MINISTERUL EDUCAȚIEI

Specializarea Asistent Medical Generalist

LUCRARE DE CERTIFICARE A
COMPETENȚELOR PROFESIONALE

Coordonator:

Absolvent:

2023
ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU COLECISTITA
ACUTĂ

1
 CUPRINS
Motto..................................................................................................................................... 3

Motivatie............................................................................................................................... 4

Capitolul I Anatomia şi fiziologia ficatului şi a căilor biliare .............................................5

1.1. Generalităţi privind aparatul

digestiv ................................................................... 5
1.2. Anatomia
ficatului ................................................................................................ 8
1.3. Căile biliare
extrahepatice ................................................................................... 11
1.4. Funcţiile
ficatului ................................................................................................ 13
1.5. Bila şi rolul ei în
organism .................................................................................. 19

Capitolul IIPrezentarea teoretica a colecistitei acute....................................................... 23

2.1. Definiţie............................................................................................................... 23
2.2. Etiopatogenie........................................................................................................ 23
2.3. Morfopatologie..................................................................................................... 24
2.4. Simptome............................................................................................................. 25
2.5. Investigaţii............................................................................................................ 26
2.6. Diagnostic şi Tratament........................................................................................ 30
2.7. Complicaţiile colecistitei acute.............................................................................33

Capitolul III Rolul asistentului medical in ingrijirea si tratarea pacientului cu colecistita

acuta.................................................................................................................................... 35

3.1. Rolul asistentei medicale în asigurarea condiţiilor de mediu .............................. 35

3.2. Rolul asistentei medicale la examenul clinic .......................................................37
3.3. Rolul asistentei medicale în stabilirea diagnosticului ..........................................38
3.4. Rolul asistentei medicale în tratamentul pre şi postoperator şi supravegherea
funcţiilor vitale.................................................................................................................... 44
3.5. A. Pregătirea preoperator......................................................................................45
3.6. B. Îngrijirile intraoperator.....................................................................................47
3.7. C. Îngrijirea postoperatorie................................................................................... 48

Capitolul IV Planuri de ingrijire a pacientului cu colecistita acuta.................................. 50

4.1. Cazul I.................................................................................................................. 50

4.2. Cazul II................................................................................................................. 62
2
 4.3. Cazul III................................................................................................................ 76
Concluzii............................................................................................................................ 92

Bibliografie......................................................................................................................... 93

MOTTO
„Sănătatea este un cuvânt mare. Ea cuprinde nu numai
corpul, mintea și spiritul, ci și perspectiva unui om.”
James H. West

3
 MOTIVAŢIE

Am ales că tema pentru proiectul de diploma “Colecistita acută” deoarece acesta

reprezintă una din bolile caracteristice tipului de viaţă pe care o ducem.
În stagiile de instruire practică, din timpul celor trei ani de studiu, am avut prilejul
să particip la îngrijirea bolnavilor cu colecistita acută, unde am constatat faptul că aceasta
afecţiune a început să aibă o frecvenţă tot mai mare în rândul populaţiei.
În vederea tratării acestei afecţiuni, asistenta medicală are un rol foarte important
prin: educarea pacientului şi a celor din jurul acestuia, administrarea tratamentului prescris
de medic, încurajarea pacientului şi convingerea acestuia să coopereze cu personalul
medical pentru a-şi redobândi sănătatea.

4
 Capitolul 1
Noţiuni de anatomie şi fiziologie a ficatului și căilor biliare
1.1. GENERALITĂŢI PRIVIND APARATUL DIGESTIV

Tubul digestiv este alcătuit din următoarele segmente: gura, faringe (cu dubla
apartenenţă), esofag, stomac, intestinul subţire şi intestinul gros.
Gură este porţiunea iniţială a aparatului digestiv, alcătuită din organe şi diverse ţesuturi.
Superios, este limitată de bolta palatină, inferior de planşeul bucal, lateral de obraji,
anterior de buze şi posterior se continuă cu faringele. Cavitatea bucală este căptuşită cu
mucoasa bucală.
În cavitatea bucală se află cele două arcade dentare, superioară şi inferioară, situate
pe maxilar şi, respectiv, pe mandibula.
Dinţii sunt în număr de 32: 8 invisivi, 9 premolari şi 12 molari.
Limba, organ muscular situat posterior, prezintă pe fata superioară nişte formaţiuni numite
papile: filiforme, fungiforme şi circumvalate sau gustative, ultimele fiind situate spre
rădăcina limbii formând „V” -ul lingual. În vacitatea bucala glandele salivare, parotide,
subaxilare şi sublinguale, excreta saliva.
Funcţiile pe care le îndeplineşte gura, sunt: funcţia de masticaţie pentru formarea bolului
alimentar, începutul digestiei glucidelor sub acţiunea ptialinei salivare, funcţia de fonaţie m
funcţia receptoare, funcţia de apărare şi funcţia fizionomică.
Faringele este un organ care aparţine atât aparatului digestiv, cât şi celui respirator.
El se află situat în partea posterioară a cavităţii bucale şi continuă cu esofagul. Căptuşit cu
o mucoasă, este bogat în ţesut limfoid. În faringe se găsesc amigdalele palatine, amigdala
faringiană pe peretele posterios şi amigdala linguală la rădăcina limbii, legate între ele prin
numeroase vase limfatice şi formând inelul limfatic Waldeyer.
Funcţiile faringelui sunt: funcţia de conducere a bolului alimentar către esofag şi funcţia de
apărare împotriva infecţiilor, care pot pătrunde pe cale digestivă sau pe cale respiratorie.
Esofagul este un organ musculo-membranos, tubular, care face legătura între
faringe şi stomac. El începe de la nivelul vertebrei a 7-a cervicală (C7) în dreptul
cartilajului cricoid şi se termină în dreptul vertebrei a 11-a toracale la cardia; este lung de
25-32 cm şi are un calibru care variază între 10 şi 22 cm. Are trei strâmtori fiziologice:
strâmtoarea cricoidiana, strâmtoarea de la nivelul încrucişării cu artera aorta şi cea de la

5
nivelul cardiei. Esofagul este situat în mediastinul posterior, venind în contact cu
formaţiunile situate aici. Datorită acestei situări, afecţiunile esofagului se pot răsfrânge
asupra organelor cu care vine în contact, iar pe de altă parte, leziunile acestora pot provoca
suferinţe esofagiene.
Ca structură, esofagul este alcătuit din trei straturi: la interior se află mucoasa, cu un
epiteliu pavimentos stratificat; urmează tunica mijlocie, care este musculară şi are două
straturi – unul intern cu fibre circulare şi unul extern, cu fibre longitudinale; tunica externă
este formată din ţesutul conjunctiv lax, care continuă cu ţesutul de susţinere mediastinal.
Fiziologic, esofagul reprezintă un organ menit să facă legătura dintre faringe şi stomac.
Prin reflexul de deglutiţie, bolul alimentar trece din faringe în esofag; prin coordonare
nervoasă, musculatura formează unde contractile care împing bolul alimentar spre cardia;
sfincterul cardiei se desface, împiedicând şi refluarea conţinutului gastric în esofag.
Stomacul, organ cavitar musculor-glandular, este segmentul subului digestiv situat
în tre esofag şi intestinul subţire. Forma lui este asemănătoare cu a unei pere, cu vârful uşor
îndoit şi îndreptat în sus: la examenul radiologic apare ca litera „J” sau ca un cârlig. Forma
lui este variabilă în funcţie de: conţinut, tonacitatea musculaturii proprii, tonicitatea
peretelui abdominal, pozitiaindividului şi volumul organelor vecine. Stomacul începe de la
cardia, care face legătura între esofag şi stomac.; porţiunea situată deasupra cardiei şi care
este adaptată cupolei diafragmatice, se numeşte marea tuberozitate (fornix sau funduş);
segmentul vertical este corpul stomacului, care continuă cu mica tuberozitate şi apoi cu
antrul piloric şi se termină cu orificiul piloric. Între cardia şi pilor se află două margini:
marginea externă sau marea curbura şi marginea internă sau mică curbura.
Structural, stomacul este alcătuit din patru paturi: la interior se află mucoasa, apoi
submucoasa, musculatura, iar la exterior este învelit de seroasa peritoneala. Mucoasa este
alcătuită dintr-un epiteliu cilindric, care secretă mucus, şi din glandele stomacului:
glandele fundice, secretoare de acid clorhidric şi pepsina, glandele pilorice şi celulele
mucipare, ambele secretoare de mucus. Musculatura este formată dintr-un strat intern cu
fibre dispuse oblic, un strat intermediar cu fibre circulare şi un strat extern cu fibre
longitudinale. Stratul circular, la nivelul pilorului este foarte puternic, constituind sfincterul
piloric.
Din punct de vedere fiziologic, stomacul primeşte alimentele şi datorită funcţiei
sale motorie, le frământă, le amestecă cu sucul gastric şi apoi le evacuează în duoden, prin
funcţia secretoare, stomacul intervine în digerarea ţesutului conjunctiv şi a proteinelor cu

6
ajutorul acidului clorhidric şi al pepsinei. Mucusul gastric are un rol protector de prim-
ordin, apărând mucoasa de aciunea sucului gastric.
Secreţia gastrică este declanşată mai întâi printr-un mecanism reflex-nervos, apoi prin
mecanisme neuro-chimice cu punct de plecare în mucoasa gastrică (faza gastrică, cu
secreţie de gastrina) şi intestinul subţire (faza intestinală).
Intestinul subţire începe la pilor şi se termină la nivelul valvulei ileocecale. El are
trei segmente: duoden, jejun şi ileon.
Duodenul are forma unei potcoave. I se descriu patru porţiuni: prima porţiune,
bulbul duodenal, urmează imediat după pilor şi este uşo mobila; porţiunea a doua,
descendentă, este situată în dreapta coloanei vertebrale şi în ea se varsă secreţia biliară şi
cea pancreatica; porţiunea a treia este orizontală, iar porţiunea a patra este ascendentă şi se
continuă cu jejunul, formând unghiul duodenojejunal. Structural, duodenul este alcătuit din
patru straturi: mucoasa, submucoasa, musculoasa (cu fibre musculare circulare şi
longitudinale) şi seroasa peritoneala, care îl acoperă numai pe fata anterioară.
Fiziologic, duodenul are două funcţii principale motorie şi secretorie. Motilitatea
duodenală împinge chimul alimentar foarte repede în jejun (în câteva secunde). Secreţia
duodenală elaborează secretina (cu rol în stimularea pancreasului şi a intestinului),
enterokinaza (care transformă tripsinogenul în tripsina) şi mucus. La nivelul duodenului
începe să se amestece chimul alimentar sosit din stomac cu sucul duodenal, bila şi sucul
pancreatic.
Jejuno-ileonul are un calibru mai mic şi umple cea mai mare parte a cavităţii
peritoneale. Este alcătuit tot din patru straturi: mucoasa, submucoasa, musculoasa şi
seroasa. Spre deosebire de duoden, seroasa înveleşte întreaga circumferinţă a
jejunoileonului.
Mucoasa formează cute circulare (valvule conivente) şi numărate vilozităţi
intestinale, realizând o suprafaţă enormă, cu mare rol în absorbţia intestinală. În porţiunea
terminală a ileonului se găsesc numeroşi foliculi limfatici, formând plăcile Payer.
Fiziologic, jejunoileonul are trei funcţii: motorie, secretorie şi de absorbţie.
Intestinul gros este segmentul terminal al tubului digestiv; el începe de la valva
ileocecala şi se termină cu anusul. Se distinge de intestinul subţire prin volumul lui mult
mai mare şi prin cele trei benzi musculare longitudinale „taenia coli „. Lungimea lui
variază între 1,5 şi 3 metri. Intestinul gros este împărţit în următoarele segmente: cecul,
colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, solonul sigmoid şi rectul.

7
Cecul este situat în fosa iliacă dreapta; egatura dintre ileon şi cec se realizează prin
sfincterul ileocecal (formaţiune musculară). Pe partea internă a cecului se află apendicele, a
cărui poziţie este variabilă. Cecul are un grad de mobilitate.
Colonul ascendent este situat în flancul drept şi continuă cecul, urcând vertical până
la fata inferioară a ficatului, unde, prin unghiul hepatic, se continuă cu colonul transvers.
Este fixat de peretele posterior al abdomenului prin peritoneu.
Colonul transvers se întinde de la unghiul hepatic până la unghiul splenic şi este
situat orizontal sau în forma literei „V”.
Colonul descendent este situat în flancul stâng şi se întinde de la unghiul splenic
până la nivelul crestei iliace, unde se continuă cu colonul sigmoid.
Colonul sigmoid, în continuarea precedentului, situat în fosa iliacă stânga şi în
pelvis, are forma unui „S” şi se întinde până la unghiul rectosigmoidian.
Rectul este porţiunea terminală, se întinde de la unghiul rectosigmoidian până la
anus şi este situat în pelvis. Rectul comunică cu exteriorul prin canalul anal, care continuă
ampula rectală.
Structural, intestinul gros este alcătuit din patru straturi: mucoasa, submucoasa,
musculoasa şi seroasa. Mucoasa este foarte bogată în celule mucipare. Mucoasa se
caracterizează prin cele trei benzi muscolare longitudinale şi prin benzile transversale, care
alcătuiesc haustrele intestinului gros.
Fiziologic, intestinul gros are funcţii de motricitate, secreţie şi absorbţie.
Motricitatea asigură progresiunea bolului fecal prin contracţii peristaltice, segmentare şi
prin contracţii masive. Bolul feca se adună în sigmoid; trecerea materiilor fecale în rect
duce la exoulzarea lor prin actul fiziologic al defecaţiei.
Secreţia intestinului gros se rezumă la mucus. Funcţia de absorbţie este mai redusă şi se
exercită, mai ales, la nivelul cecului şi al ascendentului; se absorb apa, sarurile, vitaminele,
glucoză. La nivelul rectului se pot absorbi substanţele medicamentoase şi apa, acestea
ajungând în vena cavă inferioară
Un rol extrem de important în fiziologie şi în patologie îl joacă flora intestinală

1.2. ANATOMIA FICATULUI

Ficatul este cel mai mare organ din corpul uman. Este situat în cavitatea
abdominală – etajul supramezocolic în partea superioară dreapta, imediat sub diafragm, iar
lobul sau stâng se întinde până în epigastru. Locul ocupat de ficat se numeşte loja hepatică.

8
Are forma unui semiovoid, aşezat transversal în abdomen, cu lungimea de aproximativ 28
cm, diametrul antero-posterior de 18 cm, înălţimea de 8 cm şi greutatea de aproximativ
1400 g. are culoare roşie-cărămizie, datorită cantităţii mari de sânge pe care o conţine.
Ficatul prezintă trei feţe:
a) Faţa superioară (diafragmatica) este convexă în sus şi vine în raport cu diafragmul şi
cu peretele anterior al abdomenului, de aceea i se mai spune anetero-superioară. Pe ea
se observă lobul drept şi lobul stâng, delimitaţi de ligamentul falciform. Lobul drept
prezintă impresiunea arcului costal, iar cel stâng întipăritura cardiacă.
b) Faţa inferioară (viscerala) este concavă şi vine în raport cu: stomacul, duodenul,
colonul, mezocolonul transvers, rinichiul drept şi glanda suprarenală dreaptă. Pe
această faţa se află trei şanţuri:
· şanţul antero-posterior (sagital) drept. Adăposteşte în porţiunea anterioară vezicula
biliară, iar în cea posterioară vena cavă inferioară.
· şanţul antero-posterior (sagital) stâng. Adăposteşte în porţiunea anterioară ligamentul
rotund, iar în cea posterioară ligamentul Arantius.
· şanţul transvers. Se întinde între cele două şanţuri sagitale.
Conţine hilul ficatului format din elementele pediculului hepatic: artera hepatică,
vena portă, ductul hepatic, limfaticele şi nervii.
Aceste şanţuri delimitează patru lobi: drept, stâng, caudat şi al lui Spiegel.
c) Faţa posterioară o continuă pe cea superioară şi vine în raport cu peretele posterior al
cavităţii abdominale la nivelul vertebrelor T7-T11.
Ficatul este învelit pe peritoneul visceral (tunica seroasă), care se continuă cu
peritoneul parietal, din care se formează ligamentele: coronar, triunghiular stâng,
triunghiular drept şi falciform, acesta din urmă conţinând în marginea sa liberă ligamentul
rotund. Sub această tunică se află o membrană fibroasă (capsula Glisson) şi apoi
parenchimul hepatic.
Capsula Glisson pătrunde în ficat prin hil, urmărind traiectul vaselor sanguine şi formează
pereţi lamelari conjunctivi care, împreună cu reţeaua vasculară împart parenchimul hepatic
în lobuli.
Lobulul hepatic reprezintă unitatea anatomică şi funcţională a ficatului. Are
forma unei piramide aşezate cu baza spre suprafaţa ficatului şi vârful spre interior. În
secţiunea transversală are aspectul unui poligon cu 5-6 laturi. În structura lui distingem:
capilare sanguine, celule hepatice, canalicule biliare şi filete nervoase vegetative. În centru
are o venă centroloculară, iar la periferie prin alăturarea a minim trei lobuli hepatici se
9
formează spaţiile portale (Kiernan). Aceste spaţii conţin: ţesut conjunctiv, o ramură a venei
porte, o ramură a arterei hepatice, unul sau două canale biliare, limfatice şi filete nervoase.
Sângele circulă de la spaţiul port spre vena centrlobulară, iar bila din centrul lobului spre
spaţiul port.
Celulele hepatice sunt aşezate în cordoane Remark, dispuse radiar în ochiurile
reţelei capilare intralobulare. Între celulele hepatice şi peretele capilarelor se află spaţiul de
trecere Disse. Între celulele endoteliului vascular se situează celulele Kupffer, fagocite ce
participă la degradarea hemoglobinei. Între cordoane se formează, prin simpla lor alăturare,
spaţii înguste numite canalicule biliare, care nu au pereţi proprii.
Spre periferia lobului, canaliculele biliare îşi constituie un perete propriu,
numit colangiola. Colangiolele din lobulii învecinaţi se unesc între ele şi formează la
nivelul spaţiilor Kiernan, canalele biliare perilobulare. Canalele biliare periboluare se
unesc între ele şi dau naştere la două canale hepatice – drept şi stâng – corespunzătoare
celor doi lobi ai ficatului, care părăsind ficatul, la nivelul hilului, se unesc şi formează
canalul hepatic comun. După un traiect de 3-4 cm, canalul hepatic comun se uneşte cu
canalul cistic şi alcătuiesc împreună canalul coledoc, care se deschide în duoden, împreună
cu canalul Wirsung, la nivelul carunculei mari.
Canaliculele biliare şi canalele biliare perilobulare formează căile biliare
intrahepatice, iar canalul hepatic comun şi canalul coledoc alcătuiesc căile biliare
extrahepatice.
Acinul hepatic reprezintă subunitatea morfofuncţională a lobului hepatic. Este
constituit din totalitatea celulelor irigate de acelaşi vas şi care îşi varsă bila în acelaşi
canalicul biliar.
Vascularizaţia ficatului este realizată de:
a) Artera hepatică ia naştere din trunchiul celiac. La început continuă direcţia acestuia şi
când întâlneşte vena portă se divide în două ramuri terminale: hepatică proprie şi artera
gastroduodenală.
· Artera hepatică proprie se divide la nivelul hilului hepatic în ramura
dreaptă şi stangă. Dă o serie de colaterale: artera pilorică, artera cistică,
ramuri terminale.
· Artera gastroduodenală se bifurcă în artera gastroepiploică dreaptă şi
arterele pancreaticoduodenale anterioară şi posterioară.

