1

2
 MINISTERUL EDUCATIEI
SCOALA POSTLICEALA SANITARA
,,CAROL DAVILA”
BAIA MARE,MARAMURES
PROIECT DE CERTIFICARE A

CALIFICARII PROFESIONALE

Domeniul:SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

Calificare profesionala :ASISTENT MEDICAL

GENERALIST

Forma de invatamant :ZI

COORDONATOR:

Prof.Dr.IOSIP CARLA

Prof.NURSING As.GINA BARBOLOVICI

ABSOLVENT:
FECHETE CORINA MARIA

3
BAIA MARE 2021

4
CUPRINS pag

ARGUMENT.......................................................................5

INTRODUCERE.........................................................................7

Capitolul I– NOȚIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A

CĂILOR RESPIRATORII SUPERIOARE............................9

1.1–Anatomia căilor respiratorii superioare.................................10

1.2–Fiziologia și morfologia aparatului respirator........................16

1.3–Rolul si funcțiile amigdalelor................................................21

Capitolul II– NOȚIUNI GENERALE DESPRE AMIGDALITĂ

2.1-Definiție.................................................................................23

2.2–Etiologie și etiopatogenie.......................................................24

2.3–Forme clinice.........................................................................25

Capitolul lll…………………………………………….……...26

2.4-Simptomatologie....................................................................28

2.5–Diagnostic pozitiv..................................................................30

2.6–Diagnostic diferențial.............................................................31

2.7–Evoluție și prognostic............................................................32

5
Capitolu Vl…………………………………………………… 33

2.8–Complicații............................................................................34

2.9–Investigații.............................................................................35

2.10–Tratament…………………..………………………….....….39

Capitolul III – CAZURI CLINICE

3.1–Cazul I......................................................................................52

3.2-Cazul II......................................................................................68

3.3–Cazul III....................................................................................80

4.4-CAZUL LV……………………………………………..……...85.

CONCLUZII...................................................................................92

BIBLIOGRAFIE.............................................................................9

6
ARGUMENT
Determinate de streptococi patogeni, cu manifestări clinice polimorfe, infecțiile
streptococice constituie un vast capitol de patologie infecțioasă legându-se în mare parte existența
a numeroase specii și tipuri de streptococi patogeni pentru om. Ei pătrund în organismul uman
prin multiple porți de intrare.
Aceste virusuri cu tropism major pentru țesutul limfatic, izolate în 1953 din infecții latente
ale vegetațiilor adenoide, apar în 1954 din boli respiratorii acute au fost denumite adenovirusuri în
1956. Se cunosc 41 serotipuri distincte de adenovirusuri, dintre care numai unele sunt mai frecvent
implicate în patologia umană, care produc afecțiuni frecvente ale țesutului adenoidian la copil cu
forme ușoare și cu persistența îndelungată a virusului în țesulul amigdalian și adenoidian.
Pătrunderea adenovirusurilor în organism se face cel mai frecvent pe cale respiratorie,
rezultând variate procese inflamatorii ale aparatului respirator. De aceea “Sănătatea este acea stare
de complet bine, fizic, mintal și social și nu constă numai în absența bolii sau a infirmității.”
“Medicul trece asistenta rămâne. Medicul prescrie asistenta execută. ”, de aceea asistenta medicală
trebuie să aibă o bază a pregătirii teoretice și practice care se dobândește în școală și cum în zilele
noastre științele medicale progresează într-un ritm rapid, este nevoie de o permanentă instruire și
cunoaștere a metodelor noi de muncă. Tehnica îngrijirii bolnavului este disciplina de bază a
tuturor asistentelor medicale care lucrează la patul bolnavului.
Am ales ca temă a lucrării de diplomă “Ingrijirea pacientului cu amigdalita
Amigdalita acuta: pentru faptul că este o afecțiune des întâlnită, în special la copii, dar și
pentru că o cunoștință a avut această boală. Prin realizarea acestei teme am învățat că asistenta
medicală trebuie să intre în pielea bolnavului și să respecte dorința bolnavului de a trăi pentru cel
ce și-a pierdut speranța, să meargă, pentru cel ce nu mai poate merge sau să fie glasul pentru cel
care nu poate vorbi, să fie sursa de hrană spirituală pentru cel care nu are posibilitatea să se
documenteze.
Pentru mine realizarea acestui proiect a însemnat foarte mult, deoarece prin studierea
acestor cazuri am ajuns la o înțelegere și o cunoaștere a ființei umane și a modului în care se pot
iniția și întreține relațiile interpersonale, cooperante, bazate pe respect între membrii echipei de
îngrijire și cel îngrijit.

7
 INTRODUCERE
Îngrijirile de sănătate sunt o componentă esențială a societății, care evoluează odată cu ea.
Persoanele care efectuează îngrijiri de sănătate sunt persoane cu cunoștințe profesionale bogate și
calități morale deosebite.
Lucrarea de față este structurată pe trei capitole :
Capitolul I prezintă “Noțiuni de anatomie și fiziologie a căilor respiratorii
superioare”
Capitolul II cuprinde noțiuni generale despre boală, simptomatologie,
etiologie și etiopatogenie, evoluție și complicații
Capitolul III cuprinde “Prezentarea a trei cazuri clinice ale unor pacienți
cu forme clinice diferite și planurile de îngrijire aferente.”
În primul caz pacienta prezintă repetate pusee de amigdalită acută, reumatism
postangios și stare generală alterată. Cea de-a doua pacientă prezintă amigdale hipertrofice,
faringe hipersensibil la palpare, fose nazale uscate, stare generală alterată, iar cea de-a treia
pacientă prezintă repetate pusee de amigdalită acută, scarlatină, cripte amigdaliene pline cu
cazeum cu miros fetid și stare generală alterată. În toate cele trei cazuri simptomele predominante
le reprezintă disfagia, discomfortul la înghițire, febra, durerea, starea generală alterată.Din toate
cele trei cazuri reiese că amigdalita este o boală cauzată de infecția cu streptococ.
Îngrijirile acordate celor trei pacienți sunt ușor diferite de la caz la caz datorită
simptomatologiei diferite, așadar și îngrijirile se fac în funcție de ordinea nevoilor fundamentale
pe care le prezintă pacientul.
În urma îngrijirilor diferențiate evoluția pacienților a fost favorabilă. S-au externat cu stare
generală ameliorată și medicul le-a recomandat un regim alimentar asemănător, evitarea curenților
de aer rece, a umezelii, a frigului, cu revenire la control O.R.L. peste șapte zile.

8
 CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA

APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care asigură mecanismul
respirației : al ventilației pulmonare,ca și al schimburilor de gaze de la nivelul alveolelor
pulmonare – hematoza. Acestea sunt : căile respiratorii superioare(cavitățile nazale și faringele),
cele inferioare(laringe, trahee și bronhii) și plămânii, ca organe principale ale actului respirator
(Fig.1 ).

9
 Fig. 1

1.1– Anatomia căilor respiratorii superioare

Ontogenetic, organele aparatului respirator au o origine comună cu cele ala aparatului
digestiv. Căile respiratorii superioare iau naștere din extremitatea cefalică a intestinului primitiv,
iar căile respiratorii inferioare și plămânii, din endodermul intestinului anterior, prin mugurele
laringotraheal. Acest mugure dă naștere laringelui, traheei și celor două bronhii primitive din
extremitatea cărora se vor dezvolta cei doi plămâni în sens lateral. Acolo iau naștere și cavitățile
pleurale, în care plămânii, în dezvoltarea lor, se acoperă de mezoteliul celomic, ce va da naștere
seroaselor respective.

10
 Căile respiratorii extrapulmonare sunt reprezentate de fosele nazale, faringe, laringe,
trahee si bronhii primare.
Nasul si cavitatea nazală formează primul segment al acestui aparat. Nasul, formațiunea
mediofacială cu caracteristici specifice fiecărui individ și cu dublu rol funcțional(respirator și
olfactiv) îmbracă forma unei piramide cu baza în jos. Este alcătuit dintr-un schelet
osteocartilaginos, compus din oasele nazale, cartilajele laterale, cartilajele aripii nasului(alare mari
și mici), ca și alte accesorii, mai mici. La exterior este acoperit de un strat de mușchi superficiali –
pieloși – și tegumente, iar la interior, căptușit de mucoasa nazală, cu excepția vestibulului căptușit
de tegument. Nasul prezintă o cavitate nazală care este împărțită de un perete median(sept nazal)
în două cavități, numite fose nazale. Septul nazal este format din lama perpendiculară a etmoidului
și osul vomer(sept osos), care se continuă anterior cu septul cartilaginos, până la vârful
nasului(apex nasi), unde se termină cu septul fibros, mobil.
Fosele nazale comunică cu exteriorul prin două orificii, numite narine, iar cu faringele,
prin două orificii largi, meaturi nazofaringiene, choane pe schelet. Fiecare fosă nazală prezintă
anterior, în dreptul aripii nazale, un vestibul nazal, prevăzut cu un prag denumit limen nasi,
peri(vibrise) și glande și fosa nazală propriu-zisă, ce purifică și umectează aerul inspirat. Fosa
nazală are patru pereți, dintre care cel lateral este mai complicat și prezintă trei lame osoase:
cornetele(concile) nazale, superior și mijlociu, prelungiri ale osului etmoid și, cel inferior atașat
maxilarului ca os independent.
Faringele reprezintă locul de încrucișare a căi respiratorii cu cea digestivă. Baza faringelui
corespunde porțiunii bazilare a occipitalului și feței inferioare a stâncii temporalului(fig.2). Vârful
se continuă cu esofagul, separația e un plan convențional ce trece prin vertebra C6. Fața sa
posterioară corespunde corpurilor și proceselor transverse ale primelor 3 vertebre cervicale,
mușchilor care le acoperă și feței prevertebrale a fasciei.

11
Fig.2. Faringele

Faringele are forma unei pâlnii cu baza în sus și vârful în jos. Peretele anterior îi
lipsește și, prezintă 2 pereți laterali și unul posterior. Se descrie o suprafață exterioară:
exofaringele și o suprafață interioară: endofaringele. Are forma unui tub muscular cu dimensiunea
de 12-13 cm la adulți, se îngustează progresiv dinspre superior spre inferior. Faringele are o
tunică musculară compusă din două straturi, iar din interior este tapetat de mucoasă. Endofaringele
se împarte în 3 porțiuni. Aceste porțiuni pornesc de sus în jos și sunt urmatoarele: nazofarngele,
orofaringele(corespunde cavității bucale) și laringofaringele. Toate cele trei etaje au comunicare
anterioară cu structuri învecinate. Transversal faringele măsoară la primul etaj 4 cm, la orofaringe
5 cm, iar în porțiunea inferioară 3 cm. În sens sagital are 2 cm cu o lărgire la nivelul orofaringelui
de 4 cm.

Nazofaringele (numit și epifaringele, cavum și rinofaringe) se întinde de la baza craniului

superior până la nivelul unui plan imaginar care trece prin palatul moale. Elemente anatomice
importante de la nivelul acestui compartiment sunt: anterior – orificiile coanale pe unde comunică
cu fosele nazale, superior planșeul sinusului sfeniodal. La nivelul peretelui lateral se deschide

12
orificiul faringian al tubei auditive(trompa lui Eustachio) de formă triunghiulară, iar posterior
acestui ostium găsim o depresiune numită fosa lui Rosenmüller cu tonsila tubară. Acest reper
anatomic prezintă importanță deoarece reprezintă locul de debut al neoplasmului de rinofaringe.

La unirea peretelui superior cu cel posterior se afla tonsila faringiană. Mucoasa

rinofaringelui este de tip respirator, cilindric-ciliată.

Orofaringele (bucofaringele sau mezofaringele) se întinde de la nivelul unui plan orizontal

care trece prin platanul moale până la nivelul marginei superioare a epiglotei. Raporturile
anatomice ale bucofaringelui sunt: anterior cu cavitatea bucală, comunicarea fiind realizată prin
istmul bucofaringian, posterior cu fascia prevertebrală și corpurile vertebrelor cervicale 2 și 3;
lateral intră în raport cu spațiul laterofaringian unde se găsesc arterele carotide, vena jugulară
internă, noduri limfatice și nervii cranieni IX , X, XI și XII. La nivelul peretelui lateral al
orofaringelui se află tonsila palatină conținută în loja tonsilară formată dintr-un pilier anterior și
unul posterior; superior tonsilei palatine se află fosa supratonsilară cuprinsă între pilierul anterior
și posterior. Mucoasa orofaringelui este de tip stratificat pavimentos necheratinizată.

1. Laringofaringele(sau hipofaringele)se întinde de la nivelul marginei superioare a

epiglotei la nivelul limitei inferioare a cartilajului cricoid și comunică anterior cu
laringele. Inferior, hipofaringele se continuă cu esofagul, limita fiind reprezentată
de sfincterul esofagian superior. Raporturile hipofaringelui sunt: anterior cu
coroana laringiană și fața posterioară a laringelui, lateral cu artera carotidă comună,
vena jugulară internă și nervul X, posterior cu fascia prevertebrală și corpurile
vertebrelor cervicale III până la VI. La nivelul peretelui lateral se formează două
șanțuri numite sinusuri piriforme. Mucoasa hipofaringelui este de tip stratificat
pavimentos necheratinizată.
2. Drenajul venos se face în vena facială, plexul pterigoidian, vena jugulară internă,
iar cel limfatic în ganglionii retrofaringieni și cervicali.
3. La nivelul oro- și rinofaringelui se descriu o serie de formațiuni limfo-
epiteliale(amigdalele) care, în ansamblu, formează inelul Waldeyer:
4. -amigdala faringiană (vegetațiile adenoide) situate pe peretele
5. superoposterior al rinofaringelui;
6. -amigdala tubară situată în jurul ostisumului tubar, în fosa Rosenmuller;
7. -amigdala palatină situată între pilierii anterior și posterior al vălului palatin;
8. -amigdala linguală situată în baza limbii.

