Sunteți pe pagina 1din 67

Nr......../.........

TEMA PROIECTULUI:

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU
PANARIȚIU

EXAMEN
DE CERTIFICARE A CALFICĂRII
PROFESIONALE A ABSOLVENȚILOR
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI POSTLICEAL NIVEL 5

Îndrumător de proiect DR.


Candidat
Clasa III
Forma de învățământ ZI
Profil
Domeniu SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
Calificarea profesională ASISTENT MEDICAL GENERALIST
Anul absolvirii 2017
CUPRINS

ARGUMENT………………………………………………………………………...…………....4

CAPITOLUL I. DATE GENERALE DESPRE NEOPLASMUL PULMONAR


1.1. Prezentarea noțiunilor de anatomie și fiziologie a aparatului respirator…………...………...5
1.1.1. Anatomia și fiziologia aparatului respirator.……………….……………………..…….….5
1.2. Prezentarea teoretică a neoplasmului pulmonar……………..………...................................13
1.2.1. Definiția neoplasmului pulmonar……………………...……………………………..…...13
1.2.2. Etiologia neoplasmului pulmonar …………………………………….………………......13
1.2.3. Patogenia neoplasmului pulmonar ……………………….…………………………….....14
1.2.4. Diagnosticul clinic al neoplasmului pulmonar ………………………….…………..........16
1.2.5. Diagnosticul paraclinic al neoplasmului pulmonar ………………………………………18
1.2.6. Diagnosticul diferențial al neoplasmului pulmonar…..……………………………...........20
1.2.7. Evoluția neoplasmului pulmonar. Prognosticul neoplasmului pulmonar ……....…….…..21
1.2.8. Tratamentul neoplasmului pulmonar ………….………...………………………………..22
a) Tratamentul igieno-dietetic……...……...…………………………...………………………...22
b) Tratamentul medical………………………..……………………………………...………….23
c) Tratamentul chirurgical……...………………………………………………………………..25

CAPITOLUL II. ÎNGRIJIRI GENERALE A PACIENȚILOR CU NEOPLASM PULMONAR


2.1. Supravegherea funcțiilor vitale ale pacientului cu neoplasm pulmonar …………………....26
2.2. Alimentația pacientului cu neoplasm pulmonar…...………………..………………………29
2.3. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului pacientului cu neoplasm
pulmonar………..………………………………………………………………………………..31
2.4. Recoltarea produselor biologice și patologice la pacientul cu neoplasm pulmonar.……......33
2.5. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de neoplasmul pulmonr…...………..33
2.5.1. Recoltarea sputei…………...……………………...............................................................33
2.5.2. Bronhoscopia….....……...……….......................................................................................34
2.5.3. Radiografia toracică…………………..……………..…………………………………….35
2.6. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii ale pacientului cu neoplasm
pulmonar……………………………………..………………………………………………......37
2.7. Educație pentru sănătate și profilaxia neoplasmului pulmonar….……………….…………38

2
CAPITOLUL III. NORME DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATEA MUNCII ȘI P.S.I. LA
SECȚIA DE ONCOLOGIE
3.1. Norme de sănătate și securitatea muncii…………………………………………………….39
3.2. Norme de prevenire și stingere a incendiilor - P.S.I………………………………………...43
3.3.Prezentarea cazurilor de lambliază…………..……………………………………………....45
Cazul I – Plan de îngrijire……...…………………………………………………...........45
Cazul II – Plan de îngrijire………...…………………………………………………......54
Cazul III – Plan de îngrijire……………...………………………………………………63

Evaluare finală…………………………………………………………………………………70
Concluzii generale……………………………………….………………………………..........71
Bibliografie……………………………………………………………………………………..72

3
ARGUMENT

Practicarea îngrijirii pacientului necesită multiple abilităţi. Pe lângă cunostințele


medicale, asistenta medicală trebuie să posede abilitatea de a comunica şi de a stabili relaţii
interpersonale care să promoveze încrederea şi interacţiunea: medic – asistent – pacient - medic.
Alături de examinarea statusului medical general, evaluarea pacientului trebuie să fie completă.
Îngrijirile trebuie să includă orice condiţie medicală manifestă a pacientului precum şi aspectele
familiale, sociale şi psihologice asociate situaţiei acesteia.
În această lucrare este prezentată îngrijirea pacienților cu neoplasm pulmonar, deoarece
această afecțiune este extrem de răspândită atât în rândul bărbaților cât și al femeilor.
Neoplasmul pulmonar include cazurile de cancer care se dezvoltă în mod primitiv, de regulă din
epiteliul bronşic, invadând ulterior şi parenchimul pulmonar.
Confundat în antichitate cu ftizia şi cu alte boli pulmonare consumptive, neoplasmul
pulmonar a fost semnalat pentru prima dată, fără a fi bine individualizat, în secolul al XVI-lea de
către Paracelsius şi de Agricola ca male matalorum la minerii din Schneeberg şi din
St.Joachimstal. Între timp Bayle l-a descris sub numele de ftizie canceroasă considerându-lca a
6-a formă de ftizie. În primele decenii ale secolului al XX-lea se precizează aspectele radiologice
ale bolii în stadiul ei manifest, corelate cu cele morfologice. Ulterior, prin introducerea noilor
metode de investigaţie bronhoscopică, citodiagnostică, bioptică, funcţionale, respiratorie etc.
devine posibilă diagnosticarea bolii într-o fază relativ precoce, operabilă. Chirurgia larg
dezvoltată şi perfecţionată după 1946, oferă pentru prima dată posibilitatea unor rezolvări
terapeutice a cazurilor, cu condiţia realizării unui diagnostic sistematic cât mai timpuriu. La
aceasta se mai adaugă, cu mai puţin succes, radioterapia (BECLERE), citostaticele (GILMAN) şi
mai recent imunoterapia.
Neoplasmul pulmonar este o boală în plină expansiune, îndeosebi în ţările industrializate
şi în care practicarea fumatului datează de multă vreme. Datele de ansamblu din ţările de vest şi
nord-europene, ca şi cele nord-americane arată o creştere a mortalităţii prin neoplasm pulmonar
de la 2,3% în perioada 1920-1930, la 10-20% în perioada ultimului război mondial şi la 7-10%
înultima perioadă. Medicina va rămâne întotdeauna, și din fericire, atât o artă cât și o formă
deosebită de relație directă între două ființe, bolnavul și medicul său, pe care nici o lucrare nu
poate să le înlocuiască.

4
CAPITOLUL I
DATE GENERALE DESPRE NEOPLASMUL PULMONAR

1.1. PREZENTAREA NOȚIUNILOR DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A


APARATULUI RESPIRATOR

1.1.1. Anatomia și fiziologia a unghiei

Unghia este o lama cornoasa care se formeaza din celulele epidermei. In momentul cand
substante fiziologice patrund in aceste celule se deregleaza procesul natural de intarire. Unghia
devine fragila, se crapa, devine moale, subtire sau uscata. Unghia este in principiu formata din
cheratina, apa si grasimi, calciu si fier.

CARACTERISTICILE SI ROLUL UNGHIEI:


Unghia protejeaza varful degetului si faciliteaza apucarea obiectelor de dimensiuni
reduse. Insa ea este folosita si la aparare, poate sa zgarie sa fisureze si sa ciupeasca. Nu in
ultimul rand, joaca un rol important in sensibilitatea buricului degetului. Rolul de baza al unghiei
se afla in functionalitatea sa, dar aspectul sau poarta o semnificatie majora in imaginea omului.
Umiditatea si uscaciunea sunt factorii ce influenteaza hidratarea, astfel unghia poate sa fie prea
moale sau prea fragila.
PRINCIPALELE COMPONENTE ALE UNGHIILOR:
Radacina (supranumita si matrice) este partea vie a unghiei. Acolo se produc celulele noi, care
resping celulele moarte spre exterior astfel formand partea vizibila a unghiei. Calitatea si
vitalitatea celulelor produse in matrice sunt responsabile pentru aspectul unghiei. Aceste celule
formeaza suprafata cornoasa pana la marginea unghiei. Atata timp cat cresterea nu este afectata
de infectii sau alte leziuni ea poate sa ajunga la un ritm de crestere de 2-3 milimetri pe luna.
Cresterea unghiei poate sa fie constransa in cazul in care radacina este ranita. Striatiile pot fi de
asemenea un efect care pe parcurs pot inainta pana in varful unghiei. In cazul unei rani grave
poate sa apara o deformare durabila a unghiei. Cand unghia sufera de alte influente nocive, (ca
de exemplu febra tifoida, pneumonie) dar chiar si o nastere poate aduce repercursiuni de acest
gen asupra unghiilor, astfel formanduse striatii in forma de semiluna, pana si un soc psihic poate
afecta unghia avand ca rezultat striatii orizontale.
Patul unghiei: reprezintă prelungirea radacinii si este de fapt purtatorul lamei cornoase. Este
format din numeroase striatii mici care sustin lama cornoasa. Unghia este întinsa pe toata
5
suprafata patului in afara de terminatia exterioara, marginea libera a unghiei. Semiluna este
numita astfel din cauza formei sale. Semiluna alba formeaza prelungirea radacinii, insa este
foarte vizibila numai la degetul mare.
Semiluna: a capatat acest nume datorita formei sale. Culoarea ei alba delimiteaza prelungirea
radacinii unghei si este mai vizibila la degetul mare.
Lama cornoasa: este partea cea mai evidenta si este marginita pe de-o parte de semiluna si pe de
alta parte de extremitatea libera a unghiei. Ea este formata din celule albuminoide care nu contin
nici sange si nici celule nervoase si provin din radacina unghiei. Celulele formeaza trei straturi
suprapuse a caror unire este sustinuta de o substanta formata din apa si grasimi. Dar nu au toate
aceeasi consistenta. Cea superioara este cea mai dura, cea mijlocie mai putin si cea de jos este
mai moale.
Extremitatea libera: este separata de deget. De aceea este partea cea mai expusa pericolelor,
loviturilor de diferite feluri, crapaturilor si pilitului nepriceput.
Cuticula: este o parcela mica de piele care incadreaza lama cornoasa in trei parti. Cuticula reiese
din piele si produce la randul ei celule respingandu-le pe cele moarte. Aceste celule noi se
stabilesc pe suprafata unghiei, apoi se intind odata cu cresterea pana in punctul cand se rup daca
nu sunt ingrijite. Cuticulele neingrijite fac unghia sa para mai mica decat este, exista chiar cazuri
in care incetinesc cresterea unghiei.
Cum se dezvolta unghia: Unghia se formeaza de la radacina. Ea se intareste prin asa numitul
proces de cheratinizare. La inceput nu creste bine fixata pe patul unghiei, fapt recunoscut prin
culoarea mai deschisa a semilunei. O data cu cresterea sa aceasta se subtiaza, fixandu-se din ce
in ce mai bine de patul unghiei obtinand astfel o culoare roz. Procesul dezvoltarii se finalizeaza
dupa o perioada de 3-5 luni. Vara creste mai repede decat iarna, s-a observat de asemeni un ritm
mai accelerat de dezvoltare a unghiilor la femeile insarcinate. Un alt detaliu interesant: la
dreptaci cresc unghiile de la mana dreapta mai repede decat la mana stanga si vice versa, la
stangaci cresc mai repede la mana stanga decat la mana dreapta.
Factorii ce influenteaza cresterea unghilor:
Influenta de hranire: cresterea este incetinita la oamenii care duc lipsa de vitamine si aminoacizi.
Unghiile, asemeni parului, au nevoie de un flux constant de aprovizionare cu aminoacizi, pentru
o dezvoltare sanatoasa. Vitaminele A si D sunt si ele necesare (ele faciliteaza prelucrarea
calciului prin celulele radacinii). Insa si lipsa vitaminelor din grupa B duce la lezari. Fierul este
esential in constructia formei: lipsa de fier poate duce la deformari ale unghiei.
Influente mecanice: micro-leziunile afecteaza cresterea unghiei.
Influente neurologice: functionarea anormala a hipofizei provoaca deformari ale unghiei.
Influente hormonala: Tiroida si hormonii glandei suprarenale au si ele efecte.
6
Influenta varstei: cresterea si aspectul unghiei difera de la varsta la varsta.
La copiii mici unghia este foarte moale si fina, ea creste foarte incet cu 1 milimetru pe luna. La
varsta de aproximativ 4 ani rata cresterii unghiei ajunge la 2-3 milimetri pe luna avand o
consistenta neteda si transparenta. Dupa varsta de 40 de ani incetineste ritmul de crestere; la
varstnici ajunge sa fie de 1 milimetru pe luna. Iar la oamenii foarte batrani, unghia incepe sa aibe
o culoare galbuie sau gri, isi pierde transparenta si devine casanta.
Unghiile sanatoase si alimentatia: Un proverb vechi spune "Esti ceea ce mananci" si intr-adevar
unghiile pot fi o reflexie a alimentatiei. Lipsurile in alimentatie pot avea un efect negativ asupra
aspectului si rezistentei unghiilor. Vitaminele, calciul si sarurile minerale sunt foarte importante
pentru unghii sanatoase si puternice. Mancarea vegetariana poate sa faca unghiile sa fie casante
deoarece lipsesc grasimile animale. De asemeni si curele radicale de slabit afecteaza sanatatea
unghiilor. Substantele benefice de baza pentru sanatatea unghiilor dumneavoastra se afla in
sarurile minerale regasite in natura.

CAUZELE RESPONSABILE PENTRU PROBLEMELE UNGHIILOR


Sunt diferite motive ce cauzeaza probleme ale unghiilor. Aceste motive pot fi de natura interna
sau externa. Cauzele interne sunt factori care privesc pe medic si nu pot fi rezolvate cosmetic. In
schimb, pentru problemele provocate de factori externi, exista produse care le pot rezolva cu
succes.
CAUZE INTERNE.
In principiu, acestea sunt toate dereglarile si fenomenele de disfunctie care afecteaza fluxul
sangvin catre patul unghiei si impiedica hranirea si dezvoltarea acesteia. Multe disfunctii
actioneaza impotriva cresterii unghiei: tulburarea ganglionilor, alergiile, insuficienta fluxului de
calciu si a diferitilor aminoacizi, anemia etc. Alte probleme ale unghiilor pot fi cauzate de
aparitia unei ciuperci sau a unei infectii. Pentru indepartarea acestor cauze, apelati la un medic de
specialitate. Abia apoi apelati la tratamente cosmetice.
CAUZE EXTERNE
Urmatoarele cauze pot da unghiei sanatoase un aspect maladiv si deteriorat:folosirea
detergentilor lovirea de suprafete dure aplicarea directa a ojei colorate pe unghii fara folosirea
prealabila a unui produs de protectie (baza) frigul sau caldura rosul unghiilor aplicarea unghiilor
artificiale schimbarea anotimpurilor scurtarea necorespunzatoare a unghiilor. In toate aceste
cazuri va ajuta produsele specifice la obtinerea unor unghii sanatoase, lungi si frumoase.

7
1.2. PREZENTAREA TEORETICĂ A PANARIȚIULUI

1.2.1. Definiția panarițiului

1.2.2. Etiologia neoplasmului pulmonar


Spre deosebire de majoritatea altor tipuri de cancer, ale căror cauze sunt adesea
necunoscute, cauza principală a cancerului pulmonar este reprezentată, la peste 90% dintre
pacienți, de fumat. Corelația dintre cele două (fumat și cancer) a fost descoperită încă din anii
1950. În rândul barbaților fumători, riscul de apariție a cancerului pulmonar este de 17%, în timp
ce în rândul femeilor fumătoare este de 12%. Specialiștii estimează că un individ care fumează
mai mult de un pachet de țigări pe zi are un risc de a dezvolta cancer pulmonar de 20 – 25 de ori
mai mare comparativ cu un nefumător.
Dacă persoana renunță la fumat, riscurile de apariție a cancerului se reduc treptat în timp,
însă destul de greu. Se pare că abia după 15 ani de abstinență totală de la fumat riscurile de
apariție a cancerului încep să devină similare cu cele ale unui nefumător, însă ele se reduc la 2%
doar după 30 de ani de la abandonarea fumatului. În primii 10 ani, riscurile se mențin însă foarte
ridicate. Fumatul pipei sau al trabucurilor este și el un important factor de risc, însă nu la fel de
semnificativ precum fumatul țigărilor obișnuite. Aproximativ 85% din totalitatea cancerelor
pulmonare apar la fumători sau la fumătorii care între timp au abandonat acest viciu.
Cei mai importanți factori de risc care influențează apariția acestui tip de cancer sunt:
 Numărul țigărilor fumate;
 Vârsta la care individul s-a apucat de fumat;
 Perioada de timp în care a fumat (sau de cat timp s-a lăsat de fumat);
 Conținutul în nicotină al țigărilor fumate.
Deoarece nu toți pacienții diagnosticați cu cancer pulmonar sunt fumători, specialiștii au
descoperit și alte cauze care pot determina apariția acestei neoplazii. Rolul lor este relativ bine
stabilit, însă există factori, precum cei genetici, a căror influență rămâne de stabilit. Fumatul
pasiv (prin expunerea cronică a unui nefumător la fumul de țigară) este incriminat în 25% din
totalitatea cazurilor de cancer pulmonar care apare la nefumatori.
Un individ nefumător, care trăiește alaturi de o persoană care fumează, are un risc de
două ori mai mare de a dezvolta cancer pulmonar. Fumătorii pasivi sunt expuși în principal
nitrozaminelor, studiile demonstrând faptul că acești compuși se elimină urinar la persoanele

8
nefumătoare, dar expuse la fumul de țigară în procent de 1-5% față de cele care se determină la
fumătorii activi.
Poluarea atmosferică
Conceptul conform căruia poluarea atmosferică ar putea fi un important factor în
etiopatogenia cancerului pulmonar, datează înainte de anul 1930, când se observase că ratele de
cancer pulmonar sunt mai crescute în orașele industrializate față de orașele mici.
Importanța poluării atmosferice urbane, rolul bioxidului de sulf, a oxidului de azot din
fumul de conbustibil și gazele de eșapament a fost afirmată de studii epidemiologice după anii
1970. Cu toate acestea, cercetările ulterioare au reconsiderat efectul fumatului: 10 % din 100.000
cazuri de pacienți bărbați / an cu cancer pulmonar, ar putea fi atribuite poluării atmosferice.
Astfel, proporția de cancere pulmonare atribuite fumatului este de peste 90% .
Concluzia actuală este, că acțiunea autopoluantă a fumatului de țigară tinde să estompeze
rolul poluării atmosferice în etiopatogenia cancerului pulmonar.
Factorul ocupational
Noxele profesionale (cromul, nichelul, arsenicul, oxidul de fier, hidrocarburile aromatice
policlice, holoeterii etc.) constituie carginogenii cerți, ce conferă un risc crescut de cancer
pulmonar, fapt demonstrat de studiile epidemiologice și modele experimentale pe animale. În
aprecierea riscului carcinogen la locul de muncă, este important de estimat și eventual de exclus
rolul fumatului ce interacționează cu acești factori . Asocierea fumatului cu expuneri crescute la
carcinogenii de la locul de muncă cresc rata de incidență a cancerului pulmonar.