10
b) Vena portă este trunchiul venos colector al sângelui din tractul digestiv
subdiafragmatic, pe care-l aduce la ficat. Ia naştere din venă mezenterică inferioară
care drenează colonul stâng. Acesta se varsă în vena splenică, care se uneşte în
continuare cu vena mezenterică superioarş (care dreneazş intestinal subţire, pancreasul
şi colonul drept) şi care este continuată cu direcţia spre ficat de vena portă.
Trunchiul venei porte format la nivelul vertebrei L2, înapoia pancreasului, mai
Primeşte: vena gastrică stangă, vena pilorică şi vena pancreaticoduodenalş superioară
dreaptă.
Vena porta urcă spre hilul ficatului unde se termină bifurcându-se în două ramuri:
Dreaptă, scurtă care primeşte cele două vene cistice şi stangă, lungă care e în legătură cu
cele două vene obliterate, canalul lui Arantius şi vena ombilicală a ligamentului rotund.
Vena portă are o lungime de 8-10 cm şi un calibru de 15 mm.
Venele suprahepatice: (4 grupe) principale şi accesorii ajung la faţa posterioară a
ficatului, pe marginea venei cave.
Limfaticele ficatului sunt: superficiale şi profunde.
Inervaţia ficatului se face prin filetele nervoase simpatice pe care ficatul le
primeşte de la plexul celiac şi filete nervoase parasimpatice de la nervul vag prin micul
epiplon.

1.3. CĂILE BILIARE EXTRAHEPATICE

Sunt constituite din:

a) Calea biliară principală reprezentată de canalul hepatocoledoc.
· Canalul hepatic comun se formează prin unirea celor două canale hepatice, drept
şi stâng. El coboară în marginea liberă a micului epiplon şi fuzionează, la nivelul
marginii superioare sau înapoia primei porţiuni a duodenului, cu canalul cistic
venit de la vezica biliară, formând canalul coledoc. Aceasta descrie o curbură cu
concavitatea spre dreapta şi anterior şi se termină la nivelul treimii mijlocii a celei
de a două porţiuni a duodenului. Măsoară în medie 5 cm, iar calibrul este de 5
mm.
· Canalul coledoc prezintă 4 segmente: supraduodenal, retroduodenal,
retropancreatic şi intraparietal (în peretele duodenului). Se termină printr-un
orificiu comun cu canalul pancreatic, unindu-se cu acesta în ampula
hepatopancreatica a lui Vater. În această zonă există o importanţă formaţiune
11
 musculară (sfincterul lui Oddi), a cărei funcţionare corectă asigură tranzitul normal
al bilei spre duoden.
b) Calea biliara accesorie reprezentată de vezicula biliară şi canalul cistic.
Vezicula biliară (colecistul) este un rezorvor anexat cailor de excreţie a bilei, în care
aceasta se acumulează în intervalul dintre prânzuri. Este situată în fosa veziculei biliare de
pe fata vescerala a ficatului.
Are o lungime de aproximativ 10 cm, o lărgime de 4 cm şi o capacitate de 50-60 ml.
Prezintă 3 porţiuni: fundul, corpul şi colul.

Fundul veziculei biliare constituie extremitatea ei anterioară şi răspunde incizurii

cistice de pe marginea inferioară a ficatului. Pe viu, el se proiectează pe peretele abdominal
anterior, în punctul unde linia ombilico-auxiliara dreapta întâlneşte arcul costal. Este
învelit în peritoneu şi are o mare mobilitate.
Corpul veziculei biliare este partea aderenţa la fata viscerala a ficatului. El se
îngustează treptat spre col, ultima parte a sa este denumită infundibul. Vine în raport în sus
cu ficatul, iar în jos cu colonul transvers şi cu duodenul. Fat superioară aderă slab la ficat
printr-un ţesut conjunctiv străbătut de vene porte accesorii. Ea se poate dezlipi uşor în
cursul operaţiei de extirpare a veziculei. Fata inferioară e acoperită de peritoneu şi legată
de colonul transvers prin ligamentul cistico-colic.
Colul formează extremitatea profundă şi ascuţită a veziculei biliare. Are formă
conică şi se continuă fără o limită precisă cu canalul cistric. Este liber, nu aderă la ficat. În
sus şi în stânga vine în raport cu ramura dreaptă a venei porte, iar în jos cu porţiunea
superioară a duodenului.
Structura veziculei biliare: la exterior este acoperită de peritoneu (tunica seroasă).
Sub această se zăreşte un strat subseros bine dezvoltat, de naturaconjunctivă laxă. Urmează
tunica fibro-musculara, formată din ţesut colagel predominant şi fibre elastice, în care sunt
cuprinse fibre musculare netede formând mănunchiuri orientate oblic. Împreună cu fibrele
longitudinale şi circulare, acestea formează o reţea în care fibre cu orientare diferită se
continuă unele cu altele. La interior vezicula este căptuşită de tunica mucoasă formată
dintr-un epiteliu simplu şi dintr-un corion. Epiteliul conţine celule absorbante cu platou
striat şi puţine celule calciforme. În regiunea colului se găsesc glande de tip mucos, al
căror produs se amestecă cu bilă. Corionul este format din ţesut conjunctiv lax şi reticular.
Epiteriul este impermeabil pentru pigmenţii biliarii. Celulele sale participă la procesul de

12
resorbţie a apei (concentrarea bilei) şi la elaborarea unor constituenţi biliari (grăsimi şi
colesterol).
Vascularizarea veziculei biliare este legată de vascularizarea ficatului:
Artera cistică, ramură a ramurii drepte a arterei hepatice pătrunde în veziculă la
nivelul gâtului şi se împarte în ramurile dreaptă şi stangă.
Venele cistice (două) sunt satelite arterei. Se varsă în ramura dreptă a venei porte.
Limfaticele drenează în limfonoduluii gâtului şi limfonodulii marginii anterioare a
hiatusului Winslow. De acolo ajung la nodulii retroduodenopancreatici.
Inervaţia veziculei biliare este făcută de fibre vegetative (simpatice şi
parasimpatice) care vin în plexul hepatic anterior.
Funcţiile veziculei biliare sunt următoarele: de rezervor, de concentrare şi
resorbţie, de secreţie şi de contractilitate.
Canalul cistic este cudat pe colul vezical; se îndreaptă în jos, la stânga şi înapoi şi
se termină în unghi ascuţit în flancul drept al canalului hepatic, formând canalul colector.
Lung în medie de 3 cm, calibrul său se diminuă dinspre coledoc spre vezicula. Mucoasa de
la nivelul colului şi a canalului cistic formează valvele semilunare Heister. La legătura
dintre col şi canalul cistic se află sfincterul vezicular.

1.4. FUNCŢIILE FICATULUI

Funcţiile ficatului sunt importante şi variate: ia parte la digestia intestinală,

depozitează în el o parte din substanţele care depăşesc nevoile imediate ale organismului,
degradează şi sintetizează diferite substanţe, ia parte la menţinerea compoziţiei plasmei,
menţine echilibrul glucidic, transformă grăsimile în forme care se oxidează mai uşor,
sintetizează fermenţii necesari funcţiilor proprii sau ale altor organe, reglează
metabolismul apei şi controlează debitul sanguin, opreşte pătrunderea toxinelor în
organism, are rol în formarea globulelor roşii, intervine în termoreglare, secretă şi excreta
bila.
Fiind o glanda anexa a tubului digestiv care prin activitatea sa metabolica
reprezintă unul dintre cele mai complexe organe interne. Funcţionalitatea derivă din
conexiunile sale vasculare şi din structura morfoistologica particulară. Ficatului i se descriu
funcţia de sinteză şi funcţia în cadrul metabolismului intermediar. Din studiul topografic al
ficatului se observă că acesta se află aşezat în calea sângelui provenit prin vena porta, de la
intestin, stomac, pancreas şi splina. Datorită abundentei sale irigări cu sânge funcţional şi

13
 nutritiv, precum şi datorită transformărilor chimice ce au loc la acest nivel, ficatul
îndeplineşte atât de importante şi variate funcţii pe drept cuvânt poate fi considerat
„laboratorul organismului ”.
Ficatul:
· menţine compoziţia plasmatică (homeostazei) oferind proteine nou-formate;
· menţine nivelul glicemiei;
· transformă grăsimile în forme mai uşor oxidabile;
· sintetizează numeroşi fermenţi necesari activităţilor proprii ca şi altor ţesuturi;
· degradează hormonii circulanţi în exces;
· reglează metabolismul apei şi controlează debitul sanguin;
· opreşte pătrunderea toxinelor în organism.
Cele mai iportante funcţii ale ficatului sunt:
Funcţia antitoxică
Captează particulele străine în intestin, în circulaţia prin celulele Kupffer; în hepatocite se
produce conjugarea, oxidarea şi reducerea unor substanţe cu efect nociv:
· formarea ureei din amoniac (funcţie ureeoproteica);
· reducerea, conjugarea şi inactivarea unor hormoni.
Funcţia antitoxică constă în faptul că ficatul dispune de activităţi prin care
substanţele toxice de origine exogenă, ca şi acelea rezultate din metabolismele endogene
sunt transformate în substanţe mai puţin toxice şi eliminate ca atare. Neutralizarea
substanţelor toxice este realizată de ficat cu ajutorul proceselor de conjugare a acestor
substanţe, cu sulful de exemplu (acţiunea de sulfoconjugare). Ficatul este un important
depozit de vitamine A, B2, B12, D, K. El intervine în convertirea carotenilor în vitamina
A, în transformarea vitaminei B1 în carboxilaza, în conjugarea vitaminei B2 pentru
formarea fermentului galben respirator, în procesul de sintetizare a protrombinei cu
ajutorul vitaminei K.
Sintetizarea fermentaţilor necesari proceselor vitale este îndeplinită într-o foarte
mare măsură de ficat. Fermentaţii sunt complexe macromoleculare legate de grupări active,
iar sinteza lor reprezintă o activitate laborioasă a hepatocitului şi necesită integritate
anatomică şi funcţională a ficatului. Ficatul mai intervine în menţinerea echilibrului
acidobazic, ca depozit al apei şi posibilitatea de a echilibra perturbările circulatorii.
Funcţia hematopoetica

14
 Ficatul formează hematii în perioada intrauterină a fătului, fiind în acelaşi timp şi
loc de distrugere a hematiilor îmbătrânite. Ficatul are rol în reglarea echilibrului acido-
bazic intervenind în transformarea acidului lactic în glucoză, formarea amoniacului din
acizi amânaţi. Datele mai noi arată că, la nivelul hepatic, ar fi prezent un senzor pentru
oxigen – o proteină hem cu rol în reglarea secreţiei de eritropoietina.
Funcţia de homeostazie circulatorie
Ficatul are capacitatea de a intervene în două moduri asupra circulaţiei:
· modificarea intrahepatică a diametrelor arterei venoase şi a spaţiilor Disse; în acest mod
se poate reţine în ficat o cantitate surplus pantru un moment dat;
· modularea sintezei (degradării) unor factori de reglare a circulaţiei; sintetizează
antiotensinogen, catabolizeaza catecolamine, metabolizează aldosteron şi cortizon.
Funcţia de depozit
Ficatul depozitează multe substanţe, unele complexe (macromoleculele), şi unele
simple (oglioelemente, metale grele). Macromoleculele depozitate sunt glicogenul, lipidele
complexe şi unele proteine de rezervă.
Fierul este depozitat ca feritina în lisorale, în siderosomi. Originea fierului depozitat este
dublă:
· endogena (hemoglobina şi citocromii);
· exogena (din apotul portal).
Celulele hepatice şi celulele reticuloendoteliale din parenchimul hepatic conţin o
proteină numită apoferitina, ea poate fixa până la 4500 de atomi de fier şi astfel se
transformă în feritina, cu un conţinut de 20-25% fier.
Cuprul este depozitat sub formă de hepatocuprina tot în celulele sistemului
reticuloendocitar. Ficatul pare a fi singurul depozit al cuprului în organism. În
boalaWilson, depozitele de cupru cresc, atingând un nivel toxic. Vitaminele hiposolubile
A, D, E, K sunt depozitate în celulele Kupffer.
În hepatocit, vitamina D este hidroxilara în proporţie de 25%, 70% din vitamina K
din organism este depozitate în ficat, restul în splina. Alte vitamine, precum acinul
pantotenic, biotina şi vitamina B6 sunt depozitate în ficat dar şi în alte tesuturi-rinichi,
suprarenala, muşchi.
Glicogenul reprezintă 5% din greutate ficatului. Acesta este depozitat în zona de
maximă activitate periportala, dar poate fi mai uşor de observat în spaţiul
pericentrolobular. Glicogenul reprezintă material energetic rapid metabolizabil, dar contrar

15
prezumţiilor iniţiale, nu el este cel mai important rezervor energetic hepatic. Lipidele
complexe sunt depozitate în zona de activitate redusă metabolic.
Din fondul metabolic comun al aminoacizilor, ficatul reţine o parte din aminoacizii
necesari sintezei proteinelor proprii, o altă parte pentru sinteza aminoacizilor neesenţiali,
restul aminoacizilor fiind transformaţi în cetoacizi, CO2 şi H2O, glucoză, corpi cetonici,
amine biogene, hormoni, baze purinice şi porfirine sau servind pentru diverse conjugări sau
pentru biosinteza creatinei şi creatininei.
Metabolismul glucidic – ficatul este un organ care produce şi consumă glucoza el fiind
supus acţiunii insulinei care are în vana porta o concentraţie de până la 10 ori mai mare
decât în circulaţia sistemica. Tot aici se află singurul sediu la nivelul căruia un alt hormon
glicoregulator respectiv -glucogonul- activează. Toate monozaharidele absorbite intestinal,
ajung pe calea venei porte la ficat înainte de a fi eliberate ţesuturilor musculare şi adipos.
Ficatul este şi cel mai important organ cu rol în mentinereaconstantaa glicemiei, la
valori de 100 mg/dl. El primeşte prin vena porta glucoză, fructoza, manoza şi galactoza.
Debitul glucozat hepatic este menţinut adecvat prin glicogenoliza şi gluneogeneza. La
acest nivel se desfăşoară următoarele procese de catabolism:
· catabolismul glucozei prin: ciclul Emden-Meyerhoff-Parnas (glicoliza anaerobă);
· ciclul Krebs (ciclul acizilor tricarboxilici);
· ciclul hexozomonofosfat;
· calea glucuronica sau calea acidului uronic;
· catabolismul fructozei;
· catabolismul galactozei;
· catabolismul glicogenului
Metabolismul lipidic – ficatul are unul dintre cele mai importante roluri în
metabolismul lipidelor, participând la reacţii biochimice în sinteză şi metabolismul acizilor
graşi, a colesterolului şi altor componente. El reprezintă sursa esenţială de fosfolipide,
lipoproteine şi corpi cetonici formaţi din acizi graşi, cea mai mare parte a grăsimilor
absorbite din intestin sunt preluate de ficat unde trigliceridele sunt rapid hidrolizate. Acizii
graşi liberi care reprezintă o sursă majoră de energie pot fi eliberaţi în sânge, resterificati
pentru a forma noi trigliceride şi fosfolipide sau sunt metabolizaţi în celulă. Formarea
fosfolipidelor reprezintă o cale importantă de utilizare a aportului de lipide.

16
 Funcţii legate de metabolismul intermediar
Lanţul transformărilor metabolice a substanţelor proprii organismelor şi a celor
absorbite constituie metabolismul intermediar, iar ansamblul modificărilor energetice a
efect al reacţiilor biochimice metabolice constituie metabolismul energetic. Metabolismul
intermediar şi cel energetic nu sunt deci procese independente, ci reprezintă două aspecte
ale aceloraşi reacţii metabolice.
În ficat au loc procese de sinteză de novo a acizilor graşi, a trigliceridelor, a
colesterolului, a fosfolipidelor şi a liproproteinelor. Calea acetil-CoA conectează
metabolismul lipidic cu cel glucidic. Ficatul extrage cca. 33-40% din acizii graşi din
trigliceride şi liproproteine, în special cele cu densitate foarte scăzută.
Sintaza trigliceridelor are loc în hepatocite, în microsomi, unde se face esterificarea
progresivă a glicerolului activate, iar colesterolulo se sintetizează, de asemenea, în
microsomii hepatocitelor, dar şi în alte celule din organism, ca de exemplu din tegument,
testicul, ovar, intestine, artere, ţesut adipos.
Sinteza fosfolipidelor decurge oarecum asemănător cu cea a trigliceridelor până la
etapa de acid fosfatidic după care are loc incorporarea grupărilor fosforilcolina sau
fosforiletanolamina.
Sinteza liproproteinelor şi eliberarea lor în sânge reprezintă procese hepatocitare
importante. Formarea lipoproteinelor implică:
· sinteza componentelor lipidice-trigliceride, fosfolipide, colesterol;
· sinteza apoproteinelor;
· asamblarea lipidelor cu apoproteinele;
· exportul veziculelor lipoproteice în circulaţi
Procesul are loc la nivelul hepatocitelor:
1. în reticulul endoplasmatic pentru apoproteine;
2. în reticulul endoplasmatic neted pentru componentele lipidice;
3. în zona de trecere dintre acestea pentru complexele lipoproteice.
Funcţia de regenerare
Structura şi complexul funcţional metabolic hepatic sunt cei care cei care generează
factorii de care depinde regenerarea. Regenerarea se face conform unităţii
morfofunctionale-acinul.

