ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “POMPEI SAMARIAN” CĂLĂRAȘI

Str. Bărăganului, nr. 26, cod poştal: 910105, tel./fax 0242321544

e-mail: postliceala_sanitara@yahoo.com

LUCRARE DE DIPLOMᾸ

COORDONATOR ,
AS. MED. PR. ASOLTANEI ANETA

ABSOLVENT,

DRAGAN CRISTINA

AUGUST 2019
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “POMPEI SAMARIAN” CĂLĂRAȘI
Str. Bărăganului, nr. 26, cod poştal: 910105, tel./fax 0242321544
e-mail: postliceala_sanitara@yahoo.com

INGRIJIREA PACIENTEI
CU
VULVOVAGINITA

COORDONATOR ,
AS. MED. PR. ASOLTANEI ANETA

ABSOLVENT,
DRAGAN CRISTINA

CALARASI 2019
CUPRINS

ARGUMENTUL LUCRARII

PARTEA GENERALᾸ

CAP. 1 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ................................. pag. 6

1.1 Anatomia aparatului genital feminine.……………………………………………………………….……. pag.6

1.2 Fiziologia aparatului genital feminin………………………………………………………………….………. pag.14

CAP. 2 NOTIUNI GENERALE DESPRE VULVOVAGINITA....................................................... pag. 19

Cap.2.1 DEFINIȚIE………………………………………………….............................................................. pag. 19

Cap.2.2 FORME CLINICE…………..…………………………….……………………………………………………..… pag. 20

Cap.2.3 ETIOLOGIE …………………………..………………………………………….…………………………….…… pag.21

Cap.2.4 SIMPTOME SI SEMNE..…………………………………………................................................ pag. 21

Cap.2.5 DIAGNOSTIC POZITIV ………….…………..…………………………………………………………………. pag. 22

Cap.2.6 DIAGNOSTIC DIFERENTIAL..………………………………………….…………………………………… pag. 24

Cap.2.7 COMPLICATIILE VULVOVAGINITEI……..…………..……………………..…………………………… pag. 24

Cap.2.8 TRATAMENT ……………………………………………………………………………….……………..……… pag. 24

PARTEA SPECIALᾸ

CAP. 3 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTEI VULVOVAGINITA............. pag.25

CAP .3.1 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMENUL CLINIC............................ pag. 25
CAP.3.2 Conduita de urgenta a asistentului medical la internarea pacientei cu
vulvovaginita...........................................................................................................................
pag.26
3
CAP. 3.3 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN RECOLTAREA PRODUSELOR
BIOLOGICE........................................................................................................................ pag. 27

CAP. 3.4 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN PREGATIREA EXPLORARILOR

FUNCTIONALE................................................................................................................... pag. 28

Cap.3. 5 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN EDUCAREA PACIENTEI CU

VULVOVAGINITA............................................................................................................... pag. 30
.

Cap.3.6 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

INDICATE DE MEDIC................................................................................................................ pag.31

CAP. 4 PROCEDURI SPECIFICE VULVOVAGINITEI.................................................................. pag. 34

CAP. 5 STUDII DE CAZ………….……………………………………………………………………………………….…….. pag. 40

Cap.5.1 CAZUL 1……………………………………………………………………………………………………………… pag.40
Cap.5.2 CAZUL 2……………………………………………………………………………………………………………… pag.43
Cap.5.3 CAZUL 3………………………………………………………………………………………………….………….. pag.47

CAP. 6 DATE STATISTICE...................................................................................................... pag. 50

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

4
 ARGUMENTUL LUCRᾸRII

Motto: „Ai grijă de corpul tău, pentru că este singurul loc unde va trebui să trăieşti.”
— Jim Rohn
Am ales tema ” Ingrijirea pacientei cu vulvovaginita ” deoarece infectiille aparatului
genital reprezinta una din majorele probleme de sanatate ale femeilor. Pot
fi infectii genitale joase (vulvovaginite si cervicite) si infectii genitale inalte (boala inflamatorie
pelvina ).
Vulvovaginitele sunt unele dintre cele mai frevente afectiuni ginecologice, din fericire insa
in majoritatea cazurilor sunt lipsite de gravitate; tratate corect si la timp sunt afectiuni care se
vindeca rapid, fara a lasa urmari in viitor.
Vulvovaginita este o afectiune de natura inflamatorie a vaginului si a vulvei, insotita
adesea de o umflare locala. Este cauzata de un virus, de un parazit sau de o ciuperca.
Pentru supravegherea atenta a bolnavei cu vulvovaginita, asistenta medicala va avea in
vadere urmatoarele obiective:
- pacienta sa urmeaze tratamentul intocmai conform recomandarilor;
- pacienta sa evite alcoolul in timpul tratamentului;
-supravegherea bolnavului si efectuarea recoltarilor pentru examenele de laborator;
- sa educe pacientacu privire la importanta testelor ulterioare
-asigurarea igienei bolnavei si prevenirea complicatiilor ;
-educatia sanitara a pacientei cu vulvovaginita .
Metodele folosite scot în evidentă rolul important al asistentului medical si se bazeaza
pe documentare ṣtiinţifică, dar ṣi practica ( la patul bolnavului).
Principalele materiale folosite au fost cursurile predate la scoală ṣi cȃteva cărţi de
specialitate care au ca scop reliefarea complexităţii acestei boli, a consecinţelor ei ṣi deasemenea
cel mai important este faptul că arată metode de prevenire ṣi de tratare a acestei afecţiuni. Pe
langă acestea am mai folosit ṣi diverse informaţii citite în cȃteva articole pe internet.
Rolul acestei lucrari este sa arate complexitatea acestei afectiuni , cum se poate prevenii
sau trata si deasemenea scoate in evidenta rolul important al asistentului medical in procesul de
nursing.
In aplicarea tratamentului pentru vulvovaginita asistentul medical are un rol foarte
important.Pentru ca tratamentul vulvovaginitei sa aiba rezultate, este imperios necesar sa se
respecte cateva reguli:
-tratamentul sa se aplice ambilor parteneri;
-la femeie tratamentul sa fie local si general;
-tratarea corecta a recidiveor.
In concluzie asistentul medical trebuie sa asigure implicarea activa a individului si familiei
sale, a grupurilor sociale si comunitatii in aspectele de ingrijire a sanatatii, adica sa incurajeze
autosprijinul si autodeterminarea.

5
 PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL. 1 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

1.1 Anatomia aparatului genital feminin

Aparatul genital feminin este un subiect complicat, dar şi fascinant în acelaşi timp. Acesta
are capacitatea de a funcţiona în comuniune cu celelalte sisteme pentru a-şi îndeplini funcţia.
Sistemul genital feminim inglobeaza totalitatea organelor specifice genului feminin care
au rol copulator dar si endocrin sau ovogenetic. Este format din uter, vagin, anexe uterine (ovare,
trompe uterine si ligamentele uterine) si organe genitale externe.
1. Organele genitale externe (vulva)
Totalitatea organelor genitale externe alcatuiesc vulva, care este compusa din
urmatoarele formatiuni :
● labiile mari ;
● labiile mici ;
● vestibulul ;
● himenul ;
● glandele Bartholin ;
● clitorisul.
Tot aici se afla si formatiunea anatomica numita muntele lui Venus.

6
 Fig.1 Organe genitale externe

ORGANELE GENITALE LA FEMEIE

Muntele lui Venus numit si muntele pubian, este o regiune anatomica situata deasupra
simfizei pubiene, acoperita cu par si avand sub tegument un strat mai abundent de grasime.
Perii pubieni se termina in partea superioara dupa o linie orizontala (sistem pilos feminin).
Este o zona cu o sensibilitate crescuta ce ii confera un caracter erigen.
Formatiunile labilare : sunt plici tegumentare ce delimitea 24424r179y za despicatura
vulvara. In functie de dimensiuni se delimiteaza labiile mari si labiile mici.
Labiile (labiile mari) sunt 2 cute tegumentare avand o forma ovoida alungita, acoperite cu
par pe fata lor externa, fata lor interna are aspect de mucoasa si prezinta numeroase glande
sebacee care secreta smegma vuivara. La femeia nupilara (care nu a nascut) labiile mari sunt
aplicate una pe alta, ascunzand restul organelor genitale externe si sunt indepartate delimitand o
usoara crapatura vulvara la femeia care a nascut. Labiile mari se unesc la cele doua extremitati
formand o comisura anterioara si alta posterioara. Comisura anterioara se continua cu muntele
lui Venus ; cea poaterioara este mai aparenta decat prima si este cunoscuta sub numele de
furculita.
Labiile mici sunt doua repliuri cutanate cu aspect de mucoasa, care sunt situate in
interioarul labiilor mari, fiind acoperite in mare parte de acestea. Anterior ele se unesc sub clitoris
formand fraul clitoridian, iar pe fata dorsala a clitorisului formeaza capisonul sau preputul
clitoridian ; posterior labiile mici se pierd treptat in labiile mari.
Vestibulul vulvar este delimitat de clitoris, labiile mici si orificiul extern al uretrei (meatul).
Este o regiune de forma triunghiulara in care se deschid uretra si canalele glandelor Skene.
Himenul este un sept membraniform care inchide intrarea in vagin. Prezinta un orificiu a
carui forma poate fi : inelara, cribiforma (ciuruit), semilunara. Prin orificiul himenului se scurge in
afara sangele menstrual. La primul raport sexual himenul se rupe in mai multe locuri, dand
nastere dupa cicatrizare la carunculii himenali ; ia nastere, rupturile se accentueaza si mai mult,
lasand cateva resturi numite carancul mirtiformi.
Glandele Bartholin, in numar de doua, sunt situate la baza labiilor mari, de fiecare parte
cate una. Fiecare glanda are un canal excretor care trece prin baza labiilor mici si al carui orificiu
extern se deschide in santul dintre labii si himen, santul nimfo-himenal. Rolul glandei este de a
secreta un lichid filant care lubrifiaza organele genitale externe.
Organele erectile ale vulvei, prin structura si functionalitatea lor, participa la crearea unei
senzatii placute si realizarea actului sexual. Sunt reprezentate de clitoris corpusculii tactili speciali
ai labiilor mici (corpusculi ai voluptatii) si bulbii vestibulari. Fac parte din zonele erogene ale
femeii. Clitorisul este un organ impar, median, cu structura erectila omoloaga corpilor cavernos ai
penisului, situat in partea anterioara a vulvei, inapoia comisurii anterioare a labiilor. Lungimea sa
este in general de 5-7 centimetri ; 2-3 pentru radacina, 2-3 pentru corp si 1 centimetru pentru
gland. In hermafroditism clitorisul poate simula un penis. Ca structura, el este format din doi
corpi cavernosi, cu volum redus, inveliti intr-o membrana fibro-elastica. Din cele trei parti
componente, la exterior se reliefeaza numai o parte a corpului si a glandului, fiind in legatura cu
7
ramul osos si ischionuf prin "crus" sau radacina sa. Corpul mai mic este ascuns intre labiile mari,
iar glandul clitorisului este un mic tubercul de 0,5 centimetri, rotund, avand in structura sa tesut
erectil spongios si foarte senzitiv. Pe dinaintea acestuia, labiile mici se unesc formand preputul
clitoridian. In structura sa se gasesc cateva glande sebacee care fabrica smegma clitoridiana.
Corpusculii voluptatii au fost mentionati anterior la deschiderea labiilor mici in structura
carora se afla.
Bulbii vestibulului - denimure data de Kobelta - sunt organe erectile imperfect dezvoltate,
situate pe partile laterale ale deschiderii vaginului in baza labiilor mici, reprezentand formatiuni
analoage cu corpul spongios al uretrei de la barbat. Au o lungime de aproximativ 4 centimetri si 1-
2 centimetri latime. Cei doi bulbi se unesc pe dinaintea uretrei prin extremitatile lor anterioare,
luand aspectul general de potcoava cu concavitatea spre exterior.
Extremitatile lor posterioare, mai volumioase, contribuie in erectie, alaturi de muschiul
constrictor al vaginului, la ingustarea ostului vaginal si exprimarea glandelor Bartholin. Tesutul
erectil ce intra in constitutia acestora este legat de cel al clitorisului, explicandu-se astfel senzatia
erotica provocata prin atingere.
Din punct de vedere fiziologic, vulva in totalitate protejeaza actul mictiunii, labiile dirijand
jetul urinar. In actul sexual labiile constituie o prelungire a canalului vaginal. Vulva poate avea mai
multe pozitii : anterioara, la ~80% din femei ; verticala, vulva fiind vizibila in intregime ;
posterioara, aceasta fiind ascunsa intre coapse.