1.2.3. Patogenia neoplasmului pulmonar


Similar majorității celorlalte tipuri de cancer, cancerul pulmonar este inițiat de activarea
oncogenelor sau inactivarea genelor supresoare de tumori. Se consideră că oncogenele îi fac pe
oameni mai sensibili la dezvoltarea unei forme de cancer. Se crede că proto-oncogenele se
transformă în oncogene în momentul în care sunt expuse unor anumiți agenți carcinogeni.
Mutațiile produse la nivelul proto-oncogenei K-ras sunt responsabile de 10-30 % din
adenocarcinoamele pulmonare. Receptorul pentru factorul de creștere epidermică (EGFR)
reglează proliferarea celulară, apoptoza, angiogeneza și invazia tumorală. Mutațiile și
amplificarea receptorului EGFR sunt comune în cazul cancerelor pulmonare fără celule mici și
stau la baza tratamentului cu inhibitori EGFR. Proto-oncogena Her2/neu este afectată mai puțin
frecvent. Modificările cromozomiale pot conduce la pierderea heterozigoției. Acest lucru poate
provoca inactivarea genelor supresoare de tumori. Modificarea cromozomilor 3p, 5q, 13q și 17p
este foarte frecventă în cazul carcinoamelor pulmonare cu celule mici. Gena supresoare de
tumori p53, localizată pe cromozomul 17p, este afectată în 60-75 % din cazuri. Printre alte gene
9
care sunt în general afectate de mutații sau amplificări se numără c-MET, NKX2-1, LKB1,
PIK3CA, și BRAF.
Morfopatologia neoplasmului pulmonar
Clasificarea histopatologică a tumorilor bronho-pulmonare este cea propusă de
Organizația Mondială a Sănătăți (OMS) 1982 și acceptată pretutindeni. Această clasificare
urmărește criteriile morfologice în microscopia optică, accesibilă oricărui anatomo-patolog. În
realitate, carcinoamele bronho-pulmonare sunt polimorfe, iar microscopia elecronică și metodele
de imonohistochimie au permis regruparea anumitor tumori în familii de diferențiere diferită.
Stabilirea diagnosticului histopatologic al unei tumori bronho-pulmonare devine mult mai
dificilă în conditiile unei biopsii chirurgicale bronhoscopice sau prelevării citologice. Examenele
complementare morfologice imunohistochimice permit precizarea diagnosticului de carcinom,
după excluderea carcinoamelor cu celule mici și a tumorilor din familia de diferențiere neuro-
endocrină ( identificarea markerilor neuro-endocrini ).
Din punct de vedere macroscopic tumorile pulmonare sunt împărțite în două grupe :
- formele bronhice;
- formele parenchimoase.
Tumorile bronhice pot fi proximale, cu extensie ganglionară și parenchimatoasă sau
distale pe arborele bronșic (segmentare și lobare), adeseori stenozante, însoțite de tulburări de
ventilație. Privite endoscopic tumorile pot fi stenozante, infiltrative și se pot însoți de lărgirea
bifurcație bronșice (prin prezență adenopatiile interbronșice ). Tumorile parenchimatoase pot fi
infiltrative sau nodular. Tumorile volumonoase se necrozează și se pot descuama. Cancerele
vârfului pulmonar invadează peretele și structurile nervoase de vecinătate (Pancoast-Tobias).
Principalele forme histologice de tumori maligne ale plămânului sunt:
a) Carcinomul epidermoid: constituie varianta histologică cea mai frecventă de cancere
pulmonare, frecvența sa fiind 30-40 % din cazuri . Icidența sa este în scădere astazi.
Carcinoamele epidermoide provin cel mai adesea din bronhiile proximale. Este asociat cu
metaplazie spumoasă și formele precoce cu carcinomul, în care epiteliul epidermoid este înlocuit
de celulele maligne fără invazia membranei bazale. Deoarece celulele maligne epidermoide au
capacitatea de exfoliere, această tumoră poate fi detectată prin citologia exfoliativă în stadiile
precoce .
b) Adenocarcinomul: histologic, tumoara este caracterizată de cordoane de celule
cilindrice și cubice, adesea multistratificate, cu nuclei tahicronici bazali monstruoși. Se prezintă
în variantele: acinos, papilar, bronhio-alveolar și solid mucosecretor. O variantă particulară o
constituie carcinomul bronhiolo-alveolar, entitate clinico-patologică distinctă. Această entitate
provine din pneumocitul de ordinul 2, fără a prezenta modificări glandulare. Aceste tumori se pot
10
prezenta ca noduli solitari periferici, ca diseminări multiple sau ca formă pneumonică, rapid
progresivă, extinzâdu-se de la un lob la altul până la cuprinderea plămânului în intregime.
Frecvența adenocarcinoamelor, apreciată de studii diferite este cuprinsă între 20-40 %. Acest tip
de cancer în creștere, în special la sexul feminin și pronosticul său este nefavorabil, exceptând
stadiile T1, N0, M0, rezecabile chirurgical datorită chimio și radiorezistenței naturale .
c) Carcinomul cu celule mari (macrocelular, nediferențial): este forma cea mai puțin
frecventă dintre toate cancerele non-microcelulare. Frecvența sa este apreciată de 15-18 %.
Utilizarea coloranților histochimice, a microscopului electronic și anticorpilor monoclonali, a
făcut ca tumorile indentificate anterior ca nediferențiate să fie acum clasificate ca:
adenocarcinoame sau carcinoame epidermoide, mai puțin diferențiate. Din acest motiv, incidența
acestui tip de tumoră continuă să descrească.
d) Carcinoamele cu celule mici (small cell, microcelulare): frecvența carcinoamelor cu
celule mici este foarte variabilă, în jur de 20%. Sunt tumori cu localizare intramucoasă formate
din celule de talie mică (mai mare ca a unui limfocit) cu nucleu rotund sau oval, cu cromatină
fină și nucleol invizibil sau mic.

1.2.4. Diagnosticul clinic al neoplasmului pulmonar


Aproximativ o pătrime din totalitatea pacienților nu prezintă simptome sugestive în
momentul în care se stabilește diagnosticul de cancer pulmonar. În aceste cazuri, cancerul este
diagnosticat prin efectuarea de radiografii sau tomografii computerizate (CT) pentru alte
probleme de sănătate.
Restul pacientilor (3/4) au anumite simptome, chiar dacă unele sunt nespecifice, care îi
determină să se adreseze medicului. Simptomele apărute pot fi consecință a tumorii pulmonare
primare, care poate determina compresiune locală sau se poate extinde prin metastazare în restul
organismului. În anumite cazuri, tumora primară nu are localizare pulmonară, ci aceasta apare
secundar, din acest motiv tabloul clinic putând varia foarte mult, de la pacient la pacient.
Simptomele cancerului pulmonar sunt clasificate ca fiind simptome induse de tumora
primară, induse de invazia locoregională, apărute prin metastazare sau datorate unei producții
hormonale ectopice anormale.
Simptomele cancerului pulmonar primar includ:
 Tuse: aparută brusc, la un fumător cronic, sau tusea care își modifică principalele caracteristici
(dacă devine mai violentă, mai chinuitoare, mai frecventă, dacă își modifică tonalitatea). O tuse
ce nu dispare în timp trebuie să fie un semn de alarmă pentru pacient și acesta ar trebui să se
prezinte la medic pentru investigarea originii ei;

11
 Hemoptizie (expectorația sangvinolentă sau franc hemoragică) apare la un procent semnificativ
din pacienți și poate fi chiar primul simptom sau cel care, prin spectaculozitatea lui, trimite
pacientul la un specialist. Cantitatea de sânge expectorat nu este foarte importantă, deci, chiar
dacă sunt doar striuri sangvinolente pacientul trebuie să fie alarmat;
 Wheezing apar ca urmare a obstrucții determinate de tumoră sau poate să apară ca urmare a
inflamației interstițiale care însoțește evoluția neoplaziei;
 Dureri toracice apar la 1/4 din bolnavi. Durerea este adesea cronică, surdă și se localizează
difuz, fiind datorată afectării, prin invazie tumorală, a structurilor din jurul plămânilor;
 Dispneea poate sa fie cauzată de tumora în sine, care prin dimensiunile ei ajunge să realizeze o
compresie pe structurile arborelui respirator, însă poate fi cauzată și de revărsatul pleural sau de
extinderea și invadarea parenchimului pulmonar, funcționalitatea acestuia fiind compromisă;
 Infecții repetate pulmonare și de tract respirator superior, cum ar fi pneumonii sau bronșite, pot
reprezenta un semnal de alarmă sugestiv pentru cancerul pulmonar. Un procent relativ crescut
din adenocarcinoame sunt localizate periferic, ceea ce se traduce clinic prin apariția, pe lângă
simptomele enunțate, și a revărsatului pleural și a durerii toracice foarte intense datorate
infiltrării neoplazice a pleurei și a peretelui toracic.
Pacienții sunt sfătuiți să se adreseze unui medic imediat ce observă că prezintă simptome
sugestive pentru o afecțiune pulmonară sau respiratorie. Pe fondul unui istorii îndelungate de
fumat sau în condițiile în care există alți factori de risc (expunere la azbest sau la radon),
prezentarea la medic nu trebuie amânată dacă apare:
 Tuse, expectorație sangvinolentă;
 Dispnee și wheezing;
 Durere toracică persistentă și agravantă;
 Scădere ponderală, alterarea stării generale;
 Alte simptome și semne care pot fi sugestive pentru complicații sau sindroame paraneoplazice
ale cancerului pulmonar.

1.2.5. Diagnosticul paraclinic al neoplasmului pulmonar


Pacienții sunt sfătuiți să se prezinte la medic în vederea investigării stării de sănătate,
stabilirii unui diagnostic și instituirii unui tratament adecvat. Simptomele cancerului pulmonar
sunt relativ nespecifice, iar investigarea pacientului trebuie făcută din acest motiv foarte
amănunțit. Anamneza este cea care poate stabili debutul simptomelor, caracterul lor inițial și
evoluția lor în timp. Antecedentele familiale și cele personale sunt foarte importante și medicul
trebuie să întrebe pacientul amănunte referitoare la acestea.

12
Factorii de risc trebuie și ei precizați, fumatul îndelungat fiind corelat cu apariția
cancerului pulmonar. În cazul în care simptomele pulmonare apar pe un teren cu predispoziție
(genetică sau dobândită) față de cancerul pulmonar, și restul investigațiilor vor fi mult mai
țintite, iar diagnosticul va fi stabilit mai rapid. Pacienții sunt sfatuiți să fie sinceri cu medicul și
să nu ascundă faptul că fumează sau că lucrează într-un mediu cu potențial toxic. Informațiile
obținute în urma anamnezei pot ajuta clinicianul în formularea unui diagnostic de suspiciune,
care va fi ulterior supus unor revizuiri în funcție de datele obținute la investigațiile de
specialitate.
Anamneza este urmată de efectuarea unui examen fizic general. Aproximativ două treimi
din cazurile de cancer pulmonar sunt diagnosticate în stadii avansate. Pacienții pot fi cașectici și
cu probleme evidente de respirație, până la insuficiență respiratorie.
Alte semne ce atrag atenția la examenul fizic includ:
 Limfadenopatie ganglionară localizată la nivelul ganglionilor supraclaviculari;
 Semne ale sindromului Horner (apărut prin compresia exercitată pe plexul cervical simpatic de o
tumoră cu localizare apicală superioară): mioza, anhidroza și enoftalmie;
 Murmur vezicular diminuat sau absent în cazul în care tumora a determinat colapsul plămânului;
 Matitate la percuție și zgomote respiratorii diminuate
 Hepatomegalie dureroasă (în cazul în care există și implicare hepatică metastatică);
 Durere osoasă și existența unor puncte osoase foarte sensibile la palpare;
 Deficite neurologice focale sau semne de compresie de maduvă spinală;
Investigarea unui pacient suspectat de cancer pulmonar este, deci, foarte complexă și
include:
Radiografiile pulmonare: pot evidenția sau nu anomalii localizate în parenchim. Cel mai
adesea se observă noduli solitari sau mase de noduli ce pot conflua formând structuri radioopace
mari. Nu toate formațiunile evidențiate pe o radiografie sunt însă cancere. Există, de exemplu,
numeroase formațiuni benigne ce pot să apară, precum și depozite de calciu, cicatrici fibroase.
Radiografiile sunt primele investigații care se realizează în acest caz.
Tomografii computerizate ( CT-urile) sunt utile atât în aprecierea existenței locale a unor
leziuni cu potențial neoplazic, cât și pentru determinarea unor eventuale extinderi metastatice în
restul corpului. Prin realizarea unor tomografii complete se poate investiga concomitent și
abdomenul și pelvisul, în special ficatul și glandele suprarenale, cele mai frecvente localizări ale
metastazelor pulmonare. În cazul în care sunt prezente simptome neurologice se pot efectua și
CT-uri cerebrale. Majoritatea chirurgilor preferă ca pacientului să i se efectueze astfel de
investigații pentru a putea localiza tumora cât mai exact și pentru a stabili dacă rezecția este sau

13
nu posibilă. Avantajele CT asupra radiografiei clasice sunt reprezentate de faptul că CT oferă o
viziune multidimensională a organismului, în timp ce radiografia nu.
Scintigrafia osoasă: este o investigație necesară deoarece osul este o altă localizare
predilectă a metastazelor pulmonare. Dacă pacienții acuză dureri osoase, se va efectua o
scintigrafie osoasă pentru a se stabili cu certitudine dacă există invazie osoasă.
Rezonanța magnetică nucleară (RMN) este o investigație foarte utilă pentru investigarea
pacienților cu semne de compresie medulară. Ea este o investigație mult mai sensibilă pentru
evaluarea metastazelor sistemului nervos central, comparativ cu tomografia computerizată.
În vederea stabilirii naturii tumorii (maligne sau benigne) se va efectua biopsia tumorii
sau se va extrage și o cantitate mică de lichid pleural, în cazul în care există pleurezie. Biopsia
poate fi efectuată sub ghidaj tomografic, pentru a nu se penetra alte organe din vecinătate. Este o
procedură preferată în special dacă tumora este localizată la periferia plămânului și poate fi
accesibilă puncției percutane. Dacă tumora se localizează în interiorul parenchimului, cel mai
probabil va fi investigată direct prin bronhoscopie. Biopsia cu ac fin este recomandată în cazurile
în care tumora se localizează la periferia plămânului și este astfel inaccesibilă bronhoscopului.
Sub ghidaj imagistic, medicul va localiza tumora și va introduce un ac percutanat până în
profunzimea tumorii. Se va recolta apoi un fragment tisular care poate fi analizat microscopic de
către un medic anatomopatolog în vederea stabilirii naturii tumorii. Procedura se efectuează sub
anestezie locală, disconfortul pacientului fiind minim. Cea mai de temut complicație este
apariția pneumotoraxului iatrogen. Incidența de apariție a complicației este de 3-5% și în ciuda
faptului că afecțiunea poate fi destul de periculoasă, ea este foarte prompt recunoscută și tratată,
astfel încât pacientul să nu fie in pericol.
Bronhoscopia este metoda preferată dacă localizarea cancerului este centrală.
Bronhoscopia poate determina gradul extinderii tumorale, precum și dacă tumora determină
femonene obstructive sau nu. Procedura în sine este una endoscopică, bronhoscopul fiind un tub
foarte subțire și flexibil care la capăt are o cameră video prin care sunt captate și transmise
imagini către un ecran extern. Bronhoscopul este introdus prin cavitatea bucală sau nazală, și
apoi de-a lungul traheei. Din trahee, bronhoscopul ajunge în bronhii, medicul examinându-le
alternativ.
Mediastinoscopia, procedură care este efectuată pentru a se evalua statusul ganglionilor
mediastinali și pentru a se aprecia dacă s-a extins cancerul și în structurile mediastinale. Se
recomandă realizarea acesteia înaintea procedurilor chirurgicale care vor să rezece tumora.
Toracoscopia este rezervată tumorilor care rămân nediagnosticate chiar și după
efectuarea bronhoscopiei sau a biopsiei ghidate tomografic. Toracoscopia are, de asemenea, un
important rol în managementul revărsatelor pleurale maligne.
14
Examenul PET CT pentru stabilirea extensiei bolii, mai ales în localizările periferice.
Foarte importante în stabilirea diagnosticului de certitudine sunt și:
Examenul citologic al sputei: este foarte important deoarece din tumorile cu localizare
endobronșică centrală se pot exfolia celule maligne care sunt apoi eliminate prin spută (substanță
vâscoasă ce se poate elimina prin tuse);
Realizarea hemoleucogramei este importantă pentru identificarea unor eventuale anemii,
tulburări de coagulare, dezechilibre electrolitice. Hemograma trebuie realizată în special anterior
instituirii tratamentului chimiostatic;
Determinarea funcției pulmonare pentru detectarea apariției unui sindrom obstructiv ca
urmare a compresiei exercitate de tumoră asupra parenchimului pulmonar și asupra căilor
respiratorii.

1.2.6. Diagnosticul diferențial al neoplasmului pulmonar


Incidenţa ridicată a neoplasmului bronşic şi polimorfismul manifestărilor saleimpun
circumspecţia în faţa oricărei boli bronhopulmonare apărute sau agravatedupă vârsta de 45 ani.
Pneumoniile şi supuratiile pulmonare, mai ales când au caracter recidivant pe acelaşi teritoriu
şi/sau când răspund incomplet sau deloc la chimioterapie pot ficomplicaţii retrostenotice ale
neoplasmului bronşic.Şuierăturile bronhice neoplazice pot fi eronat interpretate drept
asimptomatice. Nodulii pulmonari solitari sunt în 40-50% din cazuri neoplazici, iar în rest
tuberculoame, chiste hidatice,tumori benigne etc. Argumente în favoarea naturii benigne a
imaginii sunt: conturul net, lipsa creşterii în ultimii 2 ani, calcificările intranodulare, absenţa unui
factor tumoral extratoracic, absenţa de semne bronhologice şi citologice. Diagnosticul de
certitudine fiind dificil, tracotomia exploratorie este foartefrecvent indicată la pacienţii trecuţi de
40 ani. Sindroamele paraneoplazice pot dirija eronat diagnosticul spre boli neurologice,
reumatologice, endocrinologice etc. La bolnavii aflaţi la vârsta de aparitie cancerului tablourile
citate impuninvestigaţiile oncologice corespunzătoare.

