PLANURI DE ÎNGRIJIRE ALE PACIENŢILOR CU TENTATIVĂ DE SUICID

Nume şi prenume: P.V.

LOW NORMAL HIGH UNITS REFERENCE RANGE

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE PRIVIND

5.Nevoia de a dormi, a se Nevoie afectată Somn redus, prezintă insomnii.

1. Dezechilibru nutriţional, hidro-electrolitic şi acido-bazic legat de sevrajul etilic

- tulburări ale stării de conștiență în perioada sevrajului

Îngrijirea pacientului cu tentativă de suicid prin autoagresiune.

11. NEVOIA AUTONOME

Continuarea tratamentului cu:

Nume și Prenume: O.M

EXAMEN CLINIC GENERAL

2.Nevoia de a bea și a l. Reflex de deglutiție Nevoia nu este afectată

PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR - stabilirea obiectivelor pentru asigurarea satisfacerii

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU SCHIZOFRENIE PARANOIDĂ CU IDEI

4.Nevoia de a Dificultatea de a -neacceptarea -anxietate -neliniștea față Să îndeplinească Autonome Pacientul

Numele: S. Prenumele: V.A.

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: neagă luesul, T.B.C.-ul, SIDA, alte boli