13
 9. Considerat de la exterior spre interior peretele faringelui este alcătuit din:
10. -aventicea faringelui – sau tunica conjunctivă de înveliș care se află la exterior;
-tunica musculară – este alcătuită din mușchi striați. Unii dintre acestia sunt dispuși
circular și formează mușchii constrictori ai faringelui, iar alții sunt dispuși longitudinal și
alcătuiesc mușchii ridicători ai faringelui;
tunica fibroasă – corespunde tunicii submucoase și este alcătuită din fascicule de fibre
conjunctive dispuse încrucișat, la care se adaogă numeroase fibre elastice. Această tunică
constituie scheletul fibros al faringelui și-l leaga de baza craniului. Ea formează pătura de
susținere a tunicii mucoase, de aceea este denumită și aponevroza internă a faringelui.
tunica mucoasă – căptușește cavitatea faringiană(endofaringele), fiind continuarea
mucoasei bucale. Este formată, ca și aceasta, dintr-un epiteliu pavimentos stratificat, în afară de
porțiunea superioară(nazofaringele), unde are un epiteliu cilindric ciliat și din corion, în care se
găsesc numeroși foliculi limfatici și țesutul adenoid(amigdalele faringiene, amigdalele palatine).
De asemenea aici mai întâlnim și glande seromucoase.
Cavitatea bucală și faringele participă la o serie de funcții importante în digestie, fonație:
masticația, deglutiția, senzația gustativă. De asemenea amigdalele au rol imunologic specific.

Vascularizația faringelui. Artera carotidă externă prin ramurile ei asigură aportul sanguin,
iar drenajul venos este realizat de vena jugulară internă. Drenajul limfatic este asigurat de nodurile
limfatice ale lanțului jugular – grupurile jugular superior,mijlociu și inferior.

Inervația faringelui. Motricitatea musculaturii faringelui se află sub controlul nervilor

cranieni glosofaringian(IX) și vag(X). Inervația senzitivă este asigurată de trigemen pentru
nazofaringe, de glosofaringian pentru orofaringe și de vag pentru hipofaringe.

Funcțiile principale ale faringelui sunt: deglutiția, funcția senzorială, funcția

imunologică, funcția respiratorie și funcția fonatorie.

Deglutiția
Funcţia respiratorie. Faringele constituie o răspântie la nivelul căilor aeriene şi digestive
superioare şi participă alternativ la ambele funcţii: în timpul pasajului aerului inspirat sau expirat
prin rino- şi orofaringe deglutiţia este inhibată.

Funcţia senzorială, perceperea gustului se realizează atât la nivelul papilelor linguale

gustative cât şi prin receptori de la nivelul orofaringelui.

14
 Funcţia imunologică este asigurată de ţesutul limfoepitelial grupat în aşa-numitul inel al
lui Waldeyer şi care cuprinde: tonsila faringiană, tonsilele palatine, tonsila tubară, tonsila linguală
de la baza limbii. Funcţiile de supraveghere imunologică specifice tonsilelor sunt următoarele:

-tonsilele produc limfocite;

-la nivelul lor se realizează expunerea limfocitelor de tip B şi T la antigenii uzuali şi în
acest mod se asigură producţia de limfocite mesager şi limfocite cu memorie;
-plasmocitele de la nivel tonsilar secretă toate tipurile de imunoglobuline;
-limfocitele imunoactive de la nivel tonsilar pătrund în torentul sanguin şi limfatic.
Funcţia fonatorie. Cavitatea bucală, faringele şi limba sunt importante în vocea articulată
şi în realizarea timbrului specific al vocii prin modularea sunetului fundamental emis la nivelul
corzilor vocale.

1.2. Fiziologia si morfologia aparatului respirator

1.2.a.Mecanica respirației. Respirația reprezintă schimbul de oxigen și dioxid de carbon

dintre organism și mediu, iar schimburile gazoase pulmonare se realizează datorită succesiunii
ritmice a două procese: inspirația și expirația.

În inspirație aerul atmosferic pătrunde prin căile respiratorii, până la nivelul alveolelor
pulmonare, iar în expirație o parte din aerul alveolar este expulzat la exterior. Acest proces prin
care se face circulația alternativă a aerului între mediul extern și alveolele pulmonare, constituie
ventilația pulmonară.

Inspirațiaeste un proces activ care constă în contracția mușchilor inspiratori și are drept
rezultat mărirea volumului cutiei toracice prin creșterea celor trei diametre. Diametrul
longitudinal se mărește prin contracția diafragmului, care iși micșorează curbura(bolta), apăsând
asupra organelor abdominale, iar diametrele antero-posterior și transversal se măresc prin
orizontalizarea ,ridicarea și rotația coastelor, ca urmare a contracției mușchilor intercostali externi.
Modificările de volum ale cutiei toracice determină modificări solidarii cu cutia toracică. Pelicula
de lichid pleural dintre cele două foițe pleurale, favorizează alunecarea acestora dar și creșterea
coeziunii dintre ele. Astfel, în inspirație plămânii urmează expansiunea toracică și se destinde

15
pasiv. Ca urmare presiunea intrapulmonară scade cu 2-3 mm Hg față de cea atmosferică și de
aceea aerul atmosferic pătrunde în plămâni. În inspirația forțată acționează și mușchii inspiratori
accesori, contribuind la ridicarea suplimentară a coastelor.

Expirația este un proces pasiv în condiții obișnuite, toracele revenind la dimensiunile sale
de repaus, ca urmare a relaxării musculaturii inspiratorii. În consecință, plămânii nu mai sunt ținuți
în stare de tensiune și se retractă. Se creează astfel, în interiorul plămânilor, o presiune superioară
cu 2-4 mm Hg celei atmosferice, ceea ce face ca o parte din aerul introdus anterior să fie expulzat.
Expirația se realizează pe seama elascticității pulmoare, a elasticitații cartilajelor costale torsionate
și a ligamentelor întinse în timpul inspirației. În timpul efortului și în anumite condiții patologice
expirația devine activă, intrând în acțiune anumite grupe musculare toracice care, prin contracția
lor, determină tracțiunea coastelor în jos și mușchii abdominali, a căror contracție coboară
rebordul costal și micșorează volumul cutiei toracice amplificând bolta diafragmatică. Variațiile
presiunii în timpul mișcărilor respiratorii se pot evidenția cu ajutorul aparatului Donders.
Mișcările inspiratorii și expiratorii se succedă ritmic, fără pauză în tot cursul vieții.
Înscrierea mișcărilor respiratorii, se poate face cu ajutorul pneumografului, graficul mișcărilor
respiratorii poartă numele de pneumogramă.
Frecvența mișcărilor respiratorii în stare de repaus este de 16/minut la bărbat și, 18/minut
la femeie. Frecvența și amplitudinea mișcărilor respiratorii variază în funcție de necesitățile
organismului în oxigen și mai ales de cantitatea de bioxid de carbon produsă. Mișcările respiratorii
permit pătrunderea și ieșirea succesivă a aerului din plămâni, contribuind astfel la realizarea
ventilației pulmonare. În inspirația normală se introduce în plămân un volum de 500 ml are, care
este eliminat prin expirație volum curent(V.C.). Peste volumul curent, o inspirație forțată poate
introduce în plămâni încă aproximativ 1500 ml aer-volum inspirator de rezervă(V.I.R.), iar printr-
o expirație forțată care urmează după o expirație obișnuită, se mai poate elimina din plămâni
aproximativ 1000-1500 ml aer-volum expirator de rezervă(V.E.R.).
V.C.+V.I.R.+V.E.R.=capacitate vitală(C.V.)
Valoarea C.V. variază în funcție de vârstă, sex, înălțime și gradul de antrenament.
Măsurarea volumelor pulmonare se face cu ajutorul spirometrului existent în școli.
Plămânii nu se golesc de aer nici după o expirație forțată, deoarece se găsesc într-o ușoară
distensie, volumul pulmonar fiind ceva mai mic decât cel toracic. Volumul de aproximativ 1500
ml aer, rămas în alveole, poate fi expulzat din plămâni doar prin deschiderea toracelui, acesta
purtând denumirea de volum rezidual(V.R.).

16
 C.V.+V.R.=capacitate pulmonară totală (C.P.T.). Cantitatea de aer mobilizată pe minut
în repaus este denumită debit ventilator și reprezintă produsul dintre volumul curent și frecvența
respiratorie( 500 ml x 16 respirații/minut ). Debitul ventilator crește foarte mult în efortul fizic.

1.2.b.Reglarea mișcărilor respiratorii. Adaptările ventilației pulmonare la necesitățile

variabile ale organismului se realizează prin mecanisme extrem de fine, care reglează permanent
ventilația prin modificarea frecvenței și amplitudinii respirațiilor. Concomitent cu modificările
ventilatorii se produc și adaptări circulatorii, adecvate pentru menținerea schimburilor respiratorii
la un nivel corespunzător necesităților tisulare. Modificările activității sunt rezultatul unor
mecanisme nervoase și umorale.

Reglarea nervoasă are la rândul ei două componente: reglarea “automată” și reglarea

comportamentală și voluntară.

1.Reglarea “automată” a ventilației. În condiții obișnuite de viață reglarea ventilației este

realizată de către o serie de structuri nervoase situate în formațiunea reticulată bulbopontină,
dotate cu capacitatea de a descărca ritmic impulsuri, care ajung pe calea tracturilor bulbo-spinale
la motoneuronii medulari și de aici, prin fibrele motorii, la musculatura inspiratorie, provocând
contracții ritmice ale acesteia. Respirațiile se opresc dacă se practică o secțiune între bulb și
măduvă, deoarece au fost întrerupte căile bulbo-spinale, în schimb, dacă se secționează măduva
sub C5-respirațiile nu se modifică, pentru că se mențin conexiunile dintre formațiunile nervoase
bulbare și segmentele cervicale de origine a nervului frenic care inervează diafragmul. Efectuarea
unei secțiuni nervoase între punte și bulb, mai ales dacă sunt secționați și nervii vagi, este urmată
de instalarea unor respirații rare și mai puțin ample din cauza prelungirii inspirației-respirației
apneustice datorită separării formațiunilor bulbare de un centru pontin denumit pneumotoxic.
Fiziologia clasică, descrie în bulb un centru inspirator și unul expirator, între care exista conexiuni
anatomice și funcționale foarte strânse datorită cărora se realizează altenanța dintre inspirație și
expirație.

În timpul expirației, teminațiile receptoare vagale nu mai sunt stimulate și ca urmare, centri
inspiratori bulbari nu mai sunt supuși influențelor inhibitoare vagale și pneumotoxice. Impulsurile
oferente provocate de creșterea presiunii arteriale determină inhibarea respirației, iar hipotensiunea
exercită efecte inverse.

17
 2.Reglarea comportamentală și voluntară a ventilației. Centrii bulbo-pontini iși
modifică activitatea în funcție atât de informațiile primite de la variați receptori periferici, cît și
sub influența impulsurilor de la nivelul unor formațiuni nervoase superioare. Influența voluntară a
ritmului respirator deține o importanță fundamentală în realizarea anumitor activități specific
umane, cum sunt: vorbitul, cântatul vocal și cu instrumente muzicale de suflat; în aceste condiții,
respirația nu mai este controlată de centrii bulbo-pontini, ci de scoarța cerebrală.

Reglarea umorală. Dioxidul de carbon reprezintă unul din factorii cei mai importanți, care
reglează activitatea centrilor respiratori. Orice variație în plus sau în minus a concentrației de
dioxid de carbon din sânge, determină modificări ale activității centrilor respiratori.

1.2.c.Schimburile gazoase respiratorii. Schimburile principalelor gaze respiratorii la

nivelul pulmonar și tisular, se face pe baza unor legi fizice, a unor mecanisme fiziologice și a
proprietăților membranelor alveolo-capilare și celulare.

Etapa pulmonară. Schimburile gazoase pulmonare se realizează datorită diferenței

presiunilor parțiale ale O2 și la CO2 în cele două medii separate de membrana alveo-capilară, aerul
alveolar și sângele din capilarele pulmonare. Oxigenarea sângelui din capilarele pulmonare, poartă
numele de hematoză pulmonară. Deși sângele străbate foarte repede capilarele pulmonare,
schimburile gazoase sunt posibile, deoarece suprafața de contact este extrem de mare, stratul de
sânge este foarte subțire și grosimea membranei alveolo-capilare este minimă.

Etapa sanguină, reprezintă transportul gazelor respiratorii. Transportul sanguin al CO 2 se

face în mică măsură sub formă dizolvată în plasmă și în cea mai mare parte sub forma unor
combinații chimice labile, CO2 rezultat din oxidațiile celulare ajunge prin difuziune în lichidul
interstițial și apoi în sânge. Sub formă de bicarbonați se transportă în sânge aproximativ 80% din
CO2, din care 10% în eritrocite și 70% în plasmă.

Etapa tisulară. La nivelul capilarelor tisulare, sângele arterial cedează O 2 necesar

activitaților celulare și se încarcă cu CO 2 rezultat din metabolismul celular. Creșterea temperaturii
scade capacitatea Hb de a fixa O 2, favorizând deci disocierea HbO2. Schimbul de gaze la nivel
tisular are loc prin difuziune, ele trecând din tesuturi în sânge(și invers) prin intermediul lichidului
interstițial.

