Școala Postliceală F.E.G.

Îngtijirea bolnavului cu laringită acută

Lucrare de diplomă

Îndrumător:

Absolvent:

1
 Cuprins

I. Argument.....................................................................................................4

II. Ingrijirea bolnavului cu laringită acută.......................................................5

Obiectiv 1:...................................................................................................5

Notiuni generale de anatomie si fiziologie a laringelui...............................5

Anatomie..................................................................................................5

Conformaţia exterioară...............................................................................4

Conformaţia interioară.................................................................................5

Structura laringelui......................................................................................6

Vascularizația și inervația............................................................................7

Fiziologie..................................................................................................8

Obiectiv 2:.................................................................................................10

Laringita acută...........................................................................................10

a. Definitie.............................................................................................10

b. Clasificare...........................................................................................11

c. Etiologie.............................................................................................12

d. Simtomatologie..................................................................................13

e. Diagnostic...........................................................................................14

f. Evolutie si prognostic.........................................................................16

g. Tratament...........................................................................................17

h. Complicatii.........................................................................................18

Obiectiv 3...................................................................................................19

2
 Rolului asistentei medicale în îngrijirea specifică.....................................19

Obiectiv 4:.................................................................................................22

Acordarea îngrijirilor specifice pacienților cu laringită acută...................22

Obiectiv 5...................................................................................................29

Procesul de ingrijire al unui pacient cu laringită acută..............................29

Obiectiv 6: Educatia pentru sanatate la un pacient cu laringită acută.......47

III. Bibliografie.............................................................................................48

I. Argument

3
 ,,Rolul esențial al asistentului medical constă în a ajuta persoanele
bolnave, sănătoase și să câștige sănătatea sau să-l ajute până ăn ultimele sale clipe,
prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut voință,
putere și conoștințele necesare să îndeplinească aceste funcții, astfel încât acesta
să-și recapete independența cât mai repede posibil.

Asistentul medical ajută bolnavul să respecte prescripțiile terapeutice ale

medicului. El este conșiința celui lipsit de conțtiință, dorința de a trăi pentru cel ce
a gândit la suicid, membru pentru cel căruia i-a fost amputat, ochi pentru ce ce a
orbit de curând, mijloc de locmoție pentru copilul mic, încrederea pentru tânăra
mamă, vocea celor slabi pentru a se putea exprima.”

Virginia Henderson

4
 II. Ingrijirea bolnavului cu laringită acută
Obiectiv 1:

Notiuni generale de anatomie si fiziologie a laringelui

Anatomie
Laringele este un organ tubular care face parte din căile respiratorii. El este
în acelaşi timp şi organul principal principal al fonaţiei.
Situaţie. Laringele este situat în regiunea antero-mediană a gâtului. El
răspunde ultimelor patru vertebre cervicale. Este situat sub osul hioid cu care este
solidar şi deasupra traheei cu care se continuă. Laringele este aşezat înaintea
porţiunii laringiene a faringelui, în care proemină, şi înapoia lobilor glandei tiroide
şi a muşchilor subhioidieni, formaţiuni care-1 acoperă parţial.
Mijloace de fixare. Laringele este fixat prin continuitatea lui cu faringele şi
traheea, respectiv prin unirea lui cu osul hioid, dar aşa cum s-a văzut, aceste
legături permit laringelui mişcări destul de ample.
Dimensiuni. Dimensiunile sunt variabile. La noul-născut laringele este mic;
creşte în ritm rapid până la vârsta de 3-4 ani, apoi lent până la pubertate şi din nou
în ritm rapid, până la vârsta de 20-25 de ani, pentru ambele sexe. Este însă
caracteristică creşterea puternică a înălţimii şi a diametrului sagital al laringelui la
bărbat; creşterea diametrului sagital determină apariţia proeminenţei laringiene şi
alungirea antero-posterioară a glotei.
Conformaţia exterioară

Laringele este rotunjit şi scurt la noul născut. La adult are forma de piramidă
triunghiulară trunchiată, cu baza mare orientată în sus, iar cu baza mică în jos.
Laringelui i se descriu: baza mare, baza mica sau vârful, două feţe lâterale, o
faţă posterioară, o margine anterioară şi două margini posterioare.

5
 Baza este orientată în sus şi priveşte în endofaringe; prezintă un orificiu
mare, adi tuşul laringelui (Aditus Ictryngis) prin care faringele comunică cu
cavitatea laringelui. Aerul respirat trece prin acest orificiu: în inspiraţie din faringe
în laringe, iar în expiraţie invers, din laringe spre faringe. Aditustil laringelui este
un oval cu axul mare orientat antero-posterior, care măsoară 3-3,5 cm.
Baza mică sau vârful laringelui este formată de marginea inferioară a
cartilajului cricoid şi se continuă cu traheea. Feţele antero-laterale ale laringelui
sunt alcătuite, de sus înjos, de: membrana tirohioidiană, lamele (dreaptă şi stângă)
ale cartilajului tiroid, ligamentul cricotiroidian, arcul cartilajului cricoid şi
ligamentul cricotraheal.
Raporturile imediate ale feţelor antero-laterale se realizează cu lobii glandei
tiroide şi cu muşchii subhioidieni spre suprafaţă se mai întâlnesc: fascia cervicală,
platisma şi pielea.
Conformaţia interioară

Cavitatea laringelui nu seamănă cu aspectul exterior (de piramidă

triunghiulară trunchiată) al organului. Cavitatea ai cărei pereţi sunt căptuşiţi de
tunica mucoasă poate fi comparată cu două pâlnii care se privesc prin vârfurile lor.
Se formează astfel, trei etaje. Etajul vârfurilor este mai îngust datorită prezenţei
plicelor vestibulare şi a plicelor vocale, care proemină în cavitatea laringelui.
Pâlniile se lărgesc în sus, spre aditusul laringelui. şi în jos spre trahee. Etajul
central, îngustat, limitat în sus de plicele vestibulare şi în jos de plicele vocale, este
cavitatea intermediară a laringelui.
Pâlnia superioară, dintre aditusullaringelui şi plicele vestibulare, este
vestibulul laringelui, iar pâlnia inferioară, dintre plicele vocale şi trahee, este
cavitatea infraglotică.

6
 Cavitatea intermediară a laringelui este limitată între plicele vestibulare, în
sus, şi plicele vocale, în jos. Din cauza raportului său cu glota, acest etaj mai este
numit şi etajul glotic. Aicr se află o serie de formaţiuni anatomice cu rol în
respiraţie şi fanatie,
G1ota, este partea laringelui la nivelul căreia se produce vocea; este de
asemenea cel mai important dispozitiv de închidere a căilor respiratorii inferioare.
Este constituită din cele două plice vocale, împreună cu structurile laringiene
parietale la nivelul cărora aceste plice se fixează.
Plicele vocale sau coardele vocale, una dreaptă şi alta stângă, sunt cele mai
importante elemente ale cavităţii intermediare. Ele sunt întinse antero-posterior,
între unghiul intrând al cartilajului tiroid (anterior) şi procesul vocal al cartilajului
aritenoid (posterior). Coardele vocale sunt constituite dintr-un ligament vocal şi un
muşchi vocal, formaţiuni învelite de o tunică mucoasă mai albicioasă, contrastând
astfel . cu mucoasa de culoare roză din jur.
Structura laringelui

In structura laringelui se întâlnesc: scheletul cartilaginos; aparatul de unire a

cartilajelor (articulatiile aparatul ligamentar şi membrana fibroelastică), muşchii;
tunica mucoasă şi submucoasă; vasele şi nervii.
Scheletul cartilaginos
Este alcătuit din unsprezece piese: trei sunt cartilaje neperechi (tiroidul,
cartilajul epiglotic şi cricoidul), iar opt cartilaje sunt perechi (aritenoidele,
corniculatele, cu neiformele şi sesamoidele).

Fig.1. Cartilajul tiroid văzut posterior.

