Ministerul Educației Naționale

Școala Postliceală Centrul de Studii European Bacău

PROIECT
pentru examenul de certificare a calificării profesionale
Nivel 5
CALIFICAREA:ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Îndrumător
Asistent medical :Vasluianu Maria

Candidat
Elev:Ciuchi Elena Madalina

2018
ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU BOALĂ INFLAMATORIE
PELVINĂ
 CUPRINS
ARGUMENT............................................................................................................................pag.4
CAPITOLUL I -NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE
1.1.Anatomia aparatului genital feminin...................................................................................pag.5
1.1.a.Organele genitale feminine interne..................................................................................pag.7
 Ovarele
 Trompele uterine
 Uterul
 Vaginul
1.1.b.Organele genitale feminine externe.................................................................................pag.9
 Formaţiuni labiale
 Formaţiuni erectile
 Vestibulul vaginal
 Himenul
 Glandele anexe
1.2.Fiziologia aparatului genital feminin................................................................................pag.12

CAPITOLUL II –NOȚIUNI DESPRE BOALA INFLAMATORIE PELVINA

2.1 Definiție……………………………………………………………................…...........pag.15
2.2 Clasificare………………………………………………………………...............…….pag.16
2.3 Simtomatologie…………………………………………………………........................pag.17
2.4 Diagnosticare…………………………………………………………...........…………pag.17
2.5 Complicații………………………………………………………............………...…....pag.18
2.6 Evoluție. Prognostic………………………………………………............……….........pag.19
2.7 Tratament…………………………………………………………............……….........pag.20
2.8 Profilaxie…………………………………………………………...........……………...pag.21

CAPITOUL III –ROLUL ASISTENTEI ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU

BIP..........................................................................................................................................pag.22
3.1 Fișe tehnice......................................…………………………………...........…………..pag.23
3.2 Planul de îngrijire al pacientei ……… ………………………………..........…………..pag.29
3.3 Concluzii……………………………………………………………...........……………pag.39
Bibliografie……………………………………………………………...........……………..pag.40
Anexe…………………………………………………………………...........……………...pag.41
 ARGUMENT

Boala inflamatorie pelvină este considerată în acest moment una din bolile cele
mai frecvente,întâlnite mai des la femeile tinere de vârstă fertilă.Prevenirea acestei boli
este de importanță majoră deoarece nediagnosticată la timp sau tratată incomplet poate
duce la infertilitate sau poate duce la complicații destul de grave.
În ceea ce priveste medicația,ea trebuie urmată în tocmai cu recomandările
medicului specialist după ce au fost efectuate analizele coresponzătoare.
Am ales această temă deoarece în timpul stagiului clinic pe secția de ginecologie
am avut timp să observ numărul mare de femei diagnosticate cu această boală.
Prin studierea acestor cazuri am ajuns la un anumit nivel de înțelegere și
cunoaștere a ființei umane și în care se pot iniția și întreține relații interpersonale
cooperante bazate pe respect între membrii echipei de îngrijire și cel îngrijit.

4
 CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

1.ANATOMIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Chiar dacă structurile de bază de la care pornește dezvoltarea embrionară sunt

identice la ambele sexe sub influența hormonilor sexuali organele genitale feminine se
dezvoltă diferit față de organele genitale masculine.
Aparatul reproducător feminin este alcătuit dintr-un complex de organe genitale care
permit femeii să participe la procesul de procreere,fiind adaptate perfect pentru a-și putea
desfășura activitatea sexuală

Aparatul genital feminin este format din:

glanda mixta – ovarul ;
căile genitale ;
organele genitale externe .
Organele genitale interne la femeia adultă sunt situate în profunzimea cavității
pelvine.Ele sunt protejate astfel de oasele bazinului.

OVARUL

Situat în cavitatea pelvină, este un organ pereche, cu funcție mixtă:

exocrină – produce ovulele;
endocrină – secretă hormoni sexuali feminini:
-estrogen ;
-progesteron.
Are forma unui ovoid turtit , cântărind 6-8g, cu diametrul mare de 3-5 cm.
Prezintă două fețe, două margini și două extremități.

5
Fața laterală se află pe peretele lateral al cavității pelvine, ocupând fosa ovariană;
fața medială este acoperită de pavilionul trompei.
Pe extremitățile superioară și inferioară se prind o serie de ligamente, prin care
ovarul este legat de organele vecine.(FIG nr.1)

SECȚIUNE PRIN APARATUL REPRODUCĂTOR FEMININ

Structura
Ovarul este acoperit la suprafață de un epiteliu simplu sub care se găsește un
înveliș conjunctiv – albugineea ovarului.In interior, se află parenchimul glandular, cu
două zone: medulară și corticală. Zona medulară conține atât vase sanguine și limfatice
cât și fibre nervoase vegetative.

În zona corticală se află foliculii ovarieni în diferite faze de evoluție.

foliculi primordiali ;
foliculi primari;
foliculi secundari (cavitari) evolutivi;
foliculi maturi (terțiari , Graaf).

În fiecare lună, începând cu pubertatea și până la menopauză, un folicul secundar

devine folicul matur, care este cel mai voluminos.Acesta contine în interior ovocitul.
După eliminarea ovocitului, foliculul ovarian matur se transformă în corp galben,
care are rol secretor, secretand progesteronul.Corpul galben devine în final corp alb, care
are țesut cicatriceal.

Vascularizația ovarului este asigurată de:

- artera ovariană, ramură a aortei abdominale și de o ramură ovariană din artera
uterină;
- venele sunt reprezentate de vena ovariană dreaptă, care se varsă în vena cavă
inferioară și de vena ovariană stângă, care se deschide în vena renală stângă.
O parte din sângele venos al ovarului ajunge în vena uterină.

6
VASCULARIZATIA ORGANELOR GENITALE INTERNE
În cortexul ovarian sunt distribuiți numeroși foliculi ovarieni.

1.1.a ORGANELE GENITALE FEMININE INTERNE

Trompele uterine

Sunt conducte musculo-membranoase întinse de la ovare până la uter cu care

comunică prin orificii numite ostii uterine.
Extremitatea laterală a trompelor conține un orificiu, care se deschide în cavitatea
abdominală.Au o lungime de 7-12 cm.
Vascularizația este asigurată de ramuri tubare ce provin din artera ovariană și
uterină.Venele sunt omonime arterelor.

Uterul

Este situat în cavitatea pelviană, între vezica urinară și rect; este un organ
musculos, cavitar și impar.Uterul este interpus între trompele uterine și vagin.
Are formă de ,,pară” cu extremitatea mare orientată superior.(FIG nr.2)
Este alcătuit din:
corpul uterin;
istmul uterin;
colul uterin (cervix).
-corpul uterin - este partea superioară a uterului , prezintă o față anterioară, o față
posterioară, două margini laterale, un fund și coarnele uterine ce se continuă cu trompele
și din care pleacă ligamentele rotunde și ligamentele utero-ovariene;
-istmul uterin - este o porțiune îngustă pe uter, este bogat în terminații nervoase, este
reactiv la stimuli și deosebit de sensibil la diferite excitații având un prag dureros mai
scăzut.
- colul uterin(cervix)
Este o zonă îngustă de trecere către vagin situată în partea inferioară a uterului care
se închide în timpul sarcinii
Pe colul uterin se inseră vaginul prin extremitatea sa superioară.