17
Funcţia termogenetica
Funcţia termogenetica a ficatului constă în aceea că în acest organ, datorită
metabolismului sau foarte intens, se produc mari cantităţi de căldură necesară menţinerii
temperaturii corpului.
În condiţii de repaus, 70% din căldura organismului este produsă la nivelul
nucleului central reprezentat de organele toraco-abdominale şi cele din cutia craniană.
Ficatul produce 20%din căldura, dovadă este temperatura sângelui din vasele hepatice care
părăsesc organul; la nivelul acestora sângele depăşeşte în mod obişnuit cu 1-20ºC
temperature rectala. În condiţii de activitate foarte intensă, temperatura sângelui din vasele
hepatice atinge 40-41ºC.
Funcţia de biligeneza
Funcţia biligera comport secreţia şi excreţia bilei cu rol important în digestia şi
absorbţia grăsimilor, în absorbţia vitaminelor (A, D, E şi K), în absorbţia fierului şi a
calciului alimentar. Bila se varsă în intestin în capacităţi de 600-1000 ml/24 ore. Ca
urmare, bila hepatică este de culoare galbenă ca mierea, limpede aproape izotomica cu
plasmă, conţine 97% apa şi este alcalina, ea conţine şi două structuri chimice de importanta
unică în organism: pigmenţii biliari şi sarurile biliare.
Se consideră că pigmenţii au o singură funcţie cea de culoarea bilei. Faptul că la
nivelul intestinal bilirubina conjugată se transformă în mezobilirubina şi apoi
stercobilirogen şi stercobilina şi nu se elimină ca atare, a sugerat cercetătorilor şi alte
funcţii ale pigmenţilor biliari; în plus, pigmenţii participă şi ei alături de sarurile biliare la
ciclul enterohepatic. Analiza mai atentă a bilirubinei, care posedă un important grup activ
COO – a sugerat ca pigmenţii biliari posedaa capacitate antioxidantă, ceasta capacitate a
fost evidenţiata în postpartum la nou născuţi. Se pare că pigmenţii biliari sunt necesari
pentru protecţia plămânului ce vine în contact cu o mare cantitate de oxigen.
Sarurile biliare constituie aproape 50% din rezidul uscat al bilei şi deţin roluri
fundamentale în digestia şi absobtia lipidelor şi a vitaminelor liposolubile. Acizii biliari
sunt sintetizaţi exclusiv de către ficat din colesterolul produs local sau extras din sânge.
Funcţia de detoxificare
Ficatul captează, metabolizează şi elimină diverse substanţe proprii (hormon
mediatori chimici, amine biogene etc.) sau străine organismului (droguri, toxice etc.)
absorbite din intestin sau extrase din sângele varata detoxificare, de exemplu NH3 care este
transformat în uree sau indolul care absorbit din intestine este oxidat în ficat în indoxil şi
după conjugarea cu acid sulfuric este eliminat prin urina ca indoxilsulfat. Alte substanţe

18
suferă modificări la nivelul ficatului care le transformă din compuşi liposolubili în compuşi
cu un grad ridicat de hidrosolubilitate care pot fi eliberaţi mai uşor prin bila sau urina. De
obicei aceste două modalităţi metabolice se asociază şi se completează.
Unele din substanţele metabolizate sunt toxice şi ca urmare a acestor transformări
organismul este protejat de efectele lor nocive, dar mecanismele care intervin în aceste
procese de detoxificare sunt aceleaşi care realizează şi elimină unor produşi biologici ca:
bilirubina, hormonii steroizi, insulina, unii hormoni hipofizari etc. De altfel aceste procese
pot avea uneori ca rezultat chiar generarea unor compuşi mai activ sau mai toxici decât cei
iniţiali; astfel prontozilul (sulfamida lipsită de acţiunea bacteriostatică) prin oxidoreducere
generează sulfanilamidele, un bacteriostatic puternic iar parationul care este netoxic se
transformă în ficat în paraoxon un inhibitor activ ireversibil al colinesterazei.
Procesele de detoxificare în cadrul cărora ficatul deţine roluri multiple şi
fundamentale sunt rezultatul activităţii unor variate sisteme enzimatice. Unele din enzimele
normale care participă la aceste procese având o specificitate foarte redusă pentru substrat,
metabolizează şi substanţe străine organismului (droguri) care au asemănări structurale cu
substratul lor. Parte din substanţele străine organismului şi majoritatea drogurilor sunt
metabolizate însă de enzime xenobiotice nespecifice care se găsesc în celule în stare
inactiva şi sunt induse de substanţe de metabolizat. Dintre aceste enzime intim legate de
reticulul endoplasmatic hepatocitar, prezente în microsomii rezultaţi prin fragmentarea
reticulului în timpul omogenizării, dar puse în evidenţă şi în alte celule mai cunoscute sunt:
oxidazele (oxigenazele) cu funcţii mixte care au drept component specific citocromul şi
care catalizează diverse tipuri de oxidări, reductazele care intervin în reducerea nitro- şi
azoderivaţilor şi dehalogenarea reductive şi esterazele care realizează hidroliza esterilor,
dar în procesele de detoxificare intervin şi alte enzime citoplasmatice hepatocitare sau
extrahepatice precum şi enzime plasmatice.
Procesele complexe de detoxificare la care sunt supuse diverse substanţe staine
organismului, dar şi substanţe proprii care ar putea exercita efecte nocive dacă depăşesc
concentraţiile fiziologice, pot fi sistematizate în 2 faze: prima fază, incluzând reacţii de
oxidare, reducere sau hidroliza, constă în introducerea unor grupări polare (OH, COOH,
NH2, etc.) în molecula compuşilor nepolari şi are ca rezultat final hidroxilarea substratului,
iar faza a doua constă în conjugarea compusului hidroxilat.

19
Funcţia de coagulare
O parte dintre factorii care intervin în procesul de coagulare sunt sintetizaţi în ficat,
astfel fibrinogenul, protrombina sunt sintetizaţi în ficat. Tot aici este sintetizată şi heparină,
o substanţă anticoagulantă.

1.5. BILA ŞI ROLUL EI ÎN ORGANISM

Bila este formată de celulele hepatice şi celulele Kupffer. Este produsă în mod
continuu astfel încât în 24 ore se realizează o cantitate de 600-1200 ml. Ritmul secreţiei
este mai redus noaptea şi mai crescut ziua. Bila se elimină în duoden doar în cursul
digestiei alimentelor. Între timp ea se acumulează trreptat în vezicula biliară, unde suferă
un proces de concentrare prin absorbţie de apă şi ioni şi primeşte o cantitate de mucus.
Compoziţia bilei
· Apă (97%)
· Săruri biliare (1%). Ele reprezintă cel mai important constituent al bilei şi sunt
reprezentate de glicolat şi taurocolat de sodiu.

Procentul sărurilor biliare variază în funcţie de alimentaţie. Ajunse în intestin, ele trec în
circulaţia venei porte şi ajung din nou la ficat, unde stimulează formarea de noi săruri
biliare. În felul acesta se stabileşte circuitul enterohepatic al sărurilor biliare.
Sărurile biliare îndeplinesc următoarele funcţii:
1. La nivelul intestinului emulsioneză grăsimile şi potenţează lipaza pancreatică.
2. Formează cu grăsimile complecşi coleinici solubili în apă, permiţând astfel absobţia
grăsimilor şi a vitaminelor liposolubile A, D, E, K şi F.
3. Stimulează peristaltismul intestinului – rol laxativ.
4. Menţin echilibrul florei microbiene a intestinului gros, combătând flora de
putrefacţie – rol antiputrid.
5. Stimuleză formarea bilei – rol coleretic.
· Pigmenţii biliari (0,5%) sunt reprezentaţi de bilirubină şi biliverdină. Iau naştere din
hemoglobina eliberată prin distrugerea globulelor roşii bătrâne la nivelul ficatului şi al
splinei.
Formarea lor începe cu separarea hemului de globină şi apoi, prin reducere,
Transformarea acestuia în pigmenţii amintiţi. Fierul trece în plasmă şi se uneşte cu o
globină (transferina), fiind dus la organele hematopoetice. Globina este descompusă în
aminoacizi din care este alcătuită. Pigmenţii biliari fiind produşi de dezasimilaţie ai
20
hemoglobinei şi eliminându-se prin bilă, îi conferă acesteia caracterul de produs de
excreţie.
Pigmentul principal, bilirubina, are culoare galben-aurie şi la început insolubilă în
apă, dar solubilă în alcool şi grăsimi. Ea circulă legată de proteinele sanguine. Aceste
caracteristici sunt valabile pentru bilirubina neajunsă în ficat. După ce ajunge în ficat, ea se
conjugă cu acidul glicoronic, sub influenţa unei enzime (glicoroniltransferaza), care o face
să-şi modifice proprietăţile. Abia acum bilirubina va începe parcurgerea căilor biliare către
intestin. Bilirubina neconjugată a fost numită “indirectă”, iar cea conjugată “directă”,
după comportamentul în timpul reacţiei Van der Bergh (reacţie pozitivă în prezenţa
bilirubinei conjugate directe). Acumularea pigmenţilor biliari în sânge se soldează cu
apariţia icterului (culoarea galbenă a tegumentelor şi a sclerelor) atunci când bilirubina
creşte peste valoarea de 2 mg%. Reacţia Van der Bergh ne ajută să vedem ce fel de
bilirubină s-a acumulat şi spre ce capitol de patologie ne îndreptăm atenţia.
După ce au ajuns în intestin, pigmenţii biliari suferă în continuare o serie de
modificări. Bilirubina este transformată sub influenţa florei intestinale în urobilinogen. O
mare parte din acesta este oxidat şi transformat în stercobilinogen, care se elimină prin
fecale. Restul de urobilinogen se elimină o parte prin urină şi o parte este resorbit şi adus la
ficat (circuitul enterohepatic).
· Colesterolul (1-2%) este un produs de oxidare. Provine din două surse: sânge şi ficat.
În sânge ajunge din alimente bogate în colesterol, iar în ficat este sintetizat de acesta din
acid acetic şi grăsimi degradate.
Cantitatea de colesterol creşte în timpul sarcinii, precum şi în alimentaţia bogată în
lipide; ea scade în lipsa acestora sau în cazul unor leziuni grave ale ficatului.
Menţinerea raportului colesterol-săruri biliare (normal 1/20 – 1/30) are o deosebită
importanţă. Când acesta scade sub 1/3se favorizează precipitarea colesterolului, care
formează calculi biliari.
În intestin, 30-60% din colesterol e reabsorbit prin muciasa duodenojejunală
(circuitul enterohepatic), restul fiind transformat de flora intestinală în coprosterol şi
eliminat prin fecale. Are rol în sinteza unor hormoni corticosuprarenalieni, sexuali acizilor
biliari şi vitamina D3.
· Lecitina (0,1%).
· Mucina- produsă de pereşii căilor excretoare şi ale veziculei.

21
· Substanţe minerale: clorura, fosfatul şi bicarbonatul de sodiu dau bilei un pH alcalin
=7,3-7,4.
· Cantităţi mici de: acizi graşi, acid glicoronic, acid uric şi uree.
Celulele hepatice şi celulele Kupffer formeză bila în mod continuu. Aceasta, trecând
prin canaliculele biliare, canalele biliare perilobulare şi canalul hepatic, ia fie calea directă
prin canalul coledoc spre duoden în timpul digestiei, fie calea veziculei biliare prin canalul
cistic între digestii, unde se acumulează. Ţinând seama de aceasta, deosebim două feluri de
bilă:
· bila hepatică (primară) care trece din ficat direct în duoden în timpul digestiei.
Este un lichid galben verzui care conţine 97% apă şi 3% reziduu uscat (substanţă organică
şi anorganică);
· bila veziculară se varsă în duoden din vezicula biliară numai în timpul
Alimentaţiei. Este mai vâscoasă (conţine mucus din mucoasa veziculei) şi mai concentrată
în pigmenţi biliari (în timpul acumulării ei în veziculă o parte din apă se reabsoarbe prin
pereţii acesteia).
Mecanismul scurgerii bilei în duoden
Eliminarea bilei din vezicula biliară se face pe cale umorală şi pe cale reflexă.
a) Pe cale umorală – excreţia bilei în duoden e condusă de colecistokinină, hormon
Care se formează la contactul mucoasei duodenale cu conţinutul acid al acesteia şi unele
principii alimentare. Trecând în sânge, colecistokinina ajunge la căile biliare extrahepatice
şi produce evacuarea bilei în duoden.
b) Pe cale reflexă – prin pătrunderea hranei în duoden sunt excitaţi receptorii
Centripeţi din mucoase; excitaţia ajunge la sistemul nervos central şi de acolo, pe calea
nervilor vagi (nervi parasimpatici), pornesc impulsuri la sfincterul veziculei biliare şi la
sfincterul Oddi, determinând relaxarea lor. Totodată are loc contracţia veziculei şi bila de
rezervă (bila veziculară) este eliminată în intestin. Când vezicula s-a golit, sfincterul ei se
închide, dar rămâne deschis sfincterul Oddi, astfel încât bila venită direct de la ficat (bila
hepatică) trece în intestin, atâta timp cât durează digestia.
După încetarea digestiei, sfincterul Oddi se închide şi se deschide sfincterul vezicii
biliare, astfel încât acum bila hepatică ia calea veziculei biliare, unde se acumulează.
Contracţia sfincterelor se datorează nervilor Splahnici (simpatici) care au acţiune contrară
vagului.

22
 Timpul de eliminare al bilei depinde de natura alimentului, de exemplu după
ingerarea de lapte bila se elimină timp de 5-7 ore, iar după pâine 8-9 ore.
Funcţiile bilei sunt importante şi se referă la fenomenele de digestie şi metabolism:
1. Bila contribuie la neutralizarea reacţiei acide a amestecului alimentar sosit din
stomac în intestin.
2. Intervine decisiv în digestia grăsimilor, favorizând emulsionarea lor. Stimulează
fermenţii specifici (lipazele); ajută la absorbţia acizilor graşi şi a unor substanţe
solubile în grăsimi (vitaminele).
3. Contribuie la întreţinerea peristaltismului intestinal.
4. Contribuie la menţinerea echilibrului dintre diferiţi ioni în cursul digestiei.
5. Contribuie la eliminarea unor produşi de excreţie (pigmenţi biliari, medicamente,
metale).
6. Acţioneză ca agent bacteriostatic, inhibând creşterea unor germeni patogeni.

23
 CAPITOLUL II

PREZENTAREA TEORETICA A COLECISTITEI ACUTE

2.1. DEFINIŢIE

Colecistita acută este o afecţiune a veziculei biliare, caracterizată anatomo-

patologic prin inflamaţia organului, iar clinic printr-un sindrom dureros abdominal acut,
însoţit de febră şi modificări locale.
Afecţiunea este întâlnită de regulă la pacienţii cu litiaza biliară şi are o pondere de
10-25 % din totalitatea intervenţiilor chirurgicale pentru suferinţe biliare. Poate surveni la
orice vârstă, dar recunoaşte o frecvenţă şi o gravitate crescută după vârsta de 60 de ani.

2.2. ETIOPATOGENIE

Modificările morfologice şi clinice ce caracterizează colecistita acută sunt

determinate în esenţă de obstrucţia infundibulo-cistică.
Aceasta are mai multe cauze:
1. litiaza veziculară şi cistică;
2. torsiunea, angulaţia şi cudarea canalului cistic;
3. malformaţia canalului cistic;
4. prezenţa anomaliilor vasculare;
5. fibroza secundară inflamaţiei canalului cistic;
6. compresiunea cisticului prin aderenţă;
7. periduodenita;
8. inflamaţia şi edemul zonei infundibulo-cistice, prin contiguitate de la un ulcer
peptic;
9. blocarea prin paraziţi (ascarizi);
10. compresia de către ganglionii limfatici hipertrofici;
11. infiltraţia neoplazică;
12. colmatarea prin noroi biliar, exudat inflamator, detritus.

Obstrucţia canalului cistic reprezintă mecanismul cel mai frecvent în patogenezabolii.

În peste 95% din cazuri este provocată de un calcul biliar inclavat în gâtul
colecistitului sau canalul cistic. Obstruarea zonei infundibulo-cistice (joncţiunea dintre

24
canalul cistic şi gâtul veziculei) duce la stagnarea bilei în vezicula biliară, consecinţa fiind
concentrarea bilei şi creşterea presiunii intraveziculare. Acestea comprimă vasele ce
hrănesc pereţii veziculei, determinând în final inflamaţia acută a acestora.
Resorbţia apei şi a sărurilor biliare de mucoasa veziculei determină creşterea
concentraţiei pigmenţilor biliari, carbonatului de calciu şi colesterolului. Acest amestec de
substanţe concentrate provoacă inflamaţia chimică şi creşterea presiunii osmotice din
interiorul veziculei. Mucusul secretat de glandele mucoasei se acumulează în interiorul
veziculei, determinând şi el creşterea presiunii intraveziculare, element patogenic esenţial
în colecistita acută.
Conţinutul colecistitului poate fi purulent, dar acest puroi nu conţine în prima fază
bacterii. Creşterea progresivă a presiunii intraveziculare duce la comprimarea vaselor
sanguine şi limfatice care hrănesc vezicula. Această comprimare este maximă la locul
obstrucţiei. La bolnavii vârstnici (arteroscleoritici sau diabetici) comprimarea în zona de
irigaţie a arterei cistice este mai accentuată, favorizând inflamaţia acută, necroza ischemică
şi perforaţia veziculei biliare.
Colecistitele acute infecţioase primitive sunt foarte rare şi se întâlnesc în special la
copii. De cele mai multe ori infecţia este secundară. Ea se grefează uşor datorită rezistenţei
scăzute a pereţilor ischemiaţi, aflaţi sub presiunea conţinutului vezicular.
Dintre germenii care invadează secundar vezicula biliară, cei mai frecvenţi provin
din intestin: bacilul Escherichia Coli, mai rar colostridii, salmonele, pneumococi,
stafilococi.
Infecţia se produce fie pe calea circulaţiei porte, fie pe calea arterei cistice, fie pe
cale limfatică. Alteori germenii pătrund în căile biliare prin canalul coledoc. Când infecţia
este provocată de germeni anaerobi se produce cangrenă veziculară (colecistită
emfizematoasă).