Fig.2 Organe genitale feminine

8
 2. Organele genitale interne

Organele genitale interne cuprind :

● vaginul ;
● uterul ;
● tuba ;
● uterina ;
● ovarul
Intre acestea exista o stransa corelatie fiziologica. Ele ocupa cea mai mare parte a
pelvisului (micul bazin), strabatand perineul, pana la vulva.
Vaginul este un organ cavitar care se intinde de la colul uterin la vulva. Lungimea sa este
variabila intre 7 si 9 centimetri. Canalul vaginal este turtit antero-posterior, incat i se pot distinde
un perete anterior in raport cu vezica urinara si cu urtetra si un perete posterior, in raport cu
rectul si fundul de sac peritoneal, Douglas ; peretii laterali ai vaginului vin in contact cu muschiul
ridicator anal, diferite planuri ale perineului si bulbii vaginului. Limita extremitatii inferioare a
vaginului este formata de membrana himenala care se rupe la primul contact sexual. Prin
extremitatea superioara, vaginul se insereaza pe colul uterin, inconjurand portiunea vaginala a
colului. Se realizeaza astfel un sant circular numit dom sau fundul de sac vaginal. Acestui fund de
sac i se descriu mai multe portiuni : o portiune anterioara, putin adanca, care este in raport cu
vezica urinara numita fundul de sac vaginal anterior ; doua portiuni laterale sau fundurile de sac
laterale in raport cu parametrele, prin care trec la acest nivel artera uterina si uterul ; o portiune
posterioara sau fundul de sac posterior, cel mai adanc, care este in raport cu fundul de sac
Douglas, deci cu peritoneul.
Peritoneul este o seroasa intraabdominala, peritoneul parietal captuseste cavitatea
peritoneala in care se afla organele abdominale pelviene. Partea de jos a acestei cavitati se
numeste fund de sac Douglas situat intre vagin (anterior) si rect (posterior) ; peritoneul visceral
acopera fiecare viscer intraabdominal, este aderent la viscerul respectiv si datorita lui organele
pot aluneca unul pe celalalt.
Peretele vaginal este constituit din trei tunici :
a. tunica externa, formata din tesut conjunctiv ;
b. tunica medie musculara, formata din fibre musculare netede
dispuse in doua planuri : unul extern, cu fibrele orientate longitudinal si altu intern, cu fibrele
orientate circular ;
c. tunica interna sau mucoasa vaginului este acoperita de un epiteliu pavimentos.
Mucoasa vaginala nu contine glande, secretia provenind din glandele colului ; ea se
continua cu mucoasa vulvara la exterior si mucoasa uterina la nivelul orificiului extern al
colului. Secretia vaginala are o reactie acida, continand acid lactic. Epiteliul mucoasei contine
glicogen, care sub influenta bacililor Doderiein (bacili saprofiti ai vaginului), se transforma in acid
lactic. Reactia acida constituie un mijloc de protectie impotriva infectiilor.

9
 Vaginul este un conduct extensibil si elastic care face legatura intre organele genitale
interne si externe. Prin el, spermatozoizii, depusi in timpul actului sexual patrund in uter si in
trompe si tot prin el se scurg afara secretiile uterine si sangele menstrual ; de asemenea serveste
drept canal de trecere a fatului in timpul nasterii.

Uterul. Este un organ musculos, cavitar, nepereche, asezat in mijlocul bazinului mic, intre
vezica si rect. Are rolul de a primi in cavitatea sa ovulul fecundat, sa-l protejeze, sa-l nutreasca in
timpul dezvoltarii sale si sa-l elimine la exterior cand a ajuns la maturitate. Uterul are forma de
para, extremitatea superioara mai lata din care pleaca trompele uterine se numeste corpul
uterin, iar cealalta inferioara mai stramta se numeste colul uterin (cervix). Intre corp si col se
gaseste o portiune numita istm. Uterul este turtit dinainte-inapoi si prezinta prin urmare doua
fete, una anterioara, numita vezicala, fiindca este in raport cu vezica urinara si separata de
aceasta prin fundul de sac vezico-uterin si una posterioara in raport cu rectul de care o separa
fundul de sac recto-uterin. Are de asemenea doua margini laterale - una dreapta, alta stanga - la
nivelul carora circula arterele uterine.
Dimensiunile uterului la femeia care nu a nascut (nupilara) sunt de 18 centimetri lungime,
4 centimetri latime si 2-2,5 centimetri grosime ; la multipare, uterul are 8-9 centimetri lungime, 5-
6 centimetri latime si 3 centimetri grosime.
In timpul gestatiei, uterul creste in volum, caudal este oprit in expansiunea sa de planseul
muscular pelvin. Dar uterul poate deveni organ abdominal nu numai in cursul sarcinii ci si datorita
unor tumori uterine (fibrom, cancer) cand poate creste in volum cranio-caudal, transversal,
putand determina tulburari prin compresiunea organelor vecine (vezica urinara, uretera).
Clasic uterul negravid are urmatoarele portiuni de sus in jos :
Fundul uterului - partea craniala a uterului, mai inalta, ce prezinta dinainte inapoi insertia
celor doua tube uterine, ligamentele utero-ovariene ligamente rotunde.
Corpul uterin - usor turtit anteroposterior cu o fata ventrala plana (fata vezicala si o fata
dorsala - fata intestinala).
Istmul uterin: este partea care in sarcina desparte corpul de colul uterin.Deschis in a doua
jumatate a sarcinii sub denumirea 'segment', resprezinta un reper important in efectuarea inciziei
operatiei cezariene. Colul uterin este lung de aproximativ 3 centimetri; el se subimparte in doua
subportiuni: una superioara, supravaginala si alta caudala, proeminand in vagin, reprezentand
partea vaginala a colului. Cavitatea uterina este mai larga in partea superioara, reducandu-se spre
col, unde da nastere canalului cervical ce comunica cu vaginul. El comunica cu vaginul prin
orificiul uterin extern punctiform la virgine si transversal cu margini neregulate citiceale la
multipare.
Uterul primeste si fixeaza blastocistul in endometrul (ovoimplantatia) transformat
estrogeno-progestativ ; asigura hranirea si dezvoltarea oului lipsit de rezerve nutritive in cele 9
luni (280 zile) de gestatie.

10
 Fig.3 Uterul

Tubele uterine (salpinga, trompa), in numar de doua, cate una de fiecare parte a uterului,
sunt conducte in forma de trompeta ce se intind intre uter si ovar.
Ele conduc ovulul capatat spre uter, adapostesc intalnirea garnetului feminin (ovulul) cu
cel masculin (spermatizoidul) si permite fecundarea in treimea exterioara a sa (a uneia dintre
ele). Fiecare tuba are lungimea de 10-12 centimetri. Descriptiv prezinta patru parti: interstitiala
(in peretele uterin), istmica (3-4 centimetri), ampulara de 7-8 centimetri si pavilionara in forma de
palnie cu fimbrii de 1,5-2 centimetri.
Tuba prezinta doua orificii : unul uterin, cu deschidere in cavitatea uterina in dreptul
fundului uterin si altul abdominal, in mijlocul pavilionului tubei, cu deschiderea in cavitatea
abdominala.
Pavilionul tubei prezinta mai multe franjuri, dintre care unul mai mare, care asigura
legatura intre ovar si pavilionul tubei. Pavilionul tubei cupleaza ovulul de la suprafata ovarului.
Uneori, anormal nodarea oului se face in afara uterului, in tube, pe ovar, peritoneu sau ansele
intestinale, dand nastere sarcinii ectopice sau extrauterine. Obstructia tubei constituie o cauza de
sterilitate.

11
 Fig.4 Tubele Uterine
Ovarele sunt glande perechi, cu dubla functie excretorie (gametogeno, de producere a
celulelor germinate feminine-ovulul). Ele determina caracterele sexuale principale si secundare
ale femeii si au rol deosebit in constructia endocrina a acesteia. Sunt situate in interiorul
abdomenului, in cavitatea pelvina, de o parte si de alta a uterului in retrouterin. Ele sunt fixate pe
organele vecine prin ligamente (tubo-ovarian, utero-ovarian, lombo-ovarian, mezo-ovarian) si
prin formatiuni vasculonervoase (artera ovariana, venele utero-ovariene, vase limfatice si nervi
simpatici peri vasculari), toate acoperite de peritoneu.
Congenital, ovarele se dezvolta in regiunea lombara si coboara in bazin. Ele pot sa nu
coboare, determinand o situatie ectopica, sau pot cobori mai mult ajungand in canalul inghinal
sau labiile mari.
Au forma ovoida, cu lungime de 3-5 centimetri, latime 3 centimetri, grosime 1-2
centimetri, greutate de 6-8 g, culoare alb-galbui, consistenta elastica. In general de marimea unei
migdale verzi, volumul lor variaza cu varsta (pubertate, adolescenta, senescenta) si cu starea
fiziologica (preovulatie, ovulatie, sarcina). Pe suprafata ovarelor exista mici vezicule cu dimensiuni
ce variaza de la o gamalie de ac la o cireasa. Ele sunt foliculii ovarieni, De Graf.
Fiecare ovar contine la nastere aproximativ 400.000 de foliculi din care, pe parcursul
activitatii ovariene, se vor matura doar 300-400 foliculi primari ce vor ajunge sa fie ovulati, restul
degenereaza. Dezvoltarea foliculului si a ovarului se face sub influenta foliculostimulinei (FSH)
produsa de hipofiza.

12
 Fig.5 Anatomie ovar

Glandele anexe ale aparatului genital feminin

Glandele lui Bartholin sunt echivalente glandelor lui Cowper de la barbat, in numar de
doua, in forma ovoida, ele au marimea unui bob de mazare si sunt situate de o parte si de alta a
orificiului vaginal. Canalul lor secretor se deschide in santul dintre labiile mici si himen. Se
dezvolta la pubertate si se atrofiaza la menopauza. Produsul lor este expulzat in timpul actului
sexual, avand rol de lubrifierea cailor genitale.
Glandele periuretrale sau glandele Skene, mai numeroase, sunt situate in apropierea
uretrei. Orificiile de deschidere se gasesc in general, de o parte si de alta a orificiului uretral
extern sau a meatului uretral. Ele se dezvolta in perioada pubertara si dispar dupa menopauza.
Sunt echivalente glandelor prostatice de la barbat.
Glandele vestibulare sunt mici, foarte numeroase, sunt dispuse pe mucoasa orificiului
vaginal, secretia (participand la lubrifierea orificiului vaginal).
Glandele mamare sunt in mod normal organe pereche prezentand la exterior areola
mamara, in centrul acesteia gasindu-se mamelonul. Greutatea lor variaza in functie de starea lor
functionala : la nastere au greutatea de 5 g, la adulte 200 g, iar la femeile ce alapteaza
aproximativ 500 g. greutatea ca si forma celor doi sani sunt inegale.
Mamelele sunt in numar de doua, exceptionale existand si mamele supranumerare
(polimastie), sau pot lipsi mamelonul (atelie).
La suprafata intalnim mamelonul, situat in centru, inconjurat de areola de 3-5 cm
diametru, roza la blonde sau mai inchisa la brune. Pe suprafata areolei se gasesc tuberculii
Morgagni, glande sebacee care in sarcina, isi maresc volumul, luand denumirea de tuberculi
Motogomery.
Mamelonul este o proeminenta cilindrica sau conica, cu varful rotunjit si baza latita. La
virgine el poate sa nu fie reliefat, in timp ce la femeia ce alapteaza poate ajunge la 2 cm. De
forma variabila, turtit, invaginat, ombilicat sau despicat, prezinta la suprafata sa 15-20 pori
13
galactofori prin care se deschid canalele galactofore in numar de 15-25. Fiecare canal galactofor
aduna secretia unui lob glandular, inainte de a ajunge la mamelon, canalul prezinta o dilatatie -
sinusul lactifer - in care se acumuleaza latele in intervalul celor doua alaptari. Structurat glanda
este formata din 15-20 lobi, fiecare lob fiind alcatuit la randul sau din lobuli, rar acestia din acini
glandulari. Secretia laptelui apare la 2-5 zile dupa nastere, ea putand fi stimulata sau inhibata la
nevoie.

Fig.6 MAMELON

1.2 Fiziologia aparatului genital feminin

Functia dubla a ovarului consta in formarea si expulzarea ovulului (functia

gametogenetica), ce se realizeaza in cadrul unor modificari ciclice lunare si producerea in paralel
a hormonilor sexuali feminini (functia endocrina).
Trompele uterine au rol de conducere a ovulelor de la suprafata ovarului pana in uter si a
spermatozoizilor din uter in intampinarea ovulului; la nivelul lor se produce de obicei,
fecundarea. Uterul are rolul de a primi oul fecundat (zigotul), sa hraneasca embrioul si fatul si sa-
l expulzeze la sfarsitul sarcinii. Vaginul reprezinta organul de copulatie al femeii, avand rolul de a
primi penisul in actul sexual. Aparatul erectil are rolul de a declansa erectia la femeie si, la sfarsit,
sa participe cu alte zone ale mucoaselor genitale la declansarea orgasmului.