1.2.7. Evoluția neoplasmului pulmonar. Prognosticul neoplasmului pulmonar


Evoluția:
În absenţa măsurilor terapeutice, neoplasmul bronşic urmează etapele clasice ale oricărui
neoplasm: Tumoră locală, invazia ganglionară regională, generalizare metastazică, ajungând la
deces într-un interval mediu de 8-14 luni. S-au semnalat cazuri rare de neoplasm bronşic cu
evoluţie lentă, de 3-8 ani, cazuriceva mai frecvente cu evoluţie acută, letale în 3-4 luni de la
primul symptom (neoplasmele bronsice anaplazice, uneori şi epidermoide) precum şi cazuri
cuevoluţie discontinuă prin puseuri evolutive alternate cu intervale de remisiune.Viteza creşterii
15
leziunilor tumorale se apreciază prin timpul de dublare (TD) stabilit de documente radiologice
seriate, timpul mediu de dublare fiind de 55-62 zile cu importante variaţii în funcţie de timpul
histologic (10-40 zile pentrucancerul macrocelular, 40-80 zile pentru cancerul epidermoid şi
peste 80 zile pentru adenocarcinoame). Intervalul de malignitate se studiază între To de 7 şi 465
zile. Leziunile inflamatorii şi tumorile benigne au de regulă To aflate în afara acestor limite. La
creşterea volumului tumorii participă atât multiplicarea celulelor tumorale propriu-zise, cât şi
creşterea stromei (aproximativ 50% din volum). Din această viziune a dinamicii tumorale rezultă
că faza microscopicăinvizibilă radiologic a cancerului şi a tumorilor pulmonare maligne, în
general, estefoarte lungă (ani de zile) reprezentând în timp 2/3 ori 3/4 din istoria naturală
atumorii sau în jur de 10 ani pentru cancerul epidermoid şi 13 ani pentru carcinomulcilindro-
cubic. În asemenea condiţii, noţiunea de cancer în stadiu iniţial şi de depistare precoce sunt
noţiuni clinice foarte relative. În cele mai multe cazuri metastazele se produc deja în faza
microscopică a tumorii primitive, necesitând şi ele mai mulţiani până să devină decelabile
radiologic.
Prognostic:
Prognosticul neoplasmului pulmonar netratat este infaust, timpul de supravieţuire din
momentul stabilirii diagnosticului este de 12 luni pentru 80-90% din cazuri. Principalii factori cu
semnificaţie prognostică sunt:
- Tipul histologic şi legat de el timpul de dublare (TD) al tumorii;
- Stadiul TNM în momentul stabilirii diagnosticului;
- Starea clinico-biologică a bolnavului.
Dintre tipurile principale ale neoplasmului pulmonar, cancerul microcelular are
prognosticul cel mai sever. TD al tumorii este foarte scurt (10 - 40 zile), iar malignitatea ei
maximă (extensie locală şi la distanţă foarte precoce), astfel încât majoritatea pacienţilor nu
supravieţuiesc mai mult de 1 - 6 luni. În adenocarcinom timpul de dublare depăşeşte 80 zile, iar
în cancerulepidermoid 40 zile. În astfel de cazuri durata de supravieţuire depinde în mare parte
de stadiultumorii în momentul stabilirii prognosticului. Pentru cancerele epidermoide în stadiile
II - III, şansa supravieţuirii la 5 anieste sub 10%, iar în stadiul I este 10 %.
În clasificaţia propusă de FEINSTEIN (1968) cancerul indolent, supărător sau chinuitor
al simptomelor se află în corelaţie atât cu extensia procesului (TNM) cât şi cu timpul de
supravieţuire, iar clasificaţia KARNOFSKY (1948) care evaluează calitatea vieţii cancerului
după capacitatea de activitate, nevoia de asistenţă medicală şi simptome (performance status)
important indicator alşanselor de supravieţuire după chimioterapia citostatică.
Alţi factori de prognostic agravaţi sunt vârsta tânără, sexul (sarcina), bolile organice
asociate. Factorii de prognostic la cazurile cu tumori rezecate:
16
Favorabili: creşterea lentă (timp de dublare mai mare de 12 luni), dimensiuni mici (mai
mic de 3cm diametru), topografie periferică (în mantaua pulmonară), structură epidermoida
(chiar pentru neoplasmele bronsice primitive centrale), localizare compatibilă cu extirparea prin
lobectomie, localizare în lobii superiori.
Nefavorabili: dimensiuni mari (mai mare de 7cm), structură nediferenţiată, apariţia
recentă a durerii, creşterea rapidă, invazia peretelui toracic (chiar rezecabila).
Vârsta bolnavilor are şi ea o semnificaţie prognostică, la tineri evoluţia fiindmai rapidă,
dar, în schimb, rezultatele rezecţiei mai bune. Diferenţele de prognoză la bărbaţi şi femei nu
depind de sex, ci de tipurile histologice întâlnite şi de timpul lor de dublare.

1.2.8. Tratamentul neoplasmului pulmonar


a) Tratamentul igieno-dietetic
Rolul asistentei medicale în aplicarea tratamentului igieno-dietetic este foarte important,
ea contribuind la toate formele şi fazele acestui tratament, urmărind respectarea acestuia,
apreciind rezultatele favorabile sau depistând tulburările secundare.
Regimul alimentar al pacientului suferind de cancer este planificat și abordat diferit, în
funcție de caz, stadiu de evoluție și terapie.
Bolnavii de cancer sunt printre cei mai expuși riscului de a dezvolta sindroame
pluricarențiale ca urmare a procesării inadecvate a nutrienților aduși prin dietă. Acest deficit se
datorează fie bolii în sine (în special în formele cu localizare digestivă), fie tratamentului (care
poate fi chirurgical, chimioterapie sau radioterapie).
Boala canceroasă are capacitatea de a compromite total statusul nutrițional al pacientului,
alterându-i în mod dramatic metabolismul și cauzând apariția anorexiei (pierderea apetitului) ce
pe termen lung va determina o scădere semnificativă în greutate. Există situații în care această
scădere ponderală apare chiar mai devreme, organismul fiind afectat profund de sindromul
consumptiv asociat invariabil cancerului.
Modificarile de metabolism ce apar la toți bolnavii includ intensificarea ratei
metabolismului bazal, precum și accelerarea arderilor calorice și epuizării rezervelor energetice.
Pentru a face față acestor schimbări, organismul va avea nevoie de un surplus de calorii, altfel
greutatea sa va scădea considerabil, masa musculară se va topi, instalându-se o stare de astenie și
apatie cronică. În cancer este afectat fiecare tip de metabolism în parte - proteic, lipidic, glucidic,
cu depletia rezervelor energetice din țesutul muscular și adipos. Specialiștii afirmă că scaderea
ponderala ce însoțește boala apare ca rezultat al modificărilor patologice induse de cancer, dar și
datorită instalării unei stări de depresie psihică, urmare a aflării și conștientizării diagnosticului,
evoluției și prognosticului.
17
Gradul deficitului nutrițional cu care se confruntă organismul depinde de mai mulți
factori, printre care: sediul primar al cancerului, severitatea (exprimată prin stadiul clinic al bolii
și răspunsul la tratament) în momentul diagnosticului, intensitatea simptomelor resimțite de
către pacient, tipul și frecvența tratamentului (chimioterapie, radioterapie) precum și efectele
secundare asociate acestuia, modul în care interferă neoplazia cu ingestia, absorbția și utilizarea
nutrienților ce provin din dietă.
Combaterea fumatului, cu toate că dacă persoana renunță la fumat, riscurile de apariție a
cancerului se reduc treptat în timp, însă destul de greu. Se pare că abia după 15 ani de abstinență
totală de la fumat riscurile de apariție a cancerului încep să devină similare cu cele ale unui
nefumător, însă ele se reduc.
b) Tratamentul medical
Chimioterapia utilizează medicamente puternice de distrugere a celulelor canceroase
pentru a trata cancerul. Există mai multe moduri diferite pe care chimioterapia le poate utiliza
pentru a trata cancerul pulmonar. De exemplu, acestea pot fi:
 Administrate înainte de intervenţia chirurgicală pentru a micşora tumora;
 Administrate după intervenţia chirurgicală pentru a preveni recidiva cancerului;
 Utilizate pentru ameliorarea simptomelor şi pentru încetinirea răspândirii cancerului atunci când
nu este posibilă vindecarea;
 Combinate cu radioterapia (chimioradioterapia), care poate fi administrată înainte şi după
intervenţia chirurgicală sau pentru a ameliora simptomele.
Tratamentele chimioterapice sunt de obicei administrate în serii. O serie implică
administrarea medicaţiei de chimioterapie pe durata a mai multe zile și apoi luarea unei pauze de
câteva săptămâni pentru a permite organismului să îşi revină după efectele tratamentului.
Numărul de serii de chimioterapie de care aveţi nevoie va depinde de tipul şi de gradul
cancerului pulmonar. Majoritatea persoanelor au nevoie de 4–6 cure de tratament de-a lungul a
3–6 luni.
Chimioterapia pentru cancerul pulmonar implică asocierea de medicamente diferite.
Medicamentele sunt de obicei administrate prin perfuzie în venă, sau printr-un tub care este
conectat la unul din vasele de sânge din piept.
Efectele secundare ale chimioterapiei pot include: oboseală, greaţă, vărsături, ulcere
bucale, căderea părului. Aceste efecte secundare ar trebui să treacă treptat odată cu finalizarea
tratamentului, sau puteţi lua alte medicamente care vă pot face să vă simţiţi mai bine în timpul
chimioterapiei.

18
De asemenea, chimioterapia poate să slăbească sistemul imunitar, făcându-vă mai
vulnerabil la infecţie. Informaţi echipa care vă îngrijeşte sau medicul cât de curând posibil dacă
prezentaţi posibile semne ale unei infecţii, precum:
 Temperatură mare (febră) de 38°C sau mai mare;
 Stare generală de rău brusc instalată.
Radioterapia este un tip de tratament care utilizează impulsuri de radiaţii pentru a
distruge celulele canceroase.
Se poate utiliza o cură mai intensivă de radioterapie, cunoscută sub numele de
radioterapie radicală, pentru vindecarea cancerului pulmonar non-microcelular în cazul în care
persoana nu este suficient de sănătoasă pentru a se putea face intervenţia chirurgicală.
Radioterapia poate fi utilizată după intervenţia chirurgicală sau poate fi utilizată pentru a
controla simptomele şi pentru a încetini răspândirea cancerului atunci când nu este posibilă
vindecarea (această metodă este cunoscută sub numele de radioterapie paliativă).
Un tip de radioterapie cunoscut sub numele de iradiere profilactică craniană (IPC) este
utilizat şi pentru tratarea cancerului pulmonar cu celule mici. IPC implică direcţionarea spre
creier a impulsurilor de energie înaltă.Acest tip de radioterapie este utilizat ca măsură preventivă,
deoarece există riscul de diseminare la nivel cerebral al cancerului pulmonar cu celule mici.
Cu cea mai actuală tehnologie IMRT, și chiar mai mult, cu ultima tehnologia VMAT,
acum există posibilitatea de a proteja organele de risc care sunt în apropierea tumorii pentru a nu
fi afectate de tratamentul în sine, concomitent cu posibilitatea administrării de doze mari zonelor
bolnave. Cu nivelul de precizie al tehnologiei VMAT, acum se pot trata și cancere pulmonare
non-operabile.
Efectele secundare ale radioterapiei includ: dureri în piept, oboseală, tuse persistentă care
poate provoca spută cu sânge (acest lucru este normal şi nu reprezintă un motiv de îngrijorare),
dificultăţi la înghiţire (disfagie), roşeaţă şi durere a pielii, care arată şi se simte ca o arsură solară;
căderea părului, de la nivelul pieptului şi, dacă vi se administrează IPC, de pe cap. Efectele
secundare ar trebui să treacă odată cu finalizarea sesiunii de radioterapie.

c) Tratamentul chirurgical
O intervenție chirurgicalǎ ȋn cazul cancerului pulmonar este o procedurǎ chirurgicalǎ
majorǎ, care necesitǎ anestezie generalǎ, spitalizare, și ȋngrijire sǎptǎmȃni sau luni dupǎ operație.
În urma procedurii chirurgicale, pacienţii pot avea dificultăţi de respiraţie, senzaţie de
lipsă de aer, durere şi slăbiciune. Riscurile chirurgicale includ complicații cauzate de sângerări,
infecţii precum şi complicaţii legate de anestezia generalǎ. Procedura chirurgicală aleasă depinde
de mărimea şi localizarea tumorii, tratamentul chirurgical presupunȃnd ȋndepǎrtarea acesteia și a
19
parechimului ȋnconjurǎtor ȋn unele cazuri. Aproximativ 10% -35% din cazurile de cancer
pulmonar pot fi vindecate chirurgical, ȋnsǎ, din pǎcate, tratamentul chirurgical nu este
întotdeauna o rezolvare, deoarece tumorile pot afecta și alte organe sau pot recidiva ulterior.
Rezecția pulmonarǎ se recomandǎ ȋn cancer pulmonar stadiu I și II, ȋn cazul ȋn care
pacienții nu prezintǎ simptome ale invaziei mediastinalǎ sau invazia organelor vecine. Deşi o
tumorǎ poate fi anatomic potrivitǎ pentru rezecție, o intervenţie chirurgicală nu poate fi posibilǎ
dacǎ persoana are alte afecţiuni grave (cum ar fi afecțiuni ale inimii sau boli pulmonare severe),
care ar limita capacitatea lor de a supravieţui unei operaţii. Ȋn ceea ce privește pacienții care
suferǎ de cancer pulmonar ȋn stadiul III și IV, rezecția nu este recomandatǎ.
Lobectomia se realizeazǎ prin ȋndepǎrtarea lobului ȋn care se gǎsește tumora. Atunci
când o lobectomie este realizatǎ cu succes, ȋn cazul cancerului pulmonar diagnosticat ȋntr-un
stadiu precoce, ea oferă o şansă de supravieţuire pe termen lung, de obicei, fǎrǎ recurenţă a
cancerului.
Pneumonectomia se realizeazǎ în cazul în care tumora este mare, răspânditǎ dincolo de
un singur lob, sau în cazul în care se află în zona centrală a plămânilor. Procedura implică
îndepărtarea unui plamȃn ȋntreg , operația fiind potrivitǎ pentru acele persoane care pot tolera
viaţa cu un singur plămân.
Segmentectomia este utilizata pentru ȋndepărtarea unei pǎrti de plǎmȃn. Această
operaţiune se efectuează, de obicei, pentru cancerul pulmonar diagnosticat ȋn stadiu precoce sau
pentru pacienții care nu sunt suficient de sănătoși pentru o pneumonectomie.
Toracoscopia video-asistatǎ reprezintǎ o metodǎ minim invazivǎ ȋn tratamentul
cancerului pulmonar, este asemǎnǎtoare toracoscopiei clasice, diferența dintre cele douǎ
proceduri fiind datǎ de modul de a vizualiza cavitatea toracicǎ.
Complicaţiile intervenţiei chirurgicale pentru plămâni pot include:
 Inflamaţia sau infecţia plămânului (pneumonie);
 Sângerare excesivă; O scurgere a aerului din peretele pulmonar;
 Formarea unui cheag de sânge la nivelul piciorului (tromboză venoasă profundă), care este
posibil să ajungă până la plămân (embolie pulmonară).

CAPITOLUL II
ÎNGRIJIRI GENERALE A PACIENȚILOR CU NEOPLASM
PULMONAR

20
2.1. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientului cu
neoplasm pulmonar

Supravegherea funcțiilor vitale se face ori de câte ori este nevoie. Asistenta
supraveghează bolnavul, va înregistra dacă respirația este modificată, cu salturi sau dacă se face
cu dificultate. Buna desfășurare a evoluției postoperatorii se urmărește după graficul
temperaturii, al pulsului și prin înregistrarea tensiunii arteriale.
Respirația se măsoară în scopul evaluării funcției respiratorii a pacientului, fiind indiciu
al evoluției bolii, al apariției unor complicații și al prognosticului. Elemente de apreciat sunt:
tipul respirației, amplitudinea mișcărilor respiratorii, ritmul, frecvența. Materiale necesare: ceas
secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatură. Asistenta așează pacientul în decubit
dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi executată. Plasează mâna cu fața palmară pe
suprafața toracelui și numără inspirațiile timp de un minut. Respirația se notează cu culoare
verde. Fiecare linie orizontală corespunde la două respirații. Valorile normale sunt :
- la nou-născut 30-50 respirații / minut
- la 2 ani 25-35 respirații / minut
- la adulți 16-18 respirații / minut
- la vârstnici 15-25 respirații / minut
Orice operat poate prezenta în primele zile după operație o ușoară ascensiune termică
(37,5-38°C). Această curbă este în descreștere începând din a treia - a patra zi. Dacă aceasta
descreștere nu se produce sau dimpotrivă, temperatura crește, explicația constă de obicei într-o
infecție la nivelul plăgii operatorii.
Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare de căldură
prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Măsurarea temperaturii în axilă: se așează pacientul în decubit dorsal sau șezând. Se
ridică brațul bolnavului, se șterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. Se așează
termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie brațul pe
trunchi cu brațul flectat pe suprafața anterioară a toracelui. Termometrul se menține timp de zece
minute.
Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală: se introduce termometrul în cavitatea bucală
sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare. Pacientul este rugat să închidă gura și să
respire pe nas. Termometrul se menține cinci minute.