18
 1.3.Rolul și funcțiile amigdalelor

Amigdalele sunt mase de țesut limfatic situate de o parte și de alta a gâtului, deasupra și în
spatele limbii.Țesutul limfatic conține anumite tipuri de celule ale sistemului imunitar, în special
limfocite, care produc anticorpi și macrofage ce distrug germenii pătrunși în organism.
Amigdalele fac parte din
sistemul limfatic, îndeplinesc rolul unor ganglioni și au funcții suplimentare importante
pentru sistemul imun.
Funcțiile amigdalelor

Protecția față de agenții patogeni este asigurată de piele și de sistemul imun. Pielea previne
parțial contactul direct dintre microorganismele din mediul înconjurător și interiorul organismului.
Odata cu alimentele și aerul respirat, numeroase și variate microorganisme trec dincolo de bariera
pielii. Dacă pe mici leziuni netratate ale pielii germenii sunt capabili să producă infecții deosebit
de agresive, sunt evidente consecințele catastrofale ale invaziei patogene fără controlul sistemului
imun. Vizibilă doar la microscop, activitatea sistemului imun este permanentă și consumă multă
energie; dimensiunea sistemului limfatic, apropiată de cea a sistemului circulator, oferă o
comparație elocventă asupra amplitudinii activității sistemului imun. Amigdalele identifică rapid
agresorii și protejează organele interne de infecții. Amigdalele sunt situate în apropierea
receptorilor termici de la nivelul gâtului și la distanță de organele interne. Poziționarea strategică
permite sistemului imun declanșarea primelor reacții de apărare în amigdale. Când primele reacții
de aparare nu sunt suficiente pentru contracararea agresiunilor, sistemul imun declanșează infecția
sau inflamația la nivelul amigdalelor, departe de organele interne.
Rolul amigdalelor
Rolul informationalviteza de răspuns a sistemului imun
Amigdalele sunt primele organe limfatice care identifică agresorii și produc anticorpii
corespunzători. În absența amigdalelor viteza de răspuns a sistemului imun scade deoarece
microorganismele sunt identificate abia după ce pătrund adânc în organism, în diverse secțiuni ale
sistemului limfatic, iar ageții patogeni au la dispoziție timp suplimentar în care se înmulțesc
necontrolat și își sporesc rezistența. Reacțiile sau infecțiile la nivelul amigdalelor constituie practic
primul și cel mai important laborator în care sistemul imun produce anticorpi.

Rolul de protectie
În anumite condiții, agresorii microscopici pot suprasolicita sistemul imun, consecința find
producerea inevitabilă de procese inflamatorii sau infecțioase. Sistemul imun nu lasă la voia

19
întamplarii aceste procese inevitabile și le declanșează la nivelul amigdalelor, departe de organele
interne pe care le protejează astfel(Fig.3).

Fig. 3

20
 Capitolul II

NOȚIUNI GENERALE DESPRE

AMIGDALITA ACUTA

2.1.Definiție.Amigdalita acuta (fig.4) este o infecție acuta, permanentă și recidivantă a

amigdalelor, favorizată de o serie de circumstanțe locale și generale, constituționale și de mediu.
Ea se traduce prin hipertrofia amigdalelor palatine și prezența cazeumului în cripte, însă pot exista
și amigdalite cronice fără hipertrofie.

Fig. 4

21
 2.2.Etiologie și etiopatogenie.

În etiologia amigdalelor cronice trebuie să cercetăm în primul rând abcesele acute din copilărie.
Amigdalita acuta este precedată în majoritatea cazurilor de una sau mai multe amigdalite acute.
Sunt cazuri la care nu gasim în antecedente angine repetate, deci amigdalita are de la început o
evoluție înceată acuta.
Trecerea inflamației acute în inflamație acuta depinde de mai mulți factori:
cauza principală a îmbolnăvirii frecvente a amigdalelor constituie topografia și structura lor
anatomică;
criptele amigdaliene alcătuiesc principalul focar de infecție, fiindcă la nivelul lor se creează
condiții care îngreunează eliminarea conținutului lor;
legăturile limfatice cu fosele nazale explică apariția anginelor acute după diferitele intervenții în
fosele nazale în tulburările circulatorii ale limfei;
respirația bucală, în urma obstrucției nazale, are o acțiune vătămătoare asupra amigdalelor prin
aerul inspirat care antrenează o serie de factori nocivi(termici, chimici, biologici), care acționează
direct asupra amigdalelor;
frigul este o cauză determinantă a amigdalelor repetate, nu numai prin acțiunea lui directă asupra
mucoasei faringiene, dar și prin acțiunea reflexă în urma tegumentelor când se produce o inhibiție
a proceselor biochimice de la nivelul amigdalelor prin tulburarea intervenției vasomotorii a
mucoasei faringiene;
alte cauze sunt bolile infecțioase ca: difteria, scarlatina, pojarul, gripa, cu prilejul cărora apare o
hipertrofie bruscă a țesutului amigdalian;
-cauze de vecinătate ca: afecțiuni nazofaringiene și în special vegetațiile adenoide la copil, pot
determina și întreține o infecție acuta a amigdalelor;
rinitele purulente și sinuzitele supurate la adulți constituie focarul care poate influența amigdalele;
leziunile gingivo-dentare și mai ales accidentele molarului de minte produc infecții amigdaliene.

22
 2.3 – Forme clinice. Amigdalita este de două feluri: acuta și cronică.

Amigdalita acuta este de trei feluri: cazeoasă, infectantă și hipertrofică.

Amigdalita acuta cazeoasă este caracteristică adulților. Prezintă dopuri cazeoase în
criptele celor două amigdale. Dopurile sunt galben-maronii, moi, fetide, cu diametrul de până la 2
mm și reprezintă resturi de celule limfoide în care se găsesc microbi saprofiți, streptococi,
anaerobi sau fuzospirili. Retenția cazeumului în cripte, realizează chisturile amigdaliene de
retenție și uneori, prin concretarea lui, poate da naștere calculilor amigdalieni care întrețin infecția.
Leziunile epiteliului amigdalian și modificările țesutului limfoid favorizează treptat hiperplazia
preponderent conjunctivă și scleroza progresivă a amigdalelor, care își micșorează volumul.
Nu produce tulburări. Este descoperită, întâmplător, la un examen O.R.L. efectuat pentru
un alt motiv.
Amigdalita acuta infectantă reprezintă un focar de infecție acuta cu floră microbiană
asemănătoare cu cea existentă la nivelul gurii și dinților. Streptococul hemolitic și
nehemolitic sunt cei mai frecvenți prezenți. Dacă bolnavul afirmă că în antecedente a
prezentat angine repetate cu sau fără abcese periamigdaliene, diagnosticul de amigdalită
acuta infectantă nu mai are nevoie de alte semne obiective.
Aceste amigdalite pot să dea complicații frecvente :
flegmoanele periamigdaliene sunt cele mai frecvente;
amigdalita criptică ulceroasă, în care există ulcerații acoperite de false
membrane;
infecții pulmonare diverse: laringite cronice, astm bronșic, bronșite
cronice, abcese pulmonare;
septicemia streptococică;
apendicita acută, apendiculul fiind socotit amigdală abdominală;
focare de infecție amigdaliene sau dentare care pot să se
propage la ochi, să dea lopecie, poliartrite, tromboflebite, arteriopatii;
boli de piele: erizipel recidivant, eczeme, urticarii.
Acestea se vindecă, numai, dupa practicarea amigdalectomiei.
Amigdalita acuta hipertrofică este caracteristică copiilor care au un sistem limfatic mai
activ. Amigdalele sunt hipertrofiate prin creșterea exagerată a țestului peste care se pot dezvolta
diverse leziuni inflamatorii (fig.5 și fig.6).

23
 Hipertrofia caracteristică vârstei tinere, interesând în exclusivitate țesutul limfoid, este o
hipertrofie inflamatorie moale. Amigdalele mărite de volum sunt patologice numai prin
dimensiunile lor, iar simptomatologia pe care o determină este de ordin strict mecanic.
La adult hipertrofia amigdaliană este fermă sau dură, prin proliferarea tesutului conjunctiv
sau intraamigdalian.
Ca formă amigdalele pot apărea pediculate, exteriorizate din lojă, alteori sunt ascunse între
pilieri și acoperite parțial de repliul supraamigdalian și triunghiular sau amigdalele protejate,
dezvoltate mai mult în partea inferioară a lojei, par căzute prin hipofaringe și baza limbii.

Fig. 5

 Fig. 6

24
 Semnele amigdalitei hipertrofice sunt :
tulburări respiratorii produse de amigdalele care se unesc pe
linia mediană;
sforăit, în somn;
dificultăți, de înghițire;
vocea înăbușită “amigdaliană”;
tusea reflexă, seara, provocată de senzația de gâdilătură în
gât;
oboseală sau fatigabilitate;
stări sufebrile.
Tratamentul este chirurgical și constă în extirparea amigdalelor (amigdalectomie).
Amigdalectomia are următoarele indicații:
amigdalita acuta infectantă, cu repetate pusee acute;
amigdalita cu infecție de focar;
amigdalita acuta cazeoasă, cu halenă neplăcută, fetidă;
amigdalitele hipertrofice însoțite de tulburări respiratorii, tuse
seacă și disfagie.
Amigdalitele cronice sunt inflamații cronice ale amigdalelor întreținute de germenii
cantonați în țesutul limfatic din amigdale. Pe acest fond apar pusee repetate de amigdalită
acută.
Amigdalita acută se manifestă sub două forme:
forma acută parenchimatoasă, cu infecția întregii amigdale;
forma acută foliculară, în care amigdalele sunt acoperite de
puroi.
Este mai frecventă la copii dar și la adulții slăbiți, în lunile reci.
Se manifestă zgomotos, prin:
febră, curbatură, stare generală alterată;
dureri la deglutiție, care determină pe copil să refuze
mâncarea;
faringele este roșu(eritematos);
amigdalele sunt mărite de volum și acoperite cu puncte albe
de puroi ;
exudatul faringian pune în evidență microbii, de obicei
streptococii.

25
Tratamentul constă în :
gargară cu ceai de mușețel călduț sau permanganat de potasiu
faringosept, fenosept, streptsils;
antibiotice, în cazul streptococului beta-hemolitic, numai
penicilina G;
repaus la pat, temperatura camerei, de 18 – 20 0;
se vor ingera multe lichide;
atunci când puseele sunt frecvente se recomandă extirparea
amigdalelor.
2.4 Simptomatologiaamigdalitei cronice nu are o precizare clinică bine definită. Este
imposibil de pus diagnosticul de amigdalită acuta numai pe aspectul exterior al
amigdalelor.

corespunzătoare lor.
inspir dificil, sforăit în somn, în cazul amigdalelor foarte mari
care strâmtează în măsură importantă istmul faringian;
pot apărea modificări de timbru (voce amigdaliană), uneori
pronunțare dificilă, determinate de limitarea mobilității vălului și pilierului posterior prin
perturbarea contracției peristafilinilor;
uneori manifestări asmatiforme în cazul amigdalelor plonjate;
aceste simptome nu sunt însoțite de temperatură sau pot
prezenta mici oscilații termice ( 370 – 37,20 C ), stare de adinamie cu dureri articulare vagi,
după ingerare de lichide reci;
alteori bolnavul prezintă o senzație de iritare a faringelui cu
accese de tuse și intermitent eliminarea unor grunji alb-gălbui de cazeum fetid, gura exhală
un miros din cauza fermentațiilor de la nivelul criptelor.
Semne obiective:
Examenul faringelui trebuie făcut metodic, prin inspecție, palpare cu degetul, explorare cu
stiletul sau spatula, recoltarea conținutului criptelor pentru examenul bacteriologic.
La inspecție:
ne interesează volumul amigdalelor care poate fi vizualizat

26
nu numai prin simpla inspecție a faringelui, ci trebuie executată și o apăsare cu vârful unei
spatule privind partea laterală a stâlpului anterior, pentru a încerca să scoatem amigdala din
loja ei;
amigdalele mult hipertrofiate la adulți, produse de o iritare a
țesutului limfatic cât și a celui conjunctiv, constituie un semn valoros în diagnosticarea
unei amigdale cronice;
inspectând fața internă a amigdalelor vedem că ea poate fi
netedă sau brăzdată. În amigdalita acuta, forma cea mai des întâlnită este cea brăzdată;
amigdalele mici, atrofiate și dure, care produc în urma
Semne subiective:
senzații dureroase, discrete, cu înțepături, mai ales în timpul
înghițiturilor. Aceste senzații sunt localizate la nivelul amigdalelor și în special în regiunea
înlocuirii treptate a țesutului limfoid cu țesut conjunctiv, se întâlnesc mai rar în cursul
amigdalitelor cronice, în această formă de amigdalită acuta, atrofiată, focarul infecțios se
află mai profund și izolat de suprafața amigdalei unde deseori apar cicatrici;
un simptom important al amigdalitei cronice este roșeața stâlpului anterior
cu marginea lui liberă, puțin edematială și aderentă de amigdala hipersensibilă la palpare;
aspectul și conținutul criptelor au o deosebită valoare în
diagnosticul amigdalei cronice.
La faringoscopie – constatăm acele dopuri de cazeum alb-gălbui, închistate în cripte, mai
ales la nivelul polului superior sau înapoia stâlpului anterior, care trebuie îndepărtat pentru
a pune în evidență acest cazeum.
Palparea ganglionului – satelitului amigdalian înapoia unghiului mandibulei, când poate
apărea și o durere cu iradiere spre urechea respectivă, ca și controlul foselor nazale nu
trebuie omise în cursul unei amigdalite cronice.
2.5 Diagnostic pozitiv
Diagnosticul unei amigdalite cronice, ca infecție de focar, se face pe baza anamnezei
bolnavului, care trebuie cercetată cu multă minuțiozitate, mai ales că procesul acut
amigdalian care precede o nefrită sau un reumatism este de cele mai multe ori atenuat și
deci, neglijată de bolnav în majoritatea cazurilor.
Anginele din copilărie, flegmoanele amigdaliene și periamigdaliene, anginele difterice sau
scarlatinoase joacă un rol important în producerea condițiilor unei infecții de focar.