Functia exocrina a ovarului

Functia exocrina a ovarului este reprezentata de producerea elementelor sexuale
numite ovule. Aceasta functie se numeste ovulatie, respectiv ovogeneza.
Ovulatia este procesul care consta din expulzarea ovulului matur in trompa uterina si are loc intre
a 13-a si a 17-a zi a ciclului menstrual. In ovar se gasesc 300.000 – 400.000 de foliculi ovarieni
14
primordiari, din care dupa pubertate 2-3 dintre acesti foliculi vor avea o evolutie ciclica lunara;
totalitatea modificarilor suferite de foliculul ovarian intr-un interval de aproximativ 28 zile poarta
numele de ciclu ovarian.
La inceputul ciclului ovarian, sub influenta hormonului foliculo-stimulant hipofizar (FSH)
are loc cresterea ovocitului, proliferarea si diferentierea celulelor foliculare, foliculul
primordial transformandu-se in folicul secundar. La nivelul acestuia procesele de proliferare si
diferentiere a celuleor continua, ceea ce are drept consecinta formarea foliculului cavitar.
Acesta prezinta la interior o cavitate plina cu lichid folicular, o serie de celule
foliculare diferentiate, numite celule granuloase, dispuse in jurul ovocitului, impreuna cu care
proemina catre cavitatea foliculara, alcatuind discul proliger. In acest stadiu are loc si formarea
tecii interne, prin diferentierea unor celule conjunctive, dispuse la periferie si care secreta
hormonii estrogeni.
Intr-un stadiu mai avansat de diferentiere ia nastere foliculul matur (De Graaf), la
nivelul caruia, ovocitul ajuns la dimensiunea maxima de 200 microni, sufera o prima diviziune de
maturatie (meioza), dand nastere ovocitului secundar si globulului polar care ulterior involueaza.
Aceasta diviziune are loc cu putin timp inainte ca foliculul matur sa se rupa si sa se expulzeze
odata cu lichidul folicular si ovocitul secundar, proces denumit ovulatie, care are loc in cea de-a
14-a zi a ciclului (media dintre a 13-a si a 17-a zi).
In acest stadiu de folicul matur presiunea lichidului folicular si actiunea unor fermenti,
legate de ciclul menstrual, determina ruperea foliculului si expulzarea lichidului folicular.
Ovocitul, dupa expulzarea din folicul sufera a doua diviziune de maturatie si patrunde in trompa
uterina, in vederea procesului de fecundare, el devenind apt pentru aceasta.

Fig.7 Ovarul

Formarea corpului galben

Foliculul rupt denumit si folicul dehiscent, se transforma sub infuenta hormonilor
gonadotropi hipofizari in corp galben progestativ, alcatuit din celule care se incarca cu lipide si au
ca functie principala sinteza de progesteron. O seama de celule ale corpului galben continua insa
si secretia de estrogeni. Corpul galben (corpus luteus) are o culoare specifica determinata de
prezenta unui pigment caracteristic.

15
 Evolutia corpului galben este variabila dupa cum se desfasoara evolutia ulterioara a
ovulului:
– in cazul in care ovocitul secundar expulzat nu a fost fecundat, corpul galben
progestativ involueaza si este invadat de tesut fibros si da nastere unei cicatrice mici de culoare
alba (corpus albicans); ovulul nefecundat se va elimina odata cu menstruatia;
– in cazul in care fecundatia are loc, corpul galben progestativ creste in volum, transformandu-se
in corpul galben gestativ, care ramane in functie peste 5-6 luni, in prima perioada a sarcinii (de
unde si numele de corp galben de sarcina);
– acesta contribuie in aceasta perioada, prin hormonii secretati (progesteron si estrogeni)
la echilibrul endocrin necesar mentinerii sarcinii. Dupa acest interval de timp cand echilibrul
endocrin al sarcinii este asigurat de placenta, corpul galben gestativ involueaza, formand de
asemenea o cicatrice, numita corpul albicans de sarcina.
In paralel cu modificarile ciclice ale foliculilor ovarieni au loc modificari structurale
ciclice si la nivelul diferitelor segmente ale organelor genitale. De exemplu, in decursul ciclului
uterin lunar, mucoasa uterina sufera o serie de modificari, sub actiunea hormonilor estrogeni si
progestativi, in vederea nidatiei (fenomenul de fixare in mucoasa uterina) a unui eventual produs
de conceptie (oul sau zigotul). In cazul in care nidatia nu a avut loc, mucoasa uterina se elimina
(menstra), ciclul uterin reincepand in luna urmatoare.
Reflexe sexuale la femei sunt aceleasi ca la barbat; erectia si declansarea orgasmului
(fenomen echivalent ejacularii). Erectia are loc prin intermediul aparatului erectil si se produce
prin acelasi mecanism si prin aceleasi cai de conducere ca la barbat. Odata cu erectia clitorisului
se produce si secretia glandelor Bartholin.

Functia endocrina a ovarului

Functia endocrina a ovarului este realizata prin intermediul hormonilor secretati de
celulele interstitiale ale foliculului si de corpul galben. Hormonii ovarieni sunt reprezentati de
hormonii estrogeni si de progesteron care au rol determinant in determinarea caracterelor
sexuale secundare si tertiare.
Caracterele sexuale secundare, se refera la dezvoltarea organelor genitale externe si
interne, dezvoltarea glandelor mamare, dispozitia caracteristica a pilozitatii, dezvoltarea somatica
diferentiata a celor doua sexe.
Caracterele sexuale tertiare, se refera la formarea diferentiata a actelor de comportament
(dezvoltarea predominanta a afectivitatii la sexul feminin sau dezvoltarea predominanta a
spiritului de initiativa la sexul masculin).
Hormonii estrogeni
Reprezentati de estradiol (hormonul estrogen primar) si estrona (foliculina), sunt secretati
de celulele tecii interne a foliculului ovarian. Ei determina cresterea si dezvoltarea ovarelor si
foliculilor ovarieni, uterului, vaginului, canalalelor galactofore. De asemenea, contribuie la
dezvoltarea caracterelor sexuale secundare si tertiare. Estrogenii au si efecte anabolizante
proteice, stimuleaza depunerea calciului in oase (favorizeaza in acest fel cresterea somatica
accelerata dupa pubertate) si produc retentie de sodiu si apa.

16
 Hormonii estrogeni se produc in cantitate mare in prima parte a ciclului menstrual (faza
preovulatorie), care dureaza circa 10 zile. Hormonii estrogeni mai sunt produsi si de placenta la
femeia gravida, de corticosuprarenala (hormonii estrogeni) si de testicul la barbati.
Concentratia hormonilor in sange variaza in diferitele perioade ale ciclului ovarian. Astfel, in
prima parte a ciclului concentratia este scazuta, pentru ca dupa primele 7 zile, odata cu
dezvoltarea tecii interne si intensificarea productiei de estrogeni sa aiba loc o crestere a
concentratiei lor in sange. Concentratia estrogenilor scade cu 2-3 zile inainte de sfarsitul ciclului
ovarian.
Variatia ciclica a concentratiei estrogenilor este dependenta de secretia de FSH. Scaderea
concentratiei de hormoni estrogeni determina stimularea secretiei de FSH, hormon cu rol in
cresterea si dezvoltarea foliculului ovrian si deci, in secretia de estrogeni. In cantitate mare,
estrogenii inhiba secretia de FSH si declanseaza secretia de LH.
Progesteronul
Este un hormon secretat de celulele corpului galben, in cea de-a doua parte a ciclului
menstrual, cuprins intre a 12-a si a 28-a zi a acestuia. Progesteronul se gaseste in sange si se
elimina prin produsi conjugati prin urina. El este produs in afara de corpul galben si de placenta si
de corticosuprarenala.
Progesteronul determina o serie de modificari ale mucoasei uterine, facand-o apta pentru
eventuala implantare a ovulului fecundat; aceasta se petrece in a doua parte a ciclului menstrual.
In cazul in care ovulul a fost fecundat el asigura dezvoltarea oului si formarea placentei. Asupra
celorlaltor organe sexuale feminine, exercita o actiune trofica. De asemenea, el are si o serie de
efecte metabolice, dintre care mai importante sunt cele de stimulare a sintezei proteice si de
scadere a lipidelor sanguine. Concentratia progesteronului, scazuta in prima parte a ciclului creste
in a doua jumatate, dupa declansarea de catre LH a ovulatiei, pentru ca cu 2-3 zile inainte de
sfarsitul ciclului ovarian sa diminue din nou.

Ciclul menstrual
Ciclul mentrual este caracteristic primatelor. La femei el dureaza in medie 28 de zile
(putand varia fiziologic intre 20-35 de zile) si se desfasoara in 3 faze: menstruala, proliferativa si
progestationala.
– Faza menstruala sau menstruatia propriu-zisa dureaza aproximativ 5 zile. Ea apare in ultimile
zile ale ciclului menstrual, in care timp se produce degenerarea endometrului (mucoasei uterine),
cu rupturi ale capilarelor sanguine si hemoragie uterina, eliminandu-se o cantitate de 35 pana la
200 ml sange. Perioada menstruala se datoreste lipsei de progesteron prin degenerarea corpului
galben, care determina descuamarea mucoaseu uterine si hemoragia.
– Faza proliferativa sau preovulatorie urmeaza menstruatiei si dureaza 7 pana la 10 zile, ea fiind
cuprinsa intre a 6-a si a 14-a zi a ciclului menstrual.
– Faza progestationara sau secretorie dureaza in medie 14 zile, fiind cuprinsa intre a 15-a si a 28-a
zi a ciclului menstrual. Ea se mai numeste si perioada pregravidica, cand are loc formarea corpului
galben si secretia de progesteron. Mucoasa uterina este sub influenta progesteronului;
endometrul dezvoltandu-se atinge o grosime de cca 4-5 mm, capilarele se dilata, uterul se
pregateste astfel pentru fixarea oului (nidatie). Daca oul a fost fecundat, dupa ce se nideaza, se

17
formeaza placenta. In cazul in care nu se petrece acest fenomen, endometrul degenereaza si are
loc expulzia acestuia odata cu hemoragia mentruala.
In perioada premergatoare menstruatiei, variabila ca durata (1-2 zile), se produc o serie
de fenomene a caror ansamblu este cunoscut sub denumirea de molimen menstrual. Aceste
semne premenstruale sunt: durere de cap (cefalee), usoare tulburari psihice (iritabilitate,
nervozitate, depresiune), tumefiere si dureri usoare ale mamelelor.
Ciclul vital al ovarelor. Hormonii ovarieni intervin in reglarea activitatii ciclului vital al
ovarelor reprezentat de 3 perioade: perioada prepubertala, perioada pubertala si perioada
postpubertala.
– Perioada pubertala denumita si pubertate incepe intre 13-15 ani cu variatii extreme intre 10 si
18 ani, ea reprezinta si perioada dintre copilarie si adolescenta. Ea coincide cu prima menstruatie
(menarha) si este insotita de os serie de modificari specifice: aparitia caracterelor sexuale
secundare, dezvoltarea sistemului pilos in regiunea pubiana si axilara, dezvoltarea organelor de
reproducere (ovar, uter, vagin), cresterea deosebita a glandelor mamare, intensificarea
instinctului sexual. La barbati pubertatea are o serie de caracteristici: apare la 14-16 ani, cu limite
intre 12-18 ani, cresc organele genitale (penisul si testiculele), apar caractere sexuale secundare,
se schimba vocea etc.
Pubertatea este determinata de activitatea hipofizara crescuta si coincide cu perioada de
secretie maxima hipofizara. Dezvoltarea intensa somatica care se petrece in aceasta perioada la
ambele sexe este conditionata de excesul de hormoni somatotropi, produsi de hipofiza
anterioara care activeaza intens.
Inaintea perioadei de pubertate exista o perioada numita prepubertala si cea urmatoare
ei, perioada postpubertala. Din punct de vedere al activitatii sexuale, perioada pubertatii se
caracterizeaza la fete prin dezvoltarea ovarului, cu fenomene de maturare a foliculilor si
expulzarea ovulelor, deci aparitia menstruatiei; capacitatea de reproducere, prin actul sexual si
prin aceasta posibilitatea fecundarii si a gestatiei.
La baieti pubertatea se caracterizeaza prin dezvoltarea organelor genitale, cu fenomene
de spermatogeneza, cu fenomene de expulzarea a spermatoizilor maturi, capacitatea realizarii
actului sexual si a fenomenelor de reproducere.
Pubertatea reprezinta un moment important in viata si activitatea omului. Perioada de
activitate sexuala (gonadica) normala dureaza aproximativ 400 ovulatii, adica 30-40 ani. Este
perioada in care organismul feminin se dezvolta complex, perioada de fecunditate intensa.
Perioada de climacteriu apare la sfarsitul celei anterioare, in jurul varstei de 50 ani. Ea
se caracterizeaza prin involutia organelor genitale (uter, ovar), prin atrofia glandelor mamare, la
care se adauga tulburari ale activitatii menstruale. O perioada asemanatoare apare si la barbati,
in jurul varstei de 50-60 ani (andropauza).
Perioada de climacteriu de la femeie se termina cu menopauza, cand activitatea ovariana
inceteaza. Aceste modificari ciclice vitale sunt determinate de atrofia senila a ovarului (respectiv a
testiculului) si nu de atrofia hipofizei.