7
 1. Cornul superior. - 2. Marginea superioară. -3,
Scobitura tiroidiană superioară. - 4. Marginea
posterioară. - 5. Marginea inferioară. - 6. Cornul
inferior

Dintre acestea tiroidul, cricoidul şi cea mai

mare parte a aritenoizilor sunt cartilaje hialine care încep să se osifice în jurul
vârstei de 25 de ani. Corniculatele sunt cartilaje fibroase şi nu se osifică deloc.
Cartilajele laringelui sunt unite prin trei categorii de formaţiuni. Este vorba
de două articulaţii perechi, de aparatul ligameniar şi de membrana fibroelastică.
Articulaţiile cartilajelor laringelui sunt articulaţii sinoviale: articulaţiile
cricotiroidiene şi articulaţiile cricoaritenoidiene.
Tunica mucoasă şi submucoasa
Laringele este căptuşit de o tunică mucoasă (Tunica mucosa) care se
continuă în jos cu mucoasa traheei, iar în sus trece prin aditusul laringelui spre a se
continua cu mucoasa faringelui şi a limbii. La locul unde se continuă cu mucoasa
faringelui şi a limbii, ea determină plicele gloso-epiglotice descrise anterior.
Tunica mucoasă este de culoare roză, însă poate lua în unele locuri o nuanţă
gălbuie sau chiar albicioasă, aşa cum se întâmpla pe rilarginea medială a plicelor
vocale. Este formata din corion şi epiteliu. Corionul, alcătuit din ţesut conjunctiv,
este bogat în fibre elastice. Epiteliul este cilindric ciliat stratificat, în cea mai mare
parte.
Tunica mucoasă conţine numeroase glande care secretă mucusul necesar
lubrifierii endolaringelui. Glandele sunt izolate, dar se descriu trei zone unde ele se
grupează şi sunt mai abundente: pe faţa posterioară a epiglotei, în plicele

8
aritenoepiglotice şi în plicele vocale. în corion există un bogat ţesut limfoid ce
formează foliculii limfatici. Foliculii sunt aglomeraţi mai ales la nivelul epiglotei şi
a veniri- culilor laringieni.
Submucoasa nu este demarcată de tunica mucoasă; conţine ţesut conjunctiv
lax puţin abundent, cu excepţia, feţei laterale a plicelor aritenoepiglotice şi a
vestibulului laringian. Aici se poate produce în anumite cazuri infiltraţia seroasă a
submucoasei, ducând la edemul glotic, cu fenomene de dispnee.sau chiar asfixie.
Vascularizația și inervația
Artera carotidă externă prin ramurile ei asigură aportul sanguin, iar
drenajul venos este realizat de vena jugulară internă. Drenajul limfatic este
asigurat de nodurile limfatice ale lanțului jugular – grupurile jugular
superior,mijlociu și inferior.
Motricitatea musculaturii faringelui se află sub controlul nervilor
cranieni glosofaringian(IX) și vag(X). Inervația senzitivă este asigurată de
trigemen pentru nazofaringe, de glosofaringian pentru orofaringe și de vag pentru
hipofaringe.
Fiziologie

Funcțiile principale ale faringelui sunt: deglutiția, funcția senzorială,

funcția imunologică, funcția respiratorie și funcția fonatorie.
Deglutiția este un act reflex, declanșat de bolul alimentar ajuns la
nivelul bazei limbii și care se desfășoară în mai multe etape:
-închiderea comunicării cu nazofaringele prin ridicarea vălului moale;
-laringele este deplasat antero-superior sub baza limbii, iar epiglota acoperă
coroana laringiană;
-adducția corzilor vocale;
-in acest mod bolul alimentar trece prin sinusurile piriforme;

9
 -sfincterul esofagian superior se relaxează iar muschii constrictori
propulsează bolul în esofag.
Funcţia respiratorie.
În timpul inspirului glota se deschide prin îndepǎrtarea corzilor vocale.
Închiderea şi deschiderea glotei este un act reflex dependent de schimbul gazos şi
echilibrul acido-bazic.
Funcţia de protecţie a cǎilor aeriene inferioare: În timpul deglutiţiei baza
limbii, peretele posterior al faringelui, vǎlul palatin, pilierii anteriori şi posterioari
sub controlul gloso faringianului, asigurǎ propulsia bolului alimentar oprirea
respiraţiei, contractarea repliurilor ari-epiglotice, a benzilor vestibulare, închiderea
glotei şi acoperirea corzilor vocale de cǎtre epiglotǎ.
Contractarea simultanǎ a muşchilor suprahiodieni cu tragerea laringelui în
sus şi înainte asigurǎ dirijarea bolului alimentar spre esofag şi feresc perfect
traheea şi arborele de pǎtrunderea alimentelor. Dacǎ totuşi pǎtrund particule
alimentare în laringe şi trahee se declanşeazǎ reflexul de tuse. Inspiraţia profundǎ
cu deschiderea glotei, apoi închiderea acesteia cu creşterea presiunii intra-toracice,
deschiderea rapidǎ a glotei cu o expiraţie explosivǎ care eliminǎ corpul strǎin.
Funcţia senzorială, perceperea gustului se realizează atât la nivelul papilelor
linguale gustative cât şi prin receptori de la nivelul orofaringelui.
Funcţia imunologică este asigurată de ţesutul limfoepitelial grupat în
aşanumitul inel al lui Waldeyer şi care cuprinde: tonsila faringiană, tonsilele
palatine, tonsila tubară, tonsila linguală de la baza limbii. Funcţiile de
supraveghere imunologică specifice tonsilelor sunt următoarele:
-tonsilele produc limfocite;
-la nivelul lor se realizează expunerea limfocitelor de tip B şi T la antigenii
uzuali şi în acest mod se asigură producţia de limfocite mesager şi
limfocite cu memorie;
10
 -plasmocitele de la nivel tonsilar secretă toate tipurile de imunoglobuline;
-limfocitele imunoactive de la nivel tonsilar pătrund în torentul sangu
in şi limfatic.
Funcţia fonatorie.
Cavitatea bucală, faringele şi limba sunt importante în vocea articulată
şi în realizarea timbrului specific al vocii prin modularea sunetului fundamental
emis la nivelul corzilor vocale.
Functia reflexă
Laringele este receptorul unor reflexe vagovagale. Iritarea mecanicǎ a feţei
interne a laringelui poate declanşa aritmie, bradicardie, stop cardiac. Reflexul vagal
poate fi blocat prin atropinǎ,el este foarte puternic la fumǎtori.

11
 Obiectiv 2:

Laringita acută

a. Definitie

Laringita acută este consecinţa inflamaţiei acute a mucoasei şi submucoasei

laringelui. Inflamaţia este cel mai frecvent produsă de infecţie, în special infecţie
virală. În formele de laringită cu edem important al mucoasei şi submucoasei, se
asociază detresa sau insuficienţa respiratorie.
b. Clasificare
Laringita poate fi de mai multe tipuri:
 Laringita acuta simpla este de tip cataral (raguseala, tuse iritativa,
usor latratoare, fara dispnee), se insoteste de o congestie difuza a
coroanei laringiene, precum si a corzilor vocale cu stare generala
neafectata.
 Laringitele acute sufocante sunt insa intens dispneizante, au o evolutie
dramatica, constituie urgente O.R.L. si necesita interventii terapeutice
rapide.
 Laringita striduloasa se caracterizeaza printr-o inflamatie intensa
insotita de edem la coroana laringiana si in hipofaringe.

Spasmul laringian (glotic) este determinat de inflamatia accentuata si

determina dispnee intensa. Criza apare brusc, in plina noapte, cu sufocare,
respiratie sacadata, zgomotoasa, siflanta, voce ragusita, stinsa, tuse latratoare si
tiraj suprasternal. Criza poate ceda spontan in 20-30 minute, dar se poate repeta.

Laringita supraglotica se caracterizeaza prin congestie, inflamatie si edem,

localizate pe epiglota care se tumefiaza, determinand obstructie. Debutul se
manifesta in contextul unei viroze respiratorii. Dispneea - simptom dominant - se

12
instaleaza progresiv si relativ rapid si este acompaniata de tiraj suprasternal si
cornaj. Copilul este agitat, anxios, cu voce voalata (infundata), examinarea
indirecta a laringelui se face cu dificultate, laringofibroscopia arata o epiglota
ingrosata, tumefiata, albicioasa, cu un edem alb, moale, difuz.

Laringita acuta subglotica a copilului are de asemenea etiologie virala.