27
Din toate formele amigdalelor, cele mici, atrofiate, scleroase, ascunse în lojele amigdaliene
aproape invizibile la prima infecție, aderentă la stâlpi, sunt cele mai suspecte. Micșorarea
lor se datorează faptului că țesutul fibros a înlocuit o bună parte a țesutului limfatic.
Ganglionul satelit al amigdalei este deseori mărit de volum și sensibil la presiune. În mod
inconstant, bolnavul prezintă o tuse seacă diminuată.
În cele mai multe cazuri bolnavii au o hipersensibilitate la frig deosebit, la schimbări de
temperatură fac cu ușurință cataruri rinofaringiene și au o senzație de deglutiție dureroasă.
Dintre semnele de ordin general sunt întâlnite mai frecvent senzația de oboseală,
somnolență, alte ori insomnie, palpitații periodice, uneori stări subfebrile.
Subfebrilitățile cronice de origine infecțioasă trebuie deosebite de subfebrilitățile
funcționale: primele se manifestă cu simptome subiective și obiective dentare sau
amigdaliene, temperatura ajungând până la 37,70C, chiar 380C.
Examenul ORL va fi precedat și completat totdeauna de un examen general.
În diagnosticul focarului de infecție amigdalian, proba terapeutică prin extirparea
amigdalelor constituie de cele mai multe ori singurul criteriu de certitudine.
În indicația terapeutică a unui presupus focar de infecție amigdalian este totuși necesar a se
baza pe o serie de date paraclinice, din confruntarea cărora, cu datele clinice, să rezulte
unele concluzii de probabilitate:
homeograma – arată diverse grade de anemie ;
leucograma – după masajul amigdalitei, arată o limfopenie în
cazurile normale, leucocitoza în cazul amigdalelor infectate ;
VSH este crescut în majoritatea cazurilor. Persistența unei v
teze de sedimentare a hematiilor după 2 – 3 săptămâni de la episodul acut, face probabilă
apariția unei complicații la distanță;
gamaglobulinele cresc ;
probele biochimice – prin testare intradermică cu acid salicilic sau cu his
tamine ca și țesutul peteșiilor, dau indicații de probabilitate asupra existenței în organism a
unui focar de infecție;
probele de activare a focarului amigdalian au fost precizate în
vederea precizării sediului amigdalian al infecției de focar. Dintre acestea țesutul Viggo-
Schmidt este cel mai utilizat, constă în compararea formulei leucocitare efectuată înainte și
după masarea digitală a amigdalei;
testele antigenice streptococice și în special dozarea antistro-
tolizinelor (la valori de peste 400 U/cmc) arată natura streptococică a infecției.

28
Diagnostic diferențial
Se face în primul rând cu amigdalita acută, care este însoțită de temperatură și alte
fenomene generale accentuate :
forma hipertrofică a sifilisului secundar se manifestă printr-o
și de pozitivitate serologică;
hipertrofia amigdaliană bacilară, care evoluează în pusee, in-
teresând toate formațiunile limfoide faringiene. Amigdalele apar mărite de volum, mai
solide și însoțite constant de adenopatie cervicală;
apofiza stiloidă alungită anormal apasă asupra amigdalei pa
latine și dă o jenă dureroasă în regiunea amigdaliană și dificultate în deglutiție;
forma latentă a flegmonului amigdalian cu evoluție subacută;
calculul amigdalian ne dă o senzație pietroasă la palparea di-
gital sau controlul cu stiletul, este de obicei unilateral;
forma infiltrativă a cancerului amigdalian și mai ales sarco
mul, în primele stadii de evoluție pot fi confundate cu hipertrofia simplă a amigdalei.
Vom controla elementele caracteristice, eventual se va face examenul biopsie :
limfogranulomatoza malignă, în care aderența cervicală,
hipertrofia splinei, examenele biologice și sanguine(polinucleoze, euzinofilie, celulele
Sternberg) precizează diagnosticul;
leucemia limfoidă, tradusă prin hipertrofia amigdaliană,
inițial monolaterală, dar bilateralizată în scurt timp, prin adenopatie voluminoasă, indoloră
generalizată, prin creșterea considerabilă a numărului de globule albe și prin modificările
din formula leucocitară.
hipertrofie bruscă, generalizată la întreg nivelul limfatic Waldezer, leziuni cutaneo-
mucoase specifice

Evoluție și prognostic
În amigdalita acuta cazeoasă, contrar de ce se întâmplă în amigdalita acuta infectată, expresia
amigdalelor în afară de dopuri cremoase, nu elimină nici o secreție tulbure sau puriformă. Pentru
acest motiv nu se observă modificări locale sau la distanță, această formă de amigdalită fiind
benignă.
Singura indicație operatorie o dă halena fetidă și puseurile congestive, ușor dureroase, prea
frecvente sau prelungite.

29
 Numai în această formă clinic se observă chistul de retenție amigdaliană prin ocluzia unei
cripte la periferie, mărimea lor variază, putând ajunge cât o alună, când bombează suprafața
amigdalei. Aceste chisturi pot persista ani de zile fără să își schimbe aspectul, putând fi deschise
cu un stilet, cu vârful unui bisturiu sau cu un galvanocauteri, dându-se ieșire unei materii
puriforme, păstoase, fetide. Ele recidivează în același punct și cu același aspect.
Când o astfel de masă cazeoasă se deshidratează și se infiltrează cu calciu, se produce un
calcul amigdalian care poate ajunge de mărimea unei alune și ulterior mucoasa se exteriorizează.
Această litiază amigdaliană este foarte rară putându-se îndepărta fără dificultate.
2.8 Complicații
a.)Amigdalita acuta prin infecția unei cripte, care se deschide în spațiul periamigdalian
produce flegmonul periamigdalian.
b.)Amigdalita lacunară ulceroasă este o complicație a amigdalitei cronice criptice și se
concretizează prin pierderi de substanțe a țesutului amigdalian dând o ulcerație acoperită
cu false membrane.
c.)Infecția căilor aeriene inferioare:
tuse amigdaliană produsă de amigdalita acuta hipertrofică, prin iritarea nervului
pneumogastric;
laringită acuta;
tulburări bronho-pulmonare care pot urma unui abces al amigdalitei cronice și
pot fi întreținute de infecția acuta amigdaliană.
d.)Tulburări otice – se prezintă sub forma otitelor acute, consecutive reacutizărilor
amigdaliene sau slab forma otitelor catarale cronice, determinate de pareza vălului, prin
distensia piliarilor și tulburărilor de contracție a deglutiției.
e.)Infecția tubului digestiv – focarele amigdaliene pot determina gastrite, gastroenterite,
mai ales la vârstă tânără prin polifagie sau pe cale sanguină. Inflamația apendicelui se
produce concomitent cu cea a amigdalelor palatine.
f.)Infecțiile țesutului limfoid faringian – nu rămân izolate la acest nivel, ci pot produce o
serie de complicații în tot organismul:
septicemia anginoasă este o complicație produsă mai frecvent de streptococci
cu virulență mare. Difuzarea infecției se produce pe cale venoasă (plexul
venos faringian și perifaringian).
Amigdalita acuta infectată da complicații la distanță cum ar fi:
aparatul renal: nefrită acută, glomerulonefrită acută;
aparatul locomotor: reumatismul articular acut, poliartrita

30
 infecțioasă;
aparatul cardiovascular: endocardită, tromboflebită
recidivantă, artrite;
sistemul nervos: migrene, nevralgia de tip brachial, cefalee
rebele la tratament;
aparatul digestiv: gastroenterite, colite;
aparatul respirator: laringita acuta, astm bronșic;
afecțiuni dermatologice: urticarie acuta, eczeme
streptococice, coreea care complică în reumatism carido-articular;
afecțiuni endocrine: dismenoree, avorturi repetate, distrofii
și, în special boala Basedow;
sindroame anemice.

2.9 – Investigații

Eforturile medicului și asistentei medicale au ca scop, ca pacientul să afirme starea de bine

fizic și psihic, să aibă respirație liberă, ușoară, eficientă, să se poată alimenta pe cale naturală și să
nu intervină complicații.

Inspecția de ansamblu a feței cu regiunea gâtului, cu mișcările laringelui în deglutiție, apoi

regiunea auriculară, care ne pot arăta în cazuri patologice o culoare a tegumentului în leziuni
dermatologice, o inflamație, o afecțiune traumatică sau tumorală, o malformație, o paralizie facială
un triaj.

Palparea ganglionilor pericervicali cu capul în ușoară flexiune se face cu ambele mâini,

începând cu ganglionii submandibulari, apoi ganglionii cervicali profunzi de-a lungul marginii
anterioare a sternocleidomastoidianului, fosele subclaviculare, căutându-se și elementul laringian.
Se palpează apoi punctele dureroase ale sinusurilor feței, se trece apoi la palparea ganglionilor
cefei și a regiunii mastoidieni, prin ținerea frunții cu o mână, iar cu cealaltă ceafa, ceea ce ne
permite ca să aplicăm policele mâinii de pe ceafă pe regiunea mastoidiană, pe care s-o palpăm la
nivelul antrului(înapoia și puțin deasupra conductului auditiv extern la marginea posterioară și la
nivelul vârfului mastoidei).

Patologic putem constata durere la palparea sinusurilor paranazale, a mastoidei, crepitații

emfezematoase etc.

31
 Bucofaringoscopia

Pentru bucofaringoscopie se invită bolnavul să deschidă gura și se constată că la unii aerul

expirat are un miros caracteristic pentru unele boli. Limba se poate examina mai bine prin invitația
bolnavului de a o proecta în afară cât mai mult posibil, când putem observa o eventuală
hemipareză a limbii cu lipsa de tonicitate a mușchilor pe partea paralizată etc.

Cu ajutorul spatulei linguale și sub controlul luminii reflectate, examinăm apoi fața internă
a obrajilor, bolta palatină, arcadele dentare și planșeul bucal, prin proiectarea limbii spre bolta
palatină. Vălul palatului și faringele bucal adeseori sunt greu de examinat, din cauza rezistenței
limbii și a reflexelor de volum, care pot fi suprimate prin o badijonare sau pulverizare cu cocaină 2
- 5%.

Bolnavul va deschide gura cât mai larg, pînă ce apar ambele arcade dentare, prin retracția
buzelor cît mai mult posibil și în timp ce limba rămâne în poziție normală, spatula linguală se
introduce cu delicatețe în gură și se apasă ușor cele două treimi anterioare ale limbii fără să
atingem V-ul lingual, când se poate produce reflexul de vomă. Se invită să pronunțe vocala “a”
pentru contracția vălului palatului, care de ridică în sus și apoi se poate examina și peretele vertical
al bucofaringelui. Unii bolnavi pot fi examinați fără spatulă, prin deschiderea accentuată a gurii și
proiectarea limbii în afară, așa că la pronunțarea vocalei “a” se poate observa uneori și imaginea
epiglotei.

Recoltarea exudatului faringian

Exudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian. Scopul
recoltării acestui exudat este explorator pentru a depista germenii patogeni de la nivelul faringelui
în vederea tratamentului și depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni. Pentru
recoltarea exudatului faringian avem nevoie de trei feluri de materiale: de protecție (mască de
tifon); sterile (spatulă linguală, eprubetă cu tampon faringian, ser fiziologic sau glicerină 15%); și
nesterile (tăviță renală, stativ pentru eprubete). Se face pregătirea psihică și fizică a pacientului și
se așează pacientul pe un scaun. Asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează cu alcool, își pune
masca de protecție și invită pacientul să deschidă gura și inspectează fundul de gât. Deschide
eprubeta cu tamponul faringian, apasă limba cu spatula linguală, cu tamponul faringian șterge
depozitul de pe faringe și amigdale și introduce tamponul faringian în eprubeta care se închide. Se

32
spală pe mâini cu apă și săpun. Se notează în F.O. data recoltării, numele persoanei căreia i s-a
efectuat recoltarea și se transportă produsul la laborator.

Se execută și recoltarea secreției nazale, care se face cu un tampon mai subțire fixat pe un
porttampon de sârmă ușor îndoită, cu care se poate pătrunde în nazo-faringe. Pacientul este așezat
în poziție șezând, cu capul în extensie forțată și i se injectează în fosele nazale o soluție izotonică
de NaCl sterilă cu ajutorul unei seringi ce se prelungește cu un tub de cauciuc de 2-4 cm. Capătul
liber al tubului se introduce în una din fosele nazale, se injectează soluția de spălătură, pacientul
aplecând imediat capul înainte și lăsând să se scurgă lichidul într-o cutie Petri sterilă. Lichidul se
trece imediat în eprubete etichetate și se trimite la laborator.

Recoltarea probelor de laborator

Examenele de laborator sunt utilizate pentru precizarea diagnosticului și pentru a aprecia

starea bolnavului care este amenințat de unele complicații.

Sub controlul luminii reflectate trebuie să observăm în mod normal: lueta, vălul palatin,
stâlpul anterior și posterior de ambele părți. Între cei doi stâlpi apar amigdalele palatine care pot fi
pediculate, alungite spre loja limbii sau pot fi intravalice și, în acest caz, ele se examinează prin
îndepărtarea stâlpului anterior cu un cârlig bont și prin compresiunea stâlpului anterior cu o

Asistenta medicală recoltează sânge pentru determinarea VSH-ului, ASLO,

hemoleucograma, TS, TC, uree, creatinină, glicemie, urină pentru examene de laborator. V-a ține
în evidență rezultatele pe foaia de observații a pacientului.

Recoltarea de sânge se face prin puncție venoasă care ne asigură calea de acces într-o venă
prin intermediul unui ac de puncție. Pentru aceasta avem nevoie de mai multe materiale: de
protecție (mușama, pernă elastică pentru sprijinirea brațului); pentru dezinfecția tegumentului;
sterile (ace, seringi, pense, mănuși chirurgicale, tampoane); alte materiale (garou, eprubete uscate
și etichetate, tăviță renală). I se face pregătirea psihică, informându-l asupra scopului puncției și
fizică așezând pacientul în poziția de decubit dorsal.

Se recoltează sânge pentru examene hematologice și examene biochimice după cum

urmează:

VSH-ul se recoltează prin puncție venoasă într-un tub

33
vacuumtainer cu dopul de cauciuc de culoare neagră și se agită ușor după recoltare printr-o
mișcare lentă;

ASLO - măsoară cantitatea de anticorpi produși ca răspuns la

o infecție recentă cu un streptococ și se recoltează prin puncție venoasă într-un tub vacuumtainer
cu dopul de cauciuc de culoare roșie;

Hemoleucograma – este un test screening de bază, se

recoltează tot prin puncție venoasă, într-un tub vacuumtainer cu cristale de EDTA cu dopul de
cauciuc de culoare mov;

TS și TC – se recoltează pentru determinări de coagulare și

sângerare tot prin puncție venoasă, într-un tub vacuumtainer cu dopul de cauciuc de culoare bleu;

Ureea, creatinina și glicemia - se recoltează tot prin puncție

venoasă într-un tub vacuumtainer cu dopul de cauciuc de culoare roșu sau portocaliu;

Urina – se recoltează pentru a afla starea funcțională a

rinichilor cât și a întregului organism în recipiente sterile în funcție de examenul cerut.