7
Structura uterului:
la exterior- tunica seroasă = perimetru, întâlnită numai la nivelul corpului
uterin ;
tunica musculară = miometru, formată din musculatura netedă;
la interior- tunica mucoasă = endometru, care căptușește interiorul cavității
uterine.
Endometrul este considerat stratul funcțional al uterului și este cel care prezintă
modificări structurale, atunci când se elimină odată cu sângerarea menstruală. In ciclul
următor se reface.Vascularizația sa este asigurată de arterele uterine, ramuri din artera
iliacă internă.Din artera uterină se desprind și ramuri pentru vagin, trompe uterine și
ovare.Venele uterine se deschid în vena iliacă internă.

Vaginul
Este un conduct musculo-conjunctiv, lung de 7-9 cm, median și impar, care prin
extremitatea superioară se inseră pe colul uterin, iar prin cea inferioară(orificiu vaginal), se
deschide în vestibulul vaginal, spațiu delimitat de cele două labii mici.
În structura vaginului există un strat muscular format din fibre netede, iar la
interior se află o mucoasă formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat.(FIG nr.3)

1.1.b ORGANELE GENITALE FEMININE EXTERNE

Reprezintă deschiderea în afara organelor genitale

Totalitatea organelor genitale externe alcatuiesc VULVA, care este compusă din
urmatoarele formațiuni:
 formațiuni labiale (labiile mari, labiile mici, muntele lui Venus)
 formațiunia erectile (clitorisul, bulbii vestibulari)
 vestibulul vaginal
 himenul
 glandele anexe (glandele uretrale Skene, glandele vestibulare Bartholin, glandele
mamare)

Vulva
Este un organ genital feminin extern și are forma unei fante, alungită în sens
sagital și marginită lateral de către două repliuri cutanate:labiile mari și mici

8
Labiile mari
Sunt doua pliuri cutanate alungite antero-posterior, care contin tesut conjunctiv lax,
tesut adipos si musculatura neteda. Fiecare labie mare are:
- o fata externa acoperita cu par pubian, dupa pubertate;
- o fata interna roz care este separata de labia mica prin santul interlabial;
- o extremitate anterioara care cu labia opusa formeaza comisura vulvara anterioare
Labiile mici
Sunt doua pliuri cutanate simetric situate medial de labiile mari si despartite de ele
prin santul interlabial. Sunt lipsite de par si anterior labiile mici acopera partial clitorisul.
Protejeaza orificiul vaginal si uretral.

Muntele lui Venus

Este o portiune care acopera simfiza pubiana si este format din tesut conjunctiv
lax si adipos.La pubertate aceasta regiune este acoperita de par pubian.

Clitorisul
Este o structura situata la unirea anterioara a celor doua labii mici. Clitorisul
corespunde ca structura si origine penisului (este mult mai mic si nu prezinta uretra). Desi
mare parte din el este acoperit de tesuturile vulvei, prezinta o portiune externa care contine
terminatii nervoase senzitive. Prezinta gland, corp si radacina atasata de ramurile ischio-
pubiene, are o lungime de 5-6 cm.(FIG nr.4)

Bulbii Vestibulari
Sunt organe erectile imperfect dezvoltate, situate pe partile laterale ale deschiderii
vaginului .

Vestibulul Vaginal
Este o depresiune delimitată de labii. La nivelul său, se deschide anterior orificiul
extern al uretrei și posterior orificiul vaginal.
Orificiul vaginal, de formă ovală, este delimitat la virgine de himen - membrana
perforată care poate fi de mai multe forme: inelar, semilunar, bilobat, imperforat, biperforat
etc.

9
 La primul contact sexual, himenul cedeaza, în locul său ramânând doar lobulii
(carunculi himenali) iar ruperea sa determină o mică pierdere de sânge și o durere ușoară.
La baza orificiului vaginal se găsesc glandele vestibulare care produc mucus în timpul
actului sexual.

Glandele Skene

Sunt în număr de două și se deschid pe laturile meatului uretral. Ele se dezvoltă în

perioada pubertară și dispar după menopauză. Sunt echivalenete glandelor prostatice de la
bărbat.

Glandele Bartholin

Sunt glande care asigură umiditatea mucoasei vaginale. Au mărimea unui bob de
mazăre și sunt situate de o parte și de alta a orificiului vaginal. Canalul lor secretor se
deschide în sanțul dintre labiile mici si himen. Se dezvoltă la pubertate și se atrofiază la
menopauză. Produsul lor este expulzat în timpul actului sexual, având rol în lubrifierea
cailor genitale.

Glandele mamare

Constituie anexe ale aparatului genital feminin.

Mamela este formată din glanda mamară și diferite părți moi care o înconjoară.
Glanda mamară este o glandă pereche, situată pe peretele toracic anterior, în
intervalul dintre coastele lll- Vll.
La femeia adultă glandele mamare prezintă o structură complexă, având
importanță biologică și patologică.
Ele asigură secreția de lapte, aliment esențial al nou- născutului și sunt de
asemenea sediu a numeroase procese patologice, dintre care cancerele sunt cele mai
importante.

10
2.FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

OVULAȚIA

Cantitatea totală de ovule disponibile pentru o femeie, de-a lungul perioadei

fertile este determinată încă înainte de naștere.
Ovulele imature sunt depozitate în ovare, până la perioada pubertății, după care
este eliberat câte unul în fiecare lună.

Ovulul este celula sexuală feminină sau gametul, care se unește (fecundare) cu
spermatozoidul (celula sexuală masculină) pentru a forma o nouă ființă.

Intervalul de timp în care femeia poate elibera ovulele mature este cuprins între
pubertate (11-13ani) și menopauză (vârsta mijlocie).Procesul prin care sunt produse
ovocitele în ovar se numește ovogeneză, ceea ce înseamnă ,,începutul formării unui ou”.

Diviziunea genetică- ovocitele primare încep să se înmulțească prin meioză,proces

care se întrerupe în prima sa fază și se continuă la începutul pubertății.Aceste celule
specializate vor ramâne în repaus în regiunea corticală a ovarului imatur și vor degenera
treptat, astfel încât la pubertate rămâne un număr de aproximativ 40 de mii.

Ovulația are loc atunci cand foliculul ovarian se rupe, eliberând un ovocit matur
în trompa uterină. Femeile nu sunt în general conștiente de acest fenomen, deși unele
dintre ele pot simți o durere în zona inferioară a abdomenului, aceasta fiind provocată de
întinderea extremă a peretelui ovarian. Ovulația apare în jurul celei de-a 14 –a zi a ciclului
menstrual si aceasta este perioada de maximă fertilitate a femeii.Foliculul rupt formează o
glandă numită corp galben ce secretă progesteronul. Acest hormon pregătește mucoasa
uterină pentru fixarea embrionului.

CICLUL MENSTRUAL

Dacă nu s-a produs fecundarea, nivelurile de estrogen și progesteron scad, iar

mucoasa uterină puternic vascularizată se desprinde, acest proces numindu-se menstruație
(menstră) și durează aproximativ 5 zile.