Edemul inflamator viral se localizeaza insa sub corzile vocale (subglotic)
determinand obstructia lumenului traheal.

c. Etiologie

Etiologia variazǎ în funcţie de formele antomo-chimice ale laringitelor

acute. O clasificare a factorilor etiologiei cuprinde:
1. Factorii favorizanţi.
2. Factorii predispozanţi.
3. Cauze determinante.
În faringita cataralǎ acutǎ: Este o inflamaţie banalǎ a mucoasei laringelui.
Factorii favorizanţi sunt: frigul, umeazeala, expunerea la curenţii de aer
rece,factorii nocivi de microclimat din locuinţe; aerul aupra încǎlzit şi uscat,
vaporii sau gazele iritante, pulberile.
Laringita acutǎ subgloticǎ la copii:
Este o inflamaţie a mucoasei laringiene al cǎrei simptom principal este
dispneea. Factori favorizanţi:sezonul rece, rinofaringitele acute,alimentaţia
artificial, carenţe vitaminice.
Factorii predispozanţi: oboseala, rezistenţa scǎzutǎ a organismului.
Cauzele determinante: flora saprofitǎ a cǎilor respiratorii superioare,
streptococul nehemolitic, pneumococul.
Laringita edematoasǎ a adultului este caracterizatǎ prin edem al submucoasei
laringiene. Este o formǎ dispneizantǎ. Factori favorizanţi: starea generalǎ alteratǎ:
13
diabet, avitaminoze; boli infecţioase: gripa, scarlatina, erezipal;boli locale:
rinosinuzita, rinofaringita; umezeala, frigul;tulburǎri endocrine, metabolice.
Factori predispozanţi: surmenajul, efortul, TBC, leziuni traumatice.Cauze
determinante: streptococul şi stafilococul;pneumococul.
d. Simtomatologie

Tabloul clinic al laringitei acute este realizat de îmbinarea simptomelor de

infecţie generalǎ cu simptome de afectare laringianǎ. Aceasta diferǎ în funcţie de
forma clinicǎ de laringita acutǎ având unele caractere particulare la copil şi adult.
Tabloul clinic al laringitei catarale variazǎ în funcţie cu vârsta şi cu leziunile
anatomopatologice, fiind în general mai accentuat la sugar şi copilul mic.Debutul
bolii este de obicei brusc în plinǎ stare de sǎnǎtate (pânǎ sǎ fi prezentat vreun
semnpremonitoriu, sau fiind de 2-3 zile subfebril şi cu nasul obstruat) copilul sau
adultul se scoalǎ de dimineaţǎ rǎguşit sau în cazul sugarului se trezeşte noaptea
sufocat. La aceste simptome se adaugǎ o tuse iritativǎ precum şi senzaţia de
uscaciune şi de corp strǎin în fundul gâtului. Laringoscopia indirectǎ şi directǎ
pune în evidenţǎ o congestie difuzǎ a mucoasei cu corzile vocale, turgescenţe
acoperite de secreţie mucopurulentǎ.
Tabloul clinic al laringitei edemantoasǎ tubglotice.Este caracteristic, boala
debutând de cele mai multe ori brusc, de obicei în timpul nopţii cu dispnee
inspiratorie accentuatǎ însoţitǎ de tiraj şi cornaj şi cu stare de agitaţie şi cianozǎ.
Alteori se instaleazǎ treptat la un copil care cu câteva zile înainte prezentase
fenomen de rinoadenoiditǎ acutǎ. Accesele de dispnee la început paraxistie pot
deveni subintrante, starea copilului continuând sǎ se agraveze.
Febra poate fi moderatǎ sau foarte ridicatǎ – dupǎ natura agentului patogen
în cauzǎ. În formele grave de laringitǎ viroticǎ copilul poate avea 40-41°C, la care

14
se asociazǎ o stare generalǎ profund alteratǎ cu facies toxic, agitaţie extremǎ,
deshidratare şi uneori epistaxuri repetate.
În laringita edemantoasǎ simptomele se descriu: starea generalǎ alteratǎ,
febrǎ ridicatǎ, însoţitǎ de frisoane care apar brusc sau progresiv. Vocea este puţin
alteratǎ, dacǎ articulaţiile crico-aritenoidiene sunt indemne sau dacǎ spaţiul
suprafeţei nu este îngust. Se constatǎ rǎguşealǎ sau chiar afonie completǎ atunci
când edemul este accentuat.
Se adaugǎ senzaţia de tensiune la nivelul laringelui şi la baza gâtului.
Durerile sunt accentuate şi continue.Tusea uscatǎ spasmaticǎ exacerbeazǎ jenǎ
dureroasǎ. Bolnavul este anxios agitat, are sete de aer.
e. Diagnostic

1. Examenul de laborator
a) Examenul microbiologic şi immunologic prin prezenţa unei secreţii
nazale, a unui exudat faringian sau laringo-traheo-bronşic impune examenul
bacteriologic. Examenul virusologic al secreţiei laringo-traheo-bronşic va fi trimis
la laboratoare specializate. Necesare sunt şi examenele serologice (reacţiile Bordet-
Waserman, ASLO şi reacţiile de neutralizare faţǎ de diferiţii virusuri),
intradermoreacţiile (la tuberculina sau la diverşi alergeni r. Shick) şi cercetarea
diferitelor deficienţe imunitare prin examenul histoimunologic, precum şi
dozarea de imuniglobuline.
b) Examenele hematologice sunt de extremǎ importanţǎ şi uneori de urgenţǎ;
leucograma pentru depistarea şi controlul unui focar supurativ profund,
hemograma, determinarea numǎrului de trombocite, timpul de coagulare şi
sângerare, VSH.Examenul biochimic al sângelui utile în unele cazuri sunt
glicemia – pentru depistarea unui diabet decompensat, calcemia, fosfataza
alcalinǎ, colesterolomia, probele hepatice, electroforeza.

15
 c) Examenul radiologic: - radioscopii, radiografii, arteriografia,
limfografia, radioscopia pulmonarǎ. Se pot practica în diferite incidente, simple sau
cu substanţǎ de contrast.
d) Examenul histopatologic
Dacǎ existǎ leziuni infiltrative vegetante a cǎror origine nu poate fi precizatǎ
chimic trebuie practicatǎ biopsia regiunii respective cu o pensǎ adecvatǎ
dupǎ o prealabilǎ anestezie cu soluţie de xalinǎ 1-2. În cazul în care caracterul
hemoragic al ţesutului infiltrativ nu permite biopsierea lui, examenul
histopatologic se va efectua prin producerea biopuncţiei.
2. Examenul functional
Prin examenul funcţional se va face o analizǎ finǎ a vocii cântate şi a
vorbiriicontrolând urmǎtorii factori: mişcarea respiratorie, mişcarea corzii
vocale prin laringostroboscopie. Stroboscoapele permit sincronizǎri sau
diferenţieri de fazǎ mişcǎrile corzilor vocale ale cǎror vibraţie sunt recepţionate de
un microfon pus în legǎturǎ cu stroboscopul.
Laringoscopia
Acest examen se poate efectua fie cu ajutorul oglinzii laringiene
(laringoscopia indirectǎ) fie cu ajutorul unui tub rectiliniu care deprimǎ puternic
baza limbii şi face posibilǎ inspecţia directǎ a laringelui (laringoscopia directǎ).
Laringoscopia indirect, examenul cu oglinda laringoscopicǎ este investigaţia
cea mai simplǎ şi mai uşor suportatǎ de cǎtre bolnavi. La aceasta sunt necesare: un
reflector frontal; sursǎ luminoasǎ; oglinda laringoscopicǎ; un vas cu apǎ caldǎ;
comprese sterile.
Bolnavul în poziţie şezând cu corpul uşor aplecat înainte şi cu capul în
uşoarǎ extensie. Se cere bolnavului sǎ deschidǎ larg gura şi sǎ scoatǎ limba al cǎrei
vârf învelit cu o compresǎ se va trage uşor de cǎtre examinator cu mâna stângǎ. În

16
felul acesta se mǎreşte vizibilitatea asupra laringelui. În mâna dreaptǎ
examinatorul ţine oglinda laringoscopicǎ pe care o introduce în orofaringe.
Dacǎ pacientul respirǎ liniştit şi nu îşi contractǎ muşchii laringelui în oglindǎ
va apǎrea imaginea rǎsturnatǎ a coroanei laringiene cu toate elementele ei:
epiglota, aritenoizi.
f. Evolutie si prognostic