2.3. MORFOPATOLOGIE

Procesul inflamator determină iniţial apariţia edemului şi congestiei mucoasei

care devine hipermica, cu exudate, ulceraţii superficiale şi hemoragii submucoase. Ulterior
se dezvoltă un infiltrat inflamator celular, zone de necroza, cu perforaţie şi microabcese
intramurale. Concomitent poate să apară şi un proces inflamator pericolecistic, cu
eventuala extensie şi la organele adiacente. Vezicula biliară este destinsă şi conţine la

25
început o bilă de aspect normal, dar în scurt timp conţinutul devine purulent sau chiar
sanguinolent.
Depăşirea procesului acut este urmată morfologic de o intensă reacţie
conjunctivă care determină scleroza colecistului, iar pe plan funcţional, de pierderea
capacităţii de absorbţie a mucoasei. Ca urmare, dacă persistă obstrucţia infundibulo-cistica,
vezicula va retentiona un conţinut lichidian clar şi bogat în mucus.

2.4. SIMPTOME
Durerea abdominală este declanşată de obicei de ingerarea unor alimente
colecistokinetice: grăsimi, tocături, prăjeli, mezeluri, maioneză sau de produse celulozice:
mazăre, fasole, varză. Relaţia cronologică cu masa este de mare valoare în diagnostic,
deoarece masa declanşează colica în peste 93% din cazuri, în timp ce stresul psihofizic
numai în 3%.
Sediul reprezentativ al durerii corespunde zonelor veziculare şi subxifoidiană. De
multe ori începe în epigastru, unde poate fi discretă, dar se continuă cu violenţă spre
dreapta.
Iradierea este neuniformă. În colica biliară tipică durerea iradiară dorsală în dreapta,
urcând uneori spre vârful omoplatului, mai rar coborând în zona laterală. Tot atât de
caracteristică este şi iradierea în umărul drept. Rar se propagă descendent spre flancul şi
fosa iliacă dreaptă, situţie extrem de periculoasă, deoarece duce la confuzii de diagnostic.
La coronarieni se întâlneşte iradiere precordică. Uneori bolnavul raportează durerea doar în
zonele de iradiere, ceea ce duce iar la eroare de diagnostic. Dacă boala se asociază cu
pancreatita, durerea va iradia “în bară” sau în regiunea lombară superioară predominent
stânga. Dacă procesul inflamator determină perforaţia veziculei, intensitatea durerii scade
în hipocondrul drept (prin dispariţia distensiei veziculare), în schimb durerea se
generalizează în tot abdomenul (peritonita biliară).
Intensitatea durerii este inegală de la cea frustă la cea foarte violentă. Uneori este
atât de intensă, încât bolnavul evită să inspire profund. Modul de instalare al durerii este
frecvent brusc, dar poate fi şi progresiv. Durata este variabilă, pe măsură ce procesul
inflamator avansează, durerea devine severă şi persistentă. În general durerea abdominală
din colecistita acută nu cedează decât parţial şi temporar la analgezice şi antispastice.
Un alt simptom este greaţa însoţită de vărsături. Iniţial se elimină alimentele
consumate, stagnate obişnuit intragastric, după care apare conţinutul bilios, uneori în

26
cantitatea mare. Eforturile mari de vomă cu evacuări explizive pot duce la ruptura
mucoasei esogastrice.
Aversiunea faţă de alimente este totală şi intoleranţa gastrică obişnuită.
Starea de disconfort abdominală se amplifică prin senzaţie de balonare epigastrică
sau difuză datorită parezei intestinale. Eliminarea de gaze poate fi suprimată şi constipaţia
frecventă.
Simptomele generale sunt nelipsite: cefalee, agitaţie, uneori frison şi febră. Dacă
predomină infecţia căilor biliare, pacientul prezintă frison, însoţit să nu de hipertermie.
Frisonul domină în general tabloul clinic la bolnavul vârstnic. Intensitatea febrei reflectă
proporţiile şi extinderea inflamţiei la căile intră şi extrahepatice. Dacă leziunea e cantonată
la colecist, febra se menţine 4-6 zile în platou. O curbă febrilă cu oscilaţii ample reflectă
extinderea infecţiei dincolo de colecist şi leziuni distructive severe (gangrenă colecistică).
Asociată cu icter şi frisoane repetate se traduce prin apariţia unei complicaţii (angiocolita
acută). Icterul este rar întâlnit şi este provocat de extinderea inflamaţiei la canalul coledoc,
de prezenţa unui calcul coledocian sau de extinderea inflamaţiei la căile biliare
intrahepatice. El nu este foarte intens şi nu este însoţit de prurit.
Frecvenţa pulsului este paralelă cu creşterea temperaturii, rar pulsul este aritmic.
Hipertensivii fac ascensiuni ale valorilor tensionale, iar coronarienii pot face crize
anginoase veritabile.

2.5. INVESTIGAŢII

Examenul clinic
Examenul clinic obiectiv evidenţiază o creştere a hipocondrului drept şi a porţiunii
superioare a flancului drept. Hiperestezia poate fi evidenţiată prin percuţia anterioară şi
posterioară a grilajului costal drept.
Când inflamaţia determină gangrena pereţilor şi perforaţia veziculei, apare
contractura musculară, datorită iritaţiei peritoneale (peritonita biliară).
Când ţesuturile din jur prinse de inflamaţie formează un bloc subhepatic, palparea
evidenţiază la 40% din cazuri o masă tumorală cu sensibilitate vie, consistentă, elastică şi
cu limite şterse. Ea se situează în regiunea veziculei, imediat sub rebordul costal sau mai
jos mult sub rebord ori chiar în abdomenul inferior la bolnavii stenici.
Mişcările respiratorii sunt scurte şi sacadate, deoarece inspirul amplu şi profund
intesifică durerea, prin efectul de creştere a presiunii intraveziculare în timpul coborârii

27
diafragmei. Medicul cere bolnavului să inspire profund în timp ce el palpează uşor cu
mâna hipocondrul drept. Dacă vezicula este inflamată, bolnavul simte o durere accentuată,
deci avem semnul lui Murphy prezent (+).
Examene complementare
Examenele complementare contribuie alături de examenul clinic la punerea
diagnosticului, la instituirea tratamentului adecvat formei clinice evolutive şi la
confirmarea vindecării. Ele cuprind:
a. analize biologice;
b. analize radiologice;
c. alte examene.

a) Analize biologice
Tubajul duodenal
Analiza Limite fiziologice Variaţii în cadrul bolii şi
condiţii de producere
Hemoleucograma completă: 4-5 mil. /mm3 Leucocitoza creşte până la
- Hematii 4.000-10.000/mm3 15.000/mm3 în formele
- Leucocite 25.000-400.000/mm3 necomplicate ale bolii, cu
- Trombocite neutrofilie.
- Polinucleare: 65%
Neutrofile 2-3% Leucocitoza creşte peste
Eozinofile 0,5-1% 20.000/mm3 în formele
Bazofile complicate.
- Mononucleare: 25-28%
Limfocite 6-7% La bolnavii vârstnici sau cu
Monocite --- sistem imunitar deficitar
Plasmocite valorile sunt normale şi în
- Hemoglobină: 13,5-17,5 g% formele severe ale bolii.
Bărbat 12-16 g%
Femeie
- Hematocrit: 41-53%
Bărbat 36-46%
Femeie
Viteza de sedimentare a 3-5 mm la 1 oră Poate creşte în prezenţa

28
 hematiilor infecţiei.
5-10 mm la 2 ore
Enzimele serice: 4-13 U.I. Cresc valorile în prezenţa
- TGO transaminaza icterului.
glutamooxalacetică 5-17 U.I.
- TGP transaminaza
glutamopiruvică
- Amilaze serice 230-2.700 U.I./1 Hiperamilazemie şi
- Amilaze urinare 5.000-8.000 U.I./1 hiperamilazurie moderată, în
cazul asocierii cu fenomene
de pancreatită acută.
Bilirubina totală: 0,8-1 mg% Hiperbilirubinemie, cu
- Directă (conjugată) 0,025 mg% predominenţa celei directe în
- Indirectă (neconjugată) 70% din total inflamaţia canalului coledoc
sau în calculoza coledociană.
Teste funcţionale hepatice: 150-250 mg% Scad rar, atunci când
- Colesterol total 90-110 mg% procesul inflamator
- Colesterol esterificat 400-800 mg% invadează patul vezicular şi
- Lipide totale 200-400 mg% când parenchimul zonei este
- Fibrinogen invadat de procese necrotice
pericolecistice.

În practică se efectuează tubajul Meltzer-Lyon şi mai rar tubajul minutat. Prin

introducerea în duoden a unei sonde Einhorn se va extrage cu scop explorator:
 bila A (coledociană), galben-aurie. Se instilează sulfat de magneziu.
 bila B (veziculară), vâscoasă, castaniu închisă.
 bila C (hepatică), galben clară.
Probele A, B şi C se recoltează în epubrete sterile care se vor examina din punct de vedere:
· Microscopic: se pot evidenţia celule epiteliale sau neoplazice, leucocite în număr mare
(proces inflamator).
· Citologic: se evidenţiază eventualii paraziţi (lamblii).
· Bacteriologic: din bila B se realizează bilicultură şi antibiogramă.
· Biochimic: se determină cantitatea de săruri biliare, vâscozitatea şi pH-ul.

29
 La extragerea bilei pot apărea următoarele situaţii patologice:
1. Lipsa bilei A arăta existenţa unui obstacol coledocian (calcul sau tumoare), o hepatită
toxică sau o intoxicaţie cu ciuperci.
2. Bila A iese amestecată cu sânge fapt ce arată existenţa unui cancer duodenal sau al
capului de pancreas.
3. Dacă bila A iese tulbure există o angiocolită.
4. Lipsa bilei B reprezintă existenţa unui obstacol (calcul sau tumoare) la nivelul colului
vezical sau canalului cistic.
5. Evacuarea bilei B în cantitate foarte mare, urmată de ameliorarea evidentă a stării
bolnavului, relevă o hipotonie biliară.
6. Lipsa bilei C relevă obstrucţia canalului hepatic comun.
7. Apariţia tardivă a bilei C în cantitate mică şi însoţită de durere în hipocondrul drept,
relevă hipertonie biliară.

a. Examene radiologice
· Radiografia abdominală pe gol: poate evidenţia calculi radioopaci, veziculă “de
porţelan”, bilă calcică, calculi în ileon, aer în arborele biliar (în cazul fistulelor
biliodigestive) sau imagine gazoasă în lumen şi în peretele vezicular (în colecistita
emfizematoasă).
· Colecistografia: este o radiografie cu substanţă de contrast: Razebil- tablete
Administrate oral. Se fac 5 filme radiologice, la intervale de timp bine stabilite,
care dau informaţii asupra prezenţei calculilor şi asupra funcţiei colecistului.
· Colangiografia (colecistocolangiografia): este o radiografie cu substanţă de
contrast:
Pobilan 40% administrat intravenos. Este un examen morfologic (dă aspecte despre formă,
sediul, dimensiunile colecistului) şi funcţional (arată puterea de concentrare,
contractilitatea şi evacuarea colecistului după prânzul Boyden). Se face cu prudenţă, doar
atunci când bilirubinemia scade sub 3 mg%. Are indicaţie majoră în suspiciunea clinică de
litiază coledociană.
· Scintigrama hepato-biliară de eliminare: este o metodă de explorare radioizotopică.
Foloseşte ca trasor izotopul 99-Techneţiu, asociat cu o substanţă care se elimină din
hepatocit în căile biliare.

30
 b. Alte examene
· Ecografia: este foarte valoroasă în stabilirea diagnosticului de litiază biliară. Ea
oferă informaţii despre colecist, starea hepatocoledocului şi modificările
pancreatice satelite.
De obicei arată un colecist mărit în volum, foarte destins, cu peretele îngroşat,
Edemaţiat, adesea cu dublu contur. Conţinutul lui nu mai este transonic, ci datorită
puroiului sau noroiului biliar, apar imagini ecodense, fară umbră, plutind în conţinut.
Frecvent se evidenţiază calculi inclavaţi în regiunea infundibulo-cistică.
· Tomografia computerizată: poate preciza grosimea pereţilor veziculari, calculii
(număr, dimensiune, aspect), densitatea conţinutuli biliar. Se poate face concomitent cu
colangiografia.
· Electrocardiograma: în caz de suferinţă coronariană preexstentă, colecistita acută
accentuează fenomenul de ischemie coronară şi agravează episoadele de angină la
vechii anginoşi, atât clinic cât şi electrocardiografic.

2.6. DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT

DIAGNOSTIC
Diagnosticul pozitiv de colecistita acută se pune pe apariţia durerilor biliare
prelungite şi intense, neinfluenţate de tratamentul antispastic şi antialgic, însoţite de
apărare musculată şi febra., la o persoană cunoscută cu trecut litiazic biliar. Prezenta
leucocitozei, a colelitiazei la explorarea imagistică şi eventual a colecistului exclus

scintigrafic la scintigrama biliară , permite precizarea diagnosticului.

Diagnosticul diferenţial poate fi relativ uşor sau extrem de greu şi se face
cu afecţiuni acute abdominale (pancreatita acută, ulcer gastroduodenal perforat, apendicită
acută, etc.) dar şi cu suferinţe ale altor organe adiacente; cele mai multe erori diagnostice
sunt de tip negativ.
Pancreatita acută se întâlneşte prioritar la bărbaţi de vârstă medie,
consumatori de alcool, sau la persoane cu istoric biliar, iar durerile „în bară „cu iradiere
spre hipocondrul stâng, hipotensiunea, vărsăturile abundente şi distensia abdominală o
diferenţiază, de cele mai multe ori de colecistita acută. În plus, hipermilazemia şi creşterea
amilazuriei sunt argumente semnificative pentru o pancreatită acută, iar evidenţierea

31
ecografică a calculilor şi datele obţinute prin scintigrama biliară cu permit diferenţierea
celor două afecţiuni. În plus, ecografia abdominală evidenţiază semne proprii de
pancreatita acută. Uneori, pancreatita acută edematoasa generată de pasajul unui calcul
prin coledoc şi ampula Vater se asociază cu o colecistită acută (colecistopancreatita acută).
Apendicită acută, în condiţiile unui apendice situat în poziţie ascendenta sau
subhepatic, poate simula o colecistită acută. Colica apendiculară este caracterizată însă de
localizarea durerii la debut în fosa iliacă dreapta şi creşterea continuă a intensităţii acesteia.
Relativ, caracteristice sunt febră, apărarea musculară localizată în fosa iliacă sau mai sus,
absenta icterului şi leucocitoza. Ecografia poate aduce date suplimentare, aproape decisive,
privind starea colecistului şi apendicelui.
Ulcerul gastroduodenal perforat se însoţeşte de apărare musculară mai
intensă şi mai extinsă ca în colecistita acută, există istoric ulceros, iar decelarea
pneumoperitoneului (dispariţia matităţii hepatice, aspectul de semiluna gazoasă
subdiafragmatica la examenul radiologic) şi un colecist normal ecografic permit stabilirea
diagnosticului.
Infarctul miocardic acut, în special cel cu localizare postero-inferioara, poate
crea confuzii cu o colecistită acută, dar datele oferite de istoric, examenul obiectiv cardiac
şi modificările EKG şi enzimele caracteristice (CPK-MB, aminotransferaze) facilitează
diferenţierea.
Mai pot ridica probleme de diagnostic diferenţial unele afecţiuni renale
(examenul de urină oferă elementele de orientare corectă), hepatice (hepatite acute, tumori
necrozate) şi pleuro-pulmonare (datele examenului şi radiologic pulmonar permit
precizarea diagnosticului.

TRATAMENT
Colecistita acută, indiferent de forma clinică, se tratează numai în spital, fiind o urgenţă
medico-chirurgicala. Tratamentul are ca obiective:
1) Eliminarea procesului inflamator colecistic;
2) Prevenirea şi tratamentul complicaţiilor;
3) Îndepărtarea cauzei generatoare de colecistita acută
Metodologia de aplicare a acestuia, medicală – conservatoare sau chirurgicală,
depinde de severitatea colecistitei (forma simpla sau complicată), vârsta şi starea clinică a
pacientului (inclusiv coexistenta unor afecţiuni organice majore), precum şi certitudinea
diagnostica.

32
 Tactică de abordare terapeutică prevede iniţial reechilibrarea hidroelectrolitica
(perfuzii i.v. cu glucoza 10 % şi ser fiziologic, electroliţi) şi hemodinamica, cu asigurarea
diurezei, concomitent cu repaus digestiv în primele zile. În formele uşoare, cu o bună
toleranta gastrică, regimul alimentar va fi hidrozaharat în primele zile. În paralel se face
tratament antiinfecţios utilizând antibiotice cu spectru larg, administrate parenteral şi de
preferat cu eliminare biliară. Se recurge la ampicilina 4g i.v. /zi în 4 prize sau clindamicina
1,2 g/zi asociată cu gentamicina 160-240 mg/zi i.m. şi eventual metronidazol 2g i.v.
perfuzie/zi.
În formele necomplicate, sunt utile şi cefalosporinele (Cefoxitin 3-6 g/zi, Ceftriaxon 2g/zi,
ceftazidim 3-4g/zi) în administrare parenterală. Este necesar. de asemenea, tratamentul
simptomatic antispastic şi antialgic – în administrare parenterală sau ca perfuzie litică
(papaverina, atropina, scobutil, piafen, algocalmin). - Precum şi punga cu gheaţă pe
regiunea colecistica.
Tratamentul chirurgical reprezintă conduita de elecţie în colecistita acută.
Alegerea momentului optim de aplicare a lui este dependentă de parametrii care ţin de tipul
clinic al bolii, gradul de severitate al evoluţiei şi factorii de prognostic nefavorabili. Se face
colecistectomie de urgenţă în formele în care în momentul internării au o evoluticitate
evidenta sau se însoţesc de complicaţii majore (colecistita emfizematoasa, gangrena,
perforaţie, ileus biliar).
Colecistectomia precoce se practica după un interval de 72 de ore de la internare, la
cei care diagnosticul nu a fost cert sau tratamentul medical nu a avut rezultate favorabile.
În acest interval se completează investigaţiile specifice şi cele generale, concomitent cu
pregătirea preoperatorie.
Colecistectomia întârziată se efectuează la 4-8 săptămâni de la rezolvarea conservatoare a
puseului cut, situaţie întâlnită în cazurile necomplicate, la persoanele în vârstă cu afecţiuni
concomitente severe, la care refuză iniţial actul chirurgical.
Metoda chirurgicală de elecţie, colecistectomia deschisă sau celioscopica rezolvă
90 % din cazurile de colecistita acută. Ea implică şi explorarea pre- şi intraoperatorie a căii
biliare principale pentru decelarea şi rezolvarea eventualilor calculi migraţi sau a fistulelor
biliare.
În cazurile cu risc chirurgical major (persoane în vârstă, boli grave, coexistente),
sub tratament antibiotic, se practica colecistostomia „de necesitate „. Eventual după ghidat
ecografic se evacuează conţinutul vezicular şi realizează o colecistostoma cu tub de dren.