11
 În aceasta perioadă se pierd cca 50 ml de sânge, țesut uterin și fluide, cantitatea
variind de la o femeie la alta.În general aceasta se produce ciclic la interval de aproximativ
28 de zile, dar poate varia de la 19 la 36 de zile.
Etapele ciclului menstrual:
etapa proliferativă;
etapa secretorie;
etapa menstruală.

Ciclul menstrual este procesul regulat prin care un ovul este eliberat din ovar în
vederea fecundării. Acest fapt se repetă la fiecare circa patru săptămâni, de la prima
menstruație până la menopauză (întreruperea completă a ciclului menstrual).
Sunt mai multe cicluri care converg și se condiționează reciproc:
ciclul hipotalamic – hipofizar;
ciclul ovarian (exocrin și endocrin);
ciclul uterin (endometrial);
ciclul vaginal;
ciclul mamar și genital.

CICLUL ENDOMETRIAL
Modificări ciclice ale endometrului – mucoasa uterină este divizată în două
straturi cu caracteristici anatomice și evolutive diferite:
stratul profund sau bazal ce nu suferă nici o modificare de-a lungul ciclului
menstrual și este format din partea profundă a tubilor glandulari și corionului;
stratul superficial numit și funcțional, care prezintă importante modificări în
cursul ciclului menstrual.

CICLUL VAGINAL
În mod normal mucoasa vaginală, la femei în plină activitate sexuală are patru
zone de celule care se modifică în cursul ciclului menstrual:
zona superficială;
zona intermediară;
zona parabazală;
zona bazală.

12
CICLUL MAMAR

Pe parcursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare au loc modificări

morfofiziologice sub acțiunea celor doi hormoni ovarieni: foliculina și progesteronul.
Foliculina, în primă fază a ciclului ovarian determină hiperplazia țesutului conjunctiv și a
canalelor galactofore.
În faza a doua sub acțiunea progesteronului are loc dezvoltarea țesutului lobulo-
alveolar.
În timpul sarcinii, sub acțiunea foliculinei, glandele mamare se măresc și sunt dureroase.
La examinarea mamelonului chiar în primele luni, va aparea colostrul, iar mamelonul și
areola se pigmentează mai intens. De asemenea, circulația devine mai intensă iar venele
superficiale se dilată și devin foarte evidente prin transpirația pielii, constituind rețeaua
Haller.

13
 CAPITOLUL II

BOALA INFLAMATORIE PELVINĂ

DEFINIȚIE: Boala inflamatorie pelvină(BIP) este un termen general ce denumește

infecția și inflamația organelor tractului genital feminin superior(uter,trompe uterine și
ovare) (FIG nr.5).

Salpingita este infecţia şi inflamaţia unei trompe uterine sau a ambelor.

Anexitele sunt inflamaţii ale trompelor şi ovarelor.
Cand inflamaţia cuprinde uterul, trompa şi ovarele, se numeşte metroanexită.
Cervicita este inflamaţia colului uterin.
Endocervicita şi endometrita interesează cervixul şi endometrul.
Numeroase femei cu boala inflamatorie pelvină nu prezintă semne şi simptome,
motiv pentru care nu urmează un tratament. Astfel, boala inflamatorie pelvină este
depistată târziu, când femeia are dificultăţi în a rămâne însărcinată, sau când suferă de
durere cronică pelvină.
Această infecție este răspândită,considerându-se că aproximativ 10% dintre femeile
aflate la vârsta reproductivă vor dezvolta această patologie.BIP trebuie diagnosticată și
tratată corect având în vedere că poate să crească riscul de SEU(sarcină extrauterină) și
poate să determine apariția sterilității.
De obicei boala inflamatorie pelvină este cauzată de o boala cu transmitere
sexuală(BTS) care infectează colul uterin,acea regiune care face legatura între partea
superioară a vaginului și uter.Odată ce colul uterin a fost infectat cu o BTS,devine mai
simplu pentru alte bacterii prezente în vagin să pătrundă și să infecteze uterul și trompele
uterine.
Contactul sexual protejat previne infecția datorată unei boli cu transmitere
sexuală,ceea ce duce la scăderea semnificativă a riscului de boală inflamatorie pelvină.

14
 BIP trebuie evitată deoarece poate cauza infertilitate sau complicații în timpul
sarcinii.Instituirea unui tratament precoce în cazul bolilor cu transmitere sexuală poate
preveni boala inflamatorie pelvină.
Adolescenţii cu viaţă sexuală activă şi femeile tinere adulte, care au cel mai ridicat
risc de a face o boală cu transmitere sexuală, sunt consideraţi un grup cu risc înalt de a
dezvolta o boală inflamatorie pelvină.

ETIOLOGIE

Boala inflamatorie pelvină poate fi cauzată de mai multe tipuri de bacterii,dar în

majoritatea cazurilor este vorba despre bacteriile responsabile de două boli cu transmitere
sexuală frecvente :
 gonoreea
 chlamidioza.

Bacteria care provoacă chlamidioza (chlamydia trachomatis) este responsabilă pentru

50% din cazurile de boală inflamatorie pelvină.
Bacteria care cauzează gonoree (neisseria gonorrhoeae) este responsabilă pentru circa
14% din cazuri. Aproximativ 8% din femeile cu boală inflamatorie pelvină sunt infectate
cu ambele tipuri de bacterii.
Unele metode de contracepţie pot creşte riscul de apariţie a bolii inflamatorii
pelvine ,de exemplu montarea unui dispozitiv intrauterin sau sterilet.În schimb,alte metode
contraceptive precum prezervativul şi diafragma reduc acest risc. Folosirea doar a
contraceptivelor orale nu oferă protecţie împotriva bolilor cu transmitere sexuală dar
acestea oferă o protecţie indirectă impotriva apariţiei bolii inflamatorii pelvine prin faptul
că determină ingroşarea cervixului,astfel încât bacteriile nu pot ajunge cu uşurinţă la tractul
genital superior.
Uneori,bacteriile care provoacă boala inflamatorie pelvină ajung în tractul genital
în timpul naşterii,în urma unei întreruperi de sarcină,a unui avort spontan sau ca urmare a
unei proceduri de prelevare a unei probe de la nivelul uterului (biopsie endometrială).

15
CLASIFICARE

Boala inflamatorie pelvină poate fi:

1.BIP ACUTĂ=se referă la trompe și la sechelele infecției tubare,cum ar fi distrugerea
arhitecturii și funcției tubare și aderențele tubare.
2.BIP CRONICĂ=este un termen impropriu deoarece problemele cronice asociate BIP-
hidrosalpinx,infertilitate,aderențe și durere nu presupun o asociere bacteriologică.BIP
cronică reală,cum ar fi turberculoza pelvină și actinomicoza,sunt rare.