21
În cazul măsurării temperaturii pe cale rectală se lubrifiază termometrul. Se așează
pacientul în decubit lateral cu membrele inferioare în semiflexie asigurându-i intimitatea. Se
introduce bulbul termometrului în rect prin mișcări de rotație și înaintare. Se menține trei minute.
După terminarea timpului de menținere a termometrului acesta se scoate, se șterge cu o
compresă și se citește gradația la care a ajuns mercurul. Se spală termometrul, se scutură și se
introduce în recipientul cu soluție dezinfectantă (cloramină 1%).
În foaia de temperatură, temperatura se notează cu pix de culoare albastră. Pentru fiecare
linie orizontală a foii de temperatură corespund două diviziuni de grad.
Valori normale a temperaturii:
- copil 36-37,8°C
- adult 36-37°C
- vârstnic 35-36°C
Pulsul trebuie să urmeze curba temperaturii. Cu cât temperatura este mai mare cu atât
pulsul este mai accelerat, până la valoarea de 100 bătăi / minut, dar dacă acest ritm se menține și
în zilele următoare, bolnavul trebuie ținut sub supraveghere permanentă.
Factorii care influențează pulsul sunt: factori biologici (vârsta, înalțimea, greutatea,
somnul, alimentația, efortul fizic), factori psihologici (emoțiile, plânsul, mânia), factori sociali
(mediul ambiant). Pulsul poate fi luat la orice arteră accesibilă palpației care poate fi comprimată
pe un plan osos: radială, temporală superficială, carotidă, humerală, brahială, femurală. În
practica curentă pulsul se ia la nivelul arterei radiale.
Materiale necesare: ceas cu secundar, creion sau pix roșu. La luarea pulsului, bolnavul
trebuie să fie în repaus fizic și psihic cel puțin 5-10 minute înainte de numărătoare, întru-cât un
efort sau o emoție oarecare în timpul sau înaintea luării pulsului ar putea modifica valorile reale.
Brațul bolnavului trebuie să fie sprijinit, pentru ca musculatura antebrațului să se relaxeze. Se
reperează șanțul radial pe extremitatea distală a antebrațului, dăm de un șanț mărginit de
tendoanele mușchilor flexor radial al carpului și brahioradial în profunzimea căruia se gasește
artera radială. Palparea pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu și inelar de la mâna
dreaptă. După ce s-a reperat șantul lui, se va exercita o ușoară presiune asupra peretelui arterial
cu cele trei degete palpatoare, până la perceperea zvâcuiturilor pline ale pulsului.
Fixarea degetelor se realizează cu ajutorul policelui, cu care se îmbrățișează antebrațul la
nivelul respectiv. Notarea pulsului se face cu pix sau creion roșu, fiecare linie orizontală a foii de
temperatură corespunde la patru pulsații.
Valori normale a pulsului:
- la nou-născut 130-140 pulsații / minut
- la copil mic 100-120 pulsații / minut
22
- la adult 90-100 pulsații / minut
- la vârstnic 80-90 pulsații / minut
Tensiunea arterială trebuie controlată la toți bolnavii și în special la cei hipertensivi.
Scăderea tensiunii arteriale asociată cu alte semne poate indica o complicație hemoragică. Scopul
măsurării tensiunii arteriale este evaluarea funcției cardiovasculare (forța de contracție a inimii,
rezistența determinată de elasticitatea și calibrul vaselor). Materialele necesare sunt: aparat
pentru măsurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva Rocci sau cu manometru), stetoscop
biauricular, tampoane de vată și alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului și creion sau
pix roșu pentru însemnarea valorilor în foaia de temperatură. Există două metode de măsurare a
tensiunii arteriale: auscultatoric și palpatoric.
Metoda auscultatorie: se explică pacientului tehnica și i se asigură un repaus fizic
aproximativ 15 minute. Asistenta se spală pe mâini, aplică manșeta pneumatică pe brațul
pacientului sprijinit și în extensie. Membrana stetoscopului se fixează pe artera humerală, sub
marginea inferioară a manșetei. Se introduc olivele stetoscopului în urechi. Se pompează aer în
manșeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariția zgomotelor pulsatile. Aerul
din manșetă se decomprimă ușor prin deschiderea supapei, până când se percepe primul zgomot
arterial, care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se reține valoarea indicată
de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnată. Se continuă
decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se reține valoarea indicată de
coloana de mercur sau acul manometrului în momentul în care zgomotele dispar acesta
reprezentând tensiunea arterială minimă (diastolică). Se notează pe foaia de temperatură valorile
obținute.
La metoda palpatorie determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu se folosește
stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii. Are dezavantajul obținerii
unor valori mai mici decât realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibilă numai după
reducerea accentuată a compresiunii exterioare. Se notează pe foaia de temperatură valorile
obținute cu o linie orizontală de culoare roșie, socoțându-se pentru fiecare linie a foii o unitate de
coloană de mercur. Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale și se hașurează spațiul rezultat.
Valori normale a tensiunii arteriale:
- la copil între 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg
- la copil între 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg
- la copil și la adolescenți 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg
- la adult 115/140-75/90 mmHg
- la vârstnici >150/>90 mmHg

23
Urmărirea diurezei este importantă în vederea stabilirii bilanțului hidric. Mai ales în
cazul hemoragiilor masive este importantă rehidratarea organismului. Pentru măsurarea diurezei
urina se colectează pe 24 de ore în recipiente cilindrice, gradate, cu gât larg, spălate și clătite cu
apă distilată. Colectarea se începe dimineața la o anumită oră și se termină a doua zi la aceeași
oră. Pentru prevenirea fermentației se vor adăuga la urină cristale de timol. Diureza se notează în
foaia de temperatură prin hașurarea pătratelelor corespunzătoare cantității de urină și zilei
respective. Spațiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de
urină. Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore în mod normal este de aproximativ 1500 ml.
Scaunul reprezintă resturile alimentare expuse procesului digestiei eliminate din
organism prin actul de defecație. Defecația: eliminarea materiilor fecale prin anus.
Adultul are 1/zi sau 1/2 zile.
Consistența: omogenă;
Culoarea: brună; Mirosul: fecaloid;
Orarul: ritmic la aceeaşi oră a zilei de regulă, dimineața.
Cantitatea zilnică: 150-200 g. Se notează în foaia de temperatură.

2.2. Alimentaţia pacientului cu neoplasm pulmonar

Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia. Asigurarea
aportului caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului, stabilirea regimului
alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe cale
naturală sau artificială, constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat.
În funcţie de starea pacientului, alimentarea se face:
- activ – pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în salon;
- pasiv – pacientului i se introduc alimentele în gură;
- artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice.
Alimentarea activă se poate face în sala de mese, în salon; la masă sau la pat.
În sala de mese aerisită, curăţenia trebuie să fie desăvârşită; porţiile aranjate estetic sunt
aşezate pe mese mici (4 persoane). Se invită pacienții la masă, se invită să se spele pe mâini.
Felurile de mâncare se servesc pe rând, vesela folosită se ridică imediat. Nu se ating alimentele
cu mâna. Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz contrar se află motivul şi se
iau măsuri.
În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului
(tăviţă, scuipători, ploscă). Se invită pacientul să se spele pe mâini, se ajută să se aşeze la masă;
servirea mesei se face ca în sala de mese.
24
În salon, la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. Se aşează
pacientul în poziţie confortabilă, este invitat să se spele pe mâini, asistenta servindu-i materialele
necesare şi protejând lenjeria de pat cu muşama. Se adaptează masa specială la pat şi se serveşte
masa la fel ca în salon la masă.
Alimentarea pasivă - când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze
singuri, trebuie să fie ajutaţi.
Scop:
- vor fi hrăniţi bolnavii: imobilizaţi, paralizaţi, epuizaţi, adinamici, în stare gravă, cu
uşoare tulburări de deglutiţie
Pregătiri materiale: tavă, farfurii, pahar cu apă sau cană cu cioc, şervet de pânză, cană de
supă, tacâmuri.
Asistenta: îmbracă halatul de protecţie; aşază părul sub bonetă; se spală pe mâini.
Pacient: se aşază în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit
dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia; i se protejează lenjeria cu
un prosop curat și se protejează cu un prosop în jurul gâtului; se adaptează măsuţa la pat şi i se
aşază mâncarea încât să vadă ce i se introduce în gură.
Servirea mesei:
- asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna;
- verifică temperatura alimentelor (pacienţii în stare gravă nu simt temperatura, nici
gustul alimentelor), gustând cu o altă lingură; îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc,
taie alimentele solide; supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de
deglutiţie ale pacientului, acesta este şters la gură;
- se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav, pot contribui la
formarea escarelor; schimbă lenjeria dacă s-a murdărit, acoperă pacientul şi aeriseşte salonul;
strânge vesela şi o transportă la oficiu.
De ştiut:
- se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei, asigurându-l de contribuţia alimentelor
în procesul vindecării, se stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura, se
oferă pacientului cantităţi nu prea mari-deoarece , neputând să le înghită, ar putea să le aspire.
De evitat: servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci, atingerea alimentelor care au
fost în gura pacientului.
Alimentarea artificială înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin
mijloace artificiale. Se realizeaza prin următoarele procedee: sondă gastrică sau intestinală;
gastrostomă; clismă; parenteral.

25
Scop: hrănirea pacienţilor inconştienţi; cu tulburări de deglutiţie; cu intoleranţă sau
hemoragii digestive,operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe, în stare gravă; negativism
alimentar.

2.3. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului


pacientului cu neoplasm pulmonar

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR:
Definiție:
Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală sau chimică (de sinteză),
transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau lichide) prescrise de medic.
Scopul administrării: prevenirea îmbolnăvirilor (ex. vaccinurile); ameliorarea bolilor (ex.
medicamentele antalgice); vindecarea bolilor (ex. antibioticele), prin acțiunea lor locală sau
generală.
Căile de administrare:
- calea digestivă - orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectală;
- respiratorie;
- urinară;
- parentală – sub forma injecțiilor intradermice, subcutanate, intramusculare,
intravenoase, și injecții intraarteriale, intracardice, intrarahidiene, intraosoase (executate de
medic ).
Calea de administrare este aleasă de medic, în funcție de scopul urmărit, capacitatea de
absorbție a căii respective, acțiunea medicamentelor asupra mucoaselor, necesitatea unei acțiuni
mai lente sau mai rapide, toleranța organismului față de medicament, patricularitățile anatomice,
fiziologice ale oraganismului.
Locul de conservare a medicamentelor: în farmacii, în dulap, la loc uscat, ferite de
lumină, ordonate; în dulapul ce conține otrvurile (închise) - toate medicamentele stupefiante; în
frigider - seruri imune, insulina, antibiotice.
Prescrierea medicamentelor: este făcută de medic, în scris.
Reguli de administrare a medicamentelor: prin respectarea unor reguli se evită greșelile
care pot avea efecte nedorite asupra pacientului, uneori efecte mortale.
Asistenta :
- respectă medicamentul prescris de medic și căile de administrare; indentifică
medicamentul prescris după etichetă, culoare miros sau consistență; verifică calitatea

26
medicamentelor, observând integritatea, culoarea medicamentelor solide; sedimentarea,
tulburarea opalescența medicamentelor sub formă de soluție;
- respectă orarul și ritmul de administrare a medicamentelor pentru a menține
concentrația constantă în sânge, având în vedere timpul și căile de eliminare a medicamentelor;
respectă doza de medicament - doza unică și doza /24h; respectă somnul fiziologic al pacientului
- evită incompatibilitățile medicamentoase datorate asocierilor unor soluții
medicamentoase în aceeași seringă, în același pahar;
- servește pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală;
- respectă urmatoarea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale orală - solide,
lichide și apoi injecții, după care administrează ovule vaginale, supozitoare;
- informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce privește efectul
urmărit și eventualele efecte secundare; anunță imediat medicul privind gereșelile produse în
administrarea medicamentelor legate de doza, calea și tehnica de administrare;
- administrează imediat soluțiile injectabile aspirate din fiole, flacoane;
- respectă măsurile de asepsie, de igienă, pentru a preveni infecțiile intraspitalicești.
CĂILE DE HIDRATARE:
Căile de hidratare sunt: orală, duodenală, rectală, subcutanată, intravenoasă.
Orală: calea fiziologică de administrare a lichidelor; declanşează reflex funcţia normală a
tubului digestiv şi a glandelor anexe, funcţie necesară absorbţiei lichidelor; se renunţă la această
cale în caz de: vărsături; tulburări de deglutiţie; stenoză pilorică şi esofagiană; negativism total
din partea pacientului.
Duodenală: administrarea lichidelor se face prin sondă duodenală Einhorn; lichidele se
administrează picătură cu picătură; se menţine temperatura lichidului în timpul administrării;
Rectală: se face prin clismă, picătură cu picătură, sau clisme Katzenstein: se poate asigura
hidratarea pe o perioadă scurtă de timp. În rect se resorb numai soluţii izotonice, de aceea
hidratarea pe cale rectală se face numai cu soluţie de clorură de sodiu 9‰, glucoză 47 ‰. Clisma
hidratantă este precedată de o clismă evacuatoare;
Subcutanată - se face prin perfuzii, resorbția este lentă, poate detemina accidente:
necroza țesuturilor prin compresiune, coagularea țesuturilor, flegmoane, complicații septice.
Perfuzia intravenoasă - reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a
unor substanţe medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică a
organismului.
2.4. Recoltarea produselor biologice și patologice pacientului cu
neoplasm pulmonar

27
Examinările de laborator efectuate produselor biologice și patologice completează
simptomatologia bolii, reflectă evoluția acesteia și eficacitatea tratamentului aplicat, semnalează
apariția unor complicații. Recoltarea produselor este efectuată de asistentă în majoritatea
cazurilor. Aceasta trebuie sa respecte orarul recoltărilor, să cunoască tehnicile corecte de
recoltare a diferitelor produse, să completeze buletinul de analize, să eticheteze produsul rezultat
pentru a evita înlocuirea rezultatelor între ele, fapt ce poate duce la erori grave.
Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul său în timpul recoltării și
comportamentul său pentru reușita acesteia. Fizic bolnavul va fi pregătit printr-o dietă adecvată,
repaus la pat și așezarea lui în poziția necesară recoltării.
Se va avea grijă la sterilitatea recoltării pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat.
Transportul produselor recoltate se efectuează astfel încât acestea să ajungă la laborator cât mai
repede și în starea în care au fost eliberate din organism. Există o serie de examene de laborator
efectuate înaintea tuturor intervențiilor chirurgicale indiferent de timpul avut la dispoziție pentru
pregătirea pacientului și indiferent de starea sa generală cum ar fi: timpul de sângerare (T.S.),
timpul de coagulare (T.C.), determinarea grupului sanguine, hematocritul, hemograma, glicemie,
uree sanguină, VSH, sideremie, fibrinogen, bilirubină, ASLO, TGO, TGP. Se recoltează scaunul,
urina și sputa pentru a le trimite la laborator învederea efectuării analizelor.

2.5. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de


neoplasmul pulmonar

2.5.1. Recoltarea sputei


Definiţie: sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se expulzează din
căile respiratorii prin tuse.
Scop:
 explorator: pentru examinări macroscopice, citologice, bacteriologice, parazitologice,
în vederea stabilirii diagnosticului.
Pregătire materiale:
- sterile: cutie Petri, pahar conic, scuipătoare specială (sterilizată fără substanţă dezin- fectantă)
- nesterile: pahar cu apă, şerveţele sau batiste de unică întrebuinţare.
Pregătire pacient: se anunţă şi i se explică necesitatea executării examinării, se instruieşte
să nu înghită sputa, să nu o împrăştie, să expectoreze numai în vasul dat, să nu introducă în vas şi
saliva.

28
Execuţie:
 i se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura şi faringele;
 i se oferă vasul de colectare, în funcţie de examenul cerut;
 se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse;
 se colectează sputa matinală sau adunată din 24 h.
Recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian: se umezeşte tamponul de vată cu apă
distilată sterilă, se apasă limba cu spatula, se introduce tamponul în faringe cerând pacientului să
tuşească, sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care se introduce imediat în eprubeta
sterilă, frotiul laringian se recoltează de medic pătrunzând cu tamponul în laringe sub control
laringoscopic.
Recoltarea sputei prin spălătură gastrică: se introduce sonda (Einhorn sau Faucher), în
stomac, dimineaţa, pe nemâncate,se introduc prin sondă 200 ml apă distilată, bicarbonatată,
călduţă, care este evacuată imediat sau extrasă cu seringa, lichidul recoltat se trimite imediat la
laborator pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mai mult timp în contact cu mediul
acid al sucului gastric; dacă recoltarea se face pentru însămânţare şi lichidul trebuie trimis la alt
laborator, sucul obţinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de Na.
Recoltarea sputei prin spălătură bronşică: se utilizează la pacienţii cu TBC cavitară, care
nu expectorează, se pun în evidenţă bacili încapsulaţi în submucoasă, care nu apar în mod
obişnuit în spută, se introduc în recipientul de aerosoli 5 ml ser fiziologic sau 4 ml soluţie
teofilină 3% cu un ml soluţie de stricnină 1‰, pacientul inhalează de câteva ori prin inspiraţii
adânci, repetate, urmate de expiraţii scurte, se face o scurtă pauză de 4-5 secunde şi se repetă
până la aerosolizarea întregii cantităţi de lichid, după aspiraţii, pacientul începe să tuşească chiar
dacă nu a tuşit niciodată, sputa expectorată se recoltează într-un vas steril, recoltarea se repetă
zilnic, în următoarele 4 zile, în vase separate. Pregătirea produselor pentru laborator: se acoperă
recipientele se etichetează și se trimit la laborator.

2.5.2. Bronhoscopia
Prin bronhoscopie înțelegem explorarea arborelui traheobronșic sub vizibilitate directă,
cu ajutorul unui aparat numit bronhoscop.
Există două tipuri de bronhoscopie:
- bronhoscopie cu bronhoscop flexibil - un tub lung, subțire, prevăzut cu o cameră ce se
introduce la nivelul căilor respiratorii. Acesta este mult mai mult folosit decat cel rigid deoarece,
în mod normal, nu necesită anestezie generală, este mult mai confortabil pentru pacient și oferă o
mai bună imagine a căilor respiratorii inferioare. De asemenea permite medicului să ia biopsii în
timpul investigației.
29
- bronhoscopia cu bronhoscopul rigid - se realizează de obicei cu anestezie generală și
utilizează un tub metalic, drept. Se folosește atunci când:
 există hemoragie la nivelul căilor respiratorii superioare (hemoptizia) care ar putea bloca
imaginea bronhoscopului flexibil;
 pentru prelevarea de zone mari de țesut pentru biopsie;
 pentru curățarea căilor aeriene de diferite obiecte (cum ar fi bucăți de mâncare) ce nu pot fi
indepărtate cu cel flexibil.
Proceduri speciale, cum ar fi dilatarea căilor respiratorii sau extirparea unor tumori cu
ajutorul laserului, se realizează cu bronhoscopul rigid.
Asistenta va anunța bolnavul cu cel puțin o zi înaintea examinării, explicându-i
necesitatea efectuării acesteia și liniștindu-l. Examinarea se face dimineața pe namâncate. La
indicația medicului, se va administra bolnavului un anestezic de bază la timpul fixat.
În vederea anesteziei, bolnavul va fi așezat pe un scaun, se vor îndepărta protezele
dentare mobile, i se va da o tăviță renală în mână. Urmărind instlarea anestezicului de către
medic în căile respiratorii, va aduce bolnavul în pozițiile cerute pentru împrastierea anestezicului
pe osuprafață cât mai mare a traheei și a bronhiilor principale (înclinări la dreapta și la stânga,
înainte, înapoi etc.). Bronhoscopia necesită două asistente, dintre care una asigură poziția
bolnavului și ține sub supraveghere starea sa generală, iar cealaltă servește medicul cu
instrumentele și materialele necesare. În ziua bronhoscopiei bolnavul rămâne la pat. Timp de 4
ore, până la reapariția sensibilității complete a mucoaselor anesteziate, el se va abține de la orice
alimentație.