33
 Calculii rezistanti sau migranţi în coledoc pot fi trataţi prin dizolvare orală sau acizi
biliari sau extracţie endoscopică prin sficterotomie. Ulterior, când condiţiile tehnice şi
starea generală permit, se poate face colecistectomia secundară, pentru că în 4 % din cazuri
colecistita acută recidivează.

2.7. COMPLICAŢIILE COLECISTITEI ACUTE

Pancreatita - Simptomatologia pancreatitei de cauză biliara este
caracterizată de dureri abdominale intense, greaţă, vărsături, uneori febră şi icter. Când
sucul pancreatic se acumulează cu presiune în sistemul canalicular intrapancreatic, se
produce o autodigestie a pancreasului, proces ce determină distrugerea acestuia şi a
ţesuturilor înconjurătoare.
Colecistita este o afecţiune ce poate fi asimptomatica. Chiar şi în aceste
condiţii, tratamentul chirurgical (colecistectomia – scoaterea colecistului) este indicat
datorită posibilelor complicaţii, care fac dintr-o afecţiune benignă una cu riscuri vitale.
Contracţia veziculei biliare, care are ca scop vărsarea bilei în intestin pentru
digestie, poate împinge spre calea biliara principală şi calculi (pietre), mai ales dacă aceştia
au dimensiuni mici. Canalul pancreatic şi canalul coledoc se deschid printr-un orificiu
comun în duoden (primul segment intestinal).
Astuparea acestui orificiu datorită migrării unui calcul din colecist determină
apariţia pancreatitei acute. Practic, sucul pancreatic se acumulează cu presiune în sistemul
canalicular intrapancreatic; urmează autodigestia pancreasului. Acest proces determină
distrugerea acestuia şi a ţesuturilor înconjurătoare. Desigur, aceasta este evoluţia naturală a
bolii, fără intervenţie medicală sau chirurgicală.
Simptomatologia pancreatitei de cauză biliara este caracterizată de dureri
abdominale intense, greaţă, vărsături, uneori febră şi icter.
Perforaţia colecistica - Este o complicaţie majoră a colecistitei acute. Sediul
de predilecţie al perforaţiei este fundul culei şi, mai rar. Regiunea infundibulara, apărând
fie pe o placă de gangrena, fie pe o ulceraţie de decubit cauzată de un calcul anfractuos.
Angiocolita biliară - Este o infecţie bacteriană a căii biliare situate în
interiorul ficatului. Este determinată de obstrucţia caii biliare principale prin stază, urmată
de infecţia bacteriană a bilei. Afecţiunea se manifesta tipic prin triada Charcot (colica
biliară, urmată de febră şi icter sclero-tegumentar). Starea generală este profund alterată,
urinile sunt colurice (închise la culoare), scaunele sunt decolorate (acolice), iar la examenul
clinic se poate decela hepatomegalia (creşterea în volum a ficatului).

34
 Ileusul biliar - este determinat de pătrunderea unui calcul vezicular în tractul
digestiv. Ileusul bilar poate, la rândul său, să provoace o ocluzie intestinală, adică blocarea
parţială sau completă a intestinului.
Fistule colecistoduodenale - Fistulele sunt false pasaje de la un organ la altul.
Calculii biliari sunt responsabili de 90 % din fistulele din sistemul biliar, dar fistulele apar
doar la 1 la sută din cei cu litiaza biliară diagnosticată. Pentru a forma o fistulă, un calcul
trebuie să erodeze şi să-şi facă drum prin peretele vezicii biliare şi al structurii adiacente ei.
Fistula colecistoduodenala rezultă prin erodarea peretului vezicii biliare şi a celui
duodenal de către un calcul şi reprezintă aproximativ 70 la sută din fistulele dintre sistemul
biliar şi intestine.
Un calcul poate să treacă prin acest nou pasaj în duoden şi să fie eliminat prin materiile
fecale, fără să facă probleme.
Abcesul hepatic - reprezintă o colecţie de puroi în ficat ce poate fi cauzat de
infecţii răspândite din structurile din apropiere, precum canalele biliare, apendicele său
intestinele, sau transportate prin circulaţia sangvină din alte părţi ale corpului.

35
 Capitolul III

Rolul asistentului medical in ingrijirea si tratarea pacientului cu

colecistita acuta

Din punctul meu de vedere, asistenta medicală are ca sarcini de bază, asigurarea
condiţiilor optime de spitalizare a bolnavilor, are atribuţii de îngrijire propriu-zise igenico-
sanitare, organizatorice, educative şi gospodăreşti. Pentru a şi le duce la îndeplinire în bune
condiţii trebuie să deţină cunoştinţe teoretice şi practice pentru îngrijirea bolnavului,
dobândite prin ani de studiu, dar mai presus de toate, asistenta medicală trebuie să fie
devotată, să aibă curaj şi tărie.
Asistenta medicală trebuie să se manifeste egal faţă de toţi bolnavii şi adaptat la
specificul fiecărei afecţiuni, dar consider că faţă de bolnavii cu colecistita acută, asistenta
medicală va trebui să manifeste în mod deosebit dăruire, răbdare, disponibilitate, empatie
şi capacitatea de a-l înţelege şi susţine în perioade de criză sufletească, socială şi uneori
familială.

3.1. ROLUL ASISTENŢEI MEDICALE ÎN ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE

MEDIU

Asistenta medicală trebuie să asigure pacientului condiţiile necesare pe toată

perioada de internare a acestuia. Aceasta asigură şi menţine aceste condiţii şi le
îmbunătăţeşte, oferindu-i bolnavului un confort optim cu luminozitate bună şi cu dotări
tehnice moderne.
Păturile trebuie aşezate astfel încât să permită acordul bolnavului pe trei laturi, iar
la fiecare pat să existe o lampă de noapte şi sistem de semnalizare pentru asistente. Pentru
obţinerea unor rezultate terapeutice bune asistenta medicală trebuie să asigure un climat
adecvat, să câştige încrederea bolnavului, să dea dovadă de o competentă deosebită.
Igiena generală şi corporală
În acelaşi timp, asistenta medicală trebuie să asigure igiena generală şi corporală a
pacientului. Aceasta are un rol deosebit în igiena bolnavului.
· Aerisirea salonului- se evită aşezarea în zone expuse curenţilor de aer.
· Menţinerea curăţeniei riguroase a salonului şi dezinfecţia periodică aplicând măsuri
de asepsie şi antisepsie.

36
 · Curăţenia aşternutului şi a lenjeriei de corp, schimbarea lor de câte ori este nevoie.
Asistenta medicală urmăreşte ca lenjeria să nu fie strânsă şi mototolită.
· Toaleta-pentru efectuarea toaletei asistenta medicală trebuie să aibă în vedere
următoarele:
Ř să convingă pacientul cu mult tact şi delicateţe;
Ř să pregătească materialul necesar în prealabil pentru că îngrijirile să fie
cât mai operative;
Ř să acţioneze rapid, sigur, cu blândeţe pentru a scuti bolnavul de alte
suferinţe, de efort şi de oboseală.

Secţia de chirurgie - are o structură specială care conferă o funcţionalitate aparte şi

cuprinde compartimente aseptice –blocul operator, staţie de sterilizare, saloane cu pături,
sala de pansamente, saloane separate pentru bolnavii septici, precum şi o serie de anexe
strict necesare desfăşurării activităţii.
În unele spitale, anexat serviciului se găseşte şi un nucleu de terapie intensivă cu un
număr de încăperi şi paturi.
Blocul operator - este compartimentul specific şi de bază al secţiei de chirurgie şi
reprezina o unitate funcţională aparte. Acesta este izolat de restul secţiei având circuite
separate pentru septic şi aseptic-construit din materiale ce pot fi dezinfectate uşor.
Structura blocului operator trebuie să cuprindă mai multe încăperi care să-i asigure
funcţionalitatea.
· Camera” filtru” în care personalul medical se dezbracă de ţinută de spital şi
îmbracă alta curata şi sterilizata.
· Camera de pregătire a medicilor chirurgi care cuprinde un spaţiu pentru spălarea
mâinilor, dotat cu 2-3 chiuvete cu robinete speciale, apa sterilă, săpun şi soluţii
pentru sterilizarea mâinilor.
· Camera de îmbrăcare a lenjeriei sterile pentru operaţie, prevăzută cu o masă pe care
se găsesc halate, măşti şi mănuşi sterile.

Săli de operaţie complet izolate de exterior, climatizate cu trecerea aerului prin

filtre speciale, care să asigure sterilizarea aerului, cu o temperatură între 18°-22°C şi
umiditate 50-70%.
· masa de operaţie de construcţie specială cu lampa scialitica

37
 · mese pentru instrumentele necesare intervenţiei
· mese/poliţe pentru depozitarea caserolelor cu câmpuri sterile şi a cutiilor cu
instrumentar
· aparatul pentru anestezie generală şi măsuţa cu medicamente
· aspiratoare, bisturie electrice, aparate de chirurgie celiscopica, aparatul Roentgen
mobil, lămpi mobile cu picior, lămpi pentru US, electrocauterizator, taburete
rotative.
Camera de spălare a instrumentelor folosite în timpul intervenţiei. Camera de depozitare a
lenjeriei murdare, magazia cu aparatura, instrumentar de rezervă.
Sala de pansamente-serveste la pansarea bolnavilor precum şi la efectuarea unor
examene clinice (tusee rectale/vaginale, anoscopii) sau la recoltarea de analize. Trebuie să
fie o sală aseptică, trebuie să existe obligatoriu o canapea, o masă pentru examinare,
căruciorul cu: soluţii, instrumente, comprese pentru pansat, dulapuri pentru instrumente,
chiuvete pentru spălat instrumente, cuve pentru dezinfectare unor instrumente, seringi, ace,
lame, epubrete pentru recoltat produse biologice.
Sala asistentelor- unde îşi rezolvă problemele admimistrative, de supraveghere şi
tratarea bolnavilor.
Grupuri sanitare-pentru bolnavi şi personalul medico-sanitar.
Saloane pentru bolnavi-sunt amenajate în aşa fel să corespundă cerinţelor de
îngrijire a acestora.În salon trebuie să fie asigurată o temperatură de 20°-22°C şi umiditate
de 40-50% şi să fie luminoasă pentru a diminua starea de anxietate a bolnavilor.

3.2. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE LA EXAMENUL CLINIC

Asistenta medicală participă la examenul clinic al bolnavilor cu colecistită acută

realizând de la început un climat de înţelegere între medic şi bolnavi.
Ea va pregăti psihic bolnavul, liniştindu-l, explicându-i cu solicitudine şi fermitate
în ce constă examenul şi importanţa lui. Îl ajută să se dezbrace, cu mult tact şi fineţe,
pentru a nu provoca mişcări inutile şi dureroase. Ea are grijă ca în timpul examinării
geamurile să fie închise şi să nu se circule prin cameră.
Pentru a ţine seama de simţul pudorii bolnavului, ea va izola patul unde are loc
examenul cu un paravan. Înaintea palpării va sfătui bolnavul să urineze.

38
 Asistenta medicală îl va aduce în poziţia adecvată examinării: decubit dorsal cu
braţele întinse şi relaxate de-a lungul corpului, membrele inferioare îndoite din genunchi,
cu musculatura abdominală relaxată.
La cererea doctorului îl va răsuci în decubit lateral drept şi decubit lateral stâng,
aducând în acelaşi timp mâna la ceafă. Asistenta medicală va stă în faţa doctorului, de
cealaltă parte a patului şi îl va servi cu tot ce are nevoie.
La terminarea examenului va ajută bolnavul să se îmbrace şi să se aşeze în poziţia
preferată (antalgică).

3.3. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN STABILIREA

DIAGNOSTICULUI

Pentru stabilirea diagnosticului de certitudine a cauzei acestuia precum şi a

tratamentului necesar se foloseşte:
· anamneza;
· examenul clinic/obiectiv;
· examenele clinice şi de laborator
Anamneza -este deosebit de valoroasă pentru orientarea diagnosticului etiologic.
Este metoda de investigaţie clinică prin care medicul cunoaşte din relatările bolnavului,
starea sa de sănătate, suferinţele, senzaţiile dureroase, tulburările psihice, istoricul bolii,
istoricul vieţii şi antecedentele heredocolaterale.
Rolul asistentei medicale este de a ajuta pacientul să înţeleagă întrebarea. Medicul
scrie în FO datele culese -antecedente personale fiziologice şi patologice, antecedentele
heredocolaterale precum şi condiţiile de muncă şi viaţa.
Pe parcursul anamnezei se obţin date despre:
§ date biografice ale pacientului-numele, varstra, sexul, ocupaţia, starea civilă,
adresa;
§ motivele internării cuprind-simptomele majore care l-au determinat să se adreseze
medicului (durere, febră, ameţeli etc). În evaluarea gravitaţii bolii este important de
a se consemna în FO condiţiile în care a fost internat bolnavul-din propria iniţiativa,
la indicaţia medicului de familie sau prin serviciul de urgenta-salvare.
§ istoricul bolii actuale are o imensă valoare diagnostica şi o mare responsabilitate
profesională, acesta va cuprinde descrierea amănunţită şi precisă a tuturor

39
 simptomelor şi semnelor bolii, de la începutul ei şi până în momentul prezentării
bolnavului la medic.
Istoricul bolii va cuprinde nu numai descrierea simptomelor şi semnelor pentru care
bolnavul se adresează medicului ci şi istoria vieţii pacientului ca” fiinţa socială” în
totalitate.
În raport cu caracterele semiologice (frecvenţa, circumstanţe de apariţie, localizare,
mod de debut, intensitate) şi cu valoarea lor diagnostica, simptomele se împart în mod
convectional în:
- Simptome de ordin general- care sunt caracteristice pentru o boală;
- Simptome de ordin local- reprezentate de manifestări clinice bine conturate, cu
anumite particularităţi semiologice care le conferă calitatea de a fi caracteristice anumitor
boli.
Privind prin aceasta prismă, pentru a valorifica datele anamnezei cât mai eficient, în
elaborarea diagnosticului se va preciza:
· data începutului bolii-astfel se disting boli acute/cronice;
· modul de debut-debut acut, brusc, cu caracter brutal, debut lent insidios;
· localizarea simptomelor;
· intensitatea simptomelor-orientează adeseori asupra gravităţii bolii;
· evoluţia simptomelor-continua, progresivă, intermitentă, ciclica sau
regresiva;
Este important de a preciza circumstanţele şi factorii care declanşează boala,
ameliorarea sau agravarea simptomelor, precum şi asocierea altor simptome.
· Antecedente personale, fiziologice şi patologice-obtinem informaţii în
legătură cu boli de care a suferit bolnavul din copilărie şi pană în prezent.
· Condiţiile de muncă şi viata-vor fi analizate şi interpretate în contextul
factorilor de risc şi al factorilor stresanţi.
· Factorii de risc-stresul, alimentaţia, alcoolismul, tabagismul, poluarea
mediului înconjurător, sindromul” general de adaptare”.
Întotdeauna se va respecta şi aplică una din legile fundamentale ale clinicii- „diagnosticul
se elaborează numai pe baza anamnezei şi a unui examen obiectiv sistematic, complet,
riguros şi minuţios”. Astfel anamneza şi examenul obiectiv se succed, se completează,
reprezentând o unitate a examenului clinic.

40
 În prima etapă, se va efectua un examen general de ansamblu care se va orienta şi
va permite să apreciem starea generală a bolnavului: modificări ale stării de conştientă,
gradul de slăbire -ca mărturie a severităţii unei boli, anumite deformaţii ale sistemului
osos, prezenţa unor cicatrice-orienteaza asupra trecutului patologic al bolnavului
(apendicectomie, colecistectomie).
Examenul clinic/obiectiv-cu toate că în majoritatea cazurilor, datele anamnetice ne
orientează şi pot sugera existenţa unei boli, totuşi ele nu sunt suficiente pentru a elabora un
diagnostic.
În a doua etapă a examenului obiectiv detaliat vom explora în mod sistematic
diferitele aparate şi organe: aparat respirator, cardio-vascular, locomotor, digestiv.
Examenul obiectiv cuprinde cele patru metode clasice de explorare semiologică:
· inspecţia;
· palparea;
· percuţia;
· ascultatia.
Manifestările de ordin fizic, pe care le constatăm la examenul obiectiv reprezintă
semnele clinice prin care se exteriorizează o boală. Semnele clinice puse în evidenţă prin
aceste metode ale examenului obiectiv vor fi corelate cu datele anamnetice şi interpretate
în raport cu mecanismul lor fiziopatologic.
Examenul obiectiv va fi practicat în condiţii adecvate, privind spaţiul necesar,
patul/masa de examinare, pentru a evită poziţii incomode care ar putea împiedica
explorarea anumitor regiuni. Este necesar asigurarea unui climat şi confort adecvat în ceea
ce priveşte bună iluminare şi temperatura camerei.
Rolul asistenţei medicale este foarte important în această etapă de diagnostic, aceasta
ajutând bolnavul să se dezbrace şi explicându-i acestuia scopul acestui examen, îl ajută la
schimbarea poziţiilor de examinare cerute de medic şi îl susţine fizic şi psihic pe tot
parcursul examinării.
Examenele paraclinice şi de laborator
Ecografia abdominală pe gol este de mare importanţă la femeile de vârsta
concepţiei la copii, deoarece poate pune în evidenţă alte cauze ale durerii abdominale.
Ecografia medicală este o metodă imagistică medicală de diagnostic bazată pe
ultrasunete, folosită pentru a vizualiza diferite structuri (ca muşchi, tendoane, organe
interne). Ecografia permite deteminarea dimensiunilor, evaluarea structurii interne a