Riscul de boală inflamatorie pelvină crește după o naștere,avort spontan sau

provocat,inserția unui dispozitiv intrauterin în scop contraceptiv,sau după anumite
intervenții chirurgicale,precum dilatație sau chiuretaj(toate acestea provoacă lărgirea
temporară a colonului uterin,orificiul de deschidere al uterului).De asemenea,dușurile
vaginale cresc riscul de BIP.
SIMPTOMATOLOGIE
Simptomele pot fi atât severe cât și ușoare.În cazul BIP-ului care are ca și cauză de
apariție infecția cu Chlamydia,poate să nu existe nici un fel de manifestare clinică.La
examenul general putem întâlni :
 febră și dureri abdominale joase

La examenul local putem întâlni:

 leucoree,
 sensibilitatea colului la atingere
 sensibilitatea uterului la mobilizare,col care sângerează la atingere
 zone anexiale dureroase

Cel mai frecvent întâlnim:

 leucoree purulentă urât mirositoare,

 durere abdominală localizată la nivelul organelor genitale
 febră.
 durere resimțită în timpul menstruației;
 senzații de greață însoțite sau nu de vărsături;
 dereglări în frecvența ciclurilor menstruale;
 dureri pelvine la ovulație;

16
  usturime în timpul urinării;
 senzații de presiune puternică la nivelul pelvisului;
 dureri în regiunea dorsală inferioară ce poate să coboare spre unul sau ambele
picioare;
 dureri de cap;
 senzații de disconfort în timpul actului sexual.

DIAGNOSTICARE

Elemente clasice de diagnostic cum ar fi durerea bdominală,febra,leucocitoza și

VSH crescută sunt prezente destul de rar laolaltă în manifestarea clinică a unei BIP acute.
Salpingita mută,fară simptomatologie clinică evidentă,este destul de frecventă și adesea
este vizibilă numai laparoscopic.Cele mai frecvente simptome sunt:
- scurgerea vaginală(68%)
- ,durere în etajul inferior abdominal(65%)
- dispareunia(57%).
La examenul local cel mai frecvent se găseste sensibilitate dureroasă anexială
(83%), durere la mobilizarea colului(75%) și cervicită(56%-66%).Mai puțin de 10% dintre
femeile cu BIP au salpingită unilaterală.
Atunci cand pacienta se prezintă la medic,de obicei durerea avea deja o evoluție de
peste 10 zile. Durerea abdominală este mai puternică în etajul inferior și accentuată de
mișcare și contact sexual.
În jur de 40% dintre femeile cu BIP acută pot prezenta menoragii sau sângerări
intermenstruale probabil datorită unor fenomene de endometrită asociată.
În cazul în care diagnosticul clinic este dificil de stabilit,prima metoda de diagnostic ar
putea fi ecografia.
Este o metodă neivazivă și la ora actuală la îndemâna marii majorități a unitaților
sanitare.
Ecografia transvaginală oferă informații în legatură cu uterul și ovarele.Trompele
uterine se vizualizează în situații patologice când sunt destinse în urma unui proces
infectios.
Ecografia abdominală vine în completarea celei transvaginale aducând informații
despre întregul conținut al pelvisului.

17
 Principalele erori sunt:apendicita acută,endometrioza,corpul galben
hemoragic,sarcina extrauterină,tumori benigne de ovar,salpingită cronică,colecistită
acută,peritonită primitivă.
La fetiță sau la tânără anexitele sunt rare datorită lipsei de contaminare venerică.Uneori se
poate produce prin extensie de la o apendicită.Cel mai adesea este vorba de o torsiune de
anexă care se rezolvă prin simplă detorsionare.

După menopauză leziunile infecțioase sunt rare,de obicei este vorba de un abces
tubo-ovarian,cu temperatură și masă anexială.Diagnosticul diferențial al durerii pelvine
cronice se face cel mai adesea cu endometrioza,aderențe pelvine,sindromul colonului
iritabil,cistita interstițială și durere de natură nervoasă.Factorii psihologici sunt și ei
importanți.

COMPLICAȚII
Boala inflamatorie pelvină se poate răspândi la nivelul altor organe abdominale, fie
plecând de la organele pelvine prin intermediul sistemului limfatic, fie de la capetele
terminale ale trompelor uterine.
Aceste modalităţi pot fi mai frecvente la femeile care de curând au născut sau au
suportat unele teste uterine sau alte proceduri, ca de exemplu:
 prelevarea unei mostre de ţesut de la nivelul stratului superficial al uterului
(biopsie endometrială),
 zgârierea stratului superficial al uterului (dilatare si chiuretare),
 examinarea uterului sau a trompelor în cazul histeroscopiei sau
histerosalpingogramei şi în cazul avorturilor. În aceste cazuri, femeia este
predispusă la cervicită şi endometrită.

EVOLUȚIE.PROGNOSTIC
Dacă infecția nu este tratată,durerea de la nivelul abdomenului inferior devine
persistentă și apar sângerări neregulate.Infecția poate invada structurile din
vecinătate,inclusiv membrana care tapetează suprafața cavității abdominale și care acoperă
organele interne(cu apariția peritonitei).
Peritonita se manifestă prin durere bruscă și intensă la nivelul întregului abdomen.

18
Dacă infecția tromplor uterine este cauzată de Gonoree sau Chlamydia,aceasta poate
invada țesuturile din jurul ficatului,situație în care apare durerea în partea superioară-
dreaptă a abdomenului,similară cu cea produsă de afecțiunile vezicii biliare.Această
complicație se numește sindrom Fitz-Hugh-Curtis.
În aproximativ 15% din cazurile de infecție a trompelor uterine,la nivelul acestora
sau al ovarelor se formează o colecție purulentă(abces).Uneori abcesul se rupe și puroiul
invadează cavitatea pelviană(cauzând peritonită).Ruperea abcesului se asociază cu durere
intensă în abdomen inferior,urmată la scurt timp de greață,vomă și scădere marcantă a
presiunii sanguine(stare de șoc).
Infecția poate ajunge în sânge(situație numită sepsis),existând riscul de deces.
Anexita determină adeseori eliminarea unui lichid purulent și se ajunge la fibroză și
la formarea de benzi anormale de țesut cicatricial la nivelul organelor de reproducere sau
între organele intraabdominale.Cu cât inflamația persistă mai mult,este mai severă și revine
de mai ulte ori,cu atât mai mare este riscul de infertilitate și alte complicații.Acest risc
crește de fiecare dată când femeia prezintă un nou episod de infecție.
Femeile care au avut boală inflamatorie pelvină au un risc de 6-10 ori mai mare de
a avea o sarcină extrauterină tubară,situație în care fătul se dezvoltă în trompa uterină și nu
în uter.Acest tip de sarcină pune in pericol viața femeii,iar fătul nu poate supraviețui.
Boala inflamatorie pelvină netrată poate produce cicatrici tisulare (aderente) ce pot
cauza durere pelvină cronică, sarcină ectopică şi infertilitate.
Femeile cu risc de infecţii pelvine care utilizează un dispozitiv intrauterin, pot fi
sfătuite să opteze pentru o altă metodă de contracepţie pentru a reduce riscul de boală
inflamatorie pelvină. În cazul pacientelor însărcinate, infectate cu HIV, sau care nu
răspund la tratamentul cu antibiotice orale, se recomandă spitalizarea. Tratamentul constă
în administrarea de antibiotice intravenos, apoi pe cale orală.
Dacă tratamentul antibiotic iniţial a vindecat infecţia cauzată de boala inflamatorie
pelvină, nu este necesar un tratament de întreţinere. Cu toate acestea, este important să se
ştie cu siguranţă că infecţia a fost vindecată şi acest lucru se poate afla printr-un control
regulat efectuat de doctor.