18
 Fig.8 Ciclul menstrual

Functia glandelor mamare

Glandele mamare cresc in perioada postpubertala, cand formeaza o glanda tubulara
complexa prin dezvoltarea numarului canalelor mamare. In timpul sarcinii, glanda se transforma
intr-o glanda acinotubulara. Dezvoltarea glandelor mamare este influentata de estrogeni,
progesteron si de hormonii gonadotropi; ea este stimulata de hormonul luteotrop (LTH), denumit
si prolactina sau hormonul lactogen, care determina aparitia lactatiei. Expulzia laptelui se face
sub actiunea oxitocinei; in mecanismul de stimulare a secretiei de prolactina intervin reflexe cu
punct de plecare in mecanoceptorii mamelonari.

19
 CAPITOLUL. 2 NOTIUNI GENERALE DESPRE VULVOVAGINITA

2.1 Definitie

Vulvovaginita este afectiunea caracterizata atat de inflamatia vaginului, cat si de cea a

vulvei. Aceasta apare atunci cand se produce un dezechilibru la nivelul florei vaginale.
Infectie a vaginului si a vulvei cauzata de un virus, de un parazit sau de o ciuperca, insotita
adesea de o umflare locala. Simptomele cuprind mincarimi, arsuri la urinare sau la mers, dureri in
cadrul actului sexual. In cazul infectiei cu ciuperca ( candida albicans) mincarimea intensa este
insotita de secretii abundente cu aspect albicios , inrosire a vulvei a perineului pana la anus ,
dureri mari in timpul actului sexual.
Diagnosticarea se face in urma examenului ginecologic insotit de teste de laborator ce
scot in evidenta agentul ce a produs infectia .
Tratamentul este in functie de agentul ce a produs infectia ( antiviral/ antibacterian/
antimicozic) si se adreseaza si partenerului actului sexual.

Fig.9 Vulvovaginita

20
 2.2 FORME CLINICE

Vaginita este o infectie joasa si reprezinta inflamatia localizata a mucoasei vaginale si

poate fi cauzata de bacterii, ciuperci, protozoare. Vaginitele se mai numesc si colpite.

De obicei inflamatia vaginului este insotita de inflamatia vulvei (partea externa a

aparatului genital feminin), astfel incat denumirea este de vulvovaginita.
In functie de agentul etiologic care determina infectia aparatului genital feminine avem:
1) vulvovaginite bacteriene - determinate de Gardenerella vaginalis, Neisseria gonorrhoeae,
Chlamydia, Mycoplasma hominis, Ureaplasma urealyticum, bacilul Koch, Trepponema palidum;
2)vulvovaginite virale - cel mai frecvent întâlnite sunt virusul herpes-simplex, virusul varicelei,
virusul herpes zoster şi citome-galovirusul;
3)vulvovaginita trichomoniazică - determinată de Trichomonas vagi-nalis,
4)vulvovaginita micotică - dintre speciile de Candida, Candida albicans este cea mai frecvent
întâlnită, aceasta având capacitatea de a forma spori;
5) dermatitele vulvare - foliculite, furunculoza vulvară, hidrosadenită, eczeme determinate de
stafilococ, streptococ;
6)corpi străini;

Fig.10 VULVOVAGINITA CU TRICHOMONAS

21
 2.3 Etiologie

Factorii favorizanti care pot declansa instalarea vulvovaginitei sunt:

-activitatea sexuala;
-tratamentul cu antibiotice;
-diabetul zaharat, SIDA;
-disfunctiile hormonale(pubertate sau menopauza);
-nivel scazut de igiena sau unele practici igienice(irigatiile vaginale frecvente);
-unele metode contraceptive.
Principala cauza a aparitiei vulvovaginitelor este reprezentata de
infectia cu bacterii (Haemophilus vaginalis), protozoare(Trichomonas vaginalis)
si ciuperci (Candida albicans).

2.4 Simptome si semne

Vulvovaginita este o infectie genitala joasa si se poate manifesta prin

urmatoatoarele semne si simptome:
-scurgere vaginala sau leucoree caracteristica fiecarui tip de agent patogen.
In vulvo-vaginita micotica determinata de Candida albicans leucoreea
este albicioasa, grunjoasa.
Leucoreea galben-verzuie aerata cu miros specific este determinate de Trichomonas
vaginalis.
Haemophilus vaginalis produce o scurgere vaginala de culoare alb-cenusie aerata cu miros
dezagreabil si aderenta uniform de peretii vaginului.
-prurit(mancarime)intens localizat la nivelul organelor genitale externe insotit
de senzatia de arsura;
-durere locala;
-mucoasa vaginala este congestionata;
-disurie (dificultate la urinare).
Aceste simptome si semne se atenueaza si reapar in functie de menstruatie si sarcina.

22
 Fig. 11 Simptome

Cap.2.5 Diagnostic pozitiv

Diagnosticarea se face in urma examinarii clinice, examenului ginecologic care este

insotit de teste de laborator ce scot in evidenta agentul ce a produs infectia .
Diagnostic clinic:
1. Vulvovaginita bacteriana
a. Neisseria gononhoeae. De multe ori - doar leucoree purulenta cu miros fetid.
b. Gardenerella vaginalis este cauza cea mai frecvenţii a vaginitei bacteriene la femeia de
vârstă reproductiva.
Simptomul principal este prezenţa unei secreţii vulvovaginale abundente, neiritante, de
culoare gri, urât mirositoare şi omogenă.
2. Vulvovaginitele virale
a.Vulvovaginita herpetică - herpesul genital este o afecţiune cu transmitere sexuală,
determinată de herpes simplex tip 1 sau tip 2 (VHS tip 1-2). 85% dintre cazurile de herpes genital
se datorează VHS de tip II, grupa de vârstă 15-29 de ani fiind cea mai frecvent afectată.
Vulvovaginita herpetică este o afecţiune recurentă, iar recurenţa este de 3-4 ori mai frecventă
după infecţia cu VHS tip 2.
Simptomele pe care le acuză bolnava sunt: febră, dureri intense vulvovaginale, usturimi,
prurit, dispareunie, mialgii, cefalee. Examenul obiectiv pune în evidenţă:
-vezicule vulvovaginale şi cervicale cu conţinut clar;
-uneori pot apărea ulceraţii superficiale vaginale sau formaţiuni exofitice cervicale;
-leucoree abundentă;
-eritem vulvovaginal;
b. Vulvovaginita cu papilomavirus

23
 Papilomavirusul determină uneori apariţia condilomatozei vulvovaginale, care este o
boală cu transmitere sexuală, destul de frecventă la femeile tinere şi care afectează ambii
parteneri.
Simptomele acuzate de bolnavă nu sunt specifice: prurit, usturimi, dispareunie.
3. Vulvovaginita trichomoniazică
Vulvovaginita trichomoniazică este produsă de un parazit, Trichomonas vaginalis, transmis
pe cale sexuală.
Simptomele pe care bolnava le acuză sunt:
- leucoree persistentă, urât mirositoare, gălbuie sau galben-verzuie, spumoasă, abundentă
(acesta este principalul simptom); - prurit; - usturimi; - dispaurenie, - disurie.
4. Vulvovaginita micotică
Una dintre cele mai frecvente infecţii vulvovaginale este cea micotică. Majoritatea
vulvovaginitelor fungice sunt cauzate de genul Candida, iar în cadrul acestuia, Candida albicans
este responsabilă de 60-90% dintre cazuri. Până în prezent au fost identificate peste 200 de tipuri
de Candida albicans în flora vaginală, capabile să producă vulvovaginita. Candida se găseşte în
fibra saprofita vaginală, iar transformarea într-o formă patogenă activă este favorizată de unele
modificări biochimice locale: scăderea florei saprofite, scăderea pH-ului vaginal etc. O serie de
factori de risc favorizează apariţia vulvovaginitei candidozice: utilizarea recentă a antibio-terapiei,
sarcină, agenţii imunosupresori.
Speciile de Candida se pot transmite şi pe cale sexuală. Simptomele acuzate de bolnavă
sunt:
-prurit intens (simptomul principal);
-leucoree albicioasă, brânzoasă, aderă - dispaurenie;
-disurie.
Pentru stabilirea diagnosticului paraclinic de vulvovaginita sunt necesare urmatoarele
examene de laborator:
-determinarea pH-ului vaginal care in mod normal este acid, iar in prezenta vulvovaginitei este
bazic sau alcalin ;
- examenul microscopic urmat de cultura si antibiograma;
-investigatii serice si imunologice;
-testarea pe lama a secretiei vaginale.

24
 Fig. 12 Diagnosticarea vulvovaginitei

Cap.2.6 Diagnostic diferential

Diagnostic diferential
•Se face cu diferite situatii care pot produce leucoree, parestezii sau durere locala, eritem
cum ar fi:
-leziun ichimice, traumatice, alergice,parazitare,
-corpi straini intravaginali, boli dermatologice.
•Între diferitele forme de vulvovaginite infectiioase diagnosticul etiologic este fixat prin examenul
bacteriologic

2.7 Complicatiile vulvovaginitei

Principalele complicatii ale vulvovaginitei pot fi:

• infertilitate;
• avorturi spontane;
• stare febrilă în postpartum;
• salpingită;
• abces pelvin.
• recurenţe;
• infecţia nou-născutului.
• displazii cervicale;
• neoplasm al tractului genital;
• infecţia nou-născutului.

2.8 Tratament

25
 Pentru ca tratamentul vulvovaginitei sa aiba rezultate, este imperios necesar sa se
respecte cateva reguli:
-tratamentul sa se aplice ambilor parteneri;
-la femeie tratamentul sa fie local si general;
-tratarea corecta a recidiveor.
Tratamentul vulvovaginitei este individualizat in functie de agentul patogen.
Vulvovaginita micotica beneficiaza de tratament local si principalele medicamente
utilizate sunt : Nistatin, Clotrimazol, Miconazol. Betadina, glicerina boraxata pot fi aplicate sub
forma de badijonaj sau capsule vaginale. Recidivele si reinfectiile sunt frecvente si necesita un
tratament mai indelungat.
Vulvovaginita determinata de Trichomonas vaginalis necesita tratament
general cu Metronidazol sau Tinidazol si tratament local cu ovule.
Tratamentul vulvovaginitei bacteriene este reprezentat de antibiotic administrate
general si local. Antibioticele sunt administrate local sub forma de crema sau tablete vaginale.

26
 PARTEA SPECIALǍ

CAPITOLUL. 3 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTEI CU

VULVOVAGINITA

3.1 Participarea asistentului medical la examenul clinic

Pentru supravegherea atenta a bolnavei cu vulvovaginita, asistenta medicala va avea in

vadere urmatoarele obiective:
- pacienta sa urmeaze tratamentul intocmai conform recomandarilor;
- pacienta sa evite alcoolul in timpul tratamentului;
-supravegherea bolnavului si efectuarea recoltarilor pentru examenele de laborator;
- sa educe pacientacu privire la importanta testelor ulterioare
-asigurarea igienei bolnavei si prevenirea complicatiilor ;
-educatia sanitara a pacientei cu vulvovaginita .
În îngrijirea bolnavului cu vulvovaginita asistenta medicală este obligată să-l
supravegheze pentru a culege toate datele privind starea generală ṣi evoluţia bolii acestuia
comunicȃnd medicului tot ce a observat la bolnav, în cursul zilei sau nopţii.
Va sta cȃt mai mult la patul bolnavului ṣi va urmări comportamentul bolnavului (faciesul ,
starea psihică, reactivitatea generală, somnul); funcţiile vitale si vegetative ale organismului;
apariţia unor manifestări patologice.
Datele culese de asistenta medicală din supravegherea bolnavului vor fi notate în foaia de
observaţie.
Observarea faciesului, a stării psihice, a somnului bolnavului ṣi reactivităţii generale este
importantă pentru stabilirea diagnosticului ṣi aprecierea evoluţiei bolii.
Asistenta medicala masoara, noteaza si interpreteaza valorile functiilor vitale : puls,
tensiune arteriala, respiratie, temperatura si la orice modificare va avertiza medicul.

27
 Fig.13 Rolul asistentului medical

3.2 Conduita de urgenta a asistentului medical la internarea

pacientei cu vulvovaginita

La internarea pacientei cu vulvovaginita, asistentul medical urmareste sa respecte etapele

procesului de ingrijire al pacientului cu o astfel de afectiune pentru ca acesta sa poata beneficia
de un tratament corect si complet.
Principalele etape ale procesului de nursing sunt:
• Culegerea de date
• Analiza ṣi sinteza datelor
• Planificarea îngrijirilor
• Implementarea îngrijirilor
• Evaluare
1. Culegerea de date este etapa iniţială a procesului de îngrijire, aceasta reuneste toate
informaţiile necesare îngrijirii unui pacient. Se începe de la internarea bolnavului si reprezintă
primul contact cu bolnavul care este foarte important pentru obţinerea acceptului colaborării
acestuia.
Asistentul medical prin comportamentul său trebuie să-i creeze bolnavului imaginea unei
persoane competente ṣi să contribuie la îngrijirea sa.
2. Analiza ṣi sinteza datelor presupune: examinarea datelor, clasificarea datelor în
independente ṣi dependente, identificarea resurselor pacientului, stabilirea problemelor de
îngrijire ṣi a priorităţilor ṣi stabilirea cauzelor sau a surselor de dificultate.
Asistentul medical trebuie să cunoască exact cauza problemei ca prin
acţiunile proprii să acţioneze asupra acestei cauze.
3. Planificare îngrijirilor se face prin stabilirea unui plan de acţiune a etapelor, mijloacelor
ce se impun în îngrijire, adică organizarea îngrijirilor conform unei strategii bine definite ţinând
cont în mod deosebit de îngrijirile ṣi tratamentele prescrise de medic.
4. Implementarea sau aplicarea îngrijirilor constituie momentul realizării intervenţiilor.
Scopul este aducerea pacientului într-o stare optimă de independenţă, de satisfacerea nevoilor.
5. Evaluarea constituie aprecierea muncii asistentului medical în funcţie de rezultatele
obţinute. Se face evaluarea după o anumită perioadă ; în general un obiectiv indică în ce ritm
trebuie făcută evaluarea.