41
organelor şi evidenţierea unor leziuni, pe baza imaginilor obţinute în timp real,
frecvenţele folosite în scop diagnostic fiind între 2 şi 18 Mhz.
Ultrasunetele sunt unde sonore cu frecvenţa mai mare decât limita superioară a auzului
uman (>20 kHertzi) care pot penetra un mediu şi pot fi folosite pentru a măsura
caracteristicile undei reflectate, oferind detalii structurale interne ale mediului respectiv sau
pentru a administra energie în mod ţintit pe diferite organe şi ţesuturi.
Ecografia este folosită de mai bine de 50 de ani şi a devenit una dintre cele mai larg
utilizate unelte diagnostice în medicina modernă. Din punctul de vedere tehnologic
este ieftină şi portabilă, prin comparaţie cu alte metode imagistice precum tomografia
computerizată sau rezonanţa magnetică nucleară. Ecografia este şi o metodă sigură
deoarece nu utilizează radiaţii ionizante mutagene, care pot duce la rupturi cromozomiale
apariţia cancerului. .
Ecografia este utilă multor ramuri medicale. În anestezie, ea permite ghidarea
acului pentru injectarea anestezicelor locale, lângă plexurile nervoase. În
cardiologie permite diagnosticul unor afecţiuni precum insuficienţa cardiacă (dilatarea
unor compartimente ale inimii), valvulopatii (funcţia defectuoasă a valvelor
inimii); medicina de urgenţă foloseşte ecografia pentru a confirma sau exclude urgenţe
medicale de tipul tamponadei cardiace sau hemoperitoneului.
Imaginile ecografice ale organelor interne permit medicilor gastroenterologi şi
internişti diagnosticarea unor boli hepatice (ciroză, steatoză, cancer hepatic), pancreatice
(chisturi, pancreatită cronică, tumori), biliare (calculi biliari, colecistită, colagiocarcinom),
renale (calculi, tumori) sau splenice.
Radiografia este înregistrarea, pe film fotografic special, a imaginii structurale a
unui obiect, obținută cu ajutorul radiațiilor X sau gamma. Radiografia permite examinarea
obiectelor netransparente pentru lumină, pe baza proprietății acestor radiații de a fi mult
mai penetrante.
La realizarea radiografiei, sursa de radiații este dispusă de o parte a obiectului, iar
filmul de cealaltă parte. Străbătând obiectul, radiațiile sunt atenuate inegal în diferitele
puncte ale acestuia (în funcție de densitatea și de grosimea materialului), astfel încât, pe
film, componentele obiectelor neomogene se diferențiază prin contrast.
Radiografia se utilizează pe larg în medicină, diferitele țesuturi sau organe având
transparențe inegale la radiațiile X. Unele organe goale pot fi umplute cu o
substanță radiopacă care absoarbe razele X. Un exemplu în acest caz este sulfatul de
bariu este folosit pe cale orală pentru examinarea esofagului sau stomacului. Alte substanțe

42
sunt folosite injectabil pentru angiografie (examinarea vaselor de sânge).
Electrocardiograma -se va măsura tensiunea arterială, se va număra frecventa
pulsului şi se vor corecta caractersticile acestuia. Asistenta medicală îi va explică tehnica şi
importanţa acestui examen.
Examenele de laborator implică recoltarea produselor biologice şi patologice ale
pacientului.
Ca reguli generale de recoltare avem: recoltarea se face înaintea începerii
tratamentului specific sau după întreruperea acestuia cu cel puţin 3 zile înainte; recoltarea
se face în recipiente sterile – pe fiecare recipient trimis la laborator pentru examen
bacteriologic sau serologic se va nota numele corect şi complet al bolnavului precum şi alte
date (vârsta, salonul, data recoltării, proba cerută) şi se însoţesc de buletinul de analiza care
cuprinde: numele şi prenumele bolnavului, numărul foii de observaţie, secţia, salonul şi
numărul patului, natura produsului şi analiza cerută, data recoltării şi ora, semnătura celui
care a recoltat.
Scopul – recoltarea produselor biologice şi patologice se face pentru confirmarea sau
infirmarea diagnosticului clinic.
Recoltarea sângeluise face pentru examinări hematologice, biochimice, bacteriologice,
serologice sau virusologice. Recoltarea sângelui se poate face din sânge capilar, prin
înţepare – la adult se face în pulpa degetului sau în lobul urechii, în funcţie de analize, iar
la copil înţeparea se face pe fata plantara a halucelui sau la călcâi, sau din sânge venos prin
puncţie venoasă cu seringă sau sistem vacutainer.
Sistemul Vacutainer de recoltarea a sângelui venos constituie şi prezintă o tehnică
simplă, sigură menţinând însă precauţii generale ca:
· spălarea mâinilor cu apa şi săpun, dezinfectarea lor
· echipament de protecţie: mănuşi, masca, halat şi altele
· evitarea expunerii la contaminare cu agenţi infecţioşi
· menţinerea securităţii personalului medical.
Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă pentru investigaţii de laborator, se
practica dimineaţa pe nemâncate, în timpul frisoanelor sau la indicaţia medicului indiferent
de oră.
Asistenta medical are un rol deosebit de important în recoltarea sângelui, trebuind
să ştie să pregătească materialele necesare precum şi tehnica execuţiei fiecărui procedeu
amintit mai sus, dar şi caracteristicile de recoltare ale probelor cerute de medic (tipul

43
eprubetei-culoarea în cazul sistemului vacutainer, desfacerea garoului în cazul VSH-ului,
pacientul să fie “a jeun”, substanţele anticoagulante sau reactantul folosit pentru o anumită
proba).
Asistenta trebuie să pregătească pacientul fizic şi psihic, să cunoaşte incidentele şi
accidentele procedurilor şi intervenţiile pentru combaterea acestora. Aceasta trebuie să
anunţe medicul pentru fiecare manifestare a pacientului.
Analiza simplă de urină va da informaţii asupra stării funcţionale a rinichiului; în
prezenţa unor date patologice se va aprofunda examinarea aparatului urinar. Asistenta
medicală îi va da pacientului recipientul corespunzător pentru colectarea urinei şi îi va
explică cum să procedeze şi locul indicat pentru aceasta.

EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A COLECISTULUI

Veziculă biliară poate fi vizibilă radiologie doar dacă calculi radioopaci sau se
impregnează cu substanţe de contrast.
Colecistografia - Reprezintă vizualizarea radiologică a colecistului, folosind substanţe de
contrast, administrate pe cale orală sau parenterala.
Pacientului i se administrează în seara premergătoare examinării 1-2 tablete
Razebil, aşteptând 30 minute, pentru a vedea dacă nu cumva prezintă o reacţie alergică.
Dacă nu apar semne care să indice sensibilitatea la iod, se administrează per os 1tb Razebil
pentru 10Kg greutate. Informaţiile furnizate se referă numai la colecist, indicând topografia
acestuia, dimensiunile, forma, aspectul endovezicular şi conţinutul veziculei biliare. Se
consideră că o colecistografie orală este superioară celei venoase în ceea ce priveşte
valoarea informaţională a formei colecistitei; s-au descris vezicula „în boneta frigiană”,
vezicule septate, prin bride său proces de adenomiomatoza, vezicula „în bulă” cu aspect
rotund (în cisticita). Sunt vizibili atât calculii mari cât şi cei mici.
Contractibilitatea musculaturii veziculei biliare se apreciază după „prânzul”
BOYDEN, printr-o reducere în mod normal cu 30% ariei radiologice a veziculei biliare.
Datele obţinute prin această probă sunt de ordin funcţional.
Colangiografia reprezintă radiografierea cailor biliare (inclusiv colecist) pline cu
substanţa de contrast administrata pe cale intravenoasă.
Înainte de efectuarea acestei investigaţii este important de a testa sensibilitatea
bolnavului care urmează să fie investigat la substanţa de contrast iodata, pentru a preveni
apariţia reacţiilor alergice severe în urma administrării. În cazul în care bolnavul este

44
sensibil la substanţa iodata, se recomandă renunţarea la această investigaţie şi înlocuirea
acesteia cu o altă investigaţie accesibilă.
Pentru realizarea acestei investigaţii, se injeteaza pec ale intravenoasa substanţa de
contrast iodata. Această substanţă este procesată la nivelul ficatului şi este eliminate la
nivelul cailor biliare. Substanţa de contrast iodata ajunge în circulaţia ductelor biliare şi
permite explorarea cailor biliare şi a vascularizaţiei acestora.
Realizarea acestei investigaţii nu determină durere sau discomfort la locul injectării sau pe
traiectul vasului de sânge la nivelul căruia este injectata substanţa.
Principalele reacţii adverse apărute în rândul bolnavilor supuşi unei colangiografii
cu substanţa de contrast sunt reacţiile adverse sau şocul anafilactic.
Deoarece colangiografia este o investigaţie care presupune explorarea aparatului
biliar, aceasta poate indică prezenţa stricturilor, a calculilor sau a unor formaţiuni tumorale
benigne sau maligne la acest nivel.
Pentru a confirma diagnosticul pus în urma efectuării colangiografiei intravenoase,
medical se ocupă de caz, va dispune efectuarea altor investigaţii complementare. Totodată,
obţinerea unui diagnostic în urma efectuării colangiografiei intravenoase impune
administrarea tratamentului corespunzător.

3.4. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN TRATAMENTUL PRE ŞI

POSTOPERATOR ŞI SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

În aplicarea tratamentului şi supravegherea funcţiilor vitale ale pacientului,

asistenta medicală deţine cel mai important rol.
Funcţiile vitale
Funcţiile vitale includ: respiraţie, puls, tensiune arterială şi temperatura. Ele sunt frecvent
utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.
Asistenta medicală trebuie să: pregătească pacientul, cunoască variaţiile normale
ale funcţiilor vitale, comunice medicului modificările semnificative.
Pentru realizarea acestor obiective, asistenta medicală trebuie să cunoască temeinic
tehnicile de măsurare, notare a acestor funcţii, variaţiile critice ale acestora şi modul de
intervenţie rapidă în caz de apariţie a unor anomalii, colaborând strâns cu ceilalţi membri
ai echipei medicale (medic, infirmiera), precum şi să creeze condiţii favorabile de îngrijire
a pacientului asigurând un climat optim de tratament pentru a realiza recuperarea cât mai
rapidă a acestuia şi reintegrarea lui în viaţă normală.

45
 Asistenta medicală trebuie să ştie fiecare simptom care ar putea să apară la pacient,
însă trebuie să stopeze evoluţia bolii, prin aplicarea tratamentului prescris de medic.
Urmărirea tranzitului intestinal şi examinarea sistematică a scaunelor şi a urinii au
o deosebită importanţă pentru stabilirea diagnosticului. De aceea, asistenta trebuie să
cunoască caracterele normale ale scaunului şi urinii, modificările lor patologice, precum şi
tulburările aparente în legătură cu actul defecaţiei şi micţiunii.
Asistenta medicală are un rol deosebit de important în administrarea
medicamentelor pe cale parenterală, de aceea ea trebuie să cunoască fiecare tehnică foarte
bine, locurile de elecţie, tipul soluţiilor, regulile de asepsie precum şi modalitatea de a
interveni în cazul unor accidente sau incidente, dintre care amintim: durere vie prin lezarea
nervului sciatic (situaţie în care se impune retragerea acului), hematom prin înţeparea unui
vas (se evită această situaţie printr-o aspirare după introducerea acului – dacă apare sânge
se retrage sau se introduce acul mai profund, până trece de vasul de sânge respectiv),
supuraţie aseptică datorită unor substanţe ce nu sunt resorbite, ruperea acului ce impune
extracţia chirurgicală (toate acestea pentru injecţia i.m.); injectarea soluţiei în ţesutul
perivenos, manifestată prin tumefierea ţesuturilor şi durere, flebalgia produsă prin
injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante, hematom prin străpungerea venei,
ameţeli, lipotimie sau colaps (toate acestea în cazul injecţiei i.v.);

3.5. A. PREGĂTIREA PREOPERATOR

Pregătirea generală preoperatorie, constă în examenul clinic şi paraclinic,

pregătirea psihică, îngrijiri igienice, urmărirea funcţională, vitală şi vegetativa, precum şi
observarea schimbării în starea bolnavului şi regimul dietetic preoperator.
A. Examenul clinic
Acesta este efectuat de către medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar şi pune în
evidenţă starea fiziologică a bolnavului dând totodată posibilitatea depistării unor
deficienţe ale organismului şi ale unor boli însoţitoare. El este completat de examinări
paraclinice.
B. Pregătirea psihică
· Bolnavul este informat despre necesitatea intervenţiei chirurgicale, riscul,
eventualele mutilări şi i se cere consimţământul.
· Se fixează data aproximativă a intervenţiei.
· Bolnavul este incanjurat cu solicitudine şi atenţie.
46
 · Se suprima tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de nelinişte.
· Balnavului i se crează a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant
plăcut.
· I se asigură legătura cu aparţinătorii.
C. Îngrijiri igienice
Dacă starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi îndrumat, ajutat să facă
baie sau dus, urmat de igiena cavităţii bucale, îngrijirea părului, tăierea unghiilor.
Asanarea focarului de infecţie. Se efectuează controlul stomatalogic la
invitaţia medicului şi dacă este cazul, se efectuează control stomatabogic.
D. Urmărirea funcţiilor vitale
· măsurarea şi notarea temperaturii;
· măsurarea şi notarea pulsului;
· observarea şi notarea respiraţiei (la indicaţia medicului);
· măsurarea şi notarea T.A.;
· observarea diurezei;
· observarea scaunului.
Pregătirea din preziua operaţiei
A. Pregătirea generală
· asigurarea repaosului fizic, psihic şi intelectual;
· la prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;
· asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;
· evacuarea intestinului, clismă (dacă nu sunt contra indicaţii);
· asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau dus pe regiuni la pat.
B. Pregătirea locală
· se curăţă pielea pe regiuni. Pielea păroasa se râde cu grijă, evitându-se să se
producă mici tăieturi (poarta de intrare pentru infecţie, dureroasă la efectuarea
dezinfecţiei);
· se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter (cu grijă să nu se scurgă
eter pe regiunea perianala);
· se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);
· se acoperă câmpul operator la indicaţia medicului.

47
Pregătirea din dimineaţa intervenţiei:

· se întrerupe alimentaţia. Bolnavul nu mănâncă cel puţin 12 ore înaintea intervenţiei

chirurgicale;

· îmbrăcarea se face cu cămaşa de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru bărbaţi)
şi şosete în picioare.

· protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon şi puse în
noptiera bolnavului;

· bijuteriile vor fi predate familiei sau administraţiei spitalului;

· îndepărtarea lacului de pe unghii ca şi a rujului de pe buze (prezenţa lor face

dificilă depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoza la nivelul
extremităţilor);

· golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o micţiune voluntară sau se efectuează

sondaj vezical;

· se va administra hipnotic opiaceu (morfină, mialgin) sau un barbituric

(fenabarbital). Se administrează un vagolitic (atropina). Dozele şi ora injectării sunt
indicate de medicul anestezist.

3.6. B. ÎNGRIJIRILE INTRAOPERATOR

Se pregătesc documentele: F.O., analize, radiografii, care vor însoţi pacientul.

Transportul în sala de operaţie se face numai însoţit de asistenţă medicală, care are
obligaţia să predea pacientul împreună cu toată documentaţia şi alte observaţii survenite
ulterior.
Înaintea oricărei anestezii asistenta medicală de la sala de operaţie are obligaţia de a
verifica şi pregăti:
· sursele de oxigen, aspiraţii, circuit;
· funcţionarea respiratorului, vaporizatorului;
· masa de incubatie-laringoscop, sonde de intubaţie, madren, pipe Guedel;
· reglarea valvelor de suprapresiune, umidificator.

48
 Asistenta medicală efectuează puncţia venoasă şi monitorizează perfuzia,
monitorizează TA, AV, EKG, pulsoximetrie.
Se aproximează pierderile sangvine şi lichidiene şi se înlocuiesc prin perfuzie de
soluţii volemice.
În sala de operaţie se execută ultima parte de pregătire a pacientului, se verifică încă
o dată locul de incizie, se instalează şi se fixează pacientul pe masa de operaţie, se
monitorizează funcţiile vitale, se pregăteşte câmpul operator, badijonarea cu tinctura de
iod. Antibioticele şi analgezicele se administrează în sala de operaţie apoi pacientul este
transportat în sala postoperatorie.

3.7. C. ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE

Transportul pacientului de la sala de operaţie în secţia de terapie intensivă sau la un

salon, în funcţie de tipul de intervenţie chirurgicală şi anestezie la care a fost supus şi de
stările asociate de care suferă. Este indicat că pe timpul transportului să fie însoţit de
medicul anestezit, care să asigure o ventilaţie optimă.
Până la revenirea complectă a cunoştinţei pacientul va fi supravegheat, nu poate fi
lăsat singur deoarece pot surveni complicaţii: căderea înapoi a limbii, tulburări de
respiraţie, circulaţie, asfixie. Poziţia pacientului aflat încă sub influenţa anesteziei va fi cea
orizontală, în decubit dorsal.
Se vor verifica regulat sondele (nazogastric, vezical, tubul de dren), plaga,
pansamentul, funcţiile vitale (puls, tensiune, respiraţie, temperatura).
Începând din ziua a doua după intervenţie se vor mobiliza membrele inferioare
pentru a preveni stază venoasă şi a uşura circulaţia de întoarcere. Mişcările membrelor vor
fi însoţite de exerciţii de respiraţie.
Temperatura se măsoară de cel puţin 2 ori pe zi iar la indicaţia medicului de mai
multe ori. Persistenta febrei sau ridicarea ei treptata indică de cel mai multe ori o
complicaţie în evoluţia postoperatorie
Asistenata medicală va supraveghea şi întreţine în perfectă stare de curăţenie prin
bai parţiale, ferind regiunea pansată.
În perioada postoperatorie îngrijirile acordate de asistenţă medicală joacă un rol
foarte important în evoluţia favorabilă a pacientului, supraveghează activitatea tuturor
organelor şi aparatelor.

49
 Combaterea durerii postoperatorii -o atenţie deosebită trebuie acordată
supravegherii şi menajării sistemului nervos al pacientului, care are rol primordial în
coordonarea activităţii tuturor organelor.
Pentru combaterea durerii se vor folosi următoarele măsuri:
· liniştirea pacientului;
· aşezarea în poziţii de menajare a parţilor dureroase;
· utilizarea agenţilor mecanici şi fizici, tratament medicamentos calmant, la
recomandarea medicului;
Supravegherea permanenta are ca scop momentul instalării eventualelor complicaţii
postoperatorii:
Ř agitaţia, poate fi cauzată de hemoragie, asfixiere, glob vezical, trezirea pacientului
din anestezie;
Ř paloarea apare în hemoragie, şoc, stop cardiac;
Ř cianoza poate fi un semn de obstrucţionare respiratorie, şoc, stop cardiac;
Ř faciesul hipertermic poate secundă supraîncărcarea sistemului circulator sau poate
apărea după tranzfuzii de sânge;
Ř TA şi AV trebuie măsurate la 1/2ora. Se raportează AV<50batai/min. şi
>120batai/min, pulsul neregulat precum TA<90mmHg;
Ř diureza <500ml/zi, apare IR său şoc.
Procesul de îngrijire este o metodă sistematică, logica, de identificare şi solitionare
de probleme. Acest proces permite asistenţei medicale să diagnosticheze şi să trateze
răspunsurile umane la îmbolnăvire şi la boala. Procesul de îngrijire include o serie de
activităţi de nursing, până la evaluarea eficientei îngrijirii acordate.
Pe parcursul internării pacientului, asistenta medicală trebuie să fie atentă la nevoile
acestuia, să i le satisfacă, să se asigure că pacientul prezintă comfort şi siguranţa şi să
efectueze corect fiecare procedură medicală, respectând regulile de igiena şi asepsie.
Pacientul trebuie să fie informat despre afecţiunea pe care o suferă şi să nu prezinte lipsa
de cunoştinţe.
Asistenta trebuie să se asigure că pacientul a înţeles fiecare luru explicat, să se
asigure că acesta este cooperant şi să îşi efectueze activităţile cu acordul pacientului. În
cazul în care pacientul nu este cooperant şi nu doreşte să i se efectueze procedurile
medicale necesare, se anunţă medicul. Fiecare pacient trebuie să ştie şi să-şi înţeleagă atât
drepturile, cât şi atribuţiile.