19
2.7. TRATAMENT

Boala inflamatorie pelvină și bolile cu transmitere sexual necesită un tratament

medical coresponzător.
Dacă este prezent orice simptom neobișnuit sau durere se recomandă consultarea
fără amânare a unui medic chiar dacă simptomele nu par a fi serioase.
În mod tipic,se folosesc doua antibiotice eficace împotriva mai multor tipuri de organisme.
Majoritatea femeilor fac tratamentul la domiciliu.
Spitalizarea este însă necesară dacă infecția nu se ameliorează în decurs de 48 de
ore,simptomele sunt severe sau femeia este însarcinată.
Până la terminarea tratamentului cu antibiotice și confirmarea de către medic femeile
afectate ar trebui să evite raporturile sexuale chiar dacă simptomele au dispărut mai
devreme.
Toți partenerii sexuali din ultima perioadă ai femeii ar trebui testați pentru
depistarea infecției și daca este cazul să fie tratați.În situația în care boala inflamatorie
pelvina este diagnosticată și tratată prompt exista șanse de vindecare completă.
Tratamentul medicamentos:
 Ofloxcină po 2x400mg/zi 14 zile +Metronidazol po 2x500mg/zi 14 zile sau
Clindamicină po 4x450mg/zi 14 zile.
 Doxicilină po 2x100mg/zi 14 zile + Cefalosporină generația III doză unică
administrare parenterală.
 Doxicilină i.v sau po 2x100mg/zi.
 Cefotenam i.v 2x1g/zi.
 Clindamicină i.v 3x300mg/zi + Gentamicină i.v sau i.m 2 mg/kg corp.
 Ofloxacină i.v 2x400mg/zi + Metronidazol i.v 3x500mg/zi.
 Ampicilină i.v 2x1g/zi + Gentamicină i.v 160mg/zi + Metronidazol i.v
2x500mg/zi.
Tratament chirurgical se indică în cazul în care pacienta nu răspunde la
tratamentul mediamentos,avem peritonită sau abcese tubare rupte.Asociat tratamentului
chirurgical vom avea în continuare și un tratament cu antibiotice.
În funcție de severitate sau de localizarea colecțiilor purulente putem opta pentru diferite
tehnici chirurgicale.

20
2.8. PROFILAXIA

Boala inflamatorie pelvina poate fi prevenită practicând numai raporturi sexuale

protejate. Totuși, folosirea prezervativului nu elimină complet riscul contactării unor boli
cu transmitere sexuala.

Femeile aflate la risc trebuie să efectueze in mod regulat teste pentru depistarea
bolilor cu transmitere sexuala.In situația depistării unei boli cu transmitere sexuală sau a
bolii inflamatorii pelvine la o pacienta, toți partenerii săi din ultimele 60 de zile trebuie
testați și tratați. In acest mod se poate preveni raspândirea bolilor cu transmitere sexuala
sau reinfectarea cu acestea și se poate trata boala inflamatorie pelvina.

 Folosirea de mijloace locale de protecţie masculine (prezervative)

Folosirea constantă de prezervative reduce riscul de răspândire sau de infectare cu o

boală cu transmitere sexuală. Prezervativele trebuie puse înainte de începerea oricărui
contact sexual. Se recomandă folosirea de prezervative cu un partener nou până când este
sigur că el sau ea nu are o boală cu transmitere sexuală.

 Folosirea de mijloace locale de protecţie feminine

Prezervativele feminine (de ex:diafragma) sunt disponibile pentru femeile ale căror
parteneri nu au sau refuză să folosească un prezervativ masculin.

21
 CAPITOLUL III

ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU BOALĂ INFLAMATORIE PELVINĂ

Studiu de caz

Interviu
Motivul internării: Pacienta D.P., în vârstă de 24 de ani de sex feminin, studentă, cu
domiciliul în comuna Filipeni, Bacău, este adusă cu ambulanţa la Spitalul Judetean Bacău,
în urma unei boli inflamatorii pelvine în data de 17.03.2018.Pacienta acuză: febră 38°C,
balonare, constipație și durere la micțiune.
Bolnava relatează apariţia cu o saptămână a unor dureri pelvine însoţite de leucoree.
Bolnava mai sesizează o scădere în greutate datorită inapetenţei. Nu a urmat nici un
tratament medicamentos.
În urma examenului clinic la camera de gardă se decide internarea acesteia pe secţia de
Ginecologie pentru conduită terapeutică şi tratament.
Diagnosticul la internare-BIP acută.
Antecedente personale fiziologice:
- menarha la 14 ani
- nasteri 0
- avorturi 0
Antecedente  personale patologice:fără importanță patologică
Obiceiuri de viață:consumă alcool ocazional, fumează, nu respectă un orar de servire a
meselor
    La internare:
T.A =100/50mmHg
Temperatura =39,4°C
Puls =80p/min
Respirația =20resp/min

22
NEVOILE AFECTATE ALE PACIENTEI:

Nevoia de a evita pericolele

Nevoia de a bea şi a mânca;
Nevoia de a elimina;
Nevoia de a dormi și se odihni;
Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limite normale;
Nevoia de a comunica;
Nevoia de a se mișca și a avea o postură bună.

3.1. FIŞĂ TEHNICĂ NR.1

SPĂLĂTURA VAGINALĂ

Spălătura vaginală înseamnă introducerea unui curent de lichid (apă sau soluţie
medicamentoasă) în vagin, curent de lichid care, după ce va spăla pereţii vaginali se va
evacua pe lângă canulă.
Scop: Terapeutic
-îndepărtarea conținutului vaginal(produse normale sau patologice),dezlipirea exudatelor
patologice de pe mucoasă;
-dezinfecția locală înaintea intervențiilor chirurgicale;
-calmarea durerilor;
-reducerea proceselor inflamatoare.
Materialele necesare:
 De protecție:-paravan,prosoape;
-traversă,mușama;
-învelitori de flanelă.
 Sterile:-canulă vaginală;
-irigator,vată.
 Nesterile:-stativ pentru irigator;
-bazinet;
-tăviță renală.

23
Medicamente:
-2 l soluție medicamentoasă(apă oxigenată,soluție cloramină,permanganat de K
1/2000,oxicianură de mercur 1/4000,soluție sublimat 1%).
Pregătirea pacientei
-psihică :se anunță și i se explică necesitatea efectuării examenului.
-fizică:
-se izolează patul cu paravan(dacă nu se efectuează în sala de tratamente);
-se protejează patul cu mușama și aleză;
-se așează pacienta în poziție ginecologică;
-se introduce bazinetul sub bazinul pacientei;
-se spală organele genitale cu apă și săpun;
-se acoperă regiunea vulvei cu un strat subțire de vaselină(pentru spălăturile calde).
Efectuarea procedurii:
-începe cu spălarea și dezinfecția mâinilor;
-se adaptează canula la tubul irigatorului,se elimină aerul;
-se așează irigatorul la 50-75 cm înălțime față de simfiza pubiană;
-se verifică temperatura soluției;
-se reperează orificiul de intrare în vagin,se deschide rubinetul și se introduce canula odată
cu curentul de lichid până în fundul de sac posterior al vaginului;
-se spală bine fundul de sac posterior și apoi se plimbă canula pe toată suprafața vaginului;
-se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească,se pensează tubul și se depune în
tavița renală.
Îngrijirea ulterioară a pacientei:
-se usucă regiunea genitală cu vată și prosoape;
-se îndepărtează materialele folosite;
-se ajută să se îmbrace;
-se așează comod în pat;
-se aerisește salonul.
Pregătirea produsului pentru laborator:
-se examinează lichidul de spălătură,care poate conține:flocoane de mucus,puroi,cheaguri
de sânge;
-se trimite la laborator la solicitarea medicului.