28
 3.3 Rolul asistentului medical in recoltarea produselor biologice

Recoltarea produselor adecvate, în momentul corespunzător, cu respectarea regulilor de

asepsie, transportul în condiţii optime şi cât mai rapid spre laborator sunt absolut necesare.
Principii generale:
-Recoltarea probelor trebuie făcută de medic sau sub îndrumarea acestuia.
-Se utilizează numai recoltoare sterile pe care vor fi menţionate datele de identificare:numele
pacientului, secţia, produsul şi datarecoltării,
-Recoltarea unui produs biologic în vederea evidenţierii florei microbiene trebuie efectuată, pe
cât posibil, înaintea administrării tratamentului cu antibiotice.
-Din produsul biologic se va recolta porţiunea sau fragmentul cu aspect patologic, caracteristic.
- Prelevarea trebuie făcută în momentul optim, în sensul posibilităţii prezenţei unui număr cât
mai mare de microorganisme şi în funcţie de evoluţia clinică a bolii.
- Cantitatea de produs trebuie să fie suficientă pentru a permite efectuarea mai multor examene.
Importanta examenelor de laborator:
-completeaza simptomatologia bolii cu elemente obiective
-confirma sau infirma diagnosticul clinic
-reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului
-confirma vindecarea
-semnaleaza aparitia unor complicatii
-permit depistarea imbolnavirilor infectioase ca si a persoanelor sanatoase purtatoare de
germeni patogeni.
Asistentul medical trebuie sa respecte urmatoarele regului:
-orarul recoltarilor;
-pregatirea psihica – informarea pacientului;
- pregatirea fizica – regim alimentar, repaus la pat , asezarea in pozitie corespunzatoare in
functie de recoltare;
-pregatirea materialelor si a instrumentelor necesare recoltarii;
- efectuarea tehnicii propriu-zise cu professionalism ;
-completarea imediata si corecta a buletinului de analiza: numele si prenumele
pacientului, numarul salonului si al patului, natura produsului, analiza ceruta, data recoltarii;
-etichetarea produsului prin scriere direct ape recipient sau pe etichete bine fixate de
acesta
-expedierea si transportul produselor recoltate se va face astfel incat acestea sa ajunga la
laborator in starea in care au fost prelevate din organism;
-sa le trimita imediat , pentru a evita alterarea produselor recoltate, iar cand se transporta in alta
unitate , sa le ambaleze corespunzator.

29
 3.4 Rolul asistentului medical in pregatirea explorarilor functionale

Explorarile functionale se refera la o serie de investigatii speciale ce au ca scop

identificarea principalelor cauze privind afectiunele medicale cu care se confrunta pacientii.
Asistenta:
- este treapta cea mai înaltă a cadrelor medii sanitare;
- participă la aplicarea metodelor moderne de investigație și tratament ale bolnavilor;
- trebuie să aibă cunoștințe de specialitate;
- calități: punctualitate, devotament, datoria păstrării secretului medical, afecțiune și devotament
față de pacienții internați, atitudine corespunzătoare cu gravitatea bolii pacienților;
- imunizări (vaccinări) pentru asigurarea stării de sănătate.
Asistentul medical pregateste pacienta si materialele necesare pentru examenul
ginecologic, examenul genital .
Asistentul medical face pregatirea psihologicasi fizica a pacientului pentru efectuarea
explorarilor functionale si serveste medical cu materialele necesare;
Consultul ginecologic este bine sa se faca la mijlocul ciclului menstrual. Asistentul medical
sfatuieste pacienta ca inainte de a se prezenta in fata medicului ginecolog este bine sa nu
introduca nimic in vagin cel putin 2 zile inaintea consultatiei, deoarece ai putea avea rezultate
false la testul Papanicolau. Aceasta inseamna sa nu aiba contact sexual, sa nu faca irigatii
vaginale, sa nu introduca ovule, tampoane, degete sau alte obiecte in vagin.

Fig.14 Examinare cu valve

30
 Consultatia ginecologica include:
1. Discutia cu medicul (anamneza) reprezinta primul pas in incercarea de a stabili un
diagnostic. Medicul va adresa intrebari legate de istoricul medical al pacientei,viata sexual ,
menstruatie.
2. Examenul ginecologic se efectueaza pe masa ginecologica in pozitie ginecologica
(culcata pe spate, picioarele ridicate) si consta in
- examenul vaginal cu valve sau specul vaginal; acestea sunt instrumente vaginale utilizate de
medic pentru a departa peretii vaginali si a putea astfel vizualiza vaginul si colul uterin; acest
examen nu este efectuat daca esti virgina
Uneori, in aceasta etapa medicul poate preleva cateva teste de laborator (test Papanicolau,
examen al secretiei vaginale, culturi din colul uterin) si/sau poate efectua o colposcopie.
- tactul vaginal bimanual, in care medicul introduce degetul aratator si mijlociu in vagin prin
intermediul unei manusi de examinare, iar cu cealalta mana palpeaza in acelasi timp bland
abdomenul inferior; tactul vaginal este efectuat pentru a putea culege informatii despre organele
genitale interne (uter, ovare, trompe uterine).
- tactul rectal bimanual, in cazul in care esti virgina
Examenul ginecologic poate crea usor disconfort, dar nu este dureros. Este important ca pacienta
sa fie relaxata in cursul acestui consult. De asemeni este bine sa urinezie inainte de a se urca pe
masa, pentru a evita senzatia de tensiune sau durere la apasarea pe abdomen. Pentru examenul
ginecologic pacienta trebuie sa se dezbrace de la talie in jos si sa se imbrace cu un halat.
3. Teste de laborator
In functie de afectiunea pacientei, medicul poate indica recoltarea unor probe de sange sau urina
care sa fie prelucrate la laborator. Aceste teste vor putea da indicii despre starea ta de sanatate
generala.
4. Teste imagistice
Cele mai utilizate teste imagistice in ginecologie sunt:
- echografia
- tomografia computerizata
- rezonanta magnetica nucleara
- radiografia
5. Investigatii invazive
In functie de simptomele tale, medicul poate indica anumite investigatii invazive pentru
stabilirea diagnosticului:biopsie, conizatie, excizie cu ansa, histerosalpingografie, laparoscopie
6. Incheierea consultatiei
Consultatia ginecologica se incheie cu
- stabilirea unui diagnostic sau recomandarea unor investigatii/proceduri suplimentare
- explicarea diagnosticului sau a procedurilor care urmeaza a fi efectuate
- recomandarea unui tratament
- discutia privind contraceptia, daca este cazul
31
- stabilirea unei date pentru controlul urmator
- raspunsul medicului la intrebarile adresate de pacienta referitoare la problema sa de sanatate
ginecologica

3.5 Rolul asistentului medical in educarea pacientei cu vulvovaginita

Intre profesia de asistent medical si societate este o relatie reciproca: asistentii medicali d
aruiescingrijire continua tuturor fiintelor umane fara a avea in vedere boala sau statutul social, iar
societatearecunoaste profesia in care membrii actioneaza responsabil si conform unui cod al
eticii.
Rolul asistentei medicale este sa asigure asistenta in probleme ginecologice si
functiilereproductive, sa lamureasca pacienta in legatura cu intrebarile si ingrijorarile ei
referitoare la functiile sexuale si sexualitate. Pe langa problemele de etica cu care se confrunta
asistentele medicale, acesteasustin, prin munca lor, conditia umana in lupta cu esecul, boala sau
moartea, nu numai prin multa pricepere, prudenta, devotament pentru om, ci si prin multa
omenie, pasiune de a se dedica sanatatiioamenilor.

A.Măsuri generale
In oricare dintre infecţiile vulvovaginale este bine să fie luate următoarele măsuri:
-evitarea contactului sexual până când are loc vindecarea procesului infecţios (eventual poate fi
folosit prezervativul);
-tratarea partenerilor.
-asigurarea unei toalete locale vulvovaginale corespunzătoare pe parcursul tratamentului şi după
aceea;
-evitarea lenjeriei sintetice
-toaleta locală cu substanţe antiseptice (Cloramina).

B.Măsuri specifice
Măsurile specifice constau în:
- tatamentul infecţiei cu antibiotice conform antibiogramei
- tratamentul etiologic în funcție de agentul etiologic
-întreruperea medicaţiei dacă apar reacţii adverse;
-verificarea eficacităţii tratamentului prin teste paraclinice.
a)vulvitele rare sunt la rândul lor împărţite în: vulvită gonococică, herpetică,
impetiginoasă, alergică, foliculită şi furunculoză vulvară;
b)vulvitele excepţionale sunt zona Zoster vulvară, lichenul scleroatrofic şi şancrul vulvar.

32
 3.6 Rolul asistentului medical în administrarea medicamentelor indicate de medic

Administrarea medicamentelor pune pe umerii asistentei o mare responsabilitate.

Greselile provenind din nerespectarea dozelor, a cailor de administrare, administrarea unor
medicamente alterate sau schimbarile de medicamente pot da nastere la accidente grave, chiar
fatale. Din acest motiv, la administrarea medicamentelor asistenta va tine seama de anumite
reguli generale.
1) Respectarea intocmai a medicamentului prescris -> asistenta nu are voie sa schimbe
medicamentul prescris cu un alt medicament cu efect asemanator, fara aprobarea prealabila a
medicului. Daca asistenta nu are la dispozitie medicamentul sau preparatul prescris, va cere
aprobarea medicului pentru inlocuirea cu un alt preparat.
2) Identificarea medicamentelor administrate -> asistenta va verifica eticheta de pe
medicamente la preluarea acestora, apoi inainte de administrare, la scoaterea sau varsarea lor
din ambalajul respectiv si a treia oara, cand controleaza cantitatea ramasa. Ea va pastra fiolele
medicamentelor administrate sub forma de injectii, pana la desfasurarea efectului lor. Asistenta
trebuie sa recunoasca medicamentele dupa ambalare, consistenta, mod de cristalizare, miros,
gust, fluiditate. In cazul tabletelor, drajeurilor si a capsulelor operculate se vor lua in considerare
diametrul, grosimea, forma, culoarea, invelisul lor extern, precum si eventualele inscriptii sau
initiale. Orice greseala poate fi inlaturata daca asistenta cunoaste bine medicamentele cu care
lucreaza si nu administreaza nici un fel de medicament asupra caruia are cea mai mica indoiala.
3) Verificarea calitatii medicamentelor administrate -> odata cu verificarea
medicamentului, asistenta va verifica daca acesta nu este cumva alterat. Decolorarea sau
supracolorarea, precipitate, sedimente sau flocoane in solutii, lichefierea medicamentelor solide,
tulburarea sau opalescenta solutiilor injectabile denota o alterare a lor. Medicamentele alterate
nu vor fi administrate bolnavilor. Prin alterare unele medicamente isi pierd din eficacitate, altele
insa se transforma in produse toxice, daunatoare organismului. In unele cazuri, tulburarea
substantelor injectabile in fiole inchise poate fi indepartata prin incalzire, iar injectia poate fi
administrata , numai daca instructiunile de folosire anexate la fiole mentioneaza categoric acest
lucru.
4) Respectarea cailor de administrare -> nerespectarea cailor de administrare duce la
periclitarea efectului medicamentulor, la efecte nedorite, contrarii, precum si la complicatii locale
la locul injectiilor. Din acest motiv, atat in foile de observatie ale bolnavului, cat si in condicile de
predare a serviciului se vor specifica, pe langa fiecare medicament, si calea prin care trebuie
administrat : p.o. (per os), s.c.(subcutanat), i.m. (intramuscular), i.v. (intravenos), S. (supozitoare)
.

33
 5) Respectarea dozajului prescris -> odata cu identificarea medicamentelor se vor
verifica si dozele prescrise. Dozele notate in foile de observatie trebuie sa corespunda cu cele din
condicile de predare . Dozele uzuale terapeutice trebuie sa fie notate pe ambalajul
medicamentelor, pe flacoanele si pe cutiile din aparat . Insa, controlul cel mai eficace trebuie sa
fie cunostiintele asistentei in ceea ce priveste limitele terapeutice ale dozelor de medicamente cu
care lucreaza.