2.5.3. Radiografia toracică


Radiografia toracică este o imagine a pieptului în care se pot vedea inima, plămânii, căile
aeriene, vasele de sânge și ganglionii limfatici. În radiografia toracică se mai pot examina și
oasele cutiei toracice precum sternul, coastele, clavicula și regiunea toracică a colanei vertebrale.
Radiografia este cea mai folosită explorare imagistică pentru a descoperi probleme în interiorul
cutiei toracice.
Cu ajutorul radiografiei toracice se pot descoperi probleme ale organelor și structurilor
din interiorul pieptului. De obicei se fac două radiografii, una posterioară și una din lateral. În
cazul unei urgențe se face doar o singură radiografie pentru zona anterioară a pieptului. Există și
situații în care medicul nu obține toate informațiile de care are nevoie dintr-o radiografie
toracală. În acest caz, se recomandă efectuarea altor radiografii sau a unor teste mai complexe
precum ultrasunete, ecografie sau computer tomograf (CT).
Radiografia toracică se face pentru:
30
 a descoperi cauza unor simptome precum tusea, insuficența respiratorie sau dureri în piept.
 a descoperi afecțiuni pulmonare precum pneumonie, cancer pulmonar, pneumotorax, fibroză.
 a descoperi probleme cardiace precum inimă mărită, insuficiență cardiacă sau probleme care
cauzează acumularea de lichid în plămâni precum edem pulmonar.
 a descoperi un corp străin precum monede sau bucăți mici de metal în esofag, trahee sau
plămâni. La radiografie nu se va vedea mâncare, nuci, alune sau așchii de lemn blocate în căile
aeriene, plămâni.
 a verifica dacă un tub, cateter sau alt instrument medical a fost introdus corect în plămâni, inima,
vase de sânge sau stomac.
Radiografia toracică nu se recomandă femeilor însărcinate deoarece radiațiile pot fi
dăunătoare pentru făt. Dacă este absolut necesară efectuarea radiografiei toracice va trebui să
purtați un șorț special din plumb pentru a proteja fătul.
Radiografia toracică se efectuează și se interpreteaza de către medicul radiolog. De
asemenea, și alți medici precum medicul de familie, internistul, chirurgul pot examina
radiografia. Va trebui să îndepărtați bijuteriile care ar putea obstrucționa imaginea și să vă
dezbrăcați până la talie. Se fac de obicei două radiografii toracale, una din spate și una din
lateral. S-ar putea să fie necesare radiografii și din alte unghiuri, în funcție de recomandările
medicului. În timp ce se face radiografia veți sta în picioare, cu pieptul lipit de placa aparatului.
Daca este necesar să vă așezați, medicul vă va poziționa corect. Va trebui să stați nemișcat în
timp ce se face rediografia pentru a nu rezulta o imagine neclară. De asemenea, în acest interval
doctorul vă va ruga să vă țineți respirația pentru câteava secunde. Vă veți expune la un nivel
scăzut de radiații, existând un mic risc ca acestea să afecteze celulele sau țesuturile.
Rezultate:
Normal: plămânii sunt normali ca dimensiune și formă, nu exista excrecențe sau alte
mase tumorale, spațiile pleurale arată normal; inima are dimensiuni normale, vasele de sânge de
la baza inimii sunt normale ca dimensiune, formă, aparență; oasele, inclusiv coloana vertebrală
arată normal; diafragmul arată normal și este în poziția obișnuită; nu există acumulări de lichid.
Anormal: este prezentă o infecție precum pneumonia sau tuberculoza; se observă tumori
sau edeme; inima este mărită; vasele de la baza inimii, precum aorta, sunt mărite sau este
prezentă ateroscleroza; se observă lichid în plămâni sau în jurul plămânilor; oasele sunt
fracturate; ganglionii limfatici sunt măriți; un obiect stăin este prezent în esofag, trahee sau
plămâni.
Anumite afecțiuni, precum cancere în stadii incipiente, s-ar putea să nu fie observate pe
radiografia toracică, ele fiind ascunse de structurile normale ale cutiei toracice.

31
2.6. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii ale pacientului cu
neoplasm pulmonar

Pregătirea preoperatorie a pacientului depinde de bolile însoțitoare (anemie, diabet


zaharat, boli hepatice, pulmonare) și de timpul avut la dispoziție. Pregătirea preoperatorie a
bolnavului constă într-o pregătire locală și generală.
Pregătirea generală preoperatorie constă în examenul clinic - se efectuează de medicul
chirurg asistat de asistentă, depistează deficiențele și bolile însoțitoare completate de analize
paraclinice și de laborator. Pregătirea psihică - se informează bolnavul asupra intervenției, se
cere consimțământul personal, iar pentru minori, cea a părinților. Îngrijiri igienice - se efectuează
baia în funcție de starea pacientului. Se urmăresc atent funcțiile vitale și vegetative. Regim
dietetic preoperator: regim hidro-lactat, lichide reci, gheață, lapte, piureuri.
Pregătirea din preziua operației: se asigură repausul fizic, intelectual și psihic. Se începe
dieta corespunzătoare. Seara se poate efectua o clismă evacuatoare. Pregătirea locală: se curăță
pielea cu apă, săpun, se va insista la pliuri, ombilic. Pielea păroasă se rade, se vor evita micile
tăieturi (escoriații), se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate în eter. Se dezinfectează cu
antiseptic (Betadină sau Iod) și se acoperă cu comprese sterile.
Pregătirea din dimineața zilei intervenției chirurgicale: alimentația se întrerupe cu cel
puțin 12 ore înaintea intervenției chirurgicale. Părul va fi legat sub bonetă, iar protezele dentare
se îndepărtează. Bijuteriile vor fi date familiei cu proces verbal. În caz că pacientul nu are
familie, bunurile se vor preda la secretariat sau asistentei șefe sau medicului șef de gardă, de
asemenea însoțit de proces verbal de predare-primire. Se îndepărtează lacul de pe unghii, fondul
de ten și rujul de pe buze. Golirea vezicii urinare se face spontan sau cu ajutorul sondei Foley sau
Demeure.
d) Pregătirea preoperatorie în cazul intervențiilor de urgență
Se începe tratamentul șocului înca din clipa în care bolnavul sosește la spital. Bolnavul va
fi dezbrăcat, la nevoie hainele vor fi tăiate. La indicația medicului se face spălătură gastrică în
vederea golirii stomacului. Se face toaleta generală a pacientului, dezinfecție tip III a regiunii
operate: se curăță pielea cu apă și săpun, se epilează, se degresează. Se urmăresc funcțiile vitale
și vegetative. Se recoltează sânge pentru analize de laborator: VSH, grup sanguin, TS, TC,
hemogramă.
Îngrijirea postoperatorie a bolnavului începe imediat după intervenție și durează până
la vindecarea completă a bolnavului. Aceste îngrijiri se acordă în funcție de natura intervenției,
de complicațiile care survin intraoperator, de felul anesteziei și de starea generală a bolnavului.

32
Scopul este restabilirea funcției organismului, asigurarea cicatrizării plăgii și prevenirea
complicațiilor postoperatorii.
După intervenție, din sala de operație, bolnavul va fi transportat cu patul rulant sau
căruciorul, acoperit pentru a fi ferit de curenții de aer. Operatul va sta în decubit dorsal, capul
într-o parte pentru a nu aspira eventualele vomismente. Va fi urmărit aspectul feței, respirația,
pulsul, tensiunea, temperatura.
Sarcina asistentei este de a supraveghea pacientul până la apariția reflexelor de deglutiție,
tuse, faringiene sau corneene și până la revenirea completă a stării de cunoștință. Trebuie să
depisteze eventualele complicații.
Durerile parietale pot apărea datorită tracţiunii musculare asupra suturii când bolnavul se
mişcă. La indicaţia medicului se pot administra calmante, anestezice. Durerile profunde pot avea
cauză drenurile prea profunde sau cudate. Medicul chirurg va indica conduita de urgenţă.
Observarea distensiei digestive: după intervenția chirurgicală poate apărea retenție de gaze, de
obicei de scurtă durată (3 zile). Dacă durează peste 3 zile până la reluarea tranzitului intestinal se
aplică tubul de gaze, se fac clisme evacuatoare, aspirație continuă. I se interzice pacientului să
consume alimente pe cale orală până la apariția flatulenței.

2.7. Educație pentru sănătate și profilaxia neoplasmului pulmonar

Neoplasmul pulmonar este o boală care în majoritatea cazurilor poate fi prevenită prin
suprimarea obiceiului de a fuma. Reducerea factorilor poluanți, profesionali și atmosferici, este
de asemenea importantă. Reducerea fumatului implică un ansamblu de măsuri pe care trebuie să
le folosească atât comunitatea cât și corpul medical: informarea corectă a publicului, educația în
școli și în familie, măsuri educative specifice în mass-media, exemplul profesiunii medicale etc.
În multe țări precum SUA, Anglia, Olanda, Danemarca sunt formulate și aplicate
programe ample de prevenire a neoplasmului pulmonar, prin reducerea și suprimarea fumatului.
În conținutul acestor programe se regăsesc atât măsurile de informare a publicului asupra relației
fumat-cancer, măsurile educaționale la grupe de populație cu risc, cât și reglementările
guvernamentale sau prin autoritățăile locale, care să-i protejeze pe nefumatori de efectele
nefavorabile ale fumatului pasiv.

CAPITOLUL III
NORME DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATEA MUNCII ȘI P.S.I.
LA SECȚIA DE ONCOLOGIE
33
3.1. Norme de sănătate și securitatea muncii
Sănătatea reprezintă acea stare a organismului uman, în care funcționarea tuturor
țesuturilor, organelor, aparatelor și sistemelor are loc în mod normal.
Bolile profesionale sunt afecțiuni produse ca urmare a executării unei meserii sau
profesiuni, cauzate de factori nocivi, fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă,
precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme funcționale ale organismului uman în
procesul de muncă.
Securitatea muncii este ansamblul măsurilor tehnice, sanitare, organizatorice și juridice
care au ca scop ocrotirea vieții și sănătății personalului muncitor, prin asigurarea unor condiții
bune de muncă, prevenirea îmbolnavirilor profesionale și a accidentelor de muncă, reducerea
efortului fizic și psihic, precum și asigurarea unor condiții speciale pentru cei care efectuează
munci grele sau vătămătoare, pentru munca femeilor și a tinerilor.
Responsabilități – competențe în domeniul sănătății personalului revin atât organizațiilor
în cadrul cărora își desfășoară activitatea personalul angajat, cât și instituțiilor specializate, cu
atribuții în domeniul asigurării sănătății populației. Scopul principal al programelor și a
reglementărilor legale privind sănătatea și securitatea muncii este de a preveni leziunile și
accidentele în legătură cu munca.
Accidentele de muncă - prin accident de muncă se înțelege vătămarea violentă a
organismului uman, precum și intoxicația acută profesională, produse în timpul procesului de
muncă sau în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu și care au provocat incapacitate
temporară de muncă de cel puțin o zi, invaliditate sau deces.
Normele generale de protecție a muncii cuprind principii generale de prevenire a
accidentelor de muncă și bolilor profesionale precum și direcțiile generale de aplicare a acestora.
Acestea au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare și/sau îmbolnăvire
profesională existenți în sistemul de muncă, proprii fiecărei componente a acestuia (executant –
sarcină de muncă – mijloace de protecție – mediu de muncă), informarea, consultarea și
participarea angajaților și a reprezentaților acestora.
Prevederile normelor generale de protecție a muncii, atât cele referitoare la securitatea în
muncă, cât și cele referitoare la sănătatea în muncă, constituie cadrul general pentru elaborarea
normelor specifice și a instrucțiunilor proprii de securitate a muncii.
Asigurarea igienei personale și aplicarea normelor de profilaxie:
Respectarea normelor de igiena personală-corporală are ca scop prevenirea
îmbolnăvirilor personalului medical sanitar și de a impiedica transmiterea bolilor de la bolnav la
bolnav. Obiectiv: Asigurarea igienei personale și îmbrăcarea echipamentului de protecție.
34
Măsuri de realizare:
- asistenta medicală intra in filtru pentru personal;
- dezbracă hainele de stradă și le depune la dulapul special destinat lor;
- trece în camera de baie și face duș; după efecturea dușului trece în încăperea de
echipare unde îmbracă echipamentul de protecție;
- verifică dacă ținuta este corectă și completă în funcție de profil; intră în secție.
Respectarea circuitelor funcționale și a normelor de protecție a muncii:
a. Aplică o atenție deosebită:
- circuitelor alimentelor și veselei;
- circuitelor lenjeriei de pat și corp a bolnavilor;
- circuitului de intrare și ieșire al personalului;
- circuitului de primire a bolnavului în spital;
- circuitului vizitatorilor;
- circuitului rezidurilor solide și lichide.
b. Se spală și se dezinfectează pe mâini după:
- îngrijirea fiecărui bolnav;
- recoltarea produselor biologice și patologice dar și după transportul acestora;
- folosirea instrumentarului;
- alimentația bolnavului;
- atingerea bolnavului sau a obiectelor sale personale sau cu care a venit în contact.
- folosirea wc-ului (înainte și după);
- înainte de masă;
- înainte și după folosirea batistei.
Prevenirea transmiterii îmbolnăvirilor între secții
Asistenta medicală îmbracă un al doilea halat, peste echipamentul obișnuit, în cazul în care
intră într-o secție sau saloane de izolare a bolilor infecțioase.
Asistenta medicală are următoarele interdicții:
- nu fumează în salon, secție sau sală de așteptare;
- nu primește obiecte sau alimente de la bolnav;
- nu duce mâna nespălată la față, gură, nas, ochi;
- nu folosește batiste decât după spălarea mâinilor; nu folosește wc-ul bolnavilor;
- nu recoltează produse biologice sau patologice dacă prezintă escoriații pe tegumentele;
- nu manipulează aparatură sau instrumentar electric fără instruire de folosire.
Asistenta medicală este obligată:
- să efectueze periodic controale medicale pentru evaluarea stării de sănătate;
35
- să se imunizeze specific și nespecific;
- să se îngrijească de propriul regim de muncă, odihnă, alimentație rațională;
- să schimbe echipamentele de protecție ori de câte ori este nevoie;
- să nu permită aparținătorilor intrarea în secție, saloane, decăt în condițiile stabilite
de normele sanitare și regulamentele de funcționare.
Dezbrăcarea echipamentului de protecție și părăsirea serviciului
- intră în filtru, dezbracă echipamentul de protecție;
- împachetează halatul cu fețele externe spre interior, având grijă să nu se atingă
suprafețele exterioare cu cele inferioare (necontaminate).
- depune echipamentul de protecție în recipientul pentru dezinfecție;
- face duș, îmbracă hainele de stradă și părăsește serviciul.
Prevenirea infecțiilor intraspitalicești sau infecțiilor nosocomiale:
Sunt îmbolnăviri de natură infecțioasă, contracte în spital, și care apar în timpul
spitalizării sau după externare. Transmiterea infecției de la o persoană la alta este un proces în
lanț. Acest lanț comportă șase verigi. Dacă se reușește să se rupă acest lanț, boala nu se mai
propagă. Fiecare etapă a lanțului depinde de succesul realizării etapei precedente.
Verigile lanțului epidemiologic al infecției:
1. Sursa de infecții: pacientul, personalul medical, alimentele, echipamentul de lucru,
lichidele contaminate.
Măsuri: izolarea bolnavilor, respectarea circuitelor funcționale din spital.
2. Poarta de ieșire: urină, fecale, sânge, diverse secreții, aerul expirat.
Măsuri: dezinfecția chimică a produselor biologice, incinerarea produselo biologice.
3. Agentul patogen: bacterii,virusuri, paraziți, fungi.
Măsuri: identificarea rapidă a germenilor patogeni și antibio-terapia.
4. Căi de transmitere: contactul direct, contactul indirect-alimente, lichide, aer.
Măsuri: igiena mediului spitalicesc curățenie, aerisire, dezinfecție, sterilizarea
materialelor medicale, igiena personalului, a echipamentului de protecție.
5. Poarta de intrare: respiratorie, digestivă, cutanată.
Măsuri: utilizarea tehnicilor aseptice.
6. Gazda receptivă: vârste extreme ( copii, bătrâni), persoane cu boli cornice, persoane
supuse manevrelor invazive ( operații, endoscopie, puncții), persoane subnutrite.
Măsuri: izolarea persoanelor cu rezistență scăzută, călirea organismului, tratarea
bolilor cornice, vaccinarea.
Circuitele funcționale ale spitalului:

36
Circuitul funcțional reprezintă sensul de circulație în interiorul unității sanitare al unor
materiale și instrumente.
Circuitul septic este sensul de circulație care indică introducerea germenilor patogeni
generatori de infecții în interiorul unității sanitare.
Circuitul aseptic este sensul de circulație care asigură condiții de protecție împotriva
infecțiilor în interiorul unității sanitare.
În interiorul unității sanitare se impune respectarea următoarelor circuite:
 Circuitul de intrare și ieșire a personalului.
 Circuitul de primire a bolnavilor în spital.
 Ciruitul lenjeriei.
 Circuitul alimentelor și veselei.
 Circuitul instrumentelor și materialelor.
 Circuitul vizitatorilor.
Circuitele septice trebuie să fie separate de cele aseptice.
Spălarea mâinilor
Spălarea mâinilor este cea mai importantă procedură pentru prevenirea infecțiilor
intraspitalicești, pentru că mâna este principala cale de transmitere.
Tipuri de spălare a mâinilor:
a. Spălarea igienică de bază.
b. Spălarea pentru decontaminare.
c. Spălarea chirurgicală-mai puțin utilizată de asistentă.
a. Spălarea igienică de bază se face:
- înaintea și după contactul cu un pacient sau obiect cu care se îngrijeste pacientul.
- înaintea folosirii materialului steril.
- înaintea intervențiilor asupra pacientului ( injecții, perfuzii, alimentații).
- după atingerea unei părți a corpului posibil contaminate cu microbi.
- după manuirea secreților și excreților pacientului (urină, fecale, sânge).
- după scoaterea mănușilor de lucru.
- la sfârșitul programului de lucru.
Tehnică: se folosește apă curentă, săpun, periuță;
- spălarea durează 2 minute, se face pe toată suprafața mâinilor, inclusiv pe spațiile
interdigitale; uscarea se face cu prosop de unică folosință sau aer cald.
b. Spălarea pentru decontaminare se face:
- după îngrijirea pacientului cu boli contagioase

37
- după activități de curățare a instrumentelor.
Tehnică: se execută spălarea de fond a mâinilor cu apă, săpun, periuță ți se usucă (prosop
de unică folosință sau aer cald), după spălare se aplică de 2 ori câte 5 ml de soluție dezinfectantă
(alcool), după care nu se mai usucă mâna.
Dezinfecția trebuie făcută de personalul medical, de vizitatori și pacienți.