24
Reorganizarea:se spală și se dezinfectează irigatorul,canula si tavița renală,vata se aruncă
in cutia galbenă cu risc biologic.
Notarea in foaia de observație:ora,data și asistenta care a efectuat procedura.
Accidente si incidente:
-contaminarea produsului prelevat pentru laborator;
-durere, hemoragii,infundarea sondei.

FIȘĂ TEHNICĂ NR.2

RECOLTAREA UROCULTURII

Definiție: este examenul bacteriologic din urină pentru depistarea germenilor patogeni.
Scop:
-diagnosticul infecțiilor urinare,pielonefrită prin evidențierea germenilor patogeni din
urină;
-efectuarea antibiogramei.
Materiale necesare:
-recipient din plastic steril de unică folosință cu capac;
-hartie igienică,manuși sterile;
-materiale pentru toaleta organelor genitale;
-mușama,aleză ,bazinet;
-paravan dacă se efectuează în salon;
-bilet de trimitere la laborator.
Pregătirea pacientului:
 fizică: îmbrăcarea/dezbrăcarea pacientului, poziţionarea adecvată, respectarea
intimităţii si a pudorii, recomandari privind alimentaţia , toaleta regiunii,
dezinfecţia organelor genitale externe, asigurarea confortului fizic;

 psihică: explicaţi procedura în termeni accesibili;

Efectuarea procedurii:
-se recoltează dimineața la prima micțiune după toaleta organelor externe cu apă și săpun;
-se explică pacientului să urineze în bazinet sau la toaletă ,lăsând să curgă primul jet de
urină apoi se recoltează 5ml în flaconul steril;
-se acoperă imediat recipientul cu capac;
-se completează biletul de trimitere cu numele pacientei ,vârsta,salonul,examenul cerut;

25
Interpretarea valorilor:
-Normal urina recoltata prezintă 1000germeni/ml;
-Patologic sunt prezenți germeni patogeni. După determinarea germenilor laboratorul
determină și antibiograma.
-Urocultura este pozitivă atunci când sunt peste 10000 germeni /ml.
Accidente și incidente :
-contaminarea urinei prelevate cu bacterii prezente in regiunea periuretrala;
-multiplicarea germenilor prin pastrarea mai mult de o ora inafara frigiderului;
-emisia dificila de urina prin blocaj psihologic.

FIŞA TEHNICĂ NR.3

INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ (IM)

Definiţie: Injecţia intramusculară constituie introducerea unor soluţii izotone,

uleioase sau a unei substanţe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac ataşat la
seringa.
Scop – Terapeutic.
Efectul medicaţiei administrate i.m. se instalează mai lent faţă de i.v., dar mai rapid
de 4-5 ori decât cele s.c. Efectul maxim se instalează în aproximativ 20-45 de minute de la
injectarea i.m.
Locul injecţiei intramusculare:
– Regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter (cadranul supero-extern
fesier);
– Muşchii externi şi anteriori ai coapsei – 1/3 mijlocie;
– Muşchiul deltoid;
– La sugari – regiunea mijlocie a coapsei.
Materiale şi instrumente necesare:
– Material general pentru executarea unei injecţii;
– Seringă de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată;
– Ac intramuscular lung (4-7 cm) cu bizou lung;
– Soluţia medicamentoasă.
Pregătirea pacientului:
– Se identifică şi se anunţă bolnavul, explicându-se apoi tehnica şi necesitatea ei;
– Se aşază pacientul în repaus – în decubit ventral, lateral, şezând sau în picioare;

26
 – Se dezveleşte locul ales.
Execuţie:
– Verificarea presciptiei;
– Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie;
– Se dezinfectează locul injecţiei cu alcool;
– Se cere bolnavului să-şi menţină musculatura cât mai relaxată – muşchiul să fie
moale;
– Se puncţionează perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă;
– Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă şi se injectează lent;
– Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru accelerarea
reabsorbţiei.
Intervenţii după tehnică:
– Se aşază bolnavul comod, în repaus pentru 5-10 minute;
– Se ordonează materialele folosite.
Accidente şi incidente:
– Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii nervoase. În acest
caz, se retrage acul şi se schimbă locul injecţiei;
– Paralizie (totală sau parţială) – prin lezarea nervului sciatic;
– Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical;
– Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare a medicamentului;
– Hematom – supuraţie septică, abces, infecţie gravă;
– Flegmon – supuraţie septică prin nerespectarea normelor de asepsie şi antisepsie;
– Embolie uleioasă – introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas de sânge;
– Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului;
Observaţii:
-Nu se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită,
furuncule.
- Se evită injectarea repetată în acelaşi loc, schimbându-se periodic locul.
-Verificarea poziţiei acului pentru soluţiile colorate se face prin detaşarea seringii.
- Cantitatea maximă de medicament injectat este de 5 ml pentru a nu se mări riscul de
infecţii – abces postinjectabil.

27
 FIȘA TEHNICĂ Nr.4
PERFUZIA INTRAVENOASA

Definiţie: reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a unor substanţe

medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică a organismului.
Scop:
-hidratarea şi mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
-depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterală.
-alimentarea pe cale parenterală
Pregatirea materialelor
- tavă medicală
- trusa pentru perfuzat
-solutia prescrisă
- garou
- taviță renală;
- stativ prevăzut cu brățari cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
- 1 - 2 seringi
- o pernă, mușama;
- comprese sterile,mănuși;
- antiseptic pentru tegument
- romplast;
- foarfece;
-recipiente pentru colectarea deșeurilor
Pregatirea echipamentului:
-se verifică data de expirare a soluțiilor de administrat, volumul și tipul soluțiilor
-se verifică aspectul lor( sa nu fie tulburi, precipitate etc)
-se agață soluția in stativ
-se inlatură  capacul sau dopul protector și se dezinfectează cu un pad alcoolizat portiunea
unde va fi introdus perfuzorul
- se introduce cu seringa sterilă un alt medicament in soluția perfuzabilă dacă acest lucru
este indicat se va eticheta flaconul specificând medicația introdusă

28
- se desface perfuzorul și se introduce in soluție având grijă să nu atingem capătul sau de
nimic pentru a-l păstra steril
- se clampează perfuzorul și apoi se presează camera de umplere până se umple jumătate
- se declampează perfuzorul și se goleste de aer lasând lichidul să curgă in tavița până
când nu mai este nici o bula de aer
- dacă soluția este in flacon de sticlă va trebui să se deschidă filtrul de aer pentru ca ea să
curgă.
Dacă este in pungă de plastic nu este nevoie
- se detașează capacul protector al celuilalt capăt al perfuzorului și se atasează perfuzorul la
ac/branula
- se etichetează flaconul de soluție cu data și ora administrării
Pregătirea psihica și fizică a bolnavului
-I se explică bolnavului necesitatea tehnicii.
-Se obține consimțămâmtul.
-Se asează bolnavul pe pat, in decubit dorsal, cât mai comod, cu antebratul in extensie și
pronație/supinație.
Efectuarea perfuziei
-spălarea pe mâini cu apă și sapun,manuși
-se examinează calitatea venelor.
-se aplică garoul de cauciuc la nivelul brațului.
-se aseptizează plica cotului cu alcool.
-se cere bolnavului să inchidă pumnul
-se efectuează puncția venei alese.
-se verifică poziția acului in venă
-se indepărtează garoul și se adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac.
-se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in venă și se reglează viteza
de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, in funcție de necesitate.
-se fixează cu leucoplast amboul acului și portiunea tubului invecinat acestuia, de piele
bolnavului
-se supraveghează permanent starea bolnavului și funcționarea aparatului.
-dacă este necesar se pregatește cel de-al II-lea flacon cu substanța medicamentoasă,
incălzindu-l la temperatura corpului.
-înainte ca flaconul să se golească complet, se inchide prestubul pentru a impiedica
pătrunderea aerului in perfuzor și se racordează aparatul de perfuzie la noul flacon.