După recoltare toate eprubetele se etichetează și se trimit imediat la laborator.

2.10 Tratament

Tratamentul amigdalitei cronice este axat pe trei paliere: tratament

medicamentos, chirurgical și igieno-dietetic.

Tratamentul medicamentos

Tratamentul amigdalitei cronice prin gargarisme variate si badijonări diferite este fără
efect, de aceea, s-au preconizat spălături ale criptelor cu rivanol apoi cu penicilină prin intermediul
unei seringi cu canulă, care dă rezultate mai bune. Penicilina G potasică are o acțiune bactericidă
față de cocii gram pozitivi și negativi și este indicată în infecții cu germeni sensibili. Se gasește
sub formă de flacoane de 400.000 U.I.; 1.000.000 U.I. sau 5.000.000 U.I. și se administrează sub
formă de injecții I.M. și I.V.; sau în perfuzii I.V. obisnuit 1.200.000 U.I. / zi la adulți și 400.000 –
1.200.000 U.I./zi la copii, fracționat, la 4-8 ore interval în infecțiile grave, injecții I.V. sau perfuzii

34
I.V. cu 10.000.000 – 50.000.000 U.I./zi. Este contraindicată la bolnavii cu alergie la penicilină, la
bolnavii cu insuficiență cardiacă și poate avea ca reacții adverse urticaria, edem angioneuronic,
febră, inflamații articulare, dermatită exfoliativă, soc anafilactic, convulsii, anemie hemolitică,
leucopenie, trombocitopenie, nefropatii, durere la locul injecției intramusculare. Se mai
administrează analgezice(algocalmin, paracetamol ); sedative, anticonvulsive; vitamine.
Tratamentul chirurgical

Actul terapeutic chirurgical constă în ablația extracapsulară a celor două amigdale palatine
și chiuretarea, în aceeași ședință a vegetațiilor adenoide, adesea coexistente.

Indicații operatorii:

Pentru stabilirea indicațiilor operatorii în amigdalita acuta recurgem la următoarele

examinari:
- anamneza prin care ne interesăm de trecutul amigdalian al bolnavului având în vedere
toate suferințele amigdaliene. De asemenea, cercetăm în trecutul bolnavului toate stările de
surmenaj, somnolență sau insomnie, subfebrilități intermitente sau persistente;
- examenul obiectiv al faringelui, cu exploatarea minuțioasă a regiunii amigdaliene, prin
toate metodele cunoscute. Se face examenul regiunilor buco-dentare, nazo-sinuzală,
epifaringiană, ale căror afecțiuni pot da naștere la angine repetate;
- examenul general care privește aparatul cardiovascular, pulmonar, digestiv, renal,
locomotor și întreg sistemul ganglionar, la care se adaugă diferite analize de laborator.
Cu privire la indicațiile amigdalectomiei, bolnavii pot fii schematic în două grupe:
a) cea mai numeroasă, în care intră bolnavii cu amigdalita acuta, la care focarul amigdalian
se redeșteaptă periodic sub influența factorilor externi și determină stări infecțioase acute locale
(angine repetate, flegmoane periamigdaliene) care alterează progresiv starea generală;
b) bolnavii cu diferitele boli legate etiologic sau patogenic de angină și de procesul cronic
amigdalian:

35
 - în stadiul exsudativ și exsudativoproliferativ al poliartritei infecțioase se indică
amigdalectomia, fiindcă dă rezultate impresionante în cele mai multe cazuri;
- în reumatismul adevărat, în cazul când anginele au provocat crize repetate de reumatism,
sau când după angină survine o agravare a procesului reumatic, fără ca acesta să fii debutat în
urma unei angine;
- în afecțiunile aparatului cardiovascular, după un examen minuțios;
- în bolile aparatului renal: formele de evoluție prelungită a nefritelor acute, nefritele
cornice cu rezultate bune în primele șase luni de la debut;
- alte boli care, în mod izolat, se bucură de tratament prin amigdalectomie ca: rinite, otite,
conjuctivite, limfadenite cervicale, faringite, laringite, zaharat și insipid;
- afecțiuni dermatologice: eczemele streptococice ale extremității cefalice, urticaria acuta,
eritrodermiile.
Cu privire la hipertrofia amigdalelor palatine unde se pune mai mult problema de volum și
nu de infecție, extirparea lor se indică numai în cazul când ele provoacă tulburări mecanice
respiratorii, tulburări de înghițire, tulburări fonatorii reflexe și mai rar tulburări auditive:
- indicație excepțională a amigdalectomiei unilaterale se pune în cazul cancerului incipient
al unei amigdale, o amigdalectomie – biopsie(fig. 7);
- se impune amigdalectomia în cazul amigdalitei cronice cazeoase, care dă halenă fetidă
permanentă.
gastroenterite, colite, astm bronsic, boli ale aparatului locomotor, cefaleea, anumite
amețeli, cazuri izolate de epilepsie, erizipelul cronic recidivant;
- în unele afecțiuni endocrine: hipertiroidii, stări de dismenoree, diabetul

36
 Fig. 7

Pregătirea preoperatorie

Scopul etapei preoperatorii constă în pregătirea și gestionarea unui pacient înainte de

intervenția chirurgicală. Acesta include atât pregătirea fizică cât și psihologică și variază de la caz
la caz. În general trebuie să dăm atenție următoarelor date: termenul de la prima angină;
coagulabilitatea sângelui și starea cavității bucale. La toți bolnavii trebuie să se facă următoarele
analize: timpul de sângerare și coagulare; hemoleucograma; seroracții pentru LUESS; numărul
trombocitelor; glicemia; ureea sanguină la bolnavii peste 40 de ani; radioscopie cardio-pulmonară.

Când timpul de coagulare trece de 10 minute și cel de sîngerare de 4 minute, se

administrează bolnavului timp de 10 – 15 zile, soluție de clorură de calciu, vitamina C, vitamina K
1–2 f / zi sau hemosistan. Se impun controlul și asanarea focarelor buco-dentare și nazo-sinuzale.
De asemenea se fac: controlul renal al aparatului cardiorespirator, controlul clinic și radiologic
pulmonar, controlul temperaturii 2–3 zile înainte de operație. După caz se mai pot face
următoarele examinări: intradermoreacția la tuberculina pentru copii, controlul protrombinei la
hepatici, controlul alergiei. În reumatismul articular acut, când este interesat și endocardul,
intervenția trebuie făcută cât mai repede, dacă starea generală o permite pentru a nu mai lăsa o
leziune ireversibilă. În reumatismele cronice, nevralgii, nevrite reumatice, lumbago, pregătirea se
face înainte cu trei zile cu sulfamide sau salicitat. În artrita infecțioasă se administrează penicilină.
În infarctul miocardic, intervenția se poate face numai după șase săptămâni de la apariția bolii. În

37
nefrite acute și cronice, intervenția trebuie precedată de un tratament igieno-dietetic medicamentos
și protecția cu penicilina (8.000.000 U.I. / zi ) pentru a evita puseuri de acutizare timp de 7–10 zile
înainte și după operație, putându-se adauga antihistaminice de sinteză. Epilepticii sunt pregătiți în
prealabil cu luminal.

Dezinfecția bucală și rinofaringiană cu gargarisme și instilații de uleiuri dezinfectante în

fosele nazale sunt indicate cu trei zile înaintea intervenției. Fumătorii trebuie să abandoneze
tutunul trei zile înaintea operației, celor nervoși li se va administra cu o oră înainte un calmant
obișnuit și în seara pregătitoare operației luminal și rar morfină. Se va face și o pregătire psihică a
bolnavului prin :

tratarea suferințelor psihice mari în legătură cu boala;

se va prelungi somnul fiziologic prin administrarea de dormitai sau

ciclobarbital - 1 tabletă.

Asistenta medicală care intră în contact direct cu bolnavul trebuie să dea dovadă de
profesionalism și conștiință profesională. În acest sens sunt recomandate discuții încurajatoare cu
bolnavii, lămuriri asupra operației, anesteziei, asupra avantajelor aduse de actul chirurgical.

Anestezia

Felul anesteziei se indică după vârsta și starea sistemului nervos al bolnavului. Avantajele
anesteziei locale față de cea generală la adult sunt de necontestat. La copii sub 3 ani, la care
amigdalectomia este excepțională, se face anestezie locală cu soluție novocaină 0,5 % câte 3 – 4
ml de fiecare parte sau anestezie generală prin intubație. La copiii trecuți de 10 ani se va face
anestezie generală, în primul rănd la copiii coreici, ce au mișcări prea accentuate sau la cei ce
insistă să li se facă anestezie generală. Copiii mai mari și adulții se operează obișnuit cu anestezie
locoregională, prin infiltrație de novocaină, soluție de 0,5% sau 1% până la 2%.

Anestezia de bază, cu o fiolă de Diluaden - atropină sau chiar un simplu sedalgin, se

administrează subcutanat cu o oră înaintea operației. La bolnavii cu reflexe faringiene exagerate se
face o badijonare sau mai bine o pulverizare cu o soluție de cocaină 2 – 5 % sau dicaină 1 – 2 %.
Cantitatea de soluție pentru fiecare parte este de 10 – 15 ml.

38
 Anestezia este precedată de o premedicație ( mialgin 1 f. I.M.) cu 15 – 20 de minute
înainte, având în vedere că o sedare prea puternică a bolnavului face dificilă colaborarea cu el și
predispune la lipotimii.

Poziția bolnavului în anestezia locală este șezând pe un scaun (tip O.R.L.), un ajutor
sprijinindu-i capul. Chirurgul se așează în fața bolnavului fiind îmbrăcat în halat steril, cu mască și
mănuși sterile, în dreapta sa fiind masa cu instrumentalul steril, pregătit în ordinea utilizării
acestuia.

Anestezia trebuie să producă insensibilitatea regiunii operate, abolirea reflexelor de vomă

cu conservarea refluxului de apărare laringiană, bolnavul

Îngrijiri postoperatorii

Îngrijirile postoperatorii se rezumă la repaus, calmante, dezinfectante și dietă. Bolnavul va

sta în decubit lateral, cu capul puțin aplecat deasupra unei tăvițe renale în care se va scuipa excesul
de salivă. Camera să fie în semiobscuritate. Repausul la pat se impune în primele 2 – 3 zile și alte
6 – 7 zile în cameră. Se vor administra calmante : sedalgin, algocalmin, etc. La 6 – 8 ore de la
intervenție, bolnavul va ingera 250 – 500 ml lichide reci (la temperatura camerei ), cu mult zahăr
(ceai, limonadă ), timp de 2 zile, apoi va continua cu pireuri, compoturi, până la 10 – 12 zile de la
operație. Vorbirea și vizitele sunt interzise în primele 24 de ore.
Plaga operatorie prezintă următoarea evoluție: edemul stâlpilor și al luetei este constant, mai
ales în cazurile cu anestezie locală (când se aplică pulbere de penicilină dizolvată în soluție de
novocaină, acest edem, este abia vizibil ).
O falsă membrană gri-alb căptușește loja amigdaliană, constituind primul stadiu de reparație
cicatrială. Falsa membrană se îngroașă până la a 5-a, a 6-a zi, apoi începe să se elimine în mod
treptat. Cea din regiunea hilară se elimină ulterior, aproximativ pe la a 9-a, a 11-a zi. Falsele
membrane sunt datorate unor infecții benigne, produse de germenii saprofiți ai cavității bucale și
dau o febră discretă, halenă fetidă, care dispar odată cu căderea lor.
La copii falsa membrană trece foarte repede, pe când durerile postoperatorii ale adultului se
mențin până la dispariția falselor membrane.
Lojile se micșorează și cicatrizarea completă se produce în săptămâna a treia. Până la
această dată, alimentația va fi la început lichidă, apoi semisolidă, la temperatura camerei, pentru
evitarea traumatizării lojei amigdaliene. Regimul va fi lacto-hidro-zaharat.

39
 Cicatricea este de bună calitate, suplă, în cazul respectării riguroase a tehnicii și în absența
unei predispoziții spontane la țesutul cheloidian.
Administrarea de Vitamina C în doze masive contribuie la evoluția normală postoperatorie.
Complicații postoperatorii. Cele mai dese complicații postoperatorii ale amigdalectomiei sunt
hemoragiile, apoi complicațiile infecțioase(mai rar) și complicațiile diverse (fonatorii, nervoase,
distrofice) în mod excepțional.
1.Hemoragiile postoperatorii – deși ușoare și neînsemnate în marea majoritate a lor, totuși prin
prelungirea în timp, determină în organism importante tulburări, în urma cărora bolnavul se
resimte multă vreme.
Clasificarea hemoragiilor postoperatorii:
 în timp:
 precoce (de la 1 – 6 ore de la intervenție);
 tardive (apar în a 5-a, a 8-a zi de la intervenție).
 după gradul de hemoragie:
 ușoare (benigne) – cele mai dese;
 grave – mai rar.
În raport cu împărțirea lor, acestea beneficiază de tratamentul lojei sau sutura pilierilor sau
legătura vasului lezat.
Legătura carotidei externe se face numai în cazuri excepționale când celelalte metode nu
dau rezultate.
La copii, vom fi atenți, fiindcă poate apărea o hemoragie postoperatorie în timpul somnului.
Acestea pot fi prevenite prin supravegherea foarte atentă a copilului, așezându-l să doarmă cu
capul într-o parte, pentru a vedea sângele care se scurge prin comisura buzelor sau se observă
mișcările faringelui la înghițire.
Hemoragiile tardive pot apărea când se elimină escara, nu sunt grave și se produc din cauza
nerespectării regimului alimentar.
2.Complicațiile infecțioase:

40
 sunt mult mai rare decât hemoragiile și sunt împărțite astfel:
locoregionale:
angina postoperatorie sau faringitaacută febrilă prin inflamația peretelui posterior al
valului cu febră și reacție ganglionară cervicală;
abcesul laterofaringian datorat unei tehnici de anestezie greșită;
complicații auriculare cand se face și adenoidotomia.
la distanță:
abcesul pulmonar acut ce se produce prin aspirația sângelui sau a fragmentelor de
amigdală în timpul necrozei sau pe cale nervoasă sau limfatică;
complicații pulmonare când tamponamentul prelungit al lojei împiedică
expectorația suficientă.
c)generale:
septicemia postamigdalectomică excepțională.
3.Complicații diverse:

sindromul hipertermie – paloare la copii, hiperpirexie simplă la adulți;

diabet insipid tranzitoriu;
o -agranulocitoză;
acetonemie;
edem acut sau chiar spasm faringian;
salivație abundentă;
tulburări trofice: faringită atrofică, Keratoză faringiană;
tulburări vocale datorate viciilor de cicatrizare sau paralizia valului;
- excepțional, poate surveni torticolisul.