6) Respectarea orarului de administrare -> medicamentele vor fi administrate in ritmul

prescris. Nerespectarea orarului poate duce la fenomene cumulative si de intoxicatii grave, sau
invers, la ineficacitatea tratamentului. Medicamentele se descompun sau se elimina din organism
la anumite limite de timp. Administrarea la intervale mai scurte decat timpul lor de eliminare
duce la cumularea de la doze terapeutice la doze toxice sau chiar letale. Respectarea intervalului
dintre doze prezinta o deosebita importanta in cazul medicamentelor la care limita intre doza
terapeutica si doza toxica este foarte apropiata. Insa, in alte cazuri, prin eliminarea relativ
rapida a medicamentelor din organism concentratia lor va scadea sub nivelul terapeutic daca
asistenta intarzie cu administrarea dozelor urmatoare. Astfel, de exemplu, dozele obisnuite de
antibiotice trebuie administrate la ore fixe, caci prelungirea intervalului de administrare duce la
scaderea nivelului util al medicamentului in sange, ceea ce favorizeaza formarea obisnuintei si
deci a antibiorezistentei microorganismului in cauza .
7) Respectarea somnului bolnavului -> bolnavii nu vor fi treziti din somnul fiziologic
niciodata pentru administrarea medicamentelor simptomatice, precum si pentru majoritatea
celor patogenice. Bolnavii se trezesc din somn in cazul administrarii medicamentelor etiologice
(antibiotice, chimioterapice) . Trezirea pacientilor trebuie facuta cu mult tact, blandete pentru a
nu-i speria, cautandu-se in acelasi timp ca ei sa fie deranjati cat mai putin.
8) Evitarea incompatibilitatii dintre medicamente -> asistenta isi poate simplifica
munca, cand administreaza mai multe medicamente deodata, prin turnarea solutiilor sau
picaturilor diferite in acelasi pahar sau tragerea diferitelor solutii injectabile in aceeasi seringa .
Astfel, ea reduce si numarul injectiilor si menajeaza pacientul de intepaturi, dar numeroase
medicamente devin insa ineficace sau chiar daunatoare, prin transformare, precipitare,
degradare, daca se amesteca cu altele. De aceea asistenta trebuie sa stie ca incompatibilitatile de
actiune ale medicamentului privesc prescriptia medicului, dar incompatibilitatile de asociere la
administrare o privesc pe ea .
9) Administrarea imediata a medicamentelor deschise -> fiolele, odata deschise, vor fi
injectate imediat . Nu trebuie practicata pastrarea unei cantitati din continutul lor pentru o a
doua administrare .Medicamentele sterile, odata deschise, de obicei se infecteaza; pe de alta
parte, contactul solutiilor cu aerul poate sa scada eficacitatea medicamentului, sau sa-l degradeze
complet. Solutiile per os vor fi de asemenea administrate imediat pentru a nu se concentra prin
evaporare sau a nu precipita .
10) Respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor -> asistenta va pastra
o ordine precisa in administrarea diferitelor medicamente. Medicatia va incepe cu administrarea
tabletelor, solutiilor si picaturilor, va continua apoi cu injectiile si, la sfarsit., ovulele vaginale si
supozitoarele. Inversarea ordinii de administrare ar crea dezgustul bolnavilor, cu toate ca
asistenta manipuleaza supozitoarele cu manusi de cauciuc.
34
 11) Luarea medicamentelor in prezenta asistentei -> medicamentele vor fi administrate
personal de catre asistenta. Pentru cele prescrise per os se va folosi o lingurita sau paharel; ea va
executa personal aplicatiile locale, instilarea de picaturi in ochi si nas, introducerea supozitoarelor
(se va folosi mult tact, pentru a nu jigni bolnavul in demnitatea lui) .
12) Servirea bolnavului spitalizat cu doze unice de medicamente -> la bolnav nu trebuie sa
ramana nici un medicament, de aceea el va primi deodata numai o doza unica, pe care o va lua in
prezenta asistentei.
13) Lamurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise -> daca bolnavul primeste
pentru prima data medicamentul respective, asistenta ii va explica ce anume asteapta medicul de
la aceste medicamente si in cat timp se va instala efectul lor. Asistenta trebuie sa previna
bolnavul asupra eventualelor manifestari secundare care se pot ivi in urma utilizarii anumitor
medicamente si, trebuie sa lamureasca bolnavul asupra diferentierii manifestarilor de boala de
efectele secundare ale medicamentelor.
14) Raportarea imediata catre medicul sectiei a greselilor de administrare a
medicamentelor -> orice greseala, ca: schimbare de medicamente, de dozaj, nerespectarea cailor
sau orarului de administrare se raporteaza imediat medicului care, luand cunostiinta de greseala
comisa, poate lua masuri pentru a preveni complicatiile care s-ar ivi in urma acestei greseli.
Neraportarea la timp a greselilor poate atrage dupa sine consecinte grave, chiar fatale pentru
bolnav, pentru care asistenta raspunde, uneori chiar in fata legii.
15) Prevenirea infectiilor intraspitalicesti -> la administrarea parenterala a
medicamentelor se vor pastra conditiile riguroase ale asepsiei. La administrarea perorala se vor
utilize recipiente si vesela individuala, iar supozitoarele vor fi introduce cu manusi de cauciuc,
dupa care asistenta se spala pe maini. Daca in cursul medicatiei asistenta atinge cu mana de gura,
saliva sau alte dejectii ale bolnavului, se va spala bine pe maini cu sapun, inainte de a distribui
medicamentele celorlalti bolnavi. Pentru medicamentele injectabile va utiliza seringi si ace sterile,
separate pentru fiecare injectie, chiar si la acelasi bolnav.

35
 Fig.15 Administrarea medicamentelor

CAPITOLUL 4.PROCEDURI SPECIFICE VULVOVAGINITEI

1. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE VAGINALĂ

(GLOBULE, OVULE, COMPRIMATE)

OBIECTIVELE PROCEDURII
• Aplicarea pe mucoasa vaginală a unor medicamente cu efect local.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Medicamentele prescrise: globule, ovule, tablete
- Materiale pentru spălătura vaginală (dacă este recomandată)
36
- Mănuşi de cauciuc
- Paravan
- Comprese de tifon
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Explicaţi necesitatea şi eficacitatea procedurii
- Explicaţi efectul terapeutic
- Asiguraţi pacienta de inofensivitatea procedurii şi de respectarea intimităţii
- Obţineţi consimţămantul
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi poziţia ginecologică (decubit dorsal cu coapsele flectate sau eventual
decubit lateral)
- Efectuaţi spălătura vaginală dacă aceasta este recomandată de medic inainte de
inceperea tratamentului
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Pregătiţi materialele pe o tavă sau un cărucior pentru medicamente
- Verificaţi prescripţia medicală
- Identificaţi pacienta
- Duceţi medicamentele in salon
- Explicaţi manevra
- Asiguraţi intimitatea
- Spălaţi mainile şi imbrăcaţi mănuşi de cauciuc
- Aşezaţi pacienta in poziţie ginecologică sau SIMS
- Scoateţi medicamentul din ambalaj
- Cu o mană indepărtaţi labiile folosind două comprese şi evidenţiaţi orificiul vaginal
- Introduceţi medicamentul in canalul vaginal impingandu-l uşor cu degetul imbrăcat in mănuşă
pană in fundul de sac
- Instruiţi pacienta să stea in decubit pentru a favoriza topirea şi absorbţia
INGRIJIREA PACIENTULUI
Reveniţi după 15' pentru a vedea starea pacientei
- Aşezaţi pacienta in poziţie comodă
- Asiguraţi un tampon de vată pentru a preveni disconfortul
- Instruiţi pacienta cum să procedeze dacă se va continua tratamentul la domiciliu

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Plasaţi medicamentele rămase in locul de păstrare adecvat
- Indepărtaţi ambalajele
- Spălaţi mainile
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Data, ora, medicamentul, doza, numele nursei
- Existenţa iritaţiei, a scurgerilor vaginale, leziuni, vegetaţii, eventual
ruptură de perineu
37
 EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Medicamentul este introdus fără incidente
- Pacienta respectă recomandările
- Pacienta exprimă starea de confort
- Pacienta este cooperantă, inţelege informaţiile primite
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- Pacienta acuză durere in timpul introducerii medicamentului
- Lucraţi cu blandeţe
- Pacienta este incapabilă să reţină medicamentul
- Se recomandă prelungirea repausului
- Se anunţă medicul pentru a schimba eventual calea de administrare
- Pacienta acuză senzaţii locale neplăcute
- Se anunţă medicul

2.RECOLTAREA SECREŢIILOR VAGINALE

Definitie : Secretia vaginala reprezinta un transsudat al mucoasei vaginale

examenul bacterilogic al secretiei este dificil si fidelitatea rezultatelor este conditionata de :
prelevare , transport, examinare , interpretare
prelevarea se face in primele 10 zile dupa ciclul menstrual
Pregatire :
-materiale :
- de protectie : manusi sterile
-sterile :
-specule vaginale , ansa de platina
-pipete Pasteur , eprubete
-lame de sticla
-nesterile : lampa de spirt , creion dermatograf
-pacient :
-psihic : se anunta si i se explica necesitatea efectuarii examinarii
-fizic :
-cu 2 zile inainte de recoltare se recomanda repaus terapeutic si sexual
-se aseaza pacienta in pozitie ginecologica
-se efectueaza toaleta organelor genitale externe cu apa sterila calduta,fara solutii dezinfectante
sau sapun
Executie :
-asistenta se spala pe maini
-imbraca manusile sterile
-indeparteaza labiile mari si mici
38
-recolteaza cu ansa sau tamponul fixat in port-tampon din urmatoarele locuri de electie : orificiul
glandelor Bartolin ; orificiul colului uterin ;meatul urinar ;
- recoltarea se va face cu valve si specule sterile evitand atingerea vulvei sau a peretilor vaginului
-se efectueaza cate 2 frotiuri pentru fiecare produs recoltat pentru examen citologic, iar pentru
examenul bacteriologic se recolteaza cu ansa din eprubeta sterila ;
- la fetite , se recolteaza cu ansa iar in caz de suspiciune de difterie vulvara se preleveaza 3
tampoane : vaginal , nazal, faringian.
Reorganizare :
- Pune materialele in dulap
- Indepărteaza mănuşile
- Spala mainile
Notarea procedurii:
- noteza procedura in palanul de ingrijiri nursing
- Data, ora şi observaţiile privind aspectul local

Fig.16 Recoltarea secretiilor

3. SPĂLATURA VAGIALĂ (IRIGAŢIA VAGINALĂ)

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Curăţirea regiunii de secreţii
- Indepărtarea mirosului
- Prevenirea iritaţiei şi escoriaţiei
- Prevenirea infecţiei
- Promovarea confortului.

PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Canula vaginală cu duza perforată (pentru reducerea presiunii lichidului)
- Soluţie la temperatura corpului (cantitatea şi tipul recomandate de medic)
- Irigator curat
- Pensă
- Gel pentru lubrifiere
- Tub de cauciuc cu pensă sau tub din material plastic cu clemă
39
- Tampoane de vată
- Stativ pentru suspendarea irigatorului
- Aleză, muşama
- Pled
- Mănuşi sterile

PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Instruiţi pacienta şi explicaţi procedura şi motivele pentru care s-a recomandat
- Instruiţi pacienta să stea liniştită şi relaxată, să comunice eventualele
senzaţii neplăcute
- Obţineţi consimţămantul
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi intimitatea
- Instruiţi pacienta să-şi golească vezica
- Asiguraţi poziţia corectă (ginecologică)
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Asamblaţi echipamentul şi verificaţi temperatura lichidului
- Identificaţi pacienta
- Verificaţi recomandarea medicală
- Explicaţi desfăşurarea procedurii
- Verificaţi dacă pacienta şi-a golit vezica
- Aşezaţi pacienta pe masa ginecologică
- Inveliţi pacienta cu un pled şi aşezaţi muşamaua şi aleza sub pacientă
- Spălaţi mainile
- Clampaţi tubul şi puneţi in irigator soluţia la temperatura corpului
- Declampaţi tubul, evacuaţi aerul şi reclampaţi
- Imbrăcaţi mănuşi sterile
- Spălaţi perineul cu tampoane de vată umezite cu apă caldă
- Incepeţi curăţirea dinspre partea anterioară spre spate, folosind tamponul o
singură dată
- Lubrifiaţi canula cu gel sau vaselină
- Agăţaţi punga/irigatorul in stativ la o inălţime de 50-70 cm de la simfiza
pubiană
- Indep rta i cu o man labiile iar cu cealalt introduce ă ţ ă ă ţi canula in vagin,
inclinand-o spre faţă apoi spre spatele pacientei; introduceţi aproximativ 8 -10cm
(la 10 -11cm se atinge fundul de sac vaginal)
- Indepărtaţi pensa şi permiteţi soluţiei să curgă sub forţa gravitaţiei; rotiţi
cu blandeţe canula in timpul irigaţiei
- Clampaţi tubul inainte de terminarea lichidului şi indepărtaţi canula cu
blandeţe
- Permiteţi pacientei să stea pe masă cateva minute pentru a elimina lichidul in
totalitate
40
- Spălaţi regiunea vulvară cu apă şi săpun şi uscaţi bine cu un prosop
- Examinaţi aria perineală
- Examinaţi aspectul lichidului; dacă lichidul conţine mucus, puroi sau sange
prezentaţi medicului
- Indepărtnţi mănuşile