3.2. Norme de prevenire și stingere a incendiilor - P.S.I.


În clădirile pentru sănătate în care sunt spitalizate persoane care nu se pot deplasa
singure, se interzic scări cu rampe curbe sau cu trepte balansate, iar scări deschise se admit doar
între două niveluri succesive; gabaritele minime libere ale căilor de evacuare, în cazul în care
există pacienţi imobilizaţi, vor fi de minim 2,20m; pentru căile de evacuare a bolnavilor care se
pot deplasa singuri, se respectă condiţiile generale, dar se interzic scările cu trepte balansate;
clădirile pentru sănătate cu locuri de spitalizare, vor avea asigurate condiţii de acces ale
autospecialelor cel puţin la două faţade. Reguli generale privind exploatarea instalaţiilor şi
construcţiilor, conform Normativului de siguranţă la foc a construcţiilor P-118/1999.
Măsuri de prevenire a incendiilor cauzate de exploatarea instalaţiilor electrice
proiectarea, execuţia şi montarea oricăror elemente componente ale instalaţiei electrice trebuie
efectuată în strictă conformitate cu normele şi normativele tehnice în vigoare; execuţia lucrărilor
de montare, întreţinere şi reparaţii se va face doar de către personal calificat sau autorizat;
asigurarea corectitudinii alegerii şi a selectivităţii elementelor de protecţie – evitarea folosirii
siguranţelor supradimensionate sau necalibrate; îmbinarea conductorilor electrici trebuie să se
facă prin cleme de legătură, lipire sau sudare, după care locurile de îmbinare se izolează
corespunzător; verificarea permanentă a contactelor, întrerupătoarelor, prizelor, dozelor;
înlăturarea celor defecte sau incomplete;
Măsurile de prevenire a incendiilor cauzate de exploatarea instalaţiilor electrice implică
evitarea supraîncălzirii instalaţiilor electrice prin conectarea de consumatori peste puterea
proiectată; interzicerea montării cablurilor, tablourilor electrice direct pe elemente de construcţie
din materiale combustibile; prevederea de carcase de protecţie (etanşate corespunzător şi
menţinute închise) pentru tablourile de distribuţie, relee, contactoare; protejarea corpurilor de
iluminat cu bec incandescent cu globuri de protecţie; interzicerea improvizaţiilor la instalaţiile
electrice, de încălzire, ventilaţie şi climatizare sau a funcţionării cu defecţiuni a acestora;
Măsuri de prevenire a incendiilor cauzate de exploatarea instalaţiilor de gaze şi
încălzire: verificarea periodică a etanşeităţii instalaţiei de gaz pentru depistarea scurgerilor;
utilizarea conductelor şi furtunelor certificate pentru alimentarea consumatorilor; este
obligatorie verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor de evacuare a
38
fumului; se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte, supraalimentate cu
combustibili sau nesupravegheate, precum şi aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile;
utilizarea doar a aparatelor electrocasnice şi de încălzit certificate şi verificate; golurile
practicate în pereţi pentru trecerea conductelor se vor etanşa corespunzător în vederea limitării
propagării incendiilor; produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la
distanţe de siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă
aprinderea lor.
Măsuri şi reguli generale privind apărarea împotriva incendiilor în spitale: echiparea
spaţiilor cu mijloace adecvate de primă intervenţie – stingătoare adecvate spaţiului de lucru (cu
pulbere, stingătoare cu CO2), hidranţi interiori, hidranţi exteriori; verificarea periodică a acestor
mijloace – verificarea stingătoarelor cu firme atestate, întreţinerea hidranţilor exteriori
(protejarea lor pe timp de iarnă), asigurarea dotării hidranţilor cu accesorii; păstrarea căilor de
evacuare libere, evitându-se depozitarea de materiale sau amenajarea de spaţii prin care se reduce
gabaritul căii de evacuare; marcarea corespunzătoare a căilor de evacuare cu indicatoare
standartizate astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă de către toţi utilizatorii;
deschiderea uşilor de pe traseul evacuării, de regulă, trebuie să se facă în sensul deplasării
oamenilor spre exterior; asigurarea iluminatului de siguranţă alimentat din surse corespunzătoare
– pentru continuarea lucrului (în special în săli de operaţie) şi instalaţii de semnalizare a ieşirilor
de urgenţă; dotarea spaţiilor cu sisteme de detectare şi semnalizare a incendiilor; echiparea
construcţiilor cu sistem de alarmare în caz de incendiu prevăzute cu buton de declanşare pe
fiecare nivel; asigurarea accesului autospecialelor de intervenţie la cel puţin două faţade a
clădirilor.
Măsuri şi reguli privind evacuarea bolnavilor din spitale: evacuarea bolnavilor trebuie
să se desfăşoare conform planului de evacuare care trebuie cunoscut şi aplicat de către întreg
personalul spitalului; pentru bolnavii netransportabili se vor lua toate măsurile care se impun
pentru a se asigura la nevoie salvarea acestora, fără pericol; pentru fiecare încăpere în parte
trebuie stabilite traseele de evacuare, locul unde vor fi adăpostiţi bolnavii şi mijloace cu care sunt
evacuaţi cei ce nu se pot deplasa singuri; evacuarea persoanelor din spitalele neuro-psihice,
precum şi a celor de pediatrie, se va face în conformitate cu condiţiile specifice; după evacuare
se impune un control atent al tuturor încăperilor, în special la spitalele de copii şi la cele de neuro
– psihiatrie;
3.3.Prezentarea cazurilor de lambliază

Cazul I – Plan de îngrijire

39
Perioada de îngrijire 22.12.2015 - 28.12.2015
Nume: P.
Prenume: C.
Vârstă: 65 ani.
Domiciliu: Reșița.
Sex: masculin.
Domnui P.C., în vârstă de 65 ani, cu domiciliul în Reșița se internează la data de
22.12.2015 pe secția de oncologie, cu diagnosticul de :
♦ Tumora malignă pulmonară lob inferior stâng, cu metastaze în lobul superior drept (T2-
T3M2M1)
Pentru examene complementare şi tratament de specialitate bolnavul acuză: durere
toracică continuă (postero-latero stângă) de intensitate medie, dispnee pronunţată la eforturi mici,
tuse iritativă însoţită de spută sero-sangvinolentă redusă, inapetenţă, scădere ponderală
semnificativă (aproximativ 10 kgîn 3 luni) astenie fizicăşi psihică marcată, stare febrilă,
transpiraţii nocturne
Domnui P. Este de profesie inginer, actualmente pensionar, este casatorit de peste 30 ani
si are 2 copii casatoriti. P. A fost fumator de 40 ani (un pachet/zi). De un an a încetat să mai
fumeze. Își cunoaște diagnosticul și fiziopatologia bolii, este revoltat pentru ce i s-a întimplat și
deși are teamă de tratament (efectele secundare), dorește sa-și amelioreze starea de sănătate, este
cooperant și răbdător.
Antecedentele heredocolaterale: tatal a decedat de cancer; sora - cancer de sân;
Antecedentele personale : bronșite dese; cardiopatie ischemica ținută sub tratament.
Istoricul Bolii
Boala actuală a debutat în octombrie 2015, cu o stare de oboseală accentuată, inapetență,
tuse uscată. Consultă medicul, i se recomandă o radiografie toracică care evidențiază o opacitate
puimonară bazală stângă. Se interpretează în mod eronat ca un chist hidatic, pulmonar,
inoperabil, temporizându-se astfel elucidarea diagnosticului; între timp starea generală se
deteriorează, iar în urma investigațiilor (bronhoscopie cu biopsie + TC) se stabilește tardiv
diagnosticul de tumoră puimonară stângă stadiul IV, cu metastază la nivelui plămânului drept,
cazul nefiind operabil.
Protocolul medical actual
Examen fizic general
o starea generală - moderat alterată
o tip constituțional - stenic
40
o stare de nutriție - deficitară (inapetență)
o talie 185 cm, G 70 kg - scădere ponderală 10 kg în 3 luni
o tegumente palide, mucoase umede, limbă fără depozit;
o sistem ganglionar limfatic - metastaze în ganglionii mediastinuiui, tumefiere a ganglionilor
cervicali cu stază a venei cave superioare, o stare febrila 38 0C, transpirații nocturne.
Sistem osteo-articular si muscular - Integru, articulații mobile, troficitate bună,
coloană vertebrală fără deformări, nedureroasă la percuție, membre mobile, fară edeme.
Aparatul respirator
o dureri la nivelui hemitoracelui stâng.
o tuse uscată iritativă – expectorație minimă cu striuri sangvine.
o voce bitonată, dispnee respiratorie la eforturi mici R 25/min.
o la examenul clinic pulmonar - se constată zona de matitate prezentă cu o diminuare a
sonorității si murmuralui vezicular în jumătatea inferioară a hemitoracelui stâng.
Aparatul cardio- vascula
o soc apexian palpabil în spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară stângă.
o Zgomote cardiace ritmice bine bătute, fără sufluri supraadăugate
o Puis palpabil în toate punctele periferice; TA 150/75 mmHg
Aparat digestiv
o Abdomen suplu, fără cicatrice, nedureros la palpare, fără apărare musculară, fără hernii,
zgomote intestinale prezente.
o Ficat cu hepatomegalie- punct cistic nedureros, fără lichid de ascită în cavitatea peritoneală
o Spiina nepalpabilă, nepercutabilă
o Pancreas fără simptomatologie dureroasă
Aparat urinar
o Loje renale libere, nedureroase la percuție, micțiuni fiziologice, urină normală macroscopică.
o Diureza 1200/zi
o Prostata cu limite nete
ROT
o prezente, egal bilateral fără, reflexe patologice
o Pupile egale, reflex fotomotor prompt, prezent bilateral. Acuitate vizuală bună.
o Bine orientat temporo-spațial, capacitate de concentrare redusă.
Tabel nr. 1.1. Plan de îngrijire

NEVOIA DIAGNOSTIC

41
AFECTATĂ DE INGRIJIRE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
1.Nevoia de a - mod de - pacientul să - evaluez starea respirației, - funcția
respira și a avea respiratie prezinte o greutatea dispneei, durata; respiratorie
o bună circulație inefficient, legat de funcție - monitorizez funcțiile vitale, ameliorată
perturbarea respiratorie diureza, culoarea tegumentelor, - semnele vitale
funcșiei pulmonare satisfacătoare în și le notez în foaia de stabilite în
și starea de criză limitele premise observație; limitele permise
(stress, anxietate, bolii în cel mai - ajut pacientul să adopte o stării generale:
durere). scurt timp poziție care favorizează R 18/minut, ritm
- pacientul să fie expansiunea pulmonară regulat, TA
echilibrat psihic. (șezând, semișezând); 150/70 mmHg
sa afirme o stare -administrez O2 cu control - durere și
de bine, de permanent al instalației și anxietate
confort. supravegez continuu pacientul; minimă
- administrez medicamentele - tuse cu
prescrise observând efectul lor. frecvență
- asigur un climat favorabil cu redusă.
temperatură și umiditate
constantă, ventilație fără
curenți de aer, aerisire
continuă
- educ pacientul și-1 asist la
exerciții de relaxare pentru
controlul respirației și pentru
creșterea capacității respiratorii
dar și exerciții pentru
diminuarea anxietății;
- educ pacientul să-și dozeze
eforturile în activitățile zilnice
pentru a preveni accesele de
dispnee;
2. Nevoia dea - alterarea stării de - pacientul să - liniștesc pacientul psihic, îl - voma se
elimina confort legată de resimtă o ajut să adopte o poziție reduce

prezența vomei, diminuare a semișezândă în timpul cantitativ, la fel

42
sudorație și tuse senzației de vărsăturilor, îl ajut sprijinindu-i si frecvența
- anxietate grață, să nu mai frantea cu o mână, iar cu stării de greață
- teamă legată de vomite și să cealalta susțin tăvița sub se remite
tratament (efecte declare o bărbie; - pacientul se
secundare) și ameliorare a - educ pacientul să inspire hidratează per os
prongnostic stării de confort profound pe nas, ofer pahar dar insufficient
- risc potențial - să fie echilibrat pentru igiena gurii după - se continuă
crescut de apariția psihic vărsătură, colectez lichidul tratamentul și
complicațiilor, - să nu prezinte eliminat, și îl arăt medicului; ingrijirea
(dezhidratare și complicații - recoltez probe biochimice - pacientul este
dezechilibru - să prezinte un prescrise; lucid
hidroelectrolitic). tranzit intestinal - urmăresc tabloul clinic pentru - nu sunt semne
normal fară a depista eventualele semne de de dezhidratare
colici. dezechilibru și demoralizare și dezechilibru
care ar putea surveni prin - pacientul
perturbarea echilibrului prezintă tranzit
hidroelectrolitic; normal
- monitorizez funcțiile vitale, - anxietate
fac bilanțul ingestie-excreție; diminuată,
- rehidratare parenterala prin pacientul
perfuzie intravenoasă și pe cale suportă bine
orală în cantități mici se chimioterapia.
administrează încet lichide
reci, oferite cu lingurița;
- supraveghez pacientul, observ
scunul și dacă acuză simptome
caracteristice.
3. Nevoia de a - perturbarea - asigurarea - se face evaluarea somnului, - în urma
dormi si a se modului de somn confortului căutând factorii perturbatori; intervențiilo
odihini legat de starea de psihic; - eliminarea dureri prin acordate,
criză (durere, - diminuarea administrarea de analgezice cu pacientul
anxietate) și mediul stresului 30 de minute înainte de culcare declară că
de spital. psihologic; - poziție confortabilă, reușește să

- planificarea recomandăm pacientului de a doarmă

43
unui program, se culca în poiție semișezândă, - pacientul se
de activitate sprijinit pe perne pentru a simte odihnit,
diurnă. reduce efortul de a respira. durerile s-au
- tratament medicamentos cu diminuat în
sedative ușoare; intensitate și
- orar prescris de culcare și frecvență, iar
trezire, odihnă în aer liber anxietate este
mult diminuată.
4. Nevoia - alterarea stării de - reducerea - se administrează antitermice - temperatura
de a-și termoreglare legată factorilor (acid salicilic 1 cp seara + începe să scadă,
menține de procesul perturbatori antialgice - algocalmin 1 f i.m.) persistă însă o
temperatura neoplazic - asigur confort - se monitorizează temperatura stare de
corpului în evolutiv, o posibilă - pacientul să seara și dimineața subfebrilitate
limitele infecție pulmonară fie echilibrat - se face bilanțul hidric dintre 37,50 C
normale secundară hidroelectrolitic ingestie și excreție - transpirațiile
procesului - să prezinte o - ofer pacientului lichidele nocturne se
obstractiv; stare de confort preferate suplimentând diminuează
- alterarea adecvat pierderile, expicându-i - se continuă
metabolică necesitatea hidratării; tratamentul și
secundară terapiei - asigur lenjerie de pat și corp supravegherea
chimioterapice. curată, uscată, și schimbă pacientului.
frecvent, ori de câte ori este
nevoie.
5. Nevoia de a fi - diminuarea - pacientul să - organizez un plan de - pacientul,
curat și a proteja autonomiei în prezinte o stare intervenții preventive declară că se
tegumentele și îgrijirile personale de bine, un - pregătesc la îndemână simte satisfăcut
mucoasele cotidiene legate de aspect îngrijit materialele necesare pentru în urma

starea de neputință, - să fie echilibrat baie; inspectez starea îngrijirilor

anxietate și stress; psihic, să tegumentelor și mucoaselor, acordate, are

- deficit în accepte fără aspectul fanerelor; aspect îngrijit.

menținerea stării de revoltă noua - acord timp suficient pentru

sănătate. situație. manevrele de dezbrăcare,


spălare, îmbrăcare
- susțin pacientul pentru a nu-1

44
obosi, după baie se usucă
tegumentele;
6.Nevoia de a - alterarea - pacientul să-și - ajut pacientul să-și reducă - pacientul a
conumica comunicării legate accepte în liniște anxietatea oferindu-i început să aibă

de afectarea stării limitele fizice susținere fără a-1 judeca, îl contact social cu

de sănătate - să evite ascult empatic,acceptandu-i ceilalți pacienți

manifestată prin depresia și starea de revoltă fără să-1 și a declarat ca

izolare socială. autoizolarea. contrazic, păstrez permanent nu mai prezintă


contactul vizual respectându-i stare de
spațiul și intimitatea; stabilesc anxietate.
o relație de incredere cu el,
oferindu-i informații exacte.
7. Nevoia de a - intoleranță la -motivația - evaluez capacitatea - absența
se mobiliza și a activitate. pacientului pacientului de mobilizare contracturilor,
avea o bună pentru a se pentru a-l putea educa anchilozei și a
postură deplasa; în a-și controla dozarea escarelor.
- menținerea efortului;
forței și - discut cu pacientul despre
rezistenței necesitatea unui program
musculare; de exerciții adaptate stării sale
- menținerea de sănătate; pentru menținerea
mobilității mobilității articulațiilor se fac
articulațiilor; exerciții de amplitudine;
- prevenirea - se va urmări postura în timpul
complicațiilor. mersului și se va corecta
aliniamentul coloanei și al
segmentului corpului.
8. Nevoia de a - deficit nutrițional - pacientul să fie - evaluez starea nutrițională - grețurile și
bea și a mânca prin aport echilibrat (obiceiuri alimentare, alimente voma s-au
insuficient; nutrițional și preferate, intoleranță, alergii la diminuat fără
- apetit scăzut hidroelectrolitic; alimente, frecvența meselor) pericol de
manifestat prin - pacientul să - îl susțin în timpul dezhidratare și
scădere ponderală; prezinte o stare vărsăturilor, îl învăț să respire tulburari
- risc de de bine fără profound; hidroelectroli-

45
dezhidratare legat greturi și - aplic tratamentul tice, pacientul a
de vomă și vărsături medicamentos prescris de suportat bine
sudorație secundar - pacientul să nu medic. actuala tură
tratamentului prezinte -se monitorizeaza diureza, citostatică, nu
chimioterapic. complicații. numărul de scaune, se observă sunt semne de
starea general a pacientului. compiicații;
- pregatesc mesele dietetice și - pacientul și-a
le servesc conform reluat apetitul.
schemei prescrise de medic.

Tabel nr. 1.2. EXAMENE DE LABORATOR

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale


Hemoglobină Sânge venos 12,6 g% 12-16 g%
Hematocrit Sânge venos 36,5% 32-37%
Hematii Sânge venos 5.500.000/mm³ 4.000.000-6.000.000/ mm³
Leucocite Sânge venos 6.200/ mm³ 4.000 - 8.000/ mm³
Trombocite Sânge venos 350.000 / mm³ 150.000 -400.000/ mm³
VSH Sânge venos 75 mm/ora 8-15 mm/ora
Glicemie Sânge venos 110 mg% 65-110mg%
Fibrinogen Sânge venos 250 mg% 160-250 mg%
Colesterol Sânge venos 150 mg% 130-200 mg%
TGP Sânge venos 20 u/l 20-40 u/ l
TGO Sânge venos 24 u/l 20-40 u/l
Uree Sânge venos 25 mg% 20-40 mg%
Creatinină Sânge venos 0,9 mg% 0,6-1,2 mg%
Coprocultură Materii fecale Absent Negativ

Sediment Urină spontană Rare celule epiteliele, Negativ


rare leucocite.
Tabel nr. 1.3. SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

Data T.A Puls Respirație Temperatură Diureză Scaun


46
(mmHg) (bătăi/min) (respirații/min) (°C) ( ml)
22.12.2015 150-75 86 11 37,5 1.200 0
23.12.2015 130-77 92 13 37 1.300 0
24.12.2015 120-80 90 14 37,5 1.500 1
25.12.2015 120-80 85 15 38 1.400 0
26.12.2015 110-87 85 14 37 1.500 1
27.12.2015 120-85 80 16 36,8 1.600 1

Tabel nr. 1.4. INVESTIGAȚII PARACLINICE

Data Examene curente Pregătire pentru examen Îngrijiri după examen


22.12.2015 EKG - pacientul va fi pregătit psihic - pacientul nu necesită o
explicându-i-se pe înțeles tehnica; ingrijire deosebită după
- pacientul va fi pregătit fizic, examinare.
ajutîndu-l să își facă igiena.
22.12.2015 Computer - pregătim pacientul din punct de - pacientul nu necesită o
tomograf vedere fizic și psihic. ingrijire deosebită după
examinare.
23.12.2015 Bronhoscopie - îi explicăm pacientului tehnica și îl - se urmăresc în continuare
pulmonară facem să înțeleagă ca investigația este funcțiile vitale.
foarte importantă.
23.12.2015 ECO abdominal - pacientul nu va mânca în dimineața - se însoțește pacientul
examinării, decât după efectuarea înapoi la salon.
investigației.
24.12.2015 Radioscopie - educație sanitară înaintea examinării - se urmăresc în continuare
pulmonară pentru acceptarea acesteia. funcțiile vitale.