Tratamentul igieno-dietetic

41
Măsuri igieno-dietetice:
 plasarea bolnavilor în camere aerisite, cu umiditate adecvată
și t=20-220C;
 dietetic : -eutrofici+distrofie I - se continuă alimentația
anterioară suplimentarea lichidelor pierdute prin perspirație;
-distrofie II + III ± diaree – se va adapta alimentația la
toleranța digestivă.
Tratamentul igieno-dietetic constă în repaus la pat în perioada febrilă până la normalizarea
sedimentului urinar, VSH, TA, dispariția edemelor și a retenției azotate, aproximativ 3-4
săptămâni şi încă 6-l0 zile după defervescenţă, într-o cameră luminoasă, bine aerisită, la o
temperatură potrivită (20°); evitarea efortului fizic 3-6 luni deoarece efortul fizic si ortostatismul
determina ß FSR, FG și, deci, a diurezei; regim hidro-zaharat, bogat în vitamine, sucuri de fructe,
siropuri, ceai, lapte, excluderea alimentelor bogate în K (banane, roșii, morcovi)
minim caloric de 300 - 400 kcal / m2sc / zi din glucide și lipide excluderea proteinelor vegetale și
animale, faza de reluare a diurezei și scăderea azotemiei. Progresiv, se va trece la regimul lacto-
făinos-zaharat şi apoi la o alimentaţie mai substanţială, introducerea treptată a proteinelor vegetale
apoi animale(br.vaci, carne, ou, în final lapte-aport de Na 20mg/L) faza de convalescență: regim
normo-protidic, lipidic și glucidic. În timpul perioadei febrile, se va asigura hidratarea suficientă a
bolnavului. O atenţie deosebită se va acorda igienei bucale, prin îndepărtarea rezidurilor,
gargarisme, ungerea mucoaselor cu glicerina boraxată - şi igienei tegumentelor - prin spălare cu
apă caldă şi fricţiuni cu alcool mentolat.
Nu este recomandată antibiotico-terapia de la început în formele ușoare de boală datorate
infecțiilor virale.
Pacienții trebuie să se adreseze medicului în cazul în care:
starea generală se deteriorează;
durerea în gât este foarte mare și nu permite o bună hidratare și alimentare ;
temperatura corpului trece de 380 C;
apar adenopatiile subangulomandibulare și laterocervicale.
În aceste cazuri se presupune că a intervenit suprainfecția bacteriană (nu mai este o simplă
infecție virală) și pe lângă tratamentul de fond (simptomatic și igieno-dietetic) este nevoie si de
antibioticoterapie minim 5-7 zile la indicațiile medicului.
Interdicția vaccinărilor, seroprofilaxiei, seroterapiei, gamaglobulinelor cel puțin 2 ani de la
data declarării vindecării.
Profilaxia

42
 PROFILAXIA INFECTIEI DE FOCAR – se face prin:
campanii antiadenoidiene, control și asistență largă
stomatologică, tratamentul la timp al infectiilor inflamatorii, rino-sinuzito-otice;
se vor evita, în afară de cazuri speciale, vaccinarile după stările
anginoase;
se vor ține în supraveghere în special copiii care au făcut angine,
pentru a surprinde la timp primele simptome reumatice, renale;
se va urmări modificarea reactivității organismului, schimbând
unele condiții existente și creând altele noi;
amigdalectomia precoce se impune în toate cazurile de
complicații generale cu punct de plecare faringian.
b) PROFILAXIA AMIGDALITEI CRONICE
alimentația are un rol important în apărarea mucoaselor, mai ales la copii; pentru acest
motiv se recomandă ca sugarii să fie alimentați cu lapte de mamă, care în afară de proteine,
glucide și lipide, conține toți factorii pentru o bună dezvoltare ca: săruri minerale de Ca, K, Na, S,
Cl, P, Mg.
Nu numai sugarul, dar și adultul necesită o alimentație adecvată (se știe că alimentele
bogate în grăsimi animale scad rezistența mucoaselor la infecții);
evitarea băuturilor prea reci sau prea fierbinți, excesele de alcool, nicotina și condimentele;
evitarea mediului ambiant prea uscat și a prafului, deoarece produc cataruri cornice

43
 CAZUL I
Diagnostic medical: Faringoamigdalita acuta
Prezentarea cazurilor

a) DATE RELATIV STABILE

NUME ŞI PRENUME: A.N

VÂRSTA: 8 ANI SEX: F
DOMICILIUL: Maramures
NIVEL DE EDuCAŢIE: PRESCOLAR
DATA INTERNĂRII: 15.05.2021
SECŢIA UNDE E INTERNAT: O.R.L. PEDIATRIE
ÎNĂLŢIME: 120 cm
GREUTATE : 22 Kg
A.H.C: NU PREZINTA
A.P.P: NEAGA MALADII INFECTOCONTAGIOASE

44
Alte probleme de sănătate: NU SUNT
Fumat: NU
Alergii: Medicamentoase: neaga.
Alimentare: neaga.
Alte alergii: nu cunoaste.
Grup sanguin: AB
Rh :POZITIV
a) DATE VARIABILE
Motivele spitalizării: pacienta acuza durere cu caracter intens la nivelul gatului accentuata
de ingerarea alimentelor, stare febrila cu tendinta de crestere a temperaturii, inapetenta,
deshidratare, stare generala alterata. Nu a urmat tratament ambulatoriu.
Manifestări de dependenţă: disfagie accentuata, hipertermie, inapetenta , cefalee, vertij,
ganglioni periferici nepalpabili.
Capacitatea de a comunica: Normală X Modificată -
TA: 120/60 mmHg; PULS: 82/min; RESPIRAŢIE: 20/min TEMPERATURA: 39,2C
Orientat temporo-spaţial : DA X NU
Autopercepere: Modificată de spitalizare: nu.
Relaţia cu: Ceilalţi membri ai familiei: buna.
Ceilalţi pacienţi: buna.
Personalul sanitar: buna.

PROBE DE LABORATOR
EXPLORAREA VALORI VALORI NORMALE
DETERMINATE
V.S.H. 16 mm – 1 h 3 mm -10 mm 1h
23 mm - 2h 5mm – 15 mm 2h

H.L.G. Leucocite=25,1 x103/mm3 WBC=5,0-19,0 x103/mm3

RBC= 5,1 mm3 RBC= 3,9-5,3 mm3
Hgb= 13,5 g/dl Hgb= 9,5-14,1 g/dl

45
 Exudat faringian Prezent stafilococul  Negativ
hemolitic

Antibiograma exudat Sensibil : penicilina,

faringian gentamicina
13.05.2021
Investigaţii complementare: la examenul clinic general pe sisteme şi aparate nu se
constată elemente patologice.
13.05.2021
2. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
1 Durere la nivelul gatului din cauza procesului inflamator manifestata prin disfagie,
inapetenta.
2 Hipertermie din cauza procesului infectios manifestata prin frison, tegument fierbinte,
apatie.
3 Alimentatie inadecvata prin deficit din cauza disfagiei manifestata prin scadere in
greutate, oboseala, alterarea starii generale.
4 Insomnie din cauza bolii manifestata prin stare de apatie
5 Risc de complicaţii datorită vulnerabilităţii faţă de pericole.
INTERVENŢII
PROBLEMA OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
DE
DEPENDENŢ
Ă
Pacientul sa Recomand repaus Administrez În decurs de 48 h
prezinte o vocal pentru tramadol 1 tb pacientul prezintă dureri
diminuare a evitarea durerii; la 6 ore; diminuate în intensitate.
Durere durerii in Asigur o pozitie Administrez
decurs de 48 h. adecvata pe care o substante
schim la un interval dezinfectante
de 3 ore pentru a pentru
favoriza respiratia; gargarisime;
Ofer un suport Recoltez
psihologic probe de

46
 pacientului; laborator
Monitorizez pentru
functiile vitale; evidentierea
stadiului
inflamator.
Pacientul sa Monitorizez Administrez In decurs de 12 h
prezinte o temperatura la un algocalmin 1 pacientul prezinta o
temperatura interval de 1 ora si tb la4 h; temperatura mentinuta in
cuprinsa in notez valorile in Administrez limite normale
Hipertermie valorile foaia de paracetamol 1
normale pe temperatura; tb la 6 h;
toata durata Asigur un aport de Recoltez
spitalizarii si lichide crescut; exudatul
dupa. Asigur repaus la pat faringian
in perioada febrila; pentru
Asigur un evidentierea
microclimat antibiogramei
corespunzator; ;
Mentin lenjeria de Administrez
pat si de corp curata penicilina 1 tb
si uscata si le la 12 h
schimb de cate ori
este cazul;
Pacientul sa se Ma informez asupra Administrez In decurs de 24 h
alimenteze si preferintelor complex de pacientul prezinta o stare
sa se hidrateze alimentare ale vitamine 2 tb / de bine si prezinta pofta
Alimentatie corespunzator pacientului; zi (1-0-1) de mancare.
inadecvata prin in decurs de 24 Servesc masa intr- Verific
deficit h un mod atragator si alimentele
la o temperatura trimise de la
potrivita; bucatarie
Respect orele de pentru a
masa a pacientului corespunde cu
la un interval indicatiile

47
 regulat; date de medic
Recomand
pacientului o
alimentatie bazata
pe alimente lichide
si semilichide
pentru a evita
durerile la inghitire;
Monitorizez bilantul
ingesta-excreta
Pacientul sa Asigur liniste Particip la Dupa 12 h
prezinte un nocturna in salon; efectuarea pacientul nu mai
somn odihnitor In timpul zilei acord examenului prezinta stare de
in curs de 12 h momente de recreere clinic si apatie si are un
Insomnie pacientului; lavizita somn odihnitor
Asigur o pozitie medicala
comfortabila in pat; zilnica;
Asigur suport moral Ma implic
pacientului si activ in
incredere in echipa suportul
medicala; moral al
pacientului,
oferit de
psiholog;
Previn apariţia Educ pacientul cu Izolez După 48 h pacientul a
complicaţiilor privire la un mod de pacientul înţeles măsurile de
infectioase în viaţă sănătos, măsuri pentru a nu profilaxie, a evitat
48 h profilactice; raspandi complicaţiile infectioase
Risc de Invat pacientul sa infectiile
complicatii aiba o igiena nosocomiale
corespunzatoare a in cadrul
corpului si a cavitatii sectiei;
bucale
Asigur dezinfetia

48
 suprafetelor si a
materialelor din
salonul pacientului;
Asigur un
microclimat
corespunzator;

În urma acestora şi a îngrijirilor acordate menţin obiectivele şi intervenţiile pe toata durata

spitalizării (cu excepţia investigaţiilor paraclinice care s-au efectuat în primele 2 zile)
Pacientul prezinta o ameliorare semnificativa a simptomelor si obiectivele propuse au fost atinse.
Evaluare
Pacientul A.N internat în data de 15.05.2021, în secţia de O.R.L. având manifestările
de dependenţă, disfagie, febra, inapetenta, stare generala alterata, a fost supus la
următoarele investigaţii :
monitorizarea semnelor vitale,
examene de laborator,
examenul clinic, diagnosticat cu faringoamigdalita acuta
Astfel după 7 zile de spitalizare pacientul nu mai prezintă : durere la inghitire,
hipertermie, inapetenta. De asemenea pe perioada spitalizării nu au apărut complicaţii
infectioase.
Pacientul se externează cu următoarele recomandări :
continuarea tratamentului medicamentos comform prescriptiei ;
evitarea alimentelor reci,condimentate, grunjoase;
evitarea frigului, umezelii; curentilor de aer rece; medii poluante;
evitarea suprasolicitărilor fizice / psihice;
se revine la control comform programării stabilite de către medic.

49
CAZ ll
Diagnostic medical: Amigdalita Acuta Streptococica

a) DATE RELATIV STABILE

NUME ŞI PRENUME B.C.

VÂRSTA 14 SEX: F
DOMICILIUL: Maramures
NIVEL DE EDUCAŢIE ELEVA
DATA INTERNĂRII: 20.05.2021
SECŢIA UNDE E INTERNAT: ORL PEDIATRIE
ÎNĂLŢIME 145 cm
GREUTATE 46
A.H.C: Nesemnificative.
A.P.F: PM 13 ani.
A.P.P: infecti gripale sezoniere.
Alte probleme de sănătate: nu sunt.
Fumat: NU
Alergii: Medicamentoase: neaga.
Alimentare: neaga.
Alte alergii: nu cunoaste.
Grup sanguin B Rh NEG

a) DATE VARIABILE

Motivele spitalizării : pacienta in varsta de 14 ani se prezinta pe sectia noastra pt

tratament de specialitate deoarece prezinta dureri cu caracter inflamator la nivelul faringelui,
febra, inapetenta, durere la inghitire care au debutat in urma cu 2 zile neurmand tratament
ambulator.
Manifestări de dependenţă: hipertermie, disfagie, inapetenta, astenie, anxietate, ganglioni
periferici nepalpabili.
Capacitatea de a comunica: Normală X Modificată
TA: 110/65mmHg PULS: 82/min RESPIRAŢIE: 23/min TEMPERATURA: 39C
Orientat temporo-spaţial : DA X NU

50
 Autopercepere: Modificată de spitalizare: Nu
Relaţia cu: Ceilalţi membri ai familiei : buna
Ceilalţi pacienţi: buna
Personalul sanitar: buna

GRADUL DE DEPENDENŢĂ
Total independent Necesită rar însoţitor X Total dependent
Se îmbracă singur X Se îmbracă cu ajutor Trebuie îmbrăcat
Se poate deplasa singur X Se deplasează cu sprijin E imobilizat
Işi poate folosi membrele: Superior stâng X Superior drept X
Inferior stâng X Inferior drept X
Îşi efectuează igiena personală: Singur X Necesită ajutor temporar
Necesită ajutor permanent

PROBE DE LABORATOR
EXPLORAREA VALORI DETERMINATE VALORI NORMALE
V.S.H. 18 mm – 1 h 3 mm -10 mm 1h
25 mm - 2h 5mm – 15 mm 2h
H.L.G. Leucocite=14,2 x103/mm3 WBC=4,8-11,0 x103/mm3
RBC= 5,2 mm3 RBC=4,0-5,4 mm3
Hgb= 12,9 g/dl Hgb= 10,3-15,7 g/dl
Exudat faringian Prezent stafilococul  Negativ
hemolitic

Antibiograma exudat Sensibil : penicilina,

faringian gentamicina

21.04.2021
Investigaţii complementare: la examenul clinic general pe sisteme şi aparate nu se
constată elemente patologice.
21.04.2021
2. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
1 Dispnee datorita inflamtiei cailor aeriene manifestata prin cianoza.