Evoluţia laringitei acute diferǎ de la o formǎ clinicǎ la alta. Astfel evoluţia

laringitei catarale este de obicei benignǎ fenomenele funcţionale şi fizice
retrocedând în 4-5 zile. Chiar dacǎ procesul cataral se poate extinde şi la arborele
traheobronşic, dând o traheobronşitǎ descendentǎ, prognosticul rǎmâne favorabil,
acestǎ uşoarǎ complicaţie vindecându-se dupǎ câteva zile. Mai neplǎcutǎ este însǎ
cronicizarea laringitei determinatǎ de persistenţa factorilor etologici favorizanţi.
Evoluţia laringitei acute edematoase este variabilǎ în raport cu precocitatea
diagnosticului şi a tratamentului, cu virulenţa agentului patogen şi cu puterea de
rezistenţǎ a organismului individului. Ea poate varia de la 5 la 7 zile terminându-se
prin vindecare în cazurile precoce şi corect tratate, sau se poate prelungi sǎptǎmâni
sau chiar luni de zile dacǎ masivitatea infecţiei, tratamentul insuficient şi lipsa de
apǎrare a organismului au permis extinderea procesului edematos la întregul arbore
traheobronşic şi instalarea unor complicaţii grave ca bronhopneumonia.
Prognosticul este rezervat în laringita acutǎ, el este variabil în funcţie de:
 forma clinicǎ;
 stadiul de dezvoltare;
 starea anterioarǎ a organismului;
 complicaţiile ce apar în timpul evoluţiei;
 vârsta bolnavului – prognosticul cel mai grav este la copii sub 2 ani de
asemenea în cazurile

17
  cu fenomene toxice, generale (gripa) şi în cele în care intervine suprainfecţia
sau stafilococul patogen.
Prognosticul grav se întâlneşte şi în stadii înaintate de faringitǎ destructivǎ
când se instaleazǎ o perturbare gravǎ a funcţiilor centrilor nervoşi ca urmare a
bipoxiei. Exitusul survine în primul acces dispneic care este egal moarte precoce
reflexǎ cât şi tardiv prin expulzarea posibilitǎţilor reacţionale dupǎ câteva ore de
luptǎ intensǎ sau sincopǎ.
g. Tratament

Tratamentul medicamentuos se bazeaza în principal tratamentul pe

urmatoarea grilă:
 Ampicilina 150 ml la 8 ore
 Aerosoli :
 la 6 ore{Adrenalina0.5 ml + Ser fiziologic 2 ml
 Sirop patlagina 2,5 ml la 12 ore
 Paracetamol 1 supozitor la 6 ore interrectal
 Ibuprofen(nurofen)2,5 ml la 12 ore
 Algocalmin ½ supozitor la nevoie
 Impachetari hipotermice
 Atmosfera umeda si calda
 Compresa calda in jurul gatalui
 Hemisuccinat 25 g (1 jum de fiola) la 6 ore
 Pauza vocala
Tratament profilactic
Pentru o mai buna recuperare se pot lua o serie de masuri de tratament si acasa,
cum ar fi:

18
 - repausul vocal: nu trebuie facut un repaus vocal total, dar o utilizare cat
mai putina a vocii ar fi foarte buna; trebuie sa se vorbeasca incet, dar nu soptit,
deoarece acest lucru poate irita laringele mult mai mult decat vorbitul incet; trebuie
evitat vorbitul la telefon sau cu voce tare
- trebuie incercat sa nu se faca curatarea gatului: acest lucru poate cauza mai
multe probleme si poate creste inflamatia de la nivelul laringelui; un eventual
tratament supresiv pentru tuse, poate fi de ajutor daca pacientul respectiv are o tuse
seaca, care nu produce mucus
- ar trebui ca pacientii sa se opreasca din fumat si de asemenea sa evite si
fumatul pasiv: fumul de tigara irita gatul si laringele si agraveaza inflamatia
- trebuie ca locuinta pacientului sa aiba un anumit grad de umiditate:care sa
permita scaderea cantitatii de mucus, evitandu-se astfel nasul infundat sau
scurgerea de secretii pe peretele posterior al faringelui
- sa existe o buna hidratare
- eliberarea nasului de secretii: acest lucru poate fi ajutat de mentinerea
umiditatii in camera, iar o infuzie salina ar putea fi de ajutor
h. Complicatii

Complicaţiile laringitei acute apar ca urmare a netratǎrii acestora la timp sau

tratamentul incorect dar şi a lipsei de apǎrare a organismului supus infecţiilor
repetate determinate de agenţi patogeni.
În laringita cataralǎ complicaţiile apar la boli cu o stare generalǎ alteratǎ sau dupǎ
boli infecţioase - febra tifoida, tifos exantematic. Ele sunt produse prin extinderea
inflamaţiilor în straturile submucoase unde determinǎ edeme, abcese, flegmon. De
obicei acestea sunt determinate de infecţiile streptocoase.
Complicaţiile laringitei edematoase acute sunt: bronhopneumonia, care este
frecvent semnalatǎ şi comportǎ un pronostic sever; laringotraheobronşita

19
membranoasǎ care deşi se întâlneşte rareori este însǎ foarte gravǎ, bolnavii care au
necesitat traheostomie prezentând uneori cicatrici stinozate.
Complicaţiile generale sunt urmarea extinderii procesului toxiinfecţiilor la
alte organe, se pot întâlni suprarenalite, miocardite ce determinǎ decompensǎri
cardiace sau edem pulmonari alteori toxiinfecţioase, hepatice şi renale, neorite,
paralizii.

20
 Obiectiv 3

Rolului asistentei medicale în îngrijirea specifică

Asistenta mediicala isi desfasoara activitatea in mod responsabil, conform
reglementarilor profesionale, preia pacientul nou internat si pe insotitorul acestuia
(in functie de situatie), verifica toaleta personala, tinuta de spital si il repartizeaza
in salon.
Informeaza pacientul si apartinatorul cu privire la structura sectiei si asupra
obligativitatii respectarii regulamentului de ordine interioara si acorda prim ajutor
in situatii de urgenta, cheama medicul.
De asemenea va identifica problemele de ingrijire ale pacientilor, stabileste
prioritatile, elaboreaza si implementeaza planul de ingrijire si evalueaza rezultatele
obtinute pe tot parcursul internarii, prezinta medicului de salon pacientul pentru
examinare si il informeaza asupra starii acestuia de la internare si pe tot parcursul
internarii. Va observa simptomele, starea pacientului, masoara febra, TA, pulsul,
diureza, drenajul, administreaza tratamentul si le inregistreaza zilnic in foaia de
observatie clinica, fara a-si depasii competentele profesionale si informeaza
medicul.
Pregateste bolnavul si ajuta medicul la efectuarea tehnicilor speciale de
investigatii si tratament. Individulal pregateste bolnavul prin tehnici specifice
pentru investigatii speciale, organizeaza transportul bolnavului si, la nevoie,
supravegheaza starea acestuia pe timpul transportului ( in incinta spitalului).
Recolteaza produse biologice pt.examene de laborator, conform prescriptiei
medicului si le transporta la laborator.
Asistentul medical raspunde de ingrijirea bolnavilor din salon si
supravegheaza efectuarea de catre infirmiera a toaletei bolnavului, schimbarii
lenjeriei de corp si de pat, crearii conditiilor pt.satisfacerea nevoilor fiziologice,