50
 Capitolul IV

Planuri de ingrijire a pacientului cu colecistita acuta

4.1. CAZUL 1

Date de identitate
Pacientul P.I., în vârstă de 68 ani, de naţionalitate română, religie ortodoxă,
domiciliat în Rm. Sarat, se prezintă la camera de gardă cu diagnosticul de trimitere:
colecistita acută
Motivele internării
 disfagie pentru alimente solide;
 durere în hipocondrul drept
 inapetenţă;
 scădere în greutate;
 greţuri;
 vărsături cu conţinut alimentar
 constipaţie.
Profilul pacientului
Domnul P.I. având o înălţime de 1,77 m. şi o greutate de 75 kg, actualmente pensionar, a lucrat ca
agent de vânzări. Locuieşte împreună cu soţia într-o casă în condiţii salubre. Au 2 copii care sunt stabiliţi în
locuinţe proprii, împreună cu copiii lor.
Pacientul este dispus să discute despre boala sa, răspunde întrebărilor şi cooperează în
vederea vindecării.
Perceperea stării de sănătate
Bolnavul doreşte să primească informaţii cu privire la starea sănătăţii sale, vrea să
afle toate metodele prin care poate fi tratat, citeşte revistele de specialitate în speranţa ca pe
viitor va putea să preîntâmpine anumite stări morbide.
Istoricul bolii

51
 Pacientul în vârstă de 68 ani, fără antecedente patologice semnificative, se prezintă cu
disfagie pentru alimentele solide, dureri în hipocondrul drept, greţuri, vărsături cu conţinut
alimentar şi constipaţie. Simptomatologia amintită a debutat în urmă cu aproximativ 2 luni,
cu dificultatea înghiţiri alimentelor semisolide, apoi progresiv, şi a alimentelor solide,
pacientul înghiţind lichide în timpul meselor pentru a favoriza tranzitul esogastric. În acest
timp pacientul observă scăderea ponderală de aproape 10 kg motiv pentru care se prezintă
la medic.
Antecedente heredocolaterale – nu cunoaşte
Antecedente personale patologice
 fumător până la 30 ani;
 cataractă ochiul drept.

Condiţii de viaţă şi de muncă

 bolnavul locuieşte la curte în condiţii salubre şi este pensionar.

Examenul clinic general

 stare generală satisfăcătoare;
 stare de nutriţie satisfăcătoare;
 stare de conştienţă prezentă;
 facies necaracteristic;
 tegumente şi mucoase normal pigmentate;
 fanere normale;
 ţesut conjunctivo-adipos normal reprezentat;
 ganglionii limfatici nepalpabili;
 muşchi vermo-motori şi vermokinetici;
 sistem osteoarticular aparent integru morfo-funcţional
Aparat respirator
 torace normal conformat;
 vibraţii vocale transmise bilateral, simetric;
 murmur vezicular;
 fără raluri;
 disfonie.

52
 Aparat cardio- vascular
 şoc apexian perceput în spaţiul V intercostal stâng;
 zgomote cardiace ritmice, bine bătute, fără sufluri;
 puls periferic palpabil bilateral;
 TA = 135/70 mm Hg;
 AV = 72 b/min.
Hemograma Rezultat Valori normale
Hemoglobină 11.7 g % 13-14 g %
Hematocrit 37 % 43-45 g %
Trombocite 275000 250000-400000/mm ³
Leucocite 8200 4000-8000/mm ³
Eritrocite 4200000 4000000-5200000/mm ³
VSH 40mm/h 5-15 mm/h
Proteine totale 5.2 g/100ml 6-8 g/100ml
Biochimie saguină Rezultat Valori normale
Amilază 44 U/I 28-100 U/I
TGP 8.1 U/I 7-37 U/I
TGO 12.2 U/I 0-30 U/I
Bilirubina totală 1.07 mg/dl 0.00-1.00 mg/dl
Glicemie 204.3 mg/dl 70-115 mg/dl
Uree 40.3 mg/dl 10-40 mg/dl
Creatinină 1.28 mg/dl 0.6-1.2 mg/dl
Na + 129 mEq/l 132-147 mEq/l
K+ 3.63 mEq/l 3.5-5.1 mEq/l
Aparat digestiv
 abdomen suplu, mobil, dureros la mişcări respiratorii şi la palpare în epigastru
cu iradiere în hipocondrul drept, tranzit intestinal absent, splina nepalpabila.
Examen obiectiv
 inspecţie – abdomen suplu, mobil cu mişcările respiratorii;
 palpare – abdomen dureros, fără formaţiuni tumorale palpabile;
 percuţie – sonoritate normală;
 auscultaţie – zgomote hidroaerice prezente;
 inspecţia regiuni anale – fără aspecte patologice.

53
Examene biochimice la internare

Aparat uro-genital
 loje renale libere, nedureroase;
 Giordano negativ bilateral;
 micţiuni fiziologice.
Sistem nervos central
 orientat temporo-spaţial.
Tuşeu rectal
 sfincterul anal normaton, ampula rectală cu pereţii supli, conţinând materii
fecale de aspect şi consistenţa normală;
 prostată de dimensiuni şi consistenţă normală, corespunzătoare vârstei, cu şanţ
median păstrat.
EKG – fără modificări funcţionale.
Spirometrie – funcţie ventilatorie normală.
Radioscopie pulmonară – fără leziuni evolutive pleuro-pulmonare.
Radioscopie abdominală pe gol – fără nivele hidro-aerice, pneumo-peritoneu.,
evidenţiază calculi radio-opaci.
Gastroscopie
 la 31cm de la arcada dentară superioară, formaţiune vegetantă voluminoasă
care se extinde, înlocuitoare de spaţiu;
 descendent pe 9 mm – se prelevează biopsie.

Hemograma Rezultat Valori normale

Hemoglobină 12 g % 13-14 g %
Hematocrit 40 g % 43-45 g %
Leucocite 7000/mm ³ 4000-8000/mm ³
VSH 60 mm/h 5-15 mm/h
Proteine totale 5.6 g/100 ml 6-8 g/100 ml
Coagulograma Rezultat Valori normale
Timp de protombină 88 % 11-135 %
APTT 45,9 sec 20-32 sec

54
 INR 12,6 0,96-1,14
Biochimie sanguină Rezultat Valori normale
TGO 22 U/I 0-30 U/I
TGP 26 U/I 7-37 U/I
Bilirubina directă 0,09 mg/dl 0,03 mg/dl
Bilirubina totală 0.40 mg/dl 0-1 mg/dl
Glicemie 91 mg/dl 70-115 mg/dl
Uree 20 mg/dl 10-40 mg/dl
Creatinină 1,2 mg/dl 0.6-1.2 mg/dl
Na + 144 mEq/l 132-147 mEq/l
K+ 4,7 mEq/l 3.5-5.1 mEq/l

APRECIERE NURSING

Am preluat bolnavul P.I. în vârstă de 68 de ani, pensionar, internat în data de

23.01.2023 cu diagnosticul de colecistita acută.
Din culegerea datelor pe care am făcut-o în vederea planului de îngrijire am constat că pacientul
P.I. are dificultate în respiraţie cu intoleranţa la efort; se plânge de neputinţa de a-şi asigura un aport
alimentar adecvat prin imposibilitatea de a înghiţi cu durere retrosternală în timpul deglutiţiei. Acest
discofort se prezintă de aproximativ 2 luni accentuându-se în ultimul timp.
Cavitatea bucală prezintă dentiţie bună, digestia este lentă, deficit în ceea ce priveşte principiile
alimentare. Nu are alimente preferate dar în acest moment respinge anumite alimente cum ar fi: carnea,
dulciurile, ouăle, smântâna. Ca urmare a aportului insuficient, sunt modificări în eliminare; urini concentrate
şi un scaun la mai multe zile.
Tegumentele şi mucoasele sunt modificate având semne de deshidratare prin
intoleranţa de postură, greţuri, vărsături şi inapetenţă cu scăderea TA=100/70 mmHg;
AV=72 bătăi/min. Temperatura corpului este în limite normale.
Deficitul ponderal îi determină o intoleranţă la efort, cu postură inadecvată.
Domnul P.I. este o fire comunicativă, dar are momente de îngrijorare, teamă,
anxietate şi neadaptare la boală motiv pentru care nu se poate odihni având un somn
cantitativ şi calitativ nesatisfăcător.
Pacientul este de religie ortodoxă, fiind practicant al dogmelor religioase. În spital
acceptă şi urmează tratamentul prescris.

55
Se îmbracă singur, are o ţinută îngrijită iar atitudinea generală este de prudenţă şi rezervat.
Deşi prezintă echilibru psihosocial, recunoaşte că este uşor speriat de ceea ce i se întâmplă.
În prezent nu se poate adapta la starea de boală, prezentând o stare de irascibilitate, cu toate
acestea comunică cu cei din jur.
Deşi în mod obişnuit se simte util, în acest moment este ajutat în ceea ce priveşte luarea
deciziilor.
Nu prezintă sentimente de indiferenţă.
Bolnavul doreşte să primească informaţii cu privire la starea sănătăţii sale, vrea să afle
toate metodele prin care poate fi tratat, citeşte revistele de specialitate în speranţa că pe
viitor va putea să preîntâmpine anumite stări morbide.
Din dialogul purtat cu pacientul am constatat că este o persoană paşnică, este
neliniştită în privinţa intervenţiei chirurgicale, dar este dispusă să colaboreze cu echipa de
îngrijire pentru a se putea întoarce cât mai repede la muncă.
Analizând datele obiective şi subiective, culese din discuţia cu bolnavul, F.O., am constatat
că pacientul este dependent în următoarele diagnostice de îngrijire, probleme cu
manifestări de dependenţă cu afectarea nevoilor fundamentale pentru care pacientul are
nevoie să fie ajutat şi îngrijit.

1. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

 Dezechilibru nutritiv prin aport insuficient manifestat prin inapetenţă, slăbiciune,
scădere în greutate.
2. Nevoia de a avea o bună respiraţie
 Dificultate în respiraţie legată de durere şi anxietate manifestată prin dispnee şi stare
de nelinişte.
3. Nevoia de a elimina
 Eliminare urinară şi intestinală insuficientă cantitativ şi calitativ legată de
dezechilibru hidro-electrolitic şi nutriţional, manifestat prin oligurie, greaţă, vărsături,
sete, tahicardie, uscăciunea pielii şi a mucoaselor, balonare, crampe abdominale,
dificultate în a defeca, fecalom, tenesme.
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
 Intoleranţă la activitate prin modificarea stării de confort (dureri) manifestată prin
limitarea mişcărilor, tratament parenteral.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

56
  Dificultatea sau incapacitatea de a se odihni, legată de perfuzie manifestată prin somn
neodihnitor, iritabilitate, oboseală.
După stabilirea problemelor de dependenţă, apreciez că bolnavul este independent în satisfacerea
următoarelor nevoi:
1. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale – pacientul
prezintă temperatura corpului în limită normală.
2. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbracă – îşi alege îmbrăcămintea corespunzătoare
climei, temperaturii mediului înconjurător, activităţii, vârstei.
3. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele – pacientul
este curat, îngrijit, tegumentele şi mucoasele sunt protejate.
4. Nevoia de a evită pericolele – se protejează contra agresiunilor interne şi celor
externe, îşi menţine integritatea fizică şi psihică.
5. Nevoia de a comunica – este comunicativ, are o imagine pozitivă despre sine,
înţelege semnificaţia mesajelor.
6. Nevoia de a practica religia – este practicant al dogmelor religioase.
7. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării – este preocupat de realizarea sa,
are stimă şi respect pentru activitatea pe care o desfăşoară.
8. Nevoia de a se recrea – se recrează, recurgând pentru aceasta, la activităţi
agreabile pentru a se recrea fizic şi psihic.
9. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea - doreşte să primească informaţii
cu privire la starea sănătăţii sale, vrea să afle toate metodele prin care poate fi tratat.

57
58

Nevoia de a se alimenta şi hidrata - Reprezintă necesitatea organismului de a ingera şi absorbi alimente de bună calitate şi în cantitate
suficientă pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări.
Diagnostic de îngrijire
Alimentaţie inadecvată
prin deficit din cauza lipsei
sau scăderii poftei de
mâncare manifestată prin
masă corporală scăzută, fără
poftă, are slăbiciuni, forţa
musculară scăzută.
Probleme
- alimentaţie inadecvată
prin deficit.
Surse de dificultate
- lipsă sau scăderea poftei
de mâncare.
Manifestări de dependenţă
- masă corporală scăzută;
- fără poftă;
- are slăbiciuni;
ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI PREOPERATOR
Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
- pacientul să fie ehilibrat - Menţin şi supraveghez perfuzia endovenoasă; 23.01.2023
hidro-electrolitic; - Fac bilanţ intrări-ieşiri; - tranzit intestinal
- să înregistreze o creştere - Urmăresc tranzitul intestinal; încetinit şi
în greutate de minimum - Urmăresc reluarea apetitului şi curba ponderală; respingerea
500g pe săptămână; - Administrez: anumitor alimente.
- pacientul să se poată  ser fiziologic 1000 ml; 24.01.2023
alimenta pe cale  glucoză 10% 500 ml - s-a reluat tranzitul
naturală;  vit. B1, B2, B6 f4. intestinal.
- să aibă greutate în limite 25.01.2023
normale. Se alimentează pe cale
- să înţeleagă; necesitatea naturală.
dietei;
- bolnavul să fie echilibrat
fizic şi psihic.
57
 Nevoia de a avea o respiraţie normală şi o bună circulaţie - Reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul
înconjurător, necesar proceselor de oxidare şi de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.
Diagnostic de îngrijire Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
Dificultate în respiraţie - pacientul să - monitorizez respiraţia şi circulaţia; 23.01.2023
legat de durere şi anxietate respire cu - aerisesc salonul, asigurarea unui pat cu posibilitatea unei - TA=100/70 mm
manifestată prin dispnee şi stare minimum de poziţii antalgice; Hg;
de nelinişte. dificultate în - evaluez intensitatea dureri şi a stării de anxietate; - AV = 72 b/min;
Probleme termen de 24 – 48 - poziţionez pacientul în poziţia semişezândă pentru a - R = 12/min.
- dificultate în respiraţie. h; putea favoriza respiraţia şi a elimina durerea; 24.01.2023
Surse de dificultate - să prezinte căi - îl învăţ exerciţii de respiraţie; -TA=110/80mmHg;
- durere şi anxietate. respiratorii libere; - administrez medicaţia conform prescripţiei; - AV=74b/min;
Manifestări de dependenţă - liniştirea - lichide pentru fluidificarea secreţiilor libere montez - R=14/min;
- dispnee; pacientului în perfuzie cu; - prezintă căi
Stare de nelinişte vederea diminuării - glucoză 10 % = 1000 ml; respiratorii libere;
anxietăţii; - ringer = 1000 ml; 25.01.2023
Să previn Miofilin. Obiectiv realizat.
complicaţiile.

58
 Nevoia de a elimina - Reprezintă necesitatea organismului de a se debarasa de substanţele nefolositoare, vătămătoare, rezultate din
metabolism.
Diagnostic de îngrijire Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
Eliminare urinară şi - pacientul să fie - fac zilnic bilanţul hidric, măsurând ingestia şi excreţia; 23.01.2023
intestinală insuficientă
echilibrat - cântăresc zilnic pacientul; Eliminarea urinară
cantitativ şi calitativ legată de
modificări ale eliminării prin hidroelectrolitic în - corectez dezechilibrul hidric, prin hidratarea sau este deficitară.
alimentaţie neadecvată,
termen de 3 zile; reducerea aportului de lichide şi electroliţi în funcţie de 24.01.2023
manifestată prin dezechilibru
hidro-electrolitic, oligurie, sete, - să nu mai prezinte ionograma serică şi urinară; - respiraţie
tahicardie, uscăciunea pielii şi a
nici un semn de - recoltez urina pentru examene chimice şi bacteriologice; zgomotoasă;
mucoaselor, balonare, crampe
abdominale, dificultate de a deshidratare; - asigur igiena corporală riguroasă, servesc pacientul la - nr. scăzut de
defeca, fecalom, tenesme.
- să aibă pielea suplă pat cu urinar şi bazinet când este cazul; micţiuni şi scaune.
Probleme
- eliminare urinară şi şi bine hidratată; - schimb lenjeria de corp şi de pat ori de câte ori este 25.01.2023
intestinală insuficientă
- mucoasele şi nevoie; - stare generală
cantitativ şi calitativ.
Surse de dificultate conjunctivele să fie - administrez antiseptice urinare, antibiotice, conform constantă cu
- modificări ale eliminării
umede; antibiogramei, la indicaţia medicului; tranzit intestinal în
prin alimentaţie neadecvată.
Manifestări de dependenţă - pacientul să aibă o - efectuez, la indicaţia medicului, clisma evacuatoare; limite normale;
- dezechilibru hidro-
bună eliminare - Cercetez dezechilibrul acidobazic în funcţie de rezerva Obiectiv realizat.
electrolitic oligurie, sete,
tahicardie; urinară şi alcalină, la indicaţia medicului.
- uscăciunea pielii şi a
intestinală;
mucoaselor, balonare;
- crampe abdominale; - să fie echilibrat
- dificultate în a defeca;
psihic;
Fecalom, tenesme.