51
 2 Hipertermie din cauza procesului infectios manifestata prin transpiratii abundente,
frison tegumente calde.
3 Alimentatie inadecvata din cauza bolii manifestata prin deshidratare.
4 Risc de complicatii din cauza infectiei manifestata prin flegmon amigdalian.
5 Anxietate din cauza bolii.

PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII

DE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
DEPENDENŢĂ
Pacientul sa Asigur repaus Administrez Dupa 24 h pacientul
ai o respiratie la pat intr-o oxigen pe masca; numai prezinta dispnee
Dispnee libera, usoara pozitie Administrez si are o respiratie
si eficienta, in comfortabila si solutii/sprayuri eficienta.
decurs de 24 favorizabila decongestionante
h respiratiei; 1 / 2 ore
Aplic
comprese
alcoolizate pe
fata anterioara
a gatului;
Asigur un
microclimat
corespunzator;

Pacientul sa- Asigur repaus Administrez Dupa 24 h pacientul

si mentina la pat in algocalmin 1 prezinta o temperatura
temperatura perioada fiola/ 6 ore; constanta intre valorile
corpului in febrila cu un Administrez 1 fiziologice
Hipertermie limite comfort termic fiola de algifen / 6
fiziologice in suplimentar; ore;
decurs de 24 Asigur un
h aport crescut
de lichide;
Asigur un

52
 micoclimat
corespunzator;
Masor
temperatura
pacientului si o
notez in foaia
de temperatura.
Mentin lenjeria
de pat si de
corp curata si
uscata si le
schimb de cate
ori este cazul;
Pacientul sa Explorez Administrez 1 Pacientul prezinta pofta
se poata preferintele perfuzie cu ser de mancara la un interval
alimenta pe alimentare ale fiziologic I.V. + de 12 h
Alimentatie cale naturala pacientului si 1 fiola vit C.
inadecvata prin in decurs de servesc masa
deficit 12 h intr-un mod
foarte atragator
si la o
temperatura
potrivita.
Asigur o
alimentatie in
functie de
reducerea
durerilor la
deglutitie
Asigur un
consum de
lichide de cel
putin 2l /zi
Calculez

53
 bilantul
ingesta-excreta
Pacientul sa Asigur un Recoltez Pacientul nu a prezentat
nu prezinte microclimat exudatul complicatii ale
complicatii corespunzator faringian; amigdalelor pe timpul
pe perioada fara curenti de Administrez spitalizarii
Risc de spitalizarii aer rece sau antibioterapia
complicatii schimbari gentamicina 1
infectioase bruste de fiola / 8 h;
temperatura; Recoltez VSH
Monitorizez leucograma,
semnele vitale; ASLO;
Respect
normele de
igiena si educ
pacientul sa le
insuseasca la
randul sau;
Pacientul să Asigur suport Administrez După 12 h pacientul s-a
prezinte moral diazepam 1/2 linistit şi prezintă o stare
diminuarea pacientului şi capsulă / zi ( 0- psihică bună.
anxietăţii în încredere în 0-1)
Anxietate decurs de 12 echipa
h medicală,
asigur liniştea
nocturnă.
În timpul zilei
asigur
pacientului
momente de
recreere.
Asigur
aerisirea
salonului

54
În urma acestora şi a îngrijirilor acordate menţin obiectivele şi intervenţiile pe toată
durata spitalizării (cu excepţia investigaţiilor paraclinice care s-au efectuat în primele
2 zile
Pacientul C.B. internat în data de 20.01.2021, în secţia de O.R.L. având
manifestările de dependenţă, disfagie, febra, inapetenta, stare generala alterata,
anxietate, a fost supus la următoarele investigaţii :
monitorizarea semnelor vitale,
examene de laborator,
examenul clinic, diagnosticat cu Amigdalita Acuta Streptococica
Astfel după 7 zile de spitalizare pacientul nu mai prezintă : durere la
inghitire, hipertermie, inapetenta, anxietate. De asemenea pe perioada spitalizării nu
au apărut complicaţii infectioase.
Pacientul se externează cu următoarele recomandări :
- continuarea tratamentului medicamentos comform prescriptiei ;
- evitarea alimentelor reci,condimentate, grunjoase;
- evitarea frigului, umezelii; curentilor de aer rece; medii poluante;
- evitarea suprasolicitărilor fizice / psihice;
- se revine la control comform programării stabilite de către medic.

CAZ lll
Diagnostic medical: Amigdalita Acuta
a) DATE RELATIV STABILE
NUME ŞI PRENUME C,D,
VÂRSTA 22 SEX: F
DOMICILIUL: LOC Baia Mare
NIVEL DE EDUCAŢIE: LICEUL
DATA INTERNĂRII 21.01.2021

55
SECŢIA UNDE E INTERNAT: ORL Spitalu Judetean Contantin Opris
ÎNĂLŢIME 162 cm GREUTATE: 62 Kg
A.H.C: mama AVC ; tatal I.M.A;
A.P.F: PM 13 ani;
A.P.P: apendicectomie 16 ani; pusee repetate de amigdalita acuta; scarlatina;
Alte probleme de sănătate: nu sunt.
Fumat: NU
Alergii: Medicamentoase: neaga.
Alimentare: neaga.
Alte alergii: nu stie.
Grup sanguin 0 Rh NEG
a) DATE VARIABILE
Motivele spitalizării: pacienta in varsta de 22 ani se prezinta pe sectia nostra cu dureri la
deglutitie, febra, cefalee, vertij, inapetenta, amigdale hipertrofice, faringe sensibil la palpare. Se
interneaza pentru consult si tratament de specialitate.
Manifestări de dependenţă: inapetenta, hipertermie, disfagie, stare generala alterata.
Capacitatea de a comunica: Normală X Modificată
TA: 120/60mmHg PULS: 85/min RESPIRAŢIE: 23/min TEMPERATURA: 38,8C
Orientat temporo-spaţial : DA X NU
Autopercepere: Modificată de spitalizare: nu este cazul
Relaţia cu: Ceilalţi membri ai familiei: buna
Ceilalţi pacienţi: buna
Personalul sanitar: buna.
GRAUL DE DEPENDENŢĂ
Total independent X Necesită rar însoţitor Total dependent
Se îmbracă singur X Se îmbracă cu ajutor Trebuie îmbrăcat
Se poate deplasa singur X Se deplasează cu sprijin E imobilizat
Işi poate folosi membrele: Superior stâng X Superior drept X
Inferior stâng X Inferior drept X
Îşi efectuează igiena personală: Singur X Necesită ajutor temporar
Necesită ajutor permanent

PROBE DE LABORATOR
EXPLORAREA VALORI VALORI

56
 DETERMINATE NORMALE
V.S.H. 15 mm – 1 h 3 mm -10 mm 1
22 mm - 2h h
5mm – 15 mm 2h
H.L.G. Leucocite= 13,7 WBC= 5,0-10,0
x103/mm3 RBC-=3,9 x103/mm3
mm3 RBC=4,0 -5,0 / mm3
Hgb= 13,4 g/dl Hgb= 12,0-16,0 g/dl
Exudat faringian Prezent stafilococul  Negativ
hemolitic

Antibiograma exudat Sensibil : penicilina,

faringian gentamicina

21.01.2021
Investigaţii complementare: la examenul clinic general pe sisteme şi aparate nu se
constată elemente patologice.
21.01.2021
2. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
1 Respiratie ingreunata din cauza hipertrofiei amigdaliene manifestata prin tahipnee.
2 Alimentatie inadecvata prin deficit din cauza procesului inflamator manifestata prin
repaus alimentar oral.
3 Hipertermie din cauza procesului infectios manifestata prin frison, tegument fierbinte,
apatie.
4 Depresie datorită internarii provizorii manifestată prin indispoziţie, oboseală.
5 Dificultatea de a se odihni din cauza durerii faringiene manifestată prin insomnie
dormitională.

57
 INTERVENŢII
PROBLEMA OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
DE
DEPENDENŢĂ
Pacientul sa Asigur conditiilor de Administrez Pacientul prezinta o
prezinte o spitalizare:aerisire, oxigen pe respiratie adecvata
respiratie eficienta temperatura, masca si eficienta dupa 12
Respiratie in decurs de 12 h umiditate- linistirea h
dificila pacientului si asezarea
acestuia comod in pat-
asigurarea repausului
atat fizic catsi psihic al
pacientului-
observarea, masurarea
si notareafunctiilor
vitale si vegetative in
F.O
Pacientul sa se Ma informez asupra Administrez 1 In decurs de 24 h
alimenteze si sa se preferintelor perfuzie cu pacientul prezinta o
hidrateze alimentare ale Glucoza 10% stare de bine si
Alimentatie corespunzator in pacientului; I.V. prezinta pofta de
inadecvata prin decurs de 24 h Servesc masa intr-un + 1 fiola vit C. mancare.
deficit mod atragator si la o
temperatura potrivita;
Respect orele de masa
a pacientului la un
interval regulat;
Recomand pacientului
o alimentatie bazata pe
alimente lichide si

58
 semilichide pentru a
evita durerile la
inghitire;
Monitorizez bilantul
ingesta-excreta
Pacientul sa-si Asigur repaus la pat in Administrez In decurs de 12 h
mentina perioada febrila cu un algocalmin 1 tb pacientul prezinta o
temperatura comfort termic la4 h; temperatura
Hipertermie corpului in limite suplimentar; Administrez mentinuta in limite
normale in decurs Asigur un aport paracetamol 1 normale
de 12 h crescut de lichide; tb la 6 h;
Asigur un micoclimat Recoltez
corespunzator; exudatul
Masor temperatura faringian pentru
pacientului si o notez evidentierea
in foaia de antibiogramei;
temperatura. Administrez
Mentin lenjeria de pat penicilina 1 tb
si de corp curata si la 12 h
uscata si le schimb de
cate ori este cazul;
Pacientul să Explic pacientului Asist la După 24 h pacientul
prezinte o stare de necesitatea şi consilierea nu mai prezintă
confort psihic în inofensivitatea psihoterapeutic oboseală psihică şi
24 h tratamentelor şi a ă de specialitate are un somn
Depresie intervenţiilor a pacientului odihnitor.
medicale, ofer suport
psihologic prin
discuţii cu pacientul
despre afectiunea
fizică, asigur liniştea
nocturnă

59
 Pacientul să obţină Asigur liniştea Administrez După 48 h pacientul
un somn nocturnă şi condiţii de diazepam s-a acomodat şi
neîntrerupt şi confort termic, 1capsulă / zi prezintă un somn
Dicultatea de a odihnitor în decurs Asigur microclimat ( 0-0-1) liniştit şi neîntrerupt
se odihni de 48 h. corespunzător.

Evaluare

Pacienta C.D, internata în data de 20.01.2021, în secţia de O.R.L. având

manifestările de dependenţă, disfagie, febra, inapetenta, stare generala alterata,
anxietate a fost supus la următoarele investigaţii :
monitorizarea semnelor vitale,
examene de laborator,
examenul clinic, diagnosticat cu Amigdalita Acuta
Astfel după 7 zile de spitalizare pacienta nu mai prezintă : durere la inghitire,
hipertermie, inapetenta, stare psihica alterata. De asemenea pe perioada spitalizării nu
au apărut complicaţii infectioase.
Pacienta se externează cu următoarele recomandări :
- continuarea tratamentului medicamentos comform prescriptiei ;
- evitarea alimentelor reci,condimentate, grunjoase;
- evitarea frigului, umezelii; curentilor de aer rece; medii poluante;
- evitarea suprasolicitărilor fizice / psihice;
- se revine la control comform programării stabilite de către medic.

60
 CAZ lV
Culegerea datelor :
Pacienta D.S., în vârstă de 15 ani, cu domiciliul în orașul Baia Mare se internează la
Spitalul Județean de Urgență, secția O.R.L., pe data de 05.04.2021, cu diagnosticul de amigdalită
acută.
Antecedente heredocolaterale :
Mama pacientei neagă existența acestora în familia lor.
Antecedente personale patologice :
Din spusele mamei reiese că pacienta a avut boli caracteristice copilăriei, a fost vaccinată
cu vaccinuri specifice vârstei și neagă existența unor afecțiuni contagioase precum hepatită,
tuberculoză. Pacienta a mai fost spitalizată în trecut pentru pusee amigdaliene, de fiecare dată
recidivând; infecții cu streptococ ẞ-hemolitic de grupă A la nivelul căilor respiratorii superioare.
Mod de viață :

Pacienta provine dintr-o familie modestă, organizată, fără probleme socio-economice.

Locuiește cu părinții și cu fratele său într-un apartament confortabil cu trei camere. Părinții
acesteia sunt amândoi salariați la o societate comercială.