21
schimbarii pozitiei bolnavului. Observa apetitul pacientilor, supravegheaza si
asigura alimentarea pacientilor dependenti, supravegheaza distribuirea alimentelor
conform dietei consemnate in FO.
Administreaza personal medicatia, efectueaza tratamentele, testarile
biologice, etc. conform prescriptiei, asigura monitorizarea specifica a bolnavului
conform prescriptiei medicale. Pregateste echipamentul, instrumentarul si
materialul steril necesar interventiilor semnaleaza medicului orice modificari
depistate, pregateste materialele, instrumentarul, barbotoarele si dispozitivele in
vederea sterilizarii acestora.
Supravegheaza modul de desfasurare al vizitelor apartinatorilor, conform
regulamentului de ordine interioara. Efectueaza verbal si in scris
preluarea/predarea fiecarui pacient si a serviciului in cadrul raportului de tura, in
care mentioneaza toate problemele ivite pe perioada serviciului.
Utilizeaza si pastreaza in bune conditii echipamentul si instrumentarul din
dotare, supravegheaza colectarea materialelor si instrumentarului de unica folosinta
utilizat si se asigura de depozitarea acestora in vederea distrugerii. Poarta
echipament de protectie prevazut de regulamentul de ordine interioara, care va fi
schimbat ori de cite ori este nevoie, pentru .pastrarea igienei si a aspectului estetic
personal.
Se preocupa de actualizarea cunostintelor profesionale, prin srudiu
individual sau alte forme de educatie medicala continua si comform cerintelor
postului. Supravegheaza si coordoneaza activitatile desfasurate de personalul din
subordine.
Stabileste prioritatile privind ingrijirea si intocmeste planul de ingrijire
Efectueaza următoarele tehnici:
 Tratamente parenterale
 Punctii venoase
22
  Vitaminizari
 Recoltare probe de laborator
 Ingrijeste bolnavul cu canula traheo-bronsica
 Mobilizarea pacientului
 Masurarea functiilor vitale
 Pregatirea pacientului pt.explorari functionale
 Pregatirea pacientului pt.investigatii spacifice
 Prevenirea si combaterea escarelor
 Calmarea si tratarea durerii
 Urmareste si calculeaza bilantul hidric
In exercitarea responsabilităţilor pentru activitatea terapeutică are obligaţia
de a respecta conform competenţelor profesionale şi la indicaţia medicului
protocolul / procedura impusă de starea pacientului / urgenţă medicală. Efectuează
întreaga activitate terapeutică în condiţii de igienă, asepsie, dezinfecţie, sterilizare,
cu menţinerea măsurilor de prevenire, supraveghere şi control al infecţiilor
nosocomiale;
Participă la îngrijiri generale pentru toaletă, schimbarea poziţiei în pat,
dezbrăcarea şi îmbrăcarea, servirea la pat, schimbarea lenjeriei ori de cate ori este
nevoie. Monitorizează şi comunică medicului simptomele şi starea pacientului
post-administrare substanţă medicamentoasă;
Asistenta medicală participa la organizarea si realizarea activitatilor
psihoterapeutice de reducere a stresului si de depasire a momentelor/ situatiilor de
criza . Supravegheaza modul de desfasurare a vizitelor apartinatorilor, conform
regulamentului intern și efectueaza verbal si in scris preluarea/ predarea fiecarui
pacient si a serviciului in cadrul raportului de tura.

23
 Obiectiv 4:

Acordarea îngrijirilor specifice pacienților cu laringită acută

Pacientul cu laringită acută poate prezenta :

 în laringită
 disfonie: care poate merge până la afonie
 tuse seacă
 disfagie
 anxietate
 alterarea respiraţiei
 lipsa confortului fizic
 risc de complicaţii (cronicizare, prinderea şi a altor segmente a căilor
respiratorii)
 anxietate

Obiective
 pacientul să respire liber pe nas, să aibă stare de bine psihic şi fizic
 pacientul să poată comunica eficient verbal
 să nu prezinte complicaţii, să se prevină cronicizarea infecţiei

Intervenții
 asigură repausul la pat în încăpere aerisită, cu umiditate 65%, în poziţie care
să favorizeze scurgerea secreţiei (decubit ventral în sinuzite)
 asigură repausul vocal pentru pacientul cu laringită, învăţându-l să comunice
în scris, reluarea vorbirii fâcându-se treptat cu voce şoptită şi apoi cu voce
normală (atenţie la profesionişti: cântăreţi, avocaţi)

24
  asigură aport crescut de lichide calde în rinite, laringite
 învaţă pacientul să-şi evacueze secreţiile nazale fără violenţă, pe rând fiecare
nară, iar la sugar aspiră secreţiile cu o pară de cauciuc
 participă la puncţia şi spălătura sinusală efectuată de către medic
 administrează tratamentul recomandat:
 instilaţii nazale cu soluţii dezinfectante astringente în rinitele infecţioase şi
instilaţii cu antihistaminice în rinitele alergice
 antibioticoterapie pe cale generală, inhalaţie aerosoli cu soluţii antiseptice şi
astringente în laringite
 pregăteşte fizic şi psihic pacientul pentru intervenţie chirurgicală pentru
repararea viciilor câştigate sau congenitale care întreţin sinuzita cronică
(deformaţii ale nasului, deviaţia de sept nazal, polipi nazali)
 educă pacientul să evite factorii care favorizează apariţia infecţiilor: fumatul,
alcoolul, condimentele, vaporii iritanţi, consumul de băuturi reci.

Fișe tehnice
1. Recoltarea exudatului faringian
Scop / Indicaţii
- izolarea şi identificarea germenilor care populează nazofaringele în vederea
stabilirii
diagnosticului sau a stării de purtător;
- stabilirea sensibilităţii la antibiotice;
- monitorizarea tratamentului.
Pregătirea pacientului
- se oferă pacientului instrucţiuni clare, precise, adaptate nivelului de înţelegere;
- în cazul în care pacientul este copil instruirea trebuie făcută aparţinătorului;