59
 Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură - reprezintă necesitatea fiinţei vii de a fi în mişcare de a-şi mobiliza toate părţile corpului prin
mişcări coordonate şi de a păstra diferitele părti ale corpului într-o poziţie care să permită eficacitatea funcţiilor organismului.
Diagnostic de îngrijire
Intoleranţă la activitate din
cauza diminuării mobilităţii
fizice manifestată prin
dificultatea de a se mobiliza,
aşeza, spală.
Probleme
- intoleranţă la activitate.
Surse de dificultate
- diminuarea mobilităţii
fizice.
Manifestări de dependenţă
Dificultatea de a semobiliza,
aşeza, spală.
Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
- pacientul să-şi - schimb poziţia pacientului la fiecare 2 h şi masez 23.01.2023
recapete regiunile predispuse escarelor, pudrez cu talc; TA=100/70mmHg;
AV=72b/min;
independenţa în - pregătesc psihic pacientul în vederea oricărei tehnici
- R=72bmin;
mişcare în 3 zile; de îngrijire; - pacientul prezintă
- pacientul să-şi - redau încredere pacientului, în sensul că starea intoleranţă la activitate
şi deficit motor parţial
menţină tonusul actuală este trecătoare şi că se va face bine;
recuperat.
muscular şi - suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor sale, îl 24.01.2023
mobilitatea servesc la pat cu cele necesare; - TA=110/80 mmHg;
AV=74b/min;
articulaţiilor; - administrez medicaţia prescrisă de medic;
- R=74/min;
- să aibă tegumente - mobilizarea treptată a pacientului: la marginea patului - bolnavul prezintă o
integre; apoi treptat să se poată deplasa, spală. ameliorare a nevoii de
- să fie echilibrat a se mişca şi a avea o
bună postură dar încă
psihic are nevoie de ajutor.
Pacientul să fie 25.01.2023
mobilizat, astfel încât să Pacientul prezintă o bună
postură şi mişcări
nu apară escarele.
coordonate active.
60
 Nevoia de a dormi şi a se odihni - Reprezintă necesitatea fiinţei umane de a dormi şi a se odihni în bune condiţii, timp suficient, astfel încât să
permită organismului să obţină randamentul maxim.
Diagnostic de îngrijire Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
Dificultatea sau incapacitatea - pacientul să - identific nivelul şi cauza anxietăţii la pacienţii cu 23.01.2023
de a se odihni, legată de aibă un somn insomnie; - a dormit 5 ore,
perfuzie, manifestată prin liniştit, - observ şi notez calitatea, orarul somnului, gradul de somn agitat.
somn agitat, iritabilitate, odihnitor, fără satisfacere a celorlalte nevoi; 24.01.2023
oboseală; treziri - întocmesc un program de odihnă corespunzător - a dormit 6 ore,
Probleme frecvente; organismului; somn liniştit.
- Dificultatea sau incapacitatea - să nu mai - aerisesc salonul; 25.01.2023
de a se odihni. prezinte - administrez tratamentul medicamentos recomandat - a avut un somn
Surse de dificultate oboseală şi de medic; observ efectul acestuia asupra corespunzător;
- perfuzie. iritabilitate. organismului; - nu mai prezintă
Manifestări de dependenţă - anxiolitice: fortral, sedative, antalgice; iritabilitate şi
- somn agitat; - la indicaţia medicului, administrez o fiolă de oboseală.
- iritabilitate; fenobarbital şi piafen.
Oboseală.

61
62
 4.2. CAZUL NR. 2

Date de identitate
Pacientul D.I., în vârstă de 41 ani, muncitor în construcţii, cu domiciliul în Rm.
Sarat, căsătorit, religie ortodoxă, naţionalitate română, s-a prezentat la camera de gardă cu
diagnosticul de colecistita acuta.
Motivele internării
· dureri în hipocondrul drept
· greaţă,
· vărsături,
· cefalee,
· tahipnee,
· tahicardie,
· febra moderată (38,7°C),
· inapetenta,
· diureza scăzută.
Profilul pacientului
Pacientul D.I. este muncitor în construcţii în Bucureşti, locuieşte cu soţia la bloc,
într-un apartament cu două camere. Fumează un pachet de ţigări/zi, consumă cafea, nu ţine
nici un fel de regim alimentar.
Perceperea stării de sănătate
Pacientul are cunoştinţe medicale minime, dar doreşte vindecare cât mai repede
posibil pentru a se putea întoarce la muncă.
Istoricul bolii
Pacientul a declarat că afecţiunile au apărut în urmă cu 24 ore în urma unui efort
fizic prelungit şi a unei mese copioase. Afirmă că durerea în hipocondrul drept a apărut
brusc, fiind însoţită de greaţă, vărsături, febră, cefalee, motivul prezentării la medic.

Antecedente heredocolaterale
· tatăl - ulcer gastric, neagă boli importante
· mama – esofagita de reflux

Antecedente personale, fiziologice şi patologice

63
 · bolile copilăriei, dureri moderate fumător; apendicectomie
· consumator de cafea
Examenul clinic general
· stare de conştienţă: cooperant;
· facies necaracteristic;
· tegumente calde
· fanere fără modificare;
· ţesut conjunctiv adipos: normal conformat;
· sistem ganglionar: grupe ganglionare nepalpabile;
· sistem muscular: normoton normokinetic;
· sistem osteo-articular: aparent integre.
Aparat respirator
· torace normal conformat; frecvenţă respiratorie de 27 resp/minut;
· V V (vibraţii vocale) transmise bilateral;
· MV (murmur vezicular) prezent bilateral.
Aparat cardio- vascular
· cord normal;
· şoc apexian în spaţiul V ic. Stâng;
· zgomote cardiace ritmice şi regulate;
· A V = 95 b/minut;
· TA = 130/80 mm Hg.
Aparatul digestiv
· limbă normală;
· dentiţie îngrijită;
· abdomen normal conformat cu panicul adipos normal;
· mişcări respiratorii;
· tranzit intestinal prezent;
· ficat în limite normale;
· limita – superioară: spaţiul VI ic. Drept;
· inferioară la rebordul costal;
· splină nepalpabilă.

64
Apratul uro-genital
· loje renale libere;
· Giordano pozitiv bilateral;
· micţiuni fiziologice;
· urină normală, limpede.
Sistemul nervos central
· ROT pozitiv bilateral;
· orientare temporo-spaţială
Examenul clinic local
Abdomen normal conformat cu panicul adipos normal reprezentat, cu cicatrice
postapendicectomie, participă uniform la mişcările respiratorii.
Abdomen dureros la palpare în hipocondru şi epigastru, fără semne de iritaţie
peritoneală, tranzit prezent, scaune de aspect normal.
Regiunea peritoneală de aspect normal, sfincter normoton, mucoasă anorectală
suplă, prostată normală.

APRECIERE NURSING

Am preluat pacientul D.I., în vârstă de 41 ani, de la ATI operat de colecistita acută,

am observat că este dispus să colaboreze cu echipa de îngrijire pentru a se vindeca cât mai
repede.
Din F.O. am constatat că domnul D.I. are 41 de ani, este căsătorit şi are 2 copii: de
5, respectiv 7 ani. Este o persoană agreabilă cu care se pot purta discuţii, răspunde la
întrebări, pune întrebări suplimentare, hotărât să înfrunte situaţia actuală.
Este foarte preocupat de boala să care l-a determinat să întrerupă serviciul pentru o
perioadă de timp. Este conştiincios şi hotărât să urmeze toate indicaţiile cadrelor medicale
în vederea restabilirii sănătăţii. Cunoaşte regimul dietetic şi îl respectă. Cavitatea bucală
prezintă dentiţie bună, digestia este lentă.
Pacientul prezintă fatigabilitate, prezintă neîncredere în evoluţia bolii legat de
înţelegerea inadecvată a informaţiilor, manifestată prin cunoştinţe insuficiente, anxietate şi
a condiţiei fizice precare (slăbire fizică, adinamie, lipsa forţei).
Pacientul este amabil şi cu cei din salon. În timpul liber se plimbă, primeşte vizite,
citeşte ziare şi reviste pe care le primeşte de acasă, de la familie.

65
Tratament medicamentos:
· Glucoza 5%,
· Gentamicina
· Axetine
· Ketonal fi
· No-Spa fi
· Tramadol fi
· Atropina fi 2gr
· Dormicum fi
· Algocalmin fi iv.
· Ser fiziologic 2500 ml
· Vit. B2, B6 C20

Analizând datele din anamneza, examenul clinic, examenul de laborator şi din

dialogul purtat cu bolnavul, pot aprecia că pacientul prezintă următoarele diagnostice de
îngrijire, probleme cu manifestări de dependenţa în următoarele nevoi fundamentale,
pentru care trebuie să fie îngrijit, susţinut fizic şi psihic:
1. Nevoia de a evită pericolele.
Vulnerabilitate faţă de pericol legată de intervenţia chirurgicală, manifestată prin
teama.
2. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie.
Dispnee legată de plaga, manifestată prin disconfort.
3. Nevoia de a elimina.
Eliminare urinara inadecvata cantitativ legată de intervenţia chirurgicală
manifestata printr-o cantitate mică de urină.
4. Nevoia de a bea şi a mânca.
Incapacitatea de a se alimenta şi hidrata datorită greţurilor, vărsăturilor şi regimului
impus, manifestata printr-o scădere în greutate.
5. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura.
Alterarea confortului datorită intervenţiei chirurgicale, manifestată prin fata
suferinda.

66
6. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele.
Incapacitatea de a urma prescripţiile îngrijirilor de igienă din cauza plăgii
postoperatorie manifestată prin un aspect fizic neglijent.
7. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
Incapacitatea de a dormi legată de durere, manifestată prin treziri frecvente
8. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca.
Incapacitate de a se îmbrăca şi dezbracă singur legată de durere, manifestată prin
îmbrăcăminte neglijenta.
După stabilirea problemelor de dependenţa apreciez că bolnavul este independent în
sadisfacerea următoarelor nevoi:
1. Nevoia de a comunica
Pacientul prezintă un debit verbal normal, funcţionare normală a organelor de simţ,
relaţii bune cu pacienţii din salon.
2 Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia.
- În limita participă la slujba religioasă
3. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.
- Integritate fizică şi psihică
4. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea.
- Este dispusă să înveţe despre afecţiunea de care suferă
5. Nevoia de a se recreea.
- Este dispusă să găsească un mod de a se recreea pentru a uita de durere
6. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale.
- Pacientul prezintă o temperatură normală

67
68
 ÎNGRIJIREA PACIENTULUI POSTOPERATOR

Nevoia de a evita pericolele - Este o necesitate a fiinţei umane pentru a fi protejat contra tuturor agresiunilor interne sau
externe, pentru menţinerea integrităţii fizice.
Diagnostic de îngrijire Obiective Interventii autonome şi delegate Evaluare
Vulnerabilitate faţă de pericol - Pacientul să prezinte un mediu Autonome 16.01.2023
legată de intervenţia chirurgicală, de siguranţă fără accidente şi - Asigur un mediu cu risc minim de - Durerea este
manifestată prin teama. infecţii infecţie persistenta
- Evaluez plaga şi o pansez în condiţii
Probleme - Îndepărtarea oricărei surse de 17.01.2023
de asepsie
- Vulnerabilitate faţă de pericol infecţie - Măsor funcţiile vitale şi le notez în - În urma tratamentului
Surse de dificultate - Să se efectueze manevrele FO durerea s-a diminuat
- Intervenţia chirurgicală medicale cu risc minim de - Atenţionez medicul dacă apare vreo 18.01.2023
Manifestări de dependenţă infecţie complicaţie - Plagă este curată, nu
- Teamă - Îndepărtarea fricii de risc de - Asigur un microclimat favorabil prezintă semne de
infecţii - Îi îndepărtez teama asigurându-l că infecţie
nu a contactat nici un microb în
- Pacientul prezintă o
timpul intervenţiei şi că totul a fost
steril stare de bine fizic şi
Delegate psihic
- Recoltez la indicaţia medicului 19.01.2023
sânge pentru investigaţii de laborator: - Manevrele s-au
HLG, grup sangiun şi Rh, VSH, efectuat în condiţii de
glicemie asepsie
- Administrez antibioticele şi
- Obiectiv realizat
urmăresc efectul lor:

67
 Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie - Reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediu înconjurător,
necesar proceselor de oxidare din organism, şi de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.
Diagnostic de îngrijire Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
Dispnee legată de plaga, - Pacientul să-şi Autonome 16.01.2023
manifestată prin amelioreze şi să-şi - Aşez pacientul în poziţie antalgică pentru a - Pacientul este agitat după
disconfort faciliteze schimburile favoriza respiraţia şi circulaţia intervenţie
Probleme de gaze la nivel - Evaluez şi pansez plaga cu pansamente sterilee
- Dispnee pulmonar în termen cât - Îl liniştesc psihic şi fizic 17. 01.2023
Surse de dificultate mai scurt - Îl învăţ tehnici de relaxare - TA şi respiraţia crescută
- Plagă - Să prezinte o plagă Delegate
Manifestări de fără risc de complicaţii - Am recoltat la indicaţia medicului sânge pentru 18. 01.2023
dependenţă - Să prezinte o stare de determinarea pH-ului sanguin şi concentraţiei CO2; - Respiraţia şi tensiunea
- Disconfort bine fizic şi psihic, prin - Administrez medicaţia încep să se apropie de
combaterea · Glucoza 5%, Gentamicina valorile normale
disconfortului · Axetine fiziologice
- Să înveţe tehnici · Atropina fi 2gr
respiratorii de relaxare · Dormicum fi 19. 01.2023
· Algocalmin fi iv. - Respiraţia şi TA au valori
fiziologice
· Ketonal
· No-Spa
20. 01.2023
· Ser fiziologic 2500 ml
- Pacientul este liniştit
· Vit. B2, B6 C200
- Plagă nu prezintă risc de
infecţie

68
 Nevoia de a elimina- Reprezintă necesitatea organismului de a se debarasa de substanţele nefolositoare, vătămătoare, rezultate
din organism.
Diagnostic de îngrijire Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
Eliminare urinara - Pacientul să prezinte Autonome 16. 01.2023
inadecvata cantitativ eliminare urinara - Asigur un aport suficient de lichide pentru a - Pacientul prezintă o uşoare
legată de intervenţia cantitativă fiziologic prevenii deshidratarea deshidratare
chirurgicală manifestata - Să prezinte o stare de - Asigur un aport crescut de lichide
printr-o cantitate mică bine fizic şi psihic - Ajut pacientul să meargă la toaletă pentru a-şi 17. 01.2023
de urină. - Să prezinte un aport satisface nevoile - Prezintă micţiuni normale
Probleme suficient de lichide - Observ şi notez diureza
- Eliminare urinara - Să nu prezinte glob - Învăţ pacientul poziţia corectă pentru uşurarea 18. 01.2023
inadecvata cantitativ vezical micţiunilor - Pacientul este hidratat
Surse de dificultate Delegate
- Intervenţia chirurgicală - Dacă nu a urinat în primele 6 ore după 19. 01.2023
Manifestări de intervenţie montez sonda urinara pentru a evacua - Medicamentele au efect
dependenţă urina benefic
- Cantitate mică de - La indicaţia medicului administrez medicaţia
urină. prescrisă 20. 01.2023
- Prezintă o stare de bine
fizic şi psihic

-obiectiv realizat

69
 Nevoia de a bea şi a manca- Nevoia organismului de a ingera şi de a absorbi alimente de bună calitate şi în
cantitate suficientă pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia
indispensabilă unei bune funcţionari
Diagnostic de
Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
îngrijire
Incapacitatea de a se - Pacientul să-şi reia Autonome 16. 01.2023
alimenta şi hidrata reflexul de a se - Încurajez pacientul să respecte regimul, şi - Pacientul este alimentat parenteral
datorită regimului alimenta în timp cât să înţeleagă importanţa lui
- Să-şi reia posibilitatea de a se alimenta şi
impus, manifestata mai scurt 17. 01.2023
hidrata
printr-o scădere în - Să înţeleagă - În prima zi alimentez pacientul parenteral şi - Uşor deshidratat
greutate. sccopul regimului supraveghez perfuzia
Probleme - Să existe un aport - -masor şi notez funcţiile vitale în FO 18. 01.2023
- Incapacitatea de a se intre ingerare- - Îl încurajez să consume ceai îndulcit, - A înţeles scopul regimului şi îl
ailmenta şi hidrata eliminare compot, supa de zarzavaturi respectă
Surse de dificultate - Să prezinte o stare Delegate
- Administrez soluţiile parenterale pentru
- Regim impus de bine fizic şi psihic 19. 01.2023
hidratare şi antibioticele:
Manifestări de - Să-şi recapete · Glucoza 5% - Pacientul consumă ceai îndulcit şi
dependenţă greutatea pierdută · Gentamicina supa de zavaturi
- Scădere în greutate · Axetine
· Atropina fi 2gr - Prezintă o stare de bine, este mai
· Dormicum fi liniştită
· Algocalmin fi iv.
· Ketonal
· No-spa
· Ser fiziologic 2500 ml
· Vit. B2, B6 C200

70
Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura- Necesitatea fiinţei umane de a fi în mişcare, de a-şi mobiliza toate părţile corpului
prin mişcări coordonate, de a păstra diferitele părţi ale corpului într-o poziţie care să permită eficacitatea funcţiilor organismului.
Diagnostic de
Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
îngrijire
Alterarea confortului - Pacientul să Autonome 16. 01.2023
legată de intervenţia prezinte o stare de - Asigur pacientul o poziţie antalgica-fowler-asez - Prezintă o stare de
genunchii pacientului uşor flectaţi, sub genunchi aşez o
chirurgicală, confort psihic şi disconfort
pernă ce permite o relaxare a musculaturii membrelor
manifestată prin fata fizic inferioare şi abdomenului, mişcările respiratorii se pot 17. 01.2023
suferinda. - Combaterea efectua mai uşor. - Disconfort diminuat
- Manifest înţelegere faţă de suferinţă pacientultului şi-l
Probleme factorilor care 18. 01.2023
sprijin alinându-i suferinţa
- Alterarea confortului perturba - Dacă tusesete sau strănută comprim plaga --pacientu a făcut primii
Surse de dificultate disconfortul Delegate paşi postoperator
- La indicaţia medicului administrez antalgice
- Intervenţia - Să prezinte o stare - Pacientul prezintă o
· Glucoza 5%
chirurgicală de bine fizic şi · Gentamicina stare de bine fizic şi
Manifestări de psihic · Axetine psihic
dependenţă - Să se poată citi pe · Ketonal - Obiectiv realizat
- Imobilitate fata pacientului că · Atropina fi 2gr
· Dormicum fi
- Irascibilitate starea de sănătate se
· Algocalmin fi iv.
îmbunătăţeşte · No-Spa
· Ser fiziologic 2500 ml
· Vit. B2, B6 C200

71
 Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele- Este o necesitate a fiecărui individ de a fi curat,
îngrijit, de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele, de a avea o ţinută