29
-se deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operația de schimbare trebuia
să se petreacă cât  mai repede, pentru a nu se coagula sângele refulat din ac și se reglează
din nou viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat.
-înainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercită o persiune asupra venei
puncționate cu un tampon imbibat in soluție dezinfectantă și printr-o mișcare bruscă, in
direcția axului vasului, se extrage acul din venă.
-se dezinfectează locul puncției , se aplică un pansament steril și se fixează cu romplast.
Îngrijirea bolnavului după tehnică
-Se asează bolnavul confortabil in patul sau.
-Se administrează bolnavului lichide călduțe ( dacă este permis).
-Se supraveghează bolnavul.
Reorganizarea locului de muncă
Notarea procedurii
-se notează in foaia de observație data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat
perfuzia.
Accidente și incidente
-hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar
acut: tuse, expectorație, polipnee, creșterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau chiar se
intrerupe complet, se injectează cardiotonice.
-embolie pulmonară prin pătrunderea aerului in curentul circulator. Se previne prin:
eliminarea aerului din tub inainte de instalarea perfuziei, intreruperea ei inainte de golirea
completa a flaconului
-nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea și apariția de frisoane.
-coagularea sângelui pe ac sau canula-se previne prin introducerea pe lumen a soluției de
heparină
-revărsarea lichidului perivenos-flebita-durere,crește temperatura tegumentului,eritem de-a
lungul venei-se anunță medicul
-lichidul nu se scurge desi acul este in vene-se verifică poziția acului,se mobilizează
puțin,se verifica presiunea lichidului.

30
 3.2. Planul de îngrijire al pacientei
DIAGNOSTIC INTERVENŢII
DATA OBIECTIVE EVALUARE
DE NURSING AUTONOME DELEGATE
Alterarea stării de - Pacienta să-și - Informez pacienta cu privire la La recomandarea Glucoză-110 mg./dl.
Ziua 1 sănătate datorită recapete stare importanța recoltării de produse medicului recoltez Uree -28 mg/dl.
bolii de sănătate și biologice pentru stabilirea și aplicarea probe pentru: Creatinină -7,3mg./dl.
T.G.O. - 18 U/L.
de fond să prezinte tratamentului corect, în vederea Examen de sânge
T.G.P. - 32 U/L.
manifestată normalizarea recăpătării stării de sănătate; Glicemie,Uree,Cr
Fibrinogen - 483mg. %
prin modificarea constantelor - Pregătesc materialele necesare eatinină,
APTT - 41,1
constantelor biologice în recoltării de probe biologice; T.G.O.,T.G.P.,
Hb- 12g% Hct- 30,7 %
biologice. scurt timp. -Respect condițiile de asepsie și Fibrinogen,
Leucocite - 6300/mm³
antisepsie conform PU; APTT,emoleucog Acid uric-4mg/dl
- Pregătesc pacienta pentru explorări rama , Acid uric , VSH- 30mm/2h CPR-8
funcționale; VSH,CPR Corpi cetonici-absenti
- Supraveghez starea pacientei după Examen complet Proteine-negativ
recoltări; de urina Glucoza-negativ
- Instruesc echipa de îngrijire în acest Urocultura Leucocite-15 leuc/uL
scop; pH =6,5
- Sfătuiesc pacienta să stea în repaos la Densitate -1025
pat. Urocultura negativa

31
 DIAGNOSTIC INTERVENŢII
DATA OBIECTIVE EVALUARE
DE NURSING AUTONOME DELEGATE
Alterarea -Pacienta să -Asigur repaos la pat în perioada La indicația Temperatura
temperaturii prezinte febrilă; medicului:
corporale datorită temperatura -Aplic comprese reci; ZI- D=39,4°C
inflamației corpului în -Asigur o temperatură cuprinsă între -administrez medicație S=38,3°C
manifestată prin limite normale. 20°-22°C; antipiretică: ZII- D=39,3°C
hipertermie -Aerisesc încăperea ori de câte ori este Perfalgan S=38,3°C
necesar; 2x100ml/24h i.v ZIII-D=36,6°C
-Schimb lenjeria de pat și de corp ori S=37,6°C
de câte ori este necesar; ZIV-D =36,6°C
-Asigur îmbrăcăminte comodă; S=36,8°C
-Mențin tegumentele pacientei uscate ZV- D =36,5°C
și curate; S=36,7°C
-Hidratez pacienta coresponzător;
-Măsor temperatura și celelalte funcții
vitale și notez în foaia de observație;
-Calculez bilanțul ingesta-excreta;
-Măsor,observ și notez în F.O.
diureza;

DIAGNOSTIC INTERVENŢII
DATA OBIECTIVE EVALUARE
DE NURSING 32
 DIAGNOSTIC INTERVENŢII
DATA OBIECTIVE EVALUARE
DE NURSING AUTONOME DELEGATE
Alterarea stării -Pacienta să nu -Asigur repaos la pat; La indicația medicului: ZI, ZII ,ZIII =Pacienta
de nutriție mai prezinte -Așez pacienta în poziție -Administrez antiemetice: prezintă în continuare
datorită vărsături și să semișezândă cu capul într-o parte cât Metoclopramid 1f în senzație de
grețurior și fie echilibrat mai aproape de marginea patului; glucoză 5%; greață,inapetență.
vărsăturilor hidroelectroitic -Ajut pacienta în timpul
manifestată prin . vărsăturilor,sprijinind-o; -Alimentez și hidratez
inapentență. -Ofer pacientei un pahar cu apă să-și pacienta ZIV, ZV= Pacienta nu mai

clătească cavitatea bucală; parenteral:Glucoză de 5 prezinta senzație de greață și

-Rehidratez pacienta treptat cu % 250 ml,Vitamine și are un apetit normal.
cantități mici de lichide oferite cu electroiți.
lingurița,după încetarea vărsăturilor;
-Observ conținutul produsului de -Trimit produsul de
vărsătură. vărsătură la laborator.
-Antrenez pacienta în discuții dându-i
posibilitatea de a-și exprima
sentimentele,ideile și dorințele sale;

DATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

33
DE NURSING AUTONOME DELEGATE
Comunicare -Pacienta să -Ajut pacienta să identifice La recomandarea -În urma discuțiilor purtate
neadecvată la comunice posibilitățile sale de a se asculta,de a medicului administrez cu pacienta,aceasta
nivel afectiv satisfăcător cu schimba idei cu alții, de a creea legături schema de tratament comunica cu familia și
datorită stării personalul din semnificative; prescrisă. personalul medical.
generale alterate echipa de -Antrenez pacienta în diferite activități
manifestată prin îngrijire,cu care să-i dea sentimentul de utilitate;
sentiment de familia cât și -Pun în valoare capacitățile, talentele și
inutilitate, stare cu ceilalți realizările anterioare ale pacientei;
depresivă. pacienți din -Dau posibilitatea pacientei să ia
salon. singură decizii;
-Stau în fața pacientei când vorbește ,o
-Pacienta să fie privesc în ochi,pentru a-i demonstra
echilibrată dorința de a o asculta;
psihic. -Încurajez pacienta să reia relațiile cu
familia și prietenii;
-Permit membrilor familiei să fie
alături de ea și să o susțină.