25
- se recomandă efectuarea recoltării înaintea administrării antibioticelor deoarece
modifică rezultatele;
- în dimineaţa recoltării pacientul:
- nu mănâncă, nu bea;
- nu face gargară, nu-şi instilează picături în nas;
- nu-şi face igiena orală;
- se atenţionează pacientul că este posibil să aibă senzaţie de vomă.
Erori de recoltare
- nerespectarea condiţiilor de asepsie şi antisepsie determină contaminarea probei;
- folosirea antisepticelor orale poate induce inhibiţia dezvoltării germenilor;
- atingerea limbii sau buzelor, a dinţilor cu tamponul poate modifica rezultatul
datorită germenilor existenţi în aceste zone;
- atingerea luetei poate declanşa reflexul de vomă.
Materiale necesare
- tavă pentru materiale;
- eprubetă cu tampon steril;
- spatulă linguală sterilă;
- mănuşi de unică folosinţă;
- mască de protecţie;
- colector pentru materiale;
- etichete.
Efectuarea recoltării
- se verifică dacă pacientul a respectat recomandările privind procedura;
- pacientul este rugat să colaboreze şi să respecte întocmai sfaturile celui care
recoltează;
- dacă pacientul este un copil, poziţia sa va fi asigurată de aparţinător sau altă
persoană;
26
- se orientează pacientul cu faţa spre lumină, în poziţie şezând pentru a asigura o
mai bună vizibilitate a zonei;
- se spală mâinile cu apă şi săpun;
- se îmbracă mănuşile de unică folosinţă;
- se pune masca de protecţie;
- pacientul este invitat să deschidă larg gura, să inspire adânc şi să stea nemişcat;
- se scoate tamponul pentru recoltare din eprubetă;
- cu ajutorul spatulei se apasă limba;
- se şterge depozitul faringian şi amigdalian, orice zonă inflamată sau ulcerată;
- se retrage tamponul cu atenţie pentru a nu atinge limba, dinţii si buzele;
- se introduce imediat tamponul în eprubeta protectoare;
- se etichetează şi se trimite la laborator comunicând dacă pacientul a luat
medicamente, ce fel.
Colectarea materialelor folosite
- materialele folosite au un potenţial infecţios ridicat şi se colectează conform
precauţiilor universale.
Observații
Pentru recoltarea secreţiei nazale se foloseşte un tampon steril flexibil care
se introduce în narină şi se şterg pereţii laterali.
2. Injecţia intravenoasă
Definiţie
Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor cristaline, izotonice
sau hipertonice in circulatia venoasa.
Scop
Furnizarea unei linii pentru administrarea intravenoasă a medicamentelor în
scop explorator sau terapeutic.
Linii directe
27
 - tehnica aseptică va fi respectată atunci când se execută această procedură;
- injecţia intravenoasă nu va fi efectuată în venele de la braţul cu fistulă
arterio-venoasă sau shunt arterio-venos, cu mastectomie, cu paralizie sau alte
tulburări circulatorii şi neurologice;
- venele din extremitatea distală (de jos) a membrului superior sau inferior
nu vor fi utilizate decât la recomandarea medicului întrucât viteza de circulaţie a
sângelui la acest nivel este de regulă, mai mică şi predispune la embolism;
- se va evita utilizarea braţului dominant pentru injecţia intravenoasă, când
este posibil, pentru a ajuta pacientul să-şi păstreze independenţa;
- puncţiile venoase vor fi iniţiate de jos în sus, progresiv centripet (deci în
sensul circulaţiei venoase) întrucât, dacă nu se respectă acest principiu, sângele
curgând din vena lezată sau iritată poate cauza o nouă complicaţie;
- tuturor pacienţilor cu terapie intravenoasă li se va face bilanţul hidric;
- tipul şi mărimea acului folosit va fi determinată de mărimea / calibrul
venelor pacientului şi tipul de soluţie ce urmează a fi administrată.
Locuri de elecţie
Venele abordate pot fi:
- venele de la plica cotului – cefalică, bazilică;
- venele de pe partea dorsală a mâinii;
- venele de pe partea posterioară a gambei;
- venele jugulare;
- venele epicraniene la nou născut şi sugar.
Pregătirea materialelor
- tavă medicală sau cărucior rulant;
- seringi sterile cu amboul situat periferic de capacităţi adecvate cantităţii de
medicament prescris;
- ace cu bizoul ascuţit dar scurt;
28
 - comprese sterile/tampoane de vată;
- fiolă sau flacon cu soluţia izotonă sau hipertonă;
- mănuşi de unică folosinţă;
- materiale pentru puncţia venoasă.
Pregătirea pacientului
- se informează, se explică pacientului procedura;
- se obţine consimţământul informat;
- se asigură intimitatea pacientului;
- se verifică locurile de elecţie evitând zonele cu echimoze, pilozitate
accentuată sau cu semne de infecţie;
- se stabileşte locul pentru injecţie;
- se poziţionează pacientul în funcţie de locul ales şi de starea sa generală;
decubit dorsal, poziţie semişezândă.
Efectuarea tehnicii
- se verifică prescripţia medicală;
- se obţin informaţii suplimentare dacă medicamentul este nou;
- se spală mâinile;
- se folosesc mănuşi de unică folosinţă;
- se aspiră soluţia din flacon conform procedurii standard;
- se elimină bulele de aer din seringă menţinând seringa în poziţie verticală;
- se schimbă acul cu altul capişonat;
- se leagă garoul, se palpează traiectul venei;
- se dezinfectează larg zona aleasă pentru injecţii;
- se îndepărtează capacul de la ac prin tracţiune;
- se efectuează puncţia venoasă conform procedurii;
- se verifică poziţia acului prin aspirare;
- se desface garoul dacă acul este în venă;
29
 - se injectează lent soluţia medicamentoasă observând locul puncţionat şi
reacţiile pacientului;
- se extrage rapid acul adaptat la seringă;
- se comprimă locul injecţiei cu tampon cu alcool, 3-5 minute pentru
hemostaza completă.
Incidente/Accidente
- flebalgie prin injectarea prea rapidă a soluţiei sau prin introducerea unor
substanţe iritante pentru intima vasului (ex.: soluţiile hipertone);
- hematom prin perforarea venei sau prin retragerea acului fără eliberarea
garoului;
- ameţeli, lipotimie, colaps;
- reacţii anafilactice la soluţiile injectate în scop explorator
Observaţii
-in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala
-vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel putin 24h ,de aceea nu
se vor repeta injectiile in acceasi vena la intervale scurte
-daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se
repete ,punctiile se vor face intotdeauna mai central fata de cele anterioare
-daca s-au revarsat,in tesutul perivenos,solutiile hipertone-va fi instiintat
medicul pentru a interveni,spre a se evita necrozarea tesuturilor.
-De evitat incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului,
pentru ca acesta ,prin volumul sau ,deplaseaza traiectul obisnuit al venei
-nu se administreaza solutii uleioase in vena
-abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar
in cazuri de urgenta majora si de scurta durata pentru a evita complicatiile
tromboembolice si septice;

30
 -pozitia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit
dorsal, Trendelenburg 150° cu capul intors contralateral;
-tegumentul gatului il destindem cu policele mainii libere si punctionam
vena la locul de incrucisare cu marginea externa a muschiului
sternochidomastoidian;
-abordul venos profund este realizat de catre medi in conditii tip protocol-
operator:- vena jugulara interna, vena femurala, vena subclavic.

31
 Obiectiv 5

Procesul de ingrijire al unui pacient cu laringită acută

Date generale
Iniţiale: F.H.
Vârsta: 75
Sex: M
Stare civilă: casatorit
Nr. copii: 3
Religie: ortodoxă
Naţionalitate : română
Ocupaţia: pensionar
Grup sanguin 0( I ) , R
Domiciliu: Lețcani
Condiţii de locuit : locuieste intr-o casa cu 7 camere impreuna cu familia lui
si familia baiatului sau.
Sursa de susţinere: pensia
Obisnuinte de viata si munca: Obisnuieste sa consume alcool zilnic,
fumeaza de 47 de ani, obisnuieste sa doarma in medie 6 ore pe noapte.
Data internării : 03.02.2015
Data externări i : 09.02.2015
Diagnostic la internare : - laringita acută
- conjunctivită virală
Anamneza asistentei medicale
Antecedente heredo-colaterale:
Tatăl a murit acum 40 de ani în urma unui accident vascular cebral (ce a
rezultat datorita complicațiilor data de hipertensiune arteriala), mama a murit în

32
urma cu 23 ani în urma unei electrocutări. Pacientul are 3 copii de urmatoarele
vârste :45, 47 ,50 toti prezentand din ceea ce a declarat pacientul o stare de
sănătate integră.
Antecedente personale patologice:
Multiple internari pentru crize repetate de epilepsie. Pacientul a fost
diagnosticat cu pancreatita acuta in urma cu 2 luni pentru care ia medicatie.
Antecedente personale chirurgicale: neaga posibile interventii chirurgicale
Motivele internării :
Tuse lătratoare, stridor inspirator, dispnee inspiratorie, edem laringian,
dureri oculare, lacrimare excesiva, fotofobie, hipersecretie conjuctivala exudativa
seroasa, arsuri oculare, vedere intetosata, congestie oculara bilaterala, edem
conjunctival. Prezinta la internare urmatorii parametri Sp O2 = 96%,R= 20
/min,T.A. = 120/70 mmHg, ,P = 82, T = 37,2C, TOOD= 58mmHg. Pacientul
acuza cefalee, insomnie, irascibilitate. Pacientul se interneaza la 1 saptamana dupa
ce a avut ultima criza epileptica. Este orientat temporo-spatial.
Istoricul bolii:
Boala a debutat dupa ce pacientul a stat in frig si curent sapand impreuna cu
un vecin un bazin de colectat apa . De asemenea pacientul a fost diagnosticat cu
epilepsie in urma cu 5 ani, pe fondul consumului prea mare de alcool si a
cazaturilor repetate. Acesta a suferit in interval de 2 ani 4 contuzii craniene pentru
care a fost necesar internarea in mediul spitalicesc, contuzii dobandite in urma
cazaturilor avute in starile de ebrietate. A fost internat de 6 ori la sectie de
psihiatrie pentru delir tremens.
Analiza şi interpretarea datelor
Obiective de îngrijire :
- Tuse latratoare

33
- Dispnee inspiratorie
- Dureri perioculare
- Diaforeza
- Lacrimare excesiva
- Fotofobie
- Hipersecretie conjuctivala exudativa seroasa
- Senzatia de arsuri oculare
- Vedere intetosata
- Congestie oculara bilaterală
- Edem conjunctival

Analize efectuate
Denumirea analizei Rezultat Valori de referinta
Hematii 3,5mi l /mm 4,5-5,5 mi l /mm
Hemoglobina 18g% 14-16g%
Hematocrit 51% 42-45%
Leucocite 9800/mm3 4000-8000/ mm3
Limfocite 23 % 20-40%

350 u.w. 8-32 u. Wolg.