INGRIJIREA PACIENTEI
- Conduceţi pacienta la pat şi aşezaţi-o intr-o poziţie confortabilă
- Verificaţi dacă pacienta are dureri
- Instruiţi pacienta cum să-şi facă singură spălătura dacă este nevoie

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Dezasamblaţi materialele
- Spălaţi materialele folosite şi aşezaţi-le in dulap
- Spălaţi mainile

NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Data, ora, soluţia folosită, numele persoanei care a efectuat irigaţia
- Orice observaţie legată de starea pacientei sau aspectul local; durere,
iritaţie, scurgeri
- Dacă pacienta a inţeles informaţiile

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

Rezultate aşteptate/dorite:
- Spălătura s-a desfăşurat fără incidente, pacienta se simte bine
- Pacienta este cooperantă şi demonstrează inţelegerea informaţiilor primite
- Pacienta este capabilă să-şi efectueze spălătura
Rezultate nedorite / Ce faceţi:
• Pacienta acuză senzaţii neplăcute, durere
- Verificaţi: temperatura soluţiei, presiunea şi viteza de scurgere
- Verificaţi dacă pacienta şi-a golit vezica
- Scadeţi presiunea prin coborarea irigatorului sub 50cm

41
 CAPITOLUL 5 STUDII DE CAZ
5.1 CAZUL I

CULEGEREA DE DATE:
Pacienta T.P. în vârstă de 24 de ani, domiciliata în Călăraşi, salariata, se prezinta la medicul specialist cu prurit intens (simptomul
principal);leucoree albicioasă, brânzoasă, dispaurenie;disurie.Dupa examenul clinic si paraclinic i se pune diagnosticul de VULVOVAGINITA MICOTICA.
Perioada ingrijirii: 14.05.2019-17.05.2019
Motivele internarii:
- prurit intens
-febra (38,9 gradeC), frison
- leucoree albicioasă, brânzoasă,
-dispaurenie;
-disurie.
Date generale:
Pacienta nu este casatorita, de naţionalitate romȃnă, traieṣte în mediu urban, consumă o cafea pe zi, nu consumă alcool. Are o
înălţime de 1,69 cm; greutate: 52 kg ; grup sanguin: A II, RH pozitiv ṣi nu se ştie alergica la nici un medicament.
Funcţiile vitale măsurate la internarea pacientei au următoarele valori:
-temperatura = 38,9 grade C,
-TA: 144/72 mmHg ,
-frecvenţa pulsului: 78 băt/min ,
-frecvenţa respiraţiei:18 respiratii/min .
Antecedente:
- personale ale pacientei sunt: apendicectomie in copilarie.
-heredo-colaterale : pacienta neagă boli infecto-contagioase .
Istoricul bolii:
Pacienta relateaza ca in urma cu 3 zile a inceput sa aiba un prurit intens in zona intima insotita de leucoree albicioasă, brânzoasă,
dispaurenie,disurie motive care o determina sa se prezinte la medicul specialist.
Pentru stabilirea diagnosticului paraclinic de vulvovaginita sunt necesare urmatoarele examene de laborator:
-determinarea pH-ului vaginal care in mod normal este acid, iar in prezenta vulvovaginitei este bazic sau alcalin ;
- examenul microscopic urmat de cultura si antibiograma;
-investigatii serice si imunologice;
-testarea pe lama a secretiei vaginale.

42
 APLICARERA PLANULUI DE INGRIJIRE

NEVOI MANIFESTARI DE SURSE DE DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

DEPENDENTA DIFICULTATE DE NURSING AUTONOME DELEGATE

1 N. de a - leucoree -procesul - stare de -eliminarea -liniṣtim pacienta ṣi îi creem un - la indicatia -obiective

elimina albicioasă, infectios disconfort starii de mediu confortabil medicului se atinse
brânzoasă, -durerea datorita disconfort in -comunicam cu pacienta si ii administreaza
eliminarii castigam increderea; tratament
-disurie maxim 2 zile
inadegvate general cu
de la incperea -îi explicăm ca durerile se vor Nistatin sau
tratamentului remite treptat Clotrimazol
si combaterea -explicam pacientei ce analiza sunt sau Miconazol.
leucoreei necesare; -Betadina,
-il sfatuim sa consume cat mai glicerina
boraxata pot fi
multe lichide
aplicate sub
-ii explicam necesitatea efectuarii
forma de
unei igiene riguroase a regiunii badijonaj
intime: fara sapunuri solide sau sau capsule
deodorante; vaginale.

-explicam pacientei ca
contagiunea se face prin contact
sexual si ca trebuie sa se asigure
ca partenerul sexual a fost tratate
si ca reinfectia nu este o cauza
posibila.

43
2.N. de a-si -febra -procesul -febra ( 39 -mentinerea -urmaresc aerisirea si umidificarea -administram -obiective
mentine -frison infectios grade C ) temp. camerei la indicatia atinse
temp. -frison corpului in -asigur imbracaminte legera medicului
corpului in limite pacientei antitermice :
limite normale - aplic comprese reci algocalmin 1
-diminuarea -incalzesc pacienta in caz de frison fiola i.v
normale
procesului -masor temperatura corpuluisi o
inflamator notez in F.O.
3. Nevoia - mucoasa -procesul -alterarea - sa se -creem un confort psihic si fizic -administram -obiective
de a fi congestionata infectios tegumentelor efectueze o pacientei la indicatia atinse
curat , -prurit si mucoaselor igiena locala -ii explicam necesitatea efectuarii medicului
îngrijit ṣi a riguroasa in unei igiene riguroase a regiunii
antiinflamatori
proteja primele 2 ore intime: fara sapunuri solide sau
i
tegumente de la deodorante;
le ṣi internare ; -il sfatuim sa poarte lenjerie
mucoasele -tegumentele intima numai din bumbac;
sa fie normal -invatam pacienta sa raporteze
colorate; medicului orice semn care anunta
recidiva;
-informam pacienta despre
tratamentul care urmeaza sa il ia ;

44
4.N.de a -durere locala; -durerea -alterarea -linistirea -discutăm cu bolnava despre -administram -obiective
evita -dispareurie; -anxietatea stării de pacientei si afectiunea sa ṣi castigăm tratamentul atinse
pericolele -agitaţie , -pierderea confort diminuarea încrederea pacientei indicat de
-neincredere, imaginii de neliniste fata simptomelor -asigur un climat favorabil în salon medic ;
-frică . sine de alterarea care creeaza 20°C, camera aerisită, lenjerie -recoltez sange
vietii sexuale; disconfort in curata pt examene de
termen de 48 -pentru calmare îi ofer un ceai de laborator;
de ore. tei
-masor functiile vitale;
5. N. de a -disconfort -procesul -dificultate in a -linistirea -apreciem nivelul de suferinta al -obiective
se recrea -anxietate infectios se recreea pacienteii in pacientei si discutam cu ea , atinse
-neliniste datorita starii primele 12 - ajutam pacienta sa depasesca ___________
de disconfort , ore de la perioada de boala;
anxietatii si internare; -vorbim cu sotul sau apartinatorii
nelinistii. sa o sustina pe tot parcursul bolii;

45
6.N. de a -agitaţie -noutatea - deficit de -invatarea -invatam pacienta cum sa-si -obiective
învăţa cum -nesiguranţa ṣi afectiunii cunostinte in pacientei cum pastreze o buna igiena locala atinse
să-ṣi frică de legatura cu sa isi mentina -invatam pacienta sa raporteze ____________
pastreze necunoscut boala si o buna igiena medicului orice semn care anunta
sănătatea -anxietate evolutia bolii; locale si cum recidiva;
sa previna -informam pacienta despre
reinfectia tratament si despre modul lui de
aplicare;
-informam pacienta cu privire la
modul de transmitere a bolii si la
posibilitatea de reinfectie

46
 5.2 CAZUL II

CULEGEREA DE DATE:
Perioada ingrijirii: 23.04.2019-26.04.2019
Pacienta D.M. în vârstă de 32 de ani, domiciliata în Călăraşi, salariata, se prezinta la medicul specialist cu leucoree galben
purulentă, prurit şi disurie.Dupa examenul clinic si paraclinic i se pune diagnosticul de VULVOVAGINITA GONOCOCICA.
Motivele internarii:
- leucoree galben purulenta,
-febra (38,2 gradeC), frison
-disurie
- prurit
-durere locala;
-mucoasa vaginala este congestionata;
- stare generala alterata.
Date despre pacienta:
Pacienta este casatorita,are un copil,de naţionalitate romȃnă, traieṣte în mediu urban, consumă o cafea pe zi, nu consumă alcool.
Are o înălţime de 1,74 cm; greutate: 58 kg ; grup sanguin: A II, RH pozitiv ṣi nu se ştie alergica la nici un medicament.

Funcţiile vitale măsurate la internarea pacientei au următoarele valori:

-temperatura = 38,3 , grade C,
-TA: 141/72mmHg ,
- frecvenţa pulsului: 75 băt/min ,
-frecvenţa respiraţiei:19 respiratii/min .
Antecedente:
-personale fiziologice: - menarha 12 ani, numar de sarcini - 1, numar nasteri -1,
-personale patologice: apendicectomie in copilarie,
-heredo-colaterale pacienta neagă boli infecto-contagioase .

47
 Istoricul bolii:
Pacienta relateaza ca in urma cu 3 zile a observat ca leucoreea fiziologica s-a transformat in una patologica, a devenit galbena
purulenta iar pe langa acesta pacienta mai acuza usturimi la mictiune, durere locala,prurit,febra , stare generala alterata.
Pentru stabilirea diagnosticului paraclinic de vulvovaginita sunt necesare urmatoarele examene de laborator:
-determinarea pH-ului vaginal care in mod normal este acid, iar in prezenta vulvovaginitei este bazic sau alcalin ;
- examenul microscopic urmat de cultura si antibiograma;
-investigatii serice si imunologice;
-testarea pe lama a secretiei vaginale.

APLICARERA PLANULUI DE INGRIJIRE

NEVOI MANIFESTARI DE SURSE DE DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
DEPENDENTA DIFICULTATE DE NURSING AUTONOME DELEGATE

1.N.de a -durere -durerea -alterarea -linistirea -linistim pacienta -administram -obiective

evita -agitaţie , -anxietatea stării de pacientei si -discutăm cu bolnava despre tratamentul atinse
pericolele -neincredere, -pierderea confort diminuarea afectiunea sa ṣi castigăm indicat de
-frică . imaginii de neliniste fata simptomelor încrederea in echipa medicala medic ;
sine de alterarea care creeaza -asigur un climat favorabil în salon -recoltez sange
vietii sexuale; disconfort in 20°C, camera aerisită, lenjerie pt examene de
termen de 48 curata laborator;
de ore. -pentru calmare îi ofer un ceai de
tei
-masor functiile vitale;

48
2. N. de a -disurie; -procesul - stare de -eliminarea -comunicam cu pacienta si ii - la indicatia -obiective
elimina -leucoree galben infectios si disconfort starii de castigam increderea; medicului se atinse
purulenta inflamator datorita disconfort in administreaza
eliminarii -liniṣtim pacienta ṣi îi creem un antibiotice
-durerea maxim 2 zile
inadegvate mediu confortabil conform
de la incperea -îi explicăm ca durerile se vor antibiogramei.
tratamentului remite treptat -
si combaterea -explicam pacientei ce analiza sunt antibioterapia
leucoreei necesare; dupa
-il sfatuim sa consume cat mai urocultura,
multe lichide
-ii explicam necesitatea efectuarii
unei igiene riguroase a regiunii
intime: fara sapunuri solide sau
deodorante;

-explicam pacientei ca
contagiunea se face prin contact
sexual si ca trebuie sa se asigure
ca partenerul sexual a fost tratate
si ca reinfectia nu este o cauza
posibila.
-recoltam urina pentru examene
bacteriologice;

49
3.N. de a-si -febra -procesul -hipertermie ( -mentinerea -urmaresc aerisirea si umidificarea -administram -obiective
mentine -frison infectios 38,2 grade C ) temp. camerei la indicatia atinse
temp. -frison corpului in -asigur imbracaminte legera medicului
corpului in limite pacientei antitermice :
limite normale - aplic comprese reci algocalmin 1
-diminuarea -incalzesc pacienta in caz de frison fiola i.v
normale
procesului -masor temperatura corpului
inflamator

4. Nevoia - mucoasa -procesul -alterarea - sa se -creem un confort psihic si fizic -administram -obiective
de a fi congestionata infectios tegumentelor efectueze o pacientei la indicatia atinse
curat , -prurit si mucoaselor igiena locala -ii explicam necesitatea efectuarii medicului
îngrijit ṣi a riguroasa in unei igiene riguroase a regiunii
antiinflamatori
proteja primele 2 ore intime: fara sapunuri solide sau
i
tegumente de la deodorante;
le ṣi internare ; -il sfatuim sa poarte lenjerie
mucoasele -tegumentele intima numai din bumbac;
sa fie normal -invatam pacienta sa raporteze
colorate; medicului orice semn care anunta
recidiva;
-informam pacienta despre
tratamentul care urmeaza sa il ia ;
-informam pacienta cu privire la
posibilitatea de reinfectie ;