Tabel nr. 1.5. ALIMENTAȚIA BOLNAVULUI

Perioada Alimente permise Alimente interzise


47
22.12.2015 Ceai verde, supă zarzavat, pește Afumături, condimente, mezeluiri,
(hering, macrou, somon, ton). dulciui, carne, paine, boia, usturoi paine
compot fructe. albă și produse din faină albă
23.12.2015 Ceai chimen, mușețel, supă zarzavat Băuturi carbogazoase, orez alb, dulciuri,
strecurată, spanac, brocoli cafea, varza, conserve.
24.12.2015 Pireuri fructe și legume proaspete, Ceapă, alimente fast-food, alcool, cartofi
zeamă compot, nuci. prajiți, chipsuri.
25.12.2015 Carne pui fiartă, fructe de pădure Popcornul la microunde, alcool, cacao,
ulei de măsline, de in și cânepă. cafea, ceai negru, cola, fanta, limonadă.
26.12.2015 Pireuri (de cartofi, de morcovi, etc), Carne vită, carne de porc, carne afumată
migdale. sau preparată în ulei.

Tabel nr. 1.6. TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare


22.12.2015 ELDESIME Intravenos
22.12.2015 Ringer Perfuzie endovenoasă
22.12.1015 HHC Perfuzie endovenoasă
22.12.2015 Metoclopramid Intramuscular
22.12.2015 Codeină Per os – oral
23.12.2015 Algocalmin Intramuscular
23.12.2015 PARAPLATIM Intravenos
23.12.2015 KYTRIL Intravenos
24.12.2015 GEMZAR Intravenos
24.12.2015 AZID Intravenos
24.12.2015 DEXAMETAZONA Intravenos
25.12015 TRETIMOIN Per os – oral

Cazul II – Plan de îngrijire

48
Perioada de ingrijire 01.02.2016 - 06.02.2016
Identificarea persoanei:
Nume şi prenume: S.C.
Vârsta: 68 ani;
Domiciliu: Reșița;
Sex: feminin;
Greutate: 50 kg;
Înalţime: 1,60 cm;
Doamna S.C. este de profesie profesoară, actualmente pensionară, este văduvă de 2 ani și
are 2 copii căsătoriți. Locuiește singură, în condiții foarte bune. S.C. a fost fumatoare 30 de ani
(30 țigări/zi). De 2 ani a încetat să mai fumeze. Pacienta este cooperantă și răbdătoare, are
cunoștințe medicale, înțelege starea de boală în care se află, și își dorește recuperarea stării de
sănătate în măsura în care se poate. Nu consumă alcool, alimentația este săracă, lipsesc
principalii nutrienți.

Antecedente personale: bronșite repetate.

Antecedente heredocolaterale: mama a decedat de cancer de colon.

Motivele internării: dispnee, starea generală alterată progresiv, tuse iritativă, stare de
subfebrilitate însoțită de transpirații nocturne.

Istoricul bolii:
Boala actuală a debutat în decembrie 2015, cu o stare de oboseală accentuată, inapetență,
tuse iritativă. Consultă medicul de familie care îi recomandă o radiografie toracică care a pus în
evidență o opacitate puimonară dreaptă. Se recomanda și alte investigații paraclinice
bronhoscopie cu biopsie și CT iar pe baza rezultatelor obținute se stabilește diagnosticul de
tumoră puimonară dreaptă stadiul III, cu metastază la nivelui plămânului drept.
Protocolul medical actual
Examen fizic general
o starea generală - alterată
o stare de nutriție - deficitară (inapetență)
o talie 160 cm, G 50 kg - scădere ponderală 12 kg în 3 luni
o tegumente palide, mucoase umede, limbă fără depozit;
o stare febrilă 38 0C, transpirații nocturne.
49
Sistem osteo-articular si muscular
o Integru, articulații mobile, troficitate bună, coloană vertebrală fără deformări, nedureroasă la
percuție, membre mobile.
Aparatul respirator
o dureri la nivelui hemitoracelui drept.
o tuse uscată iritativă
o voce regușită
o dispnee respiratorie la efort
o la examenul clinic pulmonar - se constată zona de matitate prezentă cu o diminuare a
sonorității si murmuralui vezicular în jumătatea inferioară a hemitoracelui drept.
Aparatul cardio- vascula
o Zgomote cardiace ritmice bine bătute, fără sufluri supraadăugate
o Puis palpabil în toate punctele periferice
o TA 120/75 mmHg
Aparat digestiv
o Abdomen suplu, fără cicatrice, nedureros la palpare, fără apărare musculară, fără hernii, zgomote
intestinale prezente.
o Ficat normal - punct cistic nedureros, fără lichid de ascită în cavitatea peritoneală
o Splina nepalpabilă, nepercutabilă
o Pancreas fără simptomatologie dureroasă
Aparat urinar
o Loje renale libere, nedureroase la percuție, micțiuni fiziologice, urină normală macroscopică.
o Diureza 1300/zi
ROT
o prezente, egal bilateral fără, reflexe patologice
o Pupile egale, reflex fotomotor prompt, prezent bilateral. Acuitate vizuală bună.
o Bine orientată temporo-spațial.

Diagnostic la internare: neoplasm bronhopulmonar.

Tabel nr. 2.1. Plan de îngrijire

50
NEVOIA DIAGNOSTIC
AFECTATĂ DE INGRIJIRE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
1.Nevoia de a - respirație - pacienta să fie - supraveghez în permanență - după măsurarea
respira și a avea ineficientă, datorită echilibrat psihic; funcțiile vitale și le notez în funcțiilor vitale
o bună circulație perturbării funcției - pacienta să foaia de observație; am constatat că
pulmonare și a prezinte căi - învăț pacienta să facă funcția
anxietății. respiratorii gimnastică respiratorie și respiratorie este
permeabile și o asigur o poziție care să ameliorată;
bună respirație; favorizeze respirația, șezând - semnele vitale
sau semișezând; sunt în
- administrez tratamentul limitele permise
prescris: antitusive, stării generale:
expectorante, R 16/minut, ritm
bronhodilatatoare, regulat, TA
decongestionante ale 145/80 mmHg
mucoasei traheo-bronșice; - anxietate
- învăț pacienta să tușească, diminuată, tuse cu
să expectoreze și să colecteze redusă în
sputa și să renunțe la frecvență.
obiceiurile dăunătoare cum ar
fi fumatul;
- pregătesc pacienta psihic, în
vederea investigațiilor
paraclinice sau tehnici la care
va fi supusă.
- la recomandarea medicului
administrez O2 și supraveghez
în permanență pacientul.
2. Nevoia - incapacitatea - pacienta să fie - ajut pacienta în satisfacerea - pacienta se
de a se de a-și acorda autonomă în nevoilor igienice ale îngrijește în
mobiliza și îngrijiri asigurarea organismului; mod autonom
a avea o igienice, de a îngrijirilor - pentru a-și conserva energia, - mobilizez
bună se alinienta, de personale în 7 o ajut să se alimenteze; pacienta treptat
postură a se deplasa zile; - asigur repausul la pat; si o încurajez să-

51
- capacitate - asigurarea unui - mobilizez pacienta la 2 ore și reia
redusă de confort adecvat; cu schmibarea poziției, independență în
mobilizare - stabilirea unui protejăm tegumentele de satisfacerea
legată de program de leziuni; nevoii.
intoleranță la mobilizare. - educ pacienta, aratandu-i
efort, manifestată exerciții de mobilizare pentru
prin adinamie. recapatarea independenței;
- stabilim împreună cu
pacienta un program de
mobilizare.
3. Nevoia - deficit în - pacienta să-și - asigur condiții de mediu - starea de
de a evita menținerea stării de diminueze adecvat, liniștit, favorizând anxietate
pericolele sănatate semnele de adaptarea la noul mediu; este diminuată,
- incapacitatea de a anxietate cât mai - creez mediu optim pentru ca pacienta acceptă
se adapta la starea de repede; pacienta să-și poată exprima tratamentul cu
boală; - pacienta să-si emoțiile, nevoile; chimioterapice,
- atingerea exprime - furnizez explicații clare și înțelege
integrității acceptarea deschise asupra îngrijirilor necesitatea și
fizice. tratamentului și programate; învăț pacienta importanța lui
să-și ia tehnici de relaxare; pentru
medicamentația - monitorizez funcțiiie vitale ameliorarea
prescrisă și notez în foaia de observație sănătății;
regulat. valorile obținute.
4. Nevoia de a - tranzit intestinal - pacienta să - urmăresc și noteaz în foaia - tranzitul
elimina alterat datorită prezinte tranzit de observație diureza dar și intestinal în limite
afecțiunilor intestinal în consistența și frecvența normale;
nervoase, a stresului. limitele scaunelor; - pacienta nu
- risc potential de normale; - se hidratează pacienta pe prezintă semne de
deshidratare datorită - pacienta să cale orală și prin perfuzie dezhidratare
vărsăturilor, aibă endovenoasă, urmărind hidroelectrolitică.
sudorației și tegumentele și înlocuirea pierderilor de apă
aportului insuficient mucoasele și electroliți;
de lichide. curate și integre. - se recolteaza probe
biologice pentru efectuarea

52
analizelor de laborator;
5. Nevoia de a - deficit nutrițional - pacienta să fie - se supraveghează funcțiile - pacienta este
se bea și a prin aport echilibrată vitale, apetitul, semne de echilibrată
mânca insuficient, secundar volemic și dezhidratare, scaunele și nutrițional,
apetitului scăzut nutrițional; greutatea corporal; nu prezintă
manifestat prin - pacienta să - se face bilanțul semne de
scădere ponderală; prezinte o stare hidroelectrolitic între dezhidratare.
- risc potențial de de bine fără lichidele ingerate și cele - diureza
dezhidratare legat de grețuri și eliminate; 1600 ml/24
alterarea tranzitului vărsături - se asigura regim alimentar și ore
intestinal manifestat - pacienta să regim hipercaloric în - pacienta este
prin scădere prezinte caz de denutriție; echilibrată
ponderală, piele eliminări - se administrează soluțiile hidroelectrolitic.
uscată, mucoasă intestinale perfuzabile prescrise:
uscată, cefalee, normale. Ser Glucozat 5% 2000 ml
letargie și stare de /24h, Ser fiziologic 500 ml
somnolență. /24ore;
6. Nevoia - alterarea - pacienta să fie - liniștesc pacienta psihic și o - pacienta a
dea comunicării legată echilibrată încurajez în urmarea înțeles importanța
comimica de afectarea sănătății psihic; tratamentului; tratamentului
manifestată prin - pacienta să fie - asigur un climat de pentru sănptatea
tendință de izolare ferită de pericole securitate, liniște; sa;
socială. interne sau - supraveghez în permanență - este împăcată cu
externe. pacienta și îi administrez noua situație,
medicamentația prescrisă de pregatită psihic
medic: antidepresive, pentru
anxiolitice; experiențele ce
- stabilesc o relație de vor urma.
încredere cu pacienta, îi dau
informații exacte cu privire la
evoluția bolii.
7.Nevoia de a - diminuarea - pacienta să - evaluăm gradul de - pacienta declară
avea autonomiei în prezinte o stare dificultate în funcție de starea că se simte
tegumentele și îngrijirile personale de bine, un de sănătate, stabilim satisfăcută în

53
mucoasele cotidiene legată de aspect îngrijit. împreună cu ea care din urma îngrijirilor
integre starea de neputință, activitați le poate executa acordate, are
anxietate, stres. zilnic; aspect îngrijit.
- inspectăm starea
tegumentelor și
mucoaselor, aspectul
fanerelor;
- susținem permanent
pacienta pentru a nu obosi;
- după baie se usucă bine
tegumentele.
8.Nevoia de a - perturbarea - pacienta să - învăț pacienta să practice - în urma
dormi și a modului de somn beneficieze de tehnici de relaxare,exerciții intervențiilor
se odihni legat de criză și somn respiratorii înainte de culcare; acordate, pacienta
mediul de spital. corespunzător - întocmim împreună cu reușește să
calitativ și pacienta un program de doarmă continuu
cantitativ; odihnă corespunzator 6 ore/noapte, se
- asigurarea organismului; simte odihnită,
confortului fizic; - am aerisit salonul și am durerile s-au
- pacientei să i creat o atmosferă calmă, diminuat în
se diminueze liniștită, propice odihnei; intensitate iar
anxietatea. - am redus zgomotul anxietatea este
spitalicesc și administrez diminuată.
tratamentul medicamentos
prescris de medic;
- fumizez pacientei cunoștințe
despre boală, tratament de
întreținere, alimentația pe
care trebuie să o
respecte.
9. Nevoia - alterarea stării - reducem - am măsurat temperatura - pacienta își
de a-și generale datorită factorilor seara și dimineața. mnține
menține procesul neoplazic perturbatori și - am aplicat comprese reci pe temperatura
temperatura evolutiv, metastaze, asigur confortul frunte și am măsurat pulsul, corpului în limite

54
corpului în o posibilă infecție pacientei, la respirația, T.A. și am notat normale in urma
limitele pulmonară secundară nevoie valorile obținute în foaia de administrării
normale procesului obstractiv frecționez observație. tratamentului
dar și secundară tegumentele cu - la indicația medicului prescris de medic;
terapiei apă alcoolizată, administrez antitermice
chimioterapice. - se aerisește - pe 24 h urmărim diureza și
camera, fără efectuăm raportul ingesta
curenți de aer. excreta.
- schimb des lenjeria de pat și
de corp ori de câte ori este
nevoie și mențin igiena
tegumentelor.

Tabel nr. 2.2. EXAMENE DE LABORATOR

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale


Hemoglobină Sânge venos 12,1 g% 12-16 g%
Hematocrit Sânge venos 31,4% 32-37%
Hematii Sânge venos 5.250.000/mm³ 4.000.000-6.000.000/ mm³
Leucocite Sânge venos 7.400/ mm³ 4.000 - 8.000/ mm³
Trombocite Sânge venos 163.000 / mm³ 150.000 -400.000/ mm³
VSH Sânge venos 54 mm/ora 8-15 mm/oră
Glicemie Sânge venos 70 mg% 65-110mg%
Fibrinogen Sânge venos 195 mg% 160-250 mg%
Colesterol Sânge venos 150 mg% 130-200 mg%
TGP Sânge venos 39 u/l 20-40 u/ l
TGO Sânge venos 30 u/l 20-40 u/l
Uree Sânge venos 33 20-40 mg%
Coprocultură Materii fecale Absent Negativ

Sediment Urină spontană Rare celule epiteliele, Negativ


rare leucocite.
Tabel nr. 2.3. SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

55
Data T.A Puls Respirație Temperatură Diureză Scaun
(mmHg) (bătăi/min) (respirații/min) (°C) ( ml)
01.02.2016 135-75 83 10 38,5 1.200 0
02.02.2016 125-80 80 13 37 1.400 1
03.02.2016 130-75 78 13 36,5 1.500 1
04.02.2016 125-85 75 14 37 1.600 0
05.02.2016 115-80 80 14 36,5 1.500 1
06.02.2016 125-78 85 15 36 1.700 0

Tabel nr. 2.4. INVESTIGAȚII PARACLINICE

Data Examene curente Pregătire pentru examen Îngrijiri după examen


01.02.2016 Bronhoscopie - educație sanitară înaintea - se urmăresc în
pulmonară examinării pentru acceptarea continuare funcțiile
acesteia. vitale.
- pacienta va fi pregătită psihic
explicându-i-se pe înțeles tehnica;
- pacienta va fi pregătit fizic,
ajutîndu-l să își facă igiena.
02.02.2016 Computer tomograf - pregătim pacienta din punct de - pacienta nu necesită o
vedere fizic și psihic. ingrijire deosebită după
examinare.
03.03.2016 Medulogramă - îi explicăm pacientei tehnica și o - se urmăresc în
facem să înțeleagă ca investigația continuare funcțiile
este foarte importantă. vitale.

03.04.2016 ECO abdominal - pacienta nu va mânca în dimineața - se însoțește pacienta


examinării, decât după efectuarea înapoi la salon.
investigației. - pacienta nu necesită o
ingrijire deosebită după
examinare.

Tabel nr. 2.5. ALIMENTAȚIA BOLNAVULUI

56
Perioada Alimente permise Alimente interzise
01.12.2015 Ceai, pireuri legume, supă zarzavat, Afumături, condimente, preparate
pește, carne pui fiartă, ananas. din carne, ceapă.
02.12.2015 Orez, mazăre, ceai, compot fructe, Carne grasă, boia, usturoi,
supă, ciuperci. maioneză, fasole, cașcaval, iaurt.
03.12.2015 Ceai, sucuri de fructe, ardei, Băuturi carbogazoase, alcool,
brocoli, conopidă , morcovi. dulciuri, varza, conserve sau
alimente conservate.
04.12.2015 Pireuri, zeamă compot, spanac, Ceapă, alimente fast-food, alcool,
salată verde, urzici, sparanghel. cartofi prajiți, chipsuri.
05.12.2015 Carne pui fiartă, fructe de pădure, Popcornul, cacao, cafea, pizza,
mere, ananas, piersici. paste, sare, lapte, smântână.
06.12.2015 Vinete, supă cremă de legume, Brânză, carne de porc, carne
pește, linte, fasole verde. afumată, cafea.