34
DATA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
AUTONOME DELEGATE
NURSING

35
Ziua 3 Alterarea somnului -Pacienta să -Identific cauza oboselii; -Adminstrez la indicați Pacienta beneficiază de
somn corespnzător fără
datorită beneficieze de -Aerisesc salonul și îi asigur pacientei medicului Sedatif pc 1
întreruperi.
simptomelor bolii somn condiții de confort; cp seara înainte de
manifestata prin odihnitor, -Învăț pacienta să facă gimnastică culcare.
oboseala, apatie. liniștit, fara respiratorie înainte de culcare;
întreruperi. -Întocmesc un program de odihnă
adecvat organismului;
-Observ și notez calitatea, orarul
somnului.
Disconfort -Pacienta să - Asigur hidratare corectă a pacientei La indicația medicului: ZI, ZII, ZIII =In urma
abdominal datorită
prezinte cu 1500 ml apă pe zi; interventiilor aplicate
procesuui
inflamator transit - Asigur pacientei o dietă bogată în -Administrez laxative. pacienta elimina cu
manifestat prin
intestinal fibre, zarzavaturi, carne,pește; Dulcolax 1cp per os dificultate un scaun de
balonare,constipație.
normal - Urmăresc și notez în foaia de seara consistent dura
temperatură consistența și frecvența Pacienta elimină spontan.
scaunelor; - Efectuez clismă ZIV, ZV = pacienta
evacuatoare la nevoie.
-Stabilesc împreună cu pacienta un prezinta scaune de aspect
orar regulat de eliminare.
si consistenta normale.
.

DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
DATA NURSING AUTONOME DELEGATE

36
 Eliminare urinară -Pacienta să -Efectuez zilnic bilanțul hidric și măsor diureza și La  Diureza
Ziua4 insuficientă prezinte notez în foaia de observație; recomandarea ZI=700 ml/zi
cantiattiv datorită micțiuni în -Educ pacienta să-și facă toaleta organelor genitale medicului: ZII= 900 ml/zi
inflamației pelvine limite externe înainte de recoltare și o învăț să recolteze din Continui ZIII=1100ml/zi
manifestată prin fiziologice. urina de dimineață,de la mijlocul jetului de urină; tratamentul ZIV=1500 ml/zi
disurie. -Educ pacienta să-și păstreze o igienă locală corectă prescris anterior.
 ZV=1500ml/zi
pentru a nu favoriza apariția infecțiilor;

Risc de complicații- -Pacienta să - Educ pacienta cu privire la importanța respectării -Mentin Pacienta afirmă
Ziua 5
durere cronică, nu prezinte tratamentului prescris și importanța controlului tratamentul înțelegerea
sterilitate și sarcină complicații. medical periodic; recomandat de informațiilor.
ectopică. -Educ pacienta să nu aibe contact sexual pe timpul medic
tratamentului,să evite ortostatismul prelungit, frigul, -Intocmesc
umezeala, să nu folosească tampoane intravaginale; biletul de
-Informez pacienta cu privire la bolile transmise sexual externerare si il
și prevenirea acestora; inmanez
-Mă asigur că pacienta a înțeles corect informațiile pacientei
transmise.

37
 EVALUARE FINALĂ

Pacienta D.P., de sex feminin,în varstă de 24ani, cu domiciliul în comuna Filipeni Bacău,
a fost internata pe secţia de Ginecologie a Spitalului Judetean Bacau pentru
febră,balonare,constipație și durere la micțiune.
Pacienta a beneficiat în timpul spitalizării de repaos, regim dietetic şi medicaţie:

⁻ Perfalgan 2x100ml/zi i.v.;

⁻ No-Spa 1 fiolă x2/zi intramuscular;
⁻ Ovule vaginale:Cervugid 1 ovul intravaginal seara;
⁻ Amoxiplus 600mg la 12 h i.v
⁻ Flamexin 1tb /zi per os dupa masa
⁻ Metoclopramid 1f 2ml în glucoză 5%;
⁻ Glucoză 5% 250ml
⁻ Vitamine și electroiți;
⁻ Laxative:Dulcolax 1 cp per os;
⁻ Sedatif pc 1 cp seara.
La externare pacienta prezinta o stare buna ,temperatura corpului normala,fara balonare
constipate ,sau dureri la mictiune.
Pacienta se externează cu recomandări :

 Să se prezinte la control periodic;

 Să menţină o igiena locală coresponzătoare;
 Adaptarea la regimul alimentar fără factori excitanţi şi dăunători condimente, alcool,tutun
şi respectarea orarului servirii meselor;
 Prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;
 Evitare ortostatismului prelungit,umezelii,frigului;
 Să nu folosească tampoane intravaginale;
 Să poarte lenjerie din bumbac;
 Sa respecte orele de odihnă și somn;
 Evitarea contactului sexual pe timpul tratamentului;
 Evitarea efortului fizic.

38
 CONCLUZII

Această afecțiune a organelor genitale feminine este des intâlnită în rândul femeilor care
și-au început viața sexuală și nu numai,apariția ei depinzând de anumiți factori printre care
educația sexuală și respectarea normelor elementare de igienă.

Din cauze mai mult sau mai puțin importante(igienă intimă precară,lehuzie, indiferență)
ea poate aduce femeia la medic într-o stare relativ alterată,cu un confort fizic alterat de durere
uneori violentă.

Dacă este urmat un tratament medicamentos și se respectă regulile de igienă intimă

vindecarea poate fi totală fără riscul de a se croniciza.Am observat că și familia ,implicit soțul
joacă un rol destul de important in prevenirea acestei afecțiuni.

Așadar,cu o viață echilibrată sexual,cu o igienă locală riguroasă,control periodic

putem evita aceasta afecțiune.

39
 BIBLIOGRAFIE

1.Manual de obstetrică și Ginecologie pentru cadre medii – Autori:Lemnete I,Rădulescu

I,Editura medicală București 1975;

2.Ghid de nursing-Autor: Lucreția Titircă,Editura Viață Medicală Românească;

3.Inflamațiile și infecțiile ginecologice –Autori: Mark H.beers,Robert Berkow;

4.Dicționar de termeni pentru asistenți medicali -Autor:Lucreția Titircă;

5.Novak-Ginecologie - Autor:Johnatan,S.Berek

6.Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali –Autor:Lucreția Titircă

40
 ANEXE

(FIG nr.1)

(FIG nr.2)

41
(FIG nr.3)

42
(FIG nr.4)

(FIG nr.5)

43