Pacienta, elevă în clasa a IV-a, are o înălține de 1,65 m , greutatea de 47 kg, rasa este albă
și este de religie ortodoxă. Nu este alergică la alergenii obișnuți din mediu și nici la medicamente,
aude și vede b

Istoricul bolii :
În urma discuțiilor purtate cu familia, cât și cu pacienta, am aflat că boala a debutat în
urmă cu două zile, cu febră ridicată, 39,80C, disfonie, agitație, inapetență și ganglion ușor măriți în
volum.
Pe lângă acestea s-a constatat: cefalee, diaforeză și o stare generală alterată.

Motivele internării :
temperatură ridicată 39,80C;
cefalee;
inapetență;
difalgie;
agitație;

61
 diaforeză;
disfonie;
ganglioni ușor măriți;
stare generală alterată.

AMIGDALITA LA COPII
Amigdalita acuta este o infectie a amigdalelor cauzata de unul sau mai multe tipuri de
bacterii sau virusuri. Amigdalita acuta este caracterizata de o instalare rapida sau graduala a
durerii in gat, asociata de obicei cu febra. Pacientul poate inceta sa inghita saliva, sa saliveze,
sa se planga de dureri in urechi la inghitire sau sa aiba o respiratie urat mirositoare. Suprafata
amigdalelor devine rosu-aprins, cu sau fara o depunere alb-cenusie (exudat). Ganglionii
gatului se pot umfla si poate apare febra.

62
 Amigdalita cronica

Amigdalita cronica: este o infectie persistenta a amigdalelor. Infectiile repetate pot cauza
formarea unor mici buzunare (cripte) in amigdale, care adapostesc bacteriile. In mod frecvent,
in aceste cripte sa gasesc pietricele urat mirositoare. Aceste pietre (amigdaliti ) pot contine
cantitati mari de sulf. Atunci cand sunt zdrobite, apare mirosul caracteristic de ou stricat care e
cauza respiratiei urat mirositoare. Ele dau senzatia pacientului ca are ceva care il tine in fundul
gatului.

63
Amigdalita se caracterizeaza prin inflamarea si colorarea vizibila in rosu-aprins a
amigdalelor copilului. La suprafata amigdalelor infectate se pot observa uneori pete albe.
Alte manifestari includ:
Dureri severe in gat
Deglutitie dificila sau dureroasa
Amigdale rosii, umflate, acoperite complet sau partial de puroi
Dureri de cap
Ganglioni mariti si durerosi langa maxilar si gat
Schimbare sau pierdere de voce
Respiratie urat mirositoare
Congestie nazala si nas infundat
Dureri abdominale
Febra si frisoane
Mici rani deschise, sangerande, pe amigdale
Crestere vizibila de bacterii pe amigdale

Atunci cand bacteriile si virusurile sunt inghitite de celulele albe din sange, se poate
dezvolta o infectie minora a amigdalelor. Aceasta infectie stimuleaza ulterior
sistemului imunitar sa produca anticorpi impotriva infectiilor viitoare.

Uneori, amigdalele nu fac fata infectiei bacteriene sau virale si se umfla, devenind
inflamate. Rezultatul e amigdalita. Amigdalita virala dureaza de obicei 4 pana la 10
zile; amigdalita bacteriana dureaza ceva mai mult. Daca simptomele include dureri
in gat, febra de peste 38.3 °C si ganglioni inflamati, infectia poate fi cauzata de
streptococi.

O serie de virusuri pot produce amigdalita, inclusiv virusul Epstein-Barr. Acesta e

acelasi virus care produce mononucleoza infectioasa. Anumite tulpini de bacterii pot
produce de asemenea amigdalita. Cea mai comuna vinovata este aceeasi bacterie care
produce durerile de gat streptococice. Ea este Streptococcus pyogenes, sau
streptococul de grup A beta-hemolitic. Contactul intim cu o persoana infectata este
factorul cel mai mare de risc pentru amigdalita. Virusurile si bacteriile tind sa
infloreasca acolo unde oamenii – si in special copii — sunt in contact apropiat pentru
cateva ore in fiecare zi, de pilda la scoala sau la gradinita.

64
 Desi amigdalita in sine nu e o boala serioasa, ea poate duce la
complicatii daca nu e tratata. Duceti copilul la doctor daca sunt indeplinite unul sau
mai multe criterii:
Are simptome de amigdalita care dureaza mai mult de 48 ore
Febra mare 
Gat dureros, care se inrautateste
Scopul tratamentului ambulator al amigdalitei virale este de a ameliora
simptomele in timp ce organismul lupta cu infectia. Acesta include masuri pentru
usurarea disconfortului durerii de gat si simptomelor de raceala, de pilda rinita,
congestia nazala, stranuturi si tuse.

LAUDATI COPILUL

Copiii simt nevoia sa auda de la adulti ca au facut tot ce au putut in situatia respectiva – indiferent
cum au reactionat. E important pentru copil sa stie ca nu e judecat pentru felul cum s-a purtat intr-
o situatie stresanta. Metoda recompensei este folositoare, copilul putand castiga stelute sau alte
obiecte. Copiii care trebuie sa ia medicamentele rele la gust sau injectii se pot uita cu mandrie la
colectia de stelute sau abtibilduri puse pe un calendar, mai ales daca un anumit numar de obiecte
reprezinta o recompensa deosebita.

Nursa stabileste o relatie de sprijin cu copilul dupa interventie. Relatia intre copil si nursa intr-un
moment de relaxare il ajuta sa perceapa nursa nu numai ca pe o persoana legata de momentele de
stres, ci si ca una cu care poate impartasi experiente placute.
JOCUL IN TIMPUL INTERVENTIEI

Jocul este o parte integranta din relatia cu copiii. Multe institutii au zone de joaca si programe
elaborate si bine organizate, sub conducerea unor specialisti. Altele au posibilitati limitate.
Indiferent de posibilitatile institutiei, nursele trebuie sa includa in planul de ingrijire activitati de
joaca. Jocul poate fi folosit pentru instruire, pentru exprimarea sentimentelor sau cu un scop
terapeutic. Prin urmare, este cuprins in pregatirea copilului pentru cooperare in timpul
interventiei. Sedintele de joaca dupa interventie pot fi organizate sau generale.
SUGESTII

Joaca poate fi spontana, chiar langa pat, si nu necesita resurse sau timp mult. Nursa poate avea la
indemana papusi mici sau o sticla cu baloane.

65
66
 INTERVENTII
INTERVENTII DELEGATE
NEVOIA DIAGN EVALUA
INVESTIGATII TRATAMENT
FUNDAM OSTIC OBIECTIVE RE
ENTALA. DE
INTERVENT
MANIFES NURSIN
II PROPRII
TARI DE G
DEPEND
ENTA.
Nevoia de Alterarea Pacienta să -măsor TA, -Antitusive Pulsul= 86
a avea o funcţiei prezinte o puls, BCF; -Penicilina G b/min
buna circulator circulaţie -recomand administrez la Ora15:TA=
circulaltie ii adecvată, in pacientei să nu indicaţia 150/90mm
limite consume cafea; medicului, Hg
fiziologice. -recomand să medicaţia Ora18:TA=
consune prescrisă: 140/90mm
alimente Hg
bogate in Ora21:TA=
proteine şi 140/80
vitamine mmHg
(fructe şi Pulsul= 86
legume); b/min.
-recomand să BCF=136
reducă sarea şi b/min.
grăsimile
din Starea
alimentaţie; pacientei s-
-aerisesc a menţinut
salonul; aceeaşi 30
-repaus la pat min.,după
in DL stg. care in
urma
administrări

67
 i
tratamentul
ui s-a
imbunătăţit.

Alterarea Pacienta să Liniştesc -administrez la Algocamin-f.II;

confortul prezinte o pacienta şi ii indicaţia -ser
ui din diminuare a explic că medicului: glucozat 5 % In urma
Nevoia de cuza cefaleei şi a aceste 1000 ml. administrări
a se misca durerii durerii simptome sunt i
si a avea o temporare şi medicaţiei,
buna pot fi cefaleea şi
postura combătute; durerea s-
-ii recomand să au diminuat
se odihnească, in intesitate.
să evite
activităţile care
o obosesc;
-ii asigur o
atmosferă de
linişte in salon;
-aerisesc
salonul;
-aplic
comprese reci

68
 Acumula Diminuarea cântăresc administrez la -Furosemid-f.I; In urma
Nevoia de re edemelor. pacienta; indicaţia -ser glucozat intervenţiilo
a fi ingrijit excesivă Să inţeleagă -recomand să medicului 5%-1500 ml. r realizate
si a avea de necesitatea consume s-a observat
tegumente lichide in respectării alimente o diminuare
curate ţesuturi regimului. bogate in minimă a
din cauza proteine şi edemelor
afectiunii vitamine faciale.
. (fructe şi
legume), fără
grăsimi;
-regim desodat,
ii explic ca
sarea
favorizează
acumularea de
lichide in
ţesuturi;
-realizez
bilanţul ingesta
excreta;
-sfătuiesc
pacienta sa
poarte
imbrăcăminte
şi incăltăminte
lejeră;
-să se
odihnească
indecubit

69
 lateral stg. -
explic
necesitatea
respectării
regimului;

Alimenta Pacienta să -ajut pacienta am redus aportul vitamine B1, După

ţie aibă o stare de in timpul de lichide şi B6, C –cate o intervenţiie
Nevoia de inadecvat bine, fără vărsăturilor, alimente; fiola/zi; realizate
a se ă greţuri şi susţinând-o; -am administrat -Tore pacienta
alimenta cantitativ vărsături. -ii recomand să la indicaţia can-f.I/zi; prezintă o
corespunz şi Pacienta să fie evite mişcările medicului -gluc diminuare a
ator calitativ echilibrată bruşte; medicatia oză 5%-1500 stării de
hidrolectrolitic. -o invăţ să ml. greaţă şi nu
respire -după incetarea mai vomita.
profund, vărsăturilor
aerisesc administrez
salonul; lichide reci in
-ii ofer un cantităţi mici;
pahar cu apa;

Alterarea Pacienta să -am facut Urocultura -Furosemid-f,I;

Nevoia de eliminări prezinte bilanţul ingesta -glucoză 5 %- Proteinuria
a elimina lor eliminare excreta, pentru 1500 ml. = absentă.
urinare urinară in a calcula
din punct limite aportul de
de fiziologice. lichide necesar

70
vedere -am cântărit
cantitativ pacienta;
-am sfătuit
pacienta să
respecte
regimul
alimentar
hiposodat;
-să consume
alimente
bogate in
proteine şi
vitamine;
-am colectat
urina
inrecipient
pentru
examene de
laborator;
-pentru a
stimula
eliminarea de
urină am dat
drumul la apa
de la robinet şi
am pus bazinet
cald sub
pacientă,

Aparat digestiv: abdomen nedureros la palpare, ficat și splină

în limite normale, tranzit intestinal prezent, apetit diminuat;
Aparat excretor: loje normale libere, micțiuni cantitativ
normale;

71
 Sistemul nervos: orientat temporo-spațial.

CONCLUZII V
Amigdalita acuta este o afecţiune care poate apărea în timpul vieţii adultului dar mai ales
la persoanele care sunt supuse factorilor favorizanţi şi predispozanţi ai bolii adica copii.
Streptococul  hemolitic este cauza cea mai frecventa a etiologiei infectioase care
produce amigdalita acuta.
Amigdalitele se pot clasifica si din punct de vedere neinfectios dar intr-un procent foarte
mic.
In tabloul clinic al amigdalitei acute avem in principal durere reprezentata mai ales de
disfagie cu inflamarea amigdalelor care duce la inapetenta cu ajutorul febrei ridicate care la randul
ei este cauzata de procesul infectios. Pe langa aceste manifestari mai pot aparea ganglioni locali

72
mariti si faringe hipersensibil la palpare. In final toate duc la o stare generala alterata ceea ce-l
aduce pe pacient in cadrul sectiei clinice de ORL.
Examenul clinic este necesar pentru diagnostic dar şi examenele de laborator sunt
decisive.
Tratamentul se împarte în mai multe etape şi anume tratamente profilactice şi igieno-
dietetice după care tratament medicamentos cu antialgice, antipiretice, antibiotice şi
antiinflamatoare nesteroidiene iar în urma externării pacientul este îndrumat către medical de
familie care va avea in vedere profilatia amigdalitelor acute, prin repetarea unor analize ASLO.
Evoluţia bolii este lentă dar benignă. Complicatiile sunt foarte rare Prognosticul este în
general favorabil. Evoluţia cazurilor prezentate a fost favorabilă la fel şi prognosticul lor,
pacienţii având în general aceeaşi durată de spitalizare şi de ameliorare a simptomelor.
Educarea pacientului este importantă pentru a nu exista complicaţii ale bolii şi aici
putem explica pacientului să urmeze regimul alimentar recomandat de medic la externare,
continuarea tratamentului medicamentos comform prescriptiei si evitarea alimentelor reci,
condimentate, grunjoase, evitarea frigului, umezelii; curentilor de aer rece; medii poluante;
Igiena riguroasa a cavitatii bucale si spalatul pe maini dupa anumite activitati si inainte
de mese este importanta pentru educarea copiilor dar si constientizarea acestora de catre adulti.
Astfel promovarea unui stil de viaţă sănătos de catre asistenta medicala are efecte benefice şi în
rândul pacienţilor care suferă de afecţiuni ca amigdalita acuta, sau care sunt predispuşi, pentru a
opri transmiterea infectiei sau de a micsora efectele contagioase ale amigdalitei acute.

BIBLIOGRAFIE
Corneliu, Borundel, „Medicina internă pentru cadre medicale”, Editura
BIC ALL, 2006;
Florica, Ibea, “Anatomia omului”, Editura Corint;
Lucreția, Clocotici, “Profesia de asistentă medicală”, Editura Info-
Team 1995;
Lucreția, Titirică, “Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților
de asistenții medicali”, Editura Viața Medicală
Românească, 2000;
Radu, Câmpeanu, “Anatomia și fiziologia omului”, Editura Didactică

73
 și Pedagogică, București, 1983;
Trevor, Weston, “Atlas de Anatomie”, Editura Vox;
Virginia, Henderson, “Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului”,
1991, Copenhaga – Danemarca.

74