Amilazemie
98 mg% 60-120 mg%
Glicemia
19,20 10-40 mg%
Uree
0,75 0,60 - 1,20 mg%
Creatinina
238 180-230 mg%
Colesterol
20 mm/ora
VSH

34
 Alte explorari
- EKG
- Examen biomicroscopic
- Refractometrie
- Laringoscopie

Evaluarea nevoilor

Nevoia Starea de dependent/ independent a

pacientului
a respire Dispnee
a se alimenta şi hidrata; Independent
a elimina; Lacrimare excesivă
Hipersecretie conjuctivala exudativă
Edem conjunctival
Edem laringian
Tuse latratoare
a se mişca, a păstra o bună postură; Pacientul este mobil.
a dormi, a se odihni; Pentru a avea un somn cantitativ are
nevoie de medicamente
a se îmbrăca şi dezbrăca; Dependent
a-şi menţine temperatura corpului în Independent
limite normale
a fi curat, a-şi proteja tegumentele; Diaforeză
a evita pericolele; Cefalee
Dureri perioculare
Fotofobie
Arsuri oculare
35
 Vedere intetosata,
Congestie oculara bilateralad
a comunica; Irascibilitate
Anxietate
a acţiona după credinţele sale şi Independent
valorile sale
a se realiza; Independent
a se recreea; Independent
a învăţa. Independent

36
Nevoia Diagnostic Obiective Interventii Evaluare
de nursing Autonome Delegate
1.Nevoia Dispnee Pacientul sa - oxigenoterapie la indicatia medicului: vom -oxigenoterapie Ziua 1 T.A. =
de a Cauze: prezinte o folosi ochelari prentru oxigen, asez pacientul in - HCC 2 x 1f 130/90 mmHg,
respira şi Edem respiratie decubit dorsal, pastrand astfel pozitia antalgica, - Brofimen 3cp in R = 16/min
a avea o laringian buna in - explic bolnavului ce urmeaza sa fac asigurandu-l 3 prize. ,P = 88, Td =
bună termen de 3 ca nu exista nici un pericol, 36,8 Ts = 37,2C
circulaţie zile. -ma asigur ca pacientul are caile respiratorii libere Ziua 2 T.A. =
inainte de a administra oxigenul; setez o presiune 110/80 mmHg,
constanta timp de 4 ore, dupa care evaluez starea R = 16/min
pacientului ,P = 86, Td =
- asigur aerisirea salonului şi împrospătez aerul 36,8C ,Ts
de mai multe ori pe zi prin deschiderea =37,4C
ferestrelor având grijă ca bolnavul să fie învelit Ziua 3 T.A. =
pentru a nu răci 110/80 mmHg,
- asigur pacientului o poziţie şezând sau R = 16/min
semişezând pentru a favoriza respiraţia ,P = 89, Td =
- învăţ pacientul să evite obiceiurile dăunătoare
36,7 Ts = 37,6C
-La indicatiile medicului pregatesc
Ziua 4 T.A. =

37
 materialele necesare si pacientul in vederea 120/80 mmHg,
recoltarii de sange pentru examenele de laborator R = 18/min
-asigur un climat sigur pentru pacient ,P = 91, Td =
36,7 Ts = 36,8C
2.Nevoia Tuse Pacientul sǎ -am asigurat condiţii de mediu favorabile stării La indicaţia Dupǎ 2 zile de
de a latratoare prezinte tuse pacientului (salon aerisit, curat, temperatura de 20- medicului i s-a tratament
elimina Cauza : diminuatǎ în 22ºC); administrat : intensiv
proces intensitate în -am umidificat aerul din încăpere pentru HHC 50 mg IV pacientul se
inflamator termen de 3- favorizarea respiraţiei; -Ambroxol,soluţie restabileşte
4 zile. -am instruit pacientul cu privire la faptul că trebuie 3X20 picǎturi/zi, respirator şi
-Aerosoli-
să păstreze repaus vocal absolut; circulator
Dexametazonă
-am aplicat comprese alcoolizate pe regiunea 2ml (8g) 1f zi
-instalaţii cu
sternală şi pe gât;
soluţie de
-învăţ pacientul să evite schimbările bruşte de
efedrinǎ 1-2% de
temperatură şi de asemenea să evite aglomeraţiile;
2-3 ori/zi,
-am sfătuit pacientul să efectueze gargarisme cu
- picaturi de 3-4
ceai de muşeţel;
ori pe zi
-am instruit pacientul să nu consume ceaiuri prea
cu ser fiziologic
fierbinţi sau prea reci;

38
 -asigur poziţia şezând, care-i favorizează efedrinat
respiraţia.
-s-a pregǎtit pacientul şi materialele necesare
recoltǎrii produselor biologice pentru examenul
de laborator
3.Nevoia Hipersecreti Prevenirea -pregatesc pacientul pentru efectuarea spalaturii La indicatiile Pacientul s-a
de a e infecţiilor ocular medicului prezenta pe
elimina conjunctival oculare şi -ma asigur spalatura decurge in conditii de asepsie administrez: sectie cu
ă exudativa indepartarea si ca bolnavul este linistit psihic si fizic -solutie locala puternice
Cauza secreţiilor - Indepartatez secreţiile aderente de gene/pleoape Penicilina 20 secretiila nivelul
Proces prin ştergere uşoară de la comisura externă spre U.I./1ml ochilor, s-au
infectios cea internă folosind un tampon steril imbibat in ser -Cortizon efectuat in 3
Manifestari fiziologic mai apoi instilez medicamentele -Ciloxan spalaturi ocular
Secretii prescrise de medic in sacul conjunctival -Floxal in prima zi de
seroase - colectez materialele folosite in recipiente - Maxitrol internare,
speciale, ma asigur ca alti pacienti nu intra in -Gentamicina integritatea
contac cu secretiile pacientului oculara fii
- explic pacientului necesitatea folosirii redobandita.
tampoanelor steriele si colectarea corecta a lor

39
 pentru a impiedica intrarea lor in contact cu alti
pacienti
4.Nevoia Edem Pacientul sa -pregatesc pacientul pentru investigatiile La indicatia Pacientul nu mai
de a evita conjuctival nu prezinte paraclinice si clinice. Il insotesc pe toata durata medicului prezinta dureri si
pericolele Cauze: dureri si acestora, manifestand intelegere si rabdare. administrez: edeme, obiectiv
-Hiperemie edeme. -familiarizez pecinetul cu salonul pentru a ii creea -Manitol 20% lent indeplinit.
conjuctivala un mediu sigur unde poate umbla in siguranta -Glicerol 50%
Manifestari - incurajez pacientul sa vorbeasca despre durerea lent
-dureri ce o simte, astfel incerc sa deteremin intensitatea -NoSpa 2ml i.m.
perioculare durerii
-seznatia de - încurajez relaţia pacientului cu familia permiţând
arsura acesteia să fie cât mai mult posibil alături de
oculara pacient
-ajut pacientul sa se imbrace si sa se dezbrace de
cate ori este necesar
-efectuez toaleta pacintului pe regiuni.
Fotofobie -ma asigur ca salonul bolnavului are jaluzele
pentru a se putea crea in camera semi-obscuritate
- ma asigur ca patul trebuie sa aiba margini laterale

40
 care se pot ridica pentru a evita riscul caderii din
pat. Bolnavul trebuie sa aiba o lampa la capatul
patului cu sticla mata
5.Nevoia Lacrimare Pacientul sa -menajarea bolnavului de traumatismele psihice si Instilatii cu : Pacinetul a
de a excesiva fie menajat asigurarea bolnavului ca totul se va desfasura in -Pilocarpina 2% 4 colaborat bine cu
elimina Cauza : de posibilele conditii perfecte pic /zi echipa de
Proces pericole. -ma asigur ca pacinetul sa cunoasca foarte bine -Ocufen 1pic/zi ingrijire, a
infectios topologia camerei si a spatiilor din jur, a grupului respectat
sanitar, modul de asezare a mobilierului si a indicatiile
obiectelor din camera asistentei
-instruiesc pacinetul in legatura cu indepartarea medicale.
secretiilor lacrimare excessive, ii pun la dispozitie
servetele sterilizate, il sfatuiesc ca mereu sa le aiba
la el si dupa perioada de spitalizare
6. Nevoia Tulburari ale Pacientul să - menţin condiţiile necesare somnului , respectând -La indicatia Pacientul a avut
de a se ritmului de prezinte un dorinţele şi deprinderile pacientului medicului un
odihni ai de somn: somn - observ dacă perioadele de relaxare, odihnă sunt administrez: somn agitat cu
a dormi Cauze : calitativ şi în Diazepam 4 ml in treziri frecvente
- cefalee cantitativ în raport cu necesităţile organismului şi întocmesc un 2 prize, dimineata în