Tabel nr. 2.6. TRATAMENT MEDICAMENTOS


Data Medicamente Mod de administrare
01.02.2016 ELDESIME Intravenos
01.02.2016 Ser fiziologic Perfuzie endovenoasă
01.02.2016 HHC Perfuzie endovenoasă
01.02.2016 Metroclopramid Intramuscular
01.02.2016 Algocalmin Intramuscular
02.02.2016 Piafen Intramuscular
02.02.2016 PARAPLATIM Intravenos
02.02.2016 KYTRIL Intravenos
03.02.2016 Ser glucozat Perfuzie endovenoasă
03.02.2016 GEMZAR Perfuzie endovenoasă
03.02.2016 DEXAMETAZONA Intravenos
03.02.2016 AXID Intravenos
04.02.2016 TRETIMOIN Per os – oral

Cazul III – Plan de îngrijire

57
Perioada de ingrijire 10.03.2016 - 15.03.2016
Nume: A.
Prenume: B.
Vârstă: 61 ani.
Domiciliu: Reșița.
Sex: masculin.
Domnul A.B., în vârstă de 61 ani, cu domiciliul în Reșița se internează la data de
10.03.2016 pe secția de oncologie, cu diagnosticul de :
♦ Tumora malignă pulmonară lob inferior stâng
Motivele internării:
- durere toracică continuă de intensitate medie
- dispnee
- tuse iritativă însoţită de expectoraţie dificilă de culoare brună
- inapetenţă și scădere ponderală
- astenie fizică şi psihică marcată
- febră însoțită de transpiraţii nocturne
Domnui A.B. este de profesie pilot, actualmente pensionar, este casatorit de 25 ani si are
3 copii căsătoriți. Locuiește împreuna cu soția, în condiții bune. A. B. a fost fumător 42 ani (un
pachet jumătate /zi). De un 3 luni a încetat să mai fumeze. A lucrat într-un mediu de stres psihic,
având o muncă de răspundere. Își cunoaște diagnosticul și fiziopatologia bolii, are teamă de
tratament și de intervenția chirurgicală dar dorește sa-și amelioreze starea de sănătate și este
cooperant.
Antecedentele heredocolaterale: fără importanță.
Antecedentele personale : hepatită virală A în 1972;

Istoricul Bolii: Boala actuala a debutat în ianuarie 2016, cu o stare de oboseală,


inapetență, tuse iritativă uscată. Consultă medicul de familie, iar în urma consultului ise
recomandă o radiografie toracică care evidențiază o opacitate puimonară bazală stângă. Se
prezinta la Spitalui Județean de urgență Reșița, unde în urma investigațiilor (bronhoscopie cu
biopsie + TC) se stabilește diagnosticul de tumoră malignă puimonară stângă stadiul I, cazul
fiind operabil, bolnavul este supus și alto investigații suplimentare pentru a putea intra în
operație.

Protocolul medical actual


58
Examen fizic general
o starea generală - alterată
o stare de nutriție - deficitară
o talie 175 cm, G 73 kg - scădere ponderală 6 kg în 2 luni
o tegumente palide, mucoase umede, limbă fără depozit;
o stare febrila 38 0C, transpirații nocturne.
Sistem osteo-articular si muscular - Integru, articulații mobile, troficitate bună,
coloană vertebrală fără deformări, nedureroasă la percuție, membre mobile, fară edeme.
Aparatul respirator
o dureri la nivelui hemitoracelui stâng.
o tuse uscată iritativă – expectorație minimă cu striuri sangvine.
o dispnee respiratorie
Aparatul cardio- vascula
o Puis palpabil în toate punctele periferice
o TA 130/75 mmHg
Aparat digestiv
o Abdomen suplu, fără cicatrice, nedureros la palpare, fără apărare musculară, fără hernii,
zgomote intestinale prezente.
o Ficat cu moderată hepatomegalie,
o fără lichid de ascită în cavitatea peritoneală
o Spina nepalpabilă, nepercutabilă
o Pancreas fără simptomatologie dureroasă
Aparat urinar
o Loje renale libere, nedureroase la percuție, micțiuni fiziologice, urină normală macroscopică.
o Diureza 1600/zi
ROT
o prezente, egal bilateral fără, reflexe patologice
o Pupile egale, reflex fotomotor prompt, prezent bilateral.
o Acuitate vizuală bună.
o Bine orientat temporo-spațial, capacitate de concentrare redusă.

Diagnostic la internare: neoplasm pulmonar.

Tabel nr. 3.1. Plan de îngrijire

59
NEVOIA DIAGNOSTIC
AFECTATĂ DE INGRIJIRE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
1. Nevoia de a Disconfort general - pacientul să - învăț pacientul să facă - pacientul
respira și de a din cauza durerii şi prezinte o gimnastică respiratorie; prezintă calmarea
avea o bună simptomatologiei circulaţie - administrează tratamentul durerilor și
circulație bolii manifestate adecvată. medicamentos prescris de prezintă o
prin anxietate şi - pacientul să medic; respirație
agitaţie. prezinte un ritm -administrez O2 cu control adecvată în limita
respirator permanent al instalației și stării sale
regulat și să îi supravegez continuu generale.
fie diminuată pacientul;
anxietatea. - asigur pacientului poziție
șezândă sau semișezândă
pentru facilitarea respirației;
- măsor funcțiile vitale și le
notez în foaia de observație.
2. Nevoia - dificultatea de a-și - pacientul să - aerisesc salonul cu grijă; - pacientul nu
de a-și păstra temperatura prezinte - monitorizez și notez în foaia prezintă semne de
menține corpului în limite temperatura de temperatură valorile dezechilibru
temperatura normale, datorită corpului în temperaturii corporale hidroelectrolitic.
corpului în precesului infecțios limite normale și masurată din ora în oră; - după o zi
limitele manifestat prin febră să nu prezinte - administrez la indicația petrecută în secția
normale ridicată. semne de medicului antitermice: ATI bolnavul
deshidratare. Perfalgan- 100 ml în perfuzie revine pe secția
- respectarea endovenoasă. de chirurgie.
tuturor - schimb des lenjeria de pat și - pacientul
măsurilor de de corp; prezintă o ușoară
asepsie și - mențin igiena tegumentelor. subfebrilitate
antisepsie. T-37,2 0C.
3. Nevoia de a - imposibilitatea de a - pacientul să - supraveghez în continuare - pacientul capătă
se mișca și de a se mișca datorită aibă confortul funcțiile vitale și vegetative. curaj și încredere
avea o bună fricii să nu se necesar - asigur un climat de liniște și în sine și în
postură. instaleze durerea. pentru repaus la de siguranță; personalul

60
pat și să-i - port discuții liniștitoare cu medical.
readucem pacientul, încurajându-l în
încrederea continuarea tratamentului cu
efectuării chimioterapice;
mișcărilor.
4. Nevoia de a - alimentație - combaterea - ajut bolnavul în timpul - bolnavul nu
bea și a mânca inadecvată în deficit vărsăturilor. vărsăturilor: prezintă semne de
din cauza grețurilor, - bolnavul să fie - îi dau tăvița renală și îi dezechilibru
vărsăturilor, alimentat și întorc capul într-o parte hidroelectrolitic
secundar hidratat pentru a nu aspira lichidul de după vărsătură și
tratamentului cu corespunzător. vărsătură, îi susțin capul cu o și-a reluat
chimioterapice; mână; după ce a vărsat apetitul.
- necunoașterea îndepărtez tăvița renală și îl
regimului șterg cu un prosop curat, îi
corespunzător dau un pahar cu apă aromată
manifestată prin pentru a-și clăti gura.
inapetență și - vărsătura colectată o arăt
deshidratare. medicului, la indicația
medicului am suprimat
alimentația pe cale orală.
5. Nevoia de a - incapacitatea de a - pacientul să - crearea unui climat - pacientul
dormi și a se dormi, datorită prezinte o corespunzător, cu lumina reușește să respire
odihni anxietăți, a durerilor respirație bună difuză; îi ofer pacientului un cu ajutorul
și a greutății de a în raport cu pahar cu ceai de tei cald; oxigenoterapiei,
respira. starea generală, - la indicaţia medicului seara reușește să
un somn liniştit îi administrez un sedativ: doarmă căteva ore
și să nu mai Diazepam 10 mg- 1tb; şi să aibă o stare
prezinte semne - observ dacă perioadele de de linişte.
de agitație odihnă corespund
necesităților organismului;
- ajut pacientul să execute
tehnici de relaxare.

6. Nevoia de a - nelinişte din cauza - efectuez - liniștesc pacientul cu - bolnavul a

61
comunica necunoaşterii tipului pregătirea informații privitoare la înțeles necesitatea
de intervenţie preoperatorie a intervenția chirurgicală. intervenției
chirurgicală pacientului. - am interupt alimentația în chirurgicale.
manifestată prin preziua intervenției, - constantele
agitaţie. indicându-i seara doar regim biologice:
hidric. T.A.-
- sfătuiesc bolnavul să nu 130/70mmHg
mănâce nimic în dimineața P-75 pulsații/min
intervenției. R-18 resp/min
- ajut pacientul să își T-36,8 C
efectueze toaleta locală cu Bolnavul intră în
apă și săpun. sala de operație.
- am transportat bolnavul în
sala de operație.

Tabel nr. 3.2. EXAMENE DE LABORATOR

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale


Hemoglobină Sânge venos 15,3 g% 12-16 g%
Hematocrit Sânge venos 34,3% 32-37%
Hematii Sânge venos 5.550.000/mm³ 4.000.000-6.000.000/ mm³
Leucocite Sânge venos 6.950/ mm³ 4.000 - 8.000/ mm³
Trombocite Sânge venos 261.000 / mm³ 150.000 -400.000/ mm³
VSH Sânge venos 49 mm/ora 8-15 mm/oră
Glicemie Sânge venos 92 mg% 65-110mg%
Fibrinogen Sânge venos 188 mg% 160-250 mg%
Colesterol Sânge venos 185 mg% 130-200 mg%
TGP Sânge venos 29 u/l 20-40 u/ l
TGO Sânge venos 33 u/l 20-40 u/l
Coprocultură Materii fecale Absent Negativ
Sediment Urină spontană Rare celule epiteliele, Negativ
rare leucocite.
Tabel nr. 3.3. SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

62
Data T.A Puls Respirație Temperatură Diureză Scaun
(mmHg) (bătăi/min) (respirații/min) (°C) ( ml)
10.03.2016 130-70 80 12 38,5 1.600 1
11.03.2016 135-77 82 14 38 1.500 0
12.03.2016 135-77 75 14 37,5 1.600 1
13.03.2016 125-75 78 15 37 1.700 1
14.03.2016 130-80 80 16 36,5 1.600 1
15.03.2016 125-75 85 17 36 1.700 0

Tabel nr. 3.4. INVESTIGAȚII PARACLINICE

Data Examene curente Pregătire pentru examen Îngrijiri după examen


10.03.2016 Bronhoscopie pulmonară - pregătirea psihică care constă - se urmăresc în
explicare tehnicii și pregătirea continuare funcțiile
fizică care constă în ajutarea vitale.
pacientului în efectuarea
toaletei.
- educație sanitară înaintea
examinării pentru acceptarea
acesteia.
11.03.2016 Computer tomograf - pregătim pacientul din punct - pacientul nu necesită o
de vedere fizic și psihic. ingrijire deosebită după
examinare.
13.03.2016 ECO abdominal - pacientul nu va mânca în - se însoțește pacientul
dimineața examinării, decât înapoi la salon.
după efectuarea investigației. - pacientul nu necesită o
ingrijire deosebită după
examinare.

Tabel nr. 3.5. ALIMENTAȚIA BOLNAVULUI


63
Perioada Alimente permise Alimente interzise
10.12.2015 Carne pui fiartă, produse din hrişcă, Dulciuri, în special ciocolată, zahar
fulgi de ovăz, tărâțe de grâu, mei, alb sau brun. Brânză, carne de porc
ovăz, linte, varză de Bruxelles. grasă, carne afumată, cafea, cacao.
11.12.2015 Salate din legume proaspete și Toate produsele din oua și ce contin
neprelucrate, din morcov, țelină, oua. Grăsimile animale, precum și
conoipidă, gogoșari, salată, ridiche. uleiurile solide, margarină.
12.12.2015 Ceai, sucuri de fructe, supă cremă Carne de porc sau carne afumată,
de legume, pește, fasole verde, piper negru, ardei, sare, alcool.
13.12.2015 Zeamă compot, spanac, urzici, Alimente tip fast-food, alcool,
sparanghel, ciuperci, Carne ușoară chipsuri, lapte si produse din lapte,
(la grătar sau prajită), roșii coapte precum iaurt, smântână, fructe de
mare, ceai negru.

Tabel nr. 3.6. TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare


10.03.2016 ELDESIME Intravenos
10.03.2016 Ser fiziologic Perfuzie endovenoasă
10.03.2016 HHC Perfuzie endovenoasă
10.03.2016 Metroclopramid Intramuscular
11.03.2016 Piafen Intramuscular
11.03.2016 PARAPLATIM Intravenos
11.03.2016 KYTRIL Intravenos
12.03.2016 Ser glucozat Perfuzie endovenoasă
12.03.2016 GEMZAR Perfuzie endovenoasă
12.03.2016 DEXAMETAZONA Intravenos
12.03.2016 AXID Intravenos
13.03.2016 TRETIMOIN Per os – oral
14.03.2016 Algocalmin Intramuscular

Evaluare finală
64
Capitolul 1 al lucrării se referă la meoplasmul pulmonar în general, definit ca fiind o
reproducere necontrolată a unor celule anormale în interiorul plămânului. Rezumă anatomia,
fiziologia, şi structura, funcționarea aparatului respirator. Considerăm că pentru o bună
cunoaștere a bolii trebuie să se cunoască simptomatologia, etiopatogenia, manifestările de
dependenţă, evoluţia, prognosticul şi tratamentul.
Capitolul 2 tratează modul în care se îngrijeşte un pacient cu neoplasm pulmonar,
intervenţiile pe care le acordă asistenta medicală în vederea îngrijirii bolnavului, urmărirea
funcţiilor vitale, pregătirea preoperatorie și postoperatorie şi efectuarea tratamentului,
alimentația, recoltarea probelor biologice şi patologice precum şi educaţia pentru sănătate și
profilaxia.
Capitolul 3 al lucrării cuprinde normele de securitate și protecție a muncii precum și
normele de prevenire și stingere a incendiilor pe secția de oncologie, dar și evaluarea celor trei
cazuri ale pacienților cu neoplasm pulmonar.
Evaluare finală caz I: Pacientul P. C., în vârstă de 65 ani, cu domiciliul în Reșita, a fost
internat pe secția de oncologie cu diagnosticul de tumoră malignă pulmonară lob inferior stâng
cu metastaze în lob superior drept. Bolnavul a primit tratament cu chimioterapice. La externare
se recomandă: evitare eforturilor fizice mari timp de 60 de zile; control după 10 zile de la
externare; respectarea unui regim alimentar de cruţare, aport lichidian adecvat și igienă
riguroasă. Tratament cu TRETIMOIN - oral. Asistenta va explica pacientului importanța
revenirii la control și urmarea tratamentului prescris.
Evaluare finală caz II: Pacienta se internează în secţia oncologie cu diagnosticul clinic de
neoplasm bronhpulmonar. În urma consinţământului liber exprimat pacienta a primit tratament
cu chimioterapice. Îngrijirile acordate de către asistenta medicală au constat în urmărirea
funcţiilor vitale, administrarea tratamentului medicamentos prescris, regim igieno-dietetic,
urmărirea diurezei şi a tranzitului intestinal. Se externează cu următoarele recomandări: evitarea
eforturilor fizice şi psihice; respectarea măsurilor igieno-dietetice, urmarea tratamentului.
Evaluare finală caz III: Pacientul A. B. , în vârstă de 61 ani, cu domiciliul în Reșita, a
fost internat pe secția de oncologie cu diagnosticul de tumoră malignă pulmonară stângă stadiul
I. În urma consinţământului liber exprimat se intervine chirugical. Îngrijirile posoperatorii care
constau în urmărirea funcţiilor vitale, calmante, regim igieno-dietetic, urmărirea diurezei şi a
tranzitului reluat, au dus la vindecarea chirurgicală a pacientului. Se externează cu urmatoarele
recomandări: evitarea eforturilor fizice şi psihice; respectarea regimului igieno-dietetic, urmarea
tratamentului prescris TRETIMOIN- oral, revine la control peste 10 zile.
CONCLUZII GENERALE
65
În ultimele două decenii s-a observat o creştere foarte accentuată a incidenţei de
neoplasm pulmonar. Din fericire această creştere a incidenţei nu a fost însoţită de o creştere
corespunzătoare a ratei de mortalitate. Cu toate că rata de mortalitate este într-o ascendenţă mult
mai „lină” decât incidenţa, prognosticul bolii rămâne rezervat. Cauza ratei crescute de
mortalitate o constituie întârzierea diagnosticului.
Un rol hotărâtor în prevenirea apariţiei neoplasmului pulmonar îl are educaţia sanitară a
populaţiei care trebuie să cunoască atât factorii de risc (în primul rând fumatul dar şi leziunile
preexistente de tip TBC) cât şi toate semnele care ar putea anunţa apariţia bolii (modificarea
tusei, dispnee, expectorația cu striuri de sânge, febră însoțită de transpirații nocturne etc.). Dacă
boala s-a instalat deja este importantă diagnosticarea corectă a ei şi aplicarea unui tratament
corespunzător.
Cancerul pulmonar rămâne o neoplazie cu nivele crescute de mortalitate, cu rezultate
nesatisfăcătoare în stadiile avansate, motiv pentru care continuă să reprezinte o preocupare
permanentă de cercetare biologică pentru că numai prin integrarea cu clinica se va realiza scopul
ameliorării rezultatelor terapeutice actuale.

BIBLIOGRAFIA

66
1. Baltă, G., 1981, Îngrijiri generale şi speciale ale bolnavilor, Vol I-II, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
2. Belc, P., 1990, Cum interpretăm o analiză de laborator, Editura Medicală, București
3. Borundel, C.,2009, Medicină internă pentru cadre medii, Editura All, București
4. Gherasim, L., 1995, Tratat de medicină internă, Vol 1Editura Medicală, Bucureşti
5. Moraru, I., 1980, Anatomie patologică, Vol II, Editura Medicală, Bucureşti
6. Mozes, C., 2008, Tehnica îngrijirii bolnavului Vol I-II, Editura All, Bucureşti
7. Niculescu, C., T., Carmaciu, R., Voiculescu, B., Salavastru, C., Nita,C., Ciornei, C.,
2009, Anatomia si fiziologia omului – Compendiu, Editura Corint, București
8. Păun, R., 2002, Tratate de medicina internă, Vol 1, Aparat respirator, Editura Medicală,
Bucureşti
9. Râmniceanu, R., 1978, Prognosticul bolilor interne, Editura Medicală, Bucureşti
10. Titircă, L., 2008, Breviar – Explorări funcționale și îngrijiri special acordate bolnavului,
Editura Viața medicală românească, București
11. Titircă, L., 2008, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare
nevoilor fundamentale, Editura Viața medicală românească, București
12. Titircă, L., 2008, Îngrijiri special acordate pacienților de către asistenții medicali, Editura
Viața medicală românească, București
13. Titircă, L., 2008, Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali, Editura
Viața medicală românească, București
14. Titircă, L., 2013, Urgențe medico-chirurgicale, Editura Medicală, București

67