50
5.N. de a -agitaţie -noutatea - deficit de -invatarea -invatam pacienta cum sa-si -obiective
învăţa cum -nesiguranţa ṣi afectiunii cunostinte in pacientei cum pastreze o buna igiena locala atinse
să-ṣi frică de legatura cu sa isi mentina -invatam pacienta sa raporteze ____________
pastreze necunoscut boala si o buna igiena medicului orice semn care anunta
sănătatea -anxietate evolutia bolii; locale si cum recidiva;
sa previna -informam pacienta despre
reinfectia tratament si despre modul lui de
aplicare;
-informam pacienta cu privire la
posibilitatea de reinfectie

51
 5.3 CAZUL III

CULEGEREA DE DATE:
Pacienta T.E. în vârstă de 45 de ani, domiciliata în Călăraşi, salariata, se prezinta la medicul specialist cu scurgere de culoare
verzuie, fluidă, spumoasă, cu miros fad. Leucoreea acesta este însoţita de prurit(mâncărime), usturimi, dispareurie superficială(disconfort
la contact sexual).Dupa examenul clinic si paraclinic i se pune diagnosticul de VULVOVAGINITA CU TRICHOMONAS.
Perioada ingrijirii: 04.05.2019-09.05.2019
Motivele internarii:
- leucoree de culoare verzuie, fluidă, spumoasă, cu miros fad
-febra (38,2 gradeC), frison
-disurie, prurit
-durere locala;
-mucoasa vaginala este congestionata;
-dispareurie superficială
- stare generala alterata.
Date generale despre pacienta:
Pacienta este casatorita,are 2 copii,de naţionalitate romȃnă, traieṣte în mediu rural, consumă o cafea pe zi, nu consumă alcool. Are
o înălţime de 1,64 cm; greutate: 56 kg ; grup sanguin: A II, RH pozitiv ṣi nu se ştie alergica la nici un medicament.
Funcţiile vitale măsurate la internarea pacientei au următoarele valori:
-temperatura = 39, grade C,
-TA: 144/71mmHg ,
-frecvenţa pulsului: 78 băt/min ,
-frecvenţa respiraţiei:19 respiratii/min .
Antecedente:
-personale ale pacientei sunt: apendicectomie in copilarie, 2 nasteri prin cezariana.
-heredo-colaterale pacienta neagă boli infecto-contagioase .
Istoricul bolii: Pacienta relateaza ca in urma cu 4 zile a observat ca are o scurgere de culoare verzuie, fluidă, spumoasă, cu miros fad
, prezinta si usturimi la mictiune , febra si dureri la contact sexual motive care o determina sa se prezinte la medicul specialist.
Pentru stabilirea diagnosticului paraclinic de vulvovaginita sunt necesare urmatoarele examene de laborator:
-determinarea pH-ului vaginal care in mod normal este acid, iar in prezenta vulvovaginitei este bazic sau alcalin ;
- examenul microscopic urmat de cultura si antibiograma;

52
-investigatii serice si imunologice;
-testarea pe lama a secretiei vaginale.
APLICARERA PLANULUI DE INGRIJIRE
NEVOI MANIFESTARI DE SURSE DE DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
DEPENDENTA DIFICULTATE DE NURSING AUTONOME DELEGATE

1 N. de a -scurgere de -procesul - stare de -eliminarea -comunicam cu pacienta si ii - la indicatia -obiective

elimina culoare verzuie, infectios disconfort starii de castigam increderea; medicului se atinse
fluidă, -durerea datorita disconfort in administreaza
eliminarii -liniṣtim pacienta ṣi îi creem un tratament
spumoasă, cu maxim 2 zile
inadegvate mediu confortabil general cu
miros fad de la incperea -îi explicăm ca durerile se vor Metronidazol
tratamentului remite treptat sau Tinidazol si
si combaterea -explicam pacientei ce analiza sunt tratament
leucoreei necesare; local cu ovule.
-il sfatuim sa consume cat mai
multe lichide
-ii explicam necesitatea efectuarii
unei igiene riguroase a regiunii
intime: fara sapunuri solide sau
deodorante;

-explicam pacientei ca
contagiunea se face prin contact
sexual si ca trebuie sa se asigure
ca partenerul sexual a fost tratate
si ca reinfectia nu este o cauza
posibila.

53
2.N. de a-si -febra -procesul -febra ( 39 -mentinerea -urmaresc aerisirea si umidificarea -administram -obiective
mentine -frison infectios grade C ) temp. camerei la indicatia atinse
temp. -frison corpului in -asigur imbracaminte legera medicului
corpului in limite pacientei antitermice :
limite normale - aplic comprese reci algocalmin 1
-diminuarea -incalzesc pacienta in caz de frison fiola i.v
normale
procesului -masor temperatura corpului
inflamator

3. Nevoia - mucoasa -procesul -alterarea - sa se -creem un confort psihic si fizic -administram -obiective
de a fi congestionata infectios tegumentelor efectueze o pacientei la indicatia atinse
curat , -prurit si mucoaselor igiena locala -ii explicam necesitatea efectuarii medicului
îngrijit ṣi a riguroasa in unei igiene riguroase a regiunii
antiinflamatori
proteja primele 2 ore intime: fara sapunuri solide sau
i
tegumente de la deodorante;
le ṣi internare ; -il sfatuim sa poarte lenjerie
mucoasele -tegumentele intima numai din bumbac;
sa fie normal -invatam pacienta sa raporteze
colorate; medicului orice semn care anunta
recidiva;
-informam pacienta despre
tratamentul care urmeaza sa il ia ;
-informam pacienta cu privire la
posibilitatea de reinfectie ;

54
4.N.de a -durere locala; -durerea -alterarea -linistirea -discutăm cu bolnava despre -administram -obiective
evita -dispareurie; -anxietatea stării de pacientei si afectiunea sa ṣi castigăm tratamentul atinse
pericolele -agitaţie , -pierderea confort diminuarea încrederea pacientei indicat de
-neincredere, imaginii de neliniste fata simptomelor -asigur un climat favorabil în salon medic ;
-frică . sine de alterarea care creeaza 20°C, camera aerisită, lenjerie -recoltez sange
vietii sexuale; disconfort in curata pt examene de
termen de 48 -pentru calmare îi ofer un ceai de laborator;
de ore. tei
-masor functiile vitale;
5. N. de a -disconfort -procesul -dificultate in a -linistirea -apreciem nivelul de suferinta al -obiective
se recrea -anxietate infectios se recreea pacienteii in pacientei si discutam cu ea , o atinse
-neliniste datorita starii primele 12 ajutam sa depasesca perioada de ___________
de disconfort , ore de la boala;
anxietatii si internare; -vorbim cu sotul sau apartinatorii
nelinistii. sa o sustina pe tot parcursul bolii;

6.N. de a -agitaţie -noutatea - deficit de -invatarea -invatam pacienta cum sa-si pastreze o -obiective
învăţa cum -nesiguranţa ṣi afectiunii cunostinte in pacientei cum buna igiena locala atinse
-invatam pacienta sa raporteze medicului
să-ṣi frică de legatura cu sa isi mentina ____________
orice semn care anunta recidiva;
pastreze necunoscut boala si o buna igiena -informam pacienta despre tratament si
sănătatea -anxietate evolutia bolii; locale si cum despre modul lui de aplicare;
sa previna -informam pacienta cu privire la modul
reinfectia de transmitere a bolii si la posibilitatea
de reinfectie

55
 CAPITOLUL 6 .DATE STATISTICE

In ultimii ani, bolile cu transmitere sexuala au crescut ca numar si vor creste in continuare daca nu se vor lua masuri radicale pentru
combaterea mecanismului care permite propagarea acestor afectiuni in randul populatiei.
Infectiille aparatului genital reprezinta una din majorele probleme de sanatate ale femeilor. Pot
fi infectii genitale joase (vulvovaginite si cervicite) si infectii genitale inalte (boala inflamatorie pelvina ).
Vulvovaginitele sunt unele dintre cele mai frevente afectiuni ginecologice, din fericire insa in majoritatea covarsitoare a cazurilor
sunt lipsite de gravitate; tratate corect si la timp sunt afectiuni care se vindeca rapid, fara a lasa urmari in viitor.
Una dintre cele mai frecvente infecţii vulvovaginale este cea micotică. Majoritatea vulvovaginitelor fungice sunt cauzate de genul Candida, iar în
cadrul acestuia, Candida albicans este responsabilă de 60-90% dintre cazuri. Până în prezent au fost identificate peste 200 de tipuri de Candida albicans
în flora vaginală, capabile să producă vulvovaginita. Candida se găseşte în fibra saprofita vaginală, iar transformarea într-o formă patogenă activă este
favorizată de unele modificări biochimice locale: scăderea florei saprofite, scăderea pH-ului vaginal etc. O serie de factori de risc favorizează apariţia
vulvovaginitei candidozice: utilizarea recentă a antibio-terapiei, sarcină, agenţii imunosupresori.

56
 CONCLUZII

În concluzie vulvovaginita este o afectiune de natura inflamatorie a vaginului si a vulvei,

insotita adesea de o umflare locala. Este cauzata de un virus, de un parazit sau de o ciuperca.
Vulvovaginita nu este o afectiune grava, insa trebuie tratata pentru ca poate cauza probleme.
Asadar, imediat ce apar simptomele precum mancarimi, senzatie de usturime sau orice alt disconfort
in zona intima, e indicat sa se apeleze la ajutorul unui medic ginecolog.
Un doctor va stabili diagnosticul dupa anamneza, consult ginecologic si analiza secretiilor
vaginale. Dupa ce medicul stabileste diagnosticul, precum si cauza vulvovaginitei, va prescrie
tratamentul cel mai potrivit.
Cremele, gelurile, ovulele sau medicamentele pot fi administrate pentru tratarea
vulvovaginitei.
Formele usoare de vulvovaginita se pot vindeca de la sine, fara tratament sau folosirea
vreunui remediu. Insa daca simptomele persista, ba chiar se agraveaza, e obligatoriu sa se apeleze la
ajutor de specialitate.
Respectarea regulilor de igiena intima accelereaza tratarea vulvovaginitei, mai ales daca
aceasta nu este de cauza infectioasa. Purtarea unei lenjerii intime adecvate, din bumbac, precum si
evitarea hainelor stranse pe corp, din materiale sintetice precum latextul, sunt de asemenea de
ajutor in tratarea, dar si in prevenirea vulvovaginitei.
Este o afectiune des intalnita care trebuie tratata cu seriozitate pentru a evita
complicatiile.Deaceea avem un set de masuri generale si specific de care trebuie sa tinem cont in
tratarea vulvovaginitei.
Măsuri generale
în oricare dintre infecţiile vulvovaginale este bine să fie luate următoarele măsuri:
-evitarea contactului sexual până când are loc vindecarea procesului infecţios (eventual poate fi
folosit prezervativul);
tratarea partenerilor.
-asigurarea unei toalete locale vulvovaginale corespunzătoare pe parcursul tratamentului şi după
aceea;
- evitarea lenjeriei sintetice
-toaleta locală cu substanţe antiseptice (Cloramina).
Măsurile specifice constau în:
- tatamentul infecţiei cu antibiotice conform antibiogramei
- tratamentul etiologic în funcție de agentul etiologic
-întreruperea medicaţiei dacă apar reacţii adverse;
-verificarea eficacităţii tratamentului prin teste paraclinice.

58
 BIBLIOGRAFIE:

1.CORNELIU BORUNDEL - Medicina interna pentru cadre medii Editura: ALL Anul aparitiei: 2009
2.Florica Țibea, Atlas de Biologie: Anatomia Omului. Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007
3. IFRIM M. - Compendiu de anatomie. Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 198
4.Lucretia Titirca -Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor
fundamentale,Ed. a 7-a – Bucuresti : Viata Medicala Romanesca, 2008,vol
5.L. Titircă ”Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali” Editura Viața Medicala
Românească București 2008,vol II
6.MOGOS, GHEORGHE -Compediu de anatomie si fiziologiea omului
7.Medicină de urgenţă , ediţia a VI-a, vol. I , Ed. Alpha MDN
8.Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014Longo, Fauci, Kasper, Hauser,
Jameson, Loscalzo, HARRISON Manual de Medicină, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2016.
9.PAPILIAN V. - Atlas de anatomia omului. Editura medicala, Bucuresti, 1992.
10.Principii fundamentale ale ingrijirii bolnavului - Virginia Henderson 1991
11.Practica urgentelor obstetricale - Dr. E. Menyasz ; Editura Dacia 1973.
Tehnica ingrijirii bolnavului - C. Mozes. –Editura Medicala 1999
13.Tratat de obstetrică, Ioan Munteanu, vol I și II, Editura Academiei Române, Timișoara, 2006.

59