41
 Manifestări : limite program de odihnă corespunzător organismului si seara cursul primei
- ore fiziologice - înlătur stimulii externi : auditivi , vizuali ce ar nopţi de
insuficiente 7-8 ore pe putea perturba somnul pacientului spitalizare
de somn noapte. - învăţ pacientul să practice tehnici de relaxare, -in a 2 noapte
calitativ Evaluare la exerciţii respiratorii cu 5-10 minute înainte de pacientul a
şi cantitativ. 24 ore. culcare prezentat un
- observ şi notez calitatea, orarul somnului şi somn
gradul medicamentos.
de satisfacere a celorlalte nevoi Incepand cu ziua
-administrez medicatia indicate de medic 3 pacientul a
benef iciat de 7-
8
ore de somn
calitativ si
cantitativ
7.Nevoia a Dificultati in Pacientul sa -înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism Obiectiv
fi curat, a- a se imbraca isi mareasca - producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizează indeplinit
şi proteja si a isi gradul de mobilizarea anticorpilor Pacientul nu a
tegumentel efectua autonomie - liniştirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort se apreciază colaborat pe

42
e toaleta. personala. starea generală a bolnavului , pt.a evita o toaletă prea lungă, prea toata durata
Cauze : obositoare spitalizarii.
-congestie - se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului
oculara - se evită curenţii de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor
bilaterala - se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan) de anturajul
8.Nevoia său
de a se - se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbării
imbraca si lenjeriei patului şi a bolnavului şi pentru prevenirea escarelor
dezbraca -ajut bolnavul de cate ori este nevoie pentru a se imbraca,incurajez
singur. pacientul sa se imbrace singur pe cat este posibil
9. Nevoia Anxiatate Pacientul să - favorizez adaptarea pacientului la noul mediu Pacientul a
de a Cauze: fie - identific cu pacientul cauzele irascibilitatii prezentat o stare
comunica -starea de echilibrat - asigur un climat de calm şi securitate, creez un de irascibilitate
generală psihic în climat de înţelegere empatică in prima zi,
alterată decurs de 2 - pregătesc pacientul din punct de vedere psihic uramand in zilele
Manifestari zile. pentru investigaţiile paraclinice şi pentru ce au urmat sa se
-irascibilitate administrarea tratamentului diminueze starea
- pun pacientul în legătură cu bolnavi ce prezintă anxioasa.
aceeaşi afecţiune pentru ca prin schimb de Obiectiv

43
 experienţă pacientul să capete încredere în indeplinit
vindecare
10.Nevoia Diaforeza Pacientul să -explorez obiceiurile pacientului în legătură cu cunoaşterea şi Pacientul a reusit
de a isi Cauza: prezinte respectarea normelor de igienă sa-si patreze
mentine - dureri tegumente şi - planific un program de igienă cu pacientul adaptat la starea sa f izică integritatea
tegumentel Manifestari mucoase - observ modul în care pacientul îşi efectuează toaleta zilnică tegumentara pe
e curate - transpiraţii curate. -schimb lenjeria de pat si a pacientului de cate ori este nevoie. tot parcursul
nocturne Evaluare la 2 -efectuez toaleta partiala a pacientului in primele 2 zile de spitalizare. spitalizarii
zile - asigur temperatura camerei de 20-22°C şi a apei 37-38°C favorabilă
efectuării toaletei zilnice
- asigur îmbrăcăminte uşoară şi comodă
- conştientizez pacientul în legătură cu importanţa menţinerii curate a
tegumentelor , pentru prevenirea îmbolnăvirilor
- menţin intervenţiile programate

44
45
Epicriză
Pacientul F.H. în vârstă de 75 de ani, a fost internat pe secția noastră
prezentând urmatoarele simptome :tuse lătratoare, stridor inspirator, dispnee
inspiratorie, edem laringian, dureri oculare, lacrimare excesiva, fotofobie,
hipersecretie conjuctivala exudativa seroasa, arsuri oculare, vedere intetosata,
congestie oculara bilaterala.
Se tratează cu:
-Glucoză 5% 100ml - Maxitrol
-oxigenoterapie -Gentamicina
- HCC 2 x 1f -Manitol 20% lent
- Brofimen 3cp in 3 prize. -Glicerol 50% lent
-Ambroxol -NoSpa 2ml i.m.
-Cortizon -Pilocarpina 2% 4 pic /zi
-Ciloxan -Ocufen 1pic/zi
-Floxal - Diazepam 4 ml

Se externează cu stare generala buna.

46
 Obiectiv 6

Educatia pentru sanatate la un pacient cu laringită acută

Corzile vocale sunt constituite dintr-un tesut epitelial delicat. Desi produsele
alimentare nu pot veni in contact direct direct cu ele în timpul consumului de
alimente (in cazul in care ar face-o, v-ar sufoca), alimentele acide pot declansa
refluxul gatstric. Corzile vocale sunt deja supuse unor niveluri scazute de
inflamatie cronica, din cauza evenimentelor de reflux normale care apar de pana la
50 de ori în timpul zilei. Se recomandă următoarele:
 Rosiile, fructele citrice si ciocolata sunt unele alimente acide care
trebuie evitate pentru a preveni refluxul si deterioarea corzilor vocale.
 Bauturile calde pot avea un efect calmant. Evitati alimentele uscate si
bauturile precum cafeaua si alcoolul.
 Inhalati aer umed. Puteti umple un bol cu apa fierbinte, va acoperiti
capul cu un prosop si il tineti deasupra bolului pentru a face o baie de
aburi in miniatura.
 Nu vorbiti tare sau in soapta. Vorbitul in soapta produce un stres si
mai mare asupra corzilor vocale.
 Beti multa apa. Apa poate ajuta prin lubrifierea corzilor vocale si
calmeaza iritatia. Acestea vibreaza de aproximativ 100 de ori pe
secunda la barbati si de aproximativ 200 de ori pe secunda la femei.
 Oricat de tentat ar fi, nu incercati sa va curatati gatul, acest lucru
creste iritarea corzilor vocale
 Gargara cu apa sarata. Aici parerile sunt impartite: unii doctori o
recomanda pentru ca ar putea reduce cantitatea de bacterii de la
nivelul gatului, alti medici cred ca aceasta dauneza vocii.

47
 Putem preveni apariţia laringitei prin evitarea uscării şi a iritării corzilor
vocale. Acest lucru se poate face prin:
 Evitarea tutunului şi a fumatului pasiv, deoarece fumul usucă gâtul şi
irită corzile vocale;
 Consumarea unei cantităţi mari de apă. Fluidele ajută la menţinerea
mucozităţii de la nivelul gâtului;
 Evitarea tentaţiei de curăţare a gâtului prin adunarea mucozităţilor şi
expectorarea lor deoarece acest lucru produce o vibrare anormală a
corzilor vocale, ducând la sporirea iritaţiei acestora;
 Evitaţi infecţiile respiratorii. Asiguraţi-vă că faceţi anual vaccinul
anti-gripal, dacă medicul vă recomandă acest lucru. Spălaţi-vă mereu
pe mâini şi evitaţi contactul cu persoane răcite, pentru a evita
contactarea virusului.

48
 III. Bibliografie
1. Lucreţia Titircă, Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate de asistenţii
medicali, Ed. Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2008.
2. Lucreţia Titircă, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri
corespunzatoare nevoilor fundamentale, vol. I, Ed. Viata Medicala Romaneasca,
Bucuresti, 2008.
3. Lucreţia Titircă, Breviar de explorari functionale si ingrijiri speciale
acordate bolnavului, Ed. Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2008.
4. Prof. Univ. Dr.MarioaraPoenaru- Elemente de semiologie si patologie
O.R.L, Timisoara 2006
5. R.Anghelide, Sbenghe-Tetu ,,Oto-Rino-Laringologica”-Editia Medicala
6. Curs de Otorinolaringologie, N.Ionescu, Editia a 2-a, Editura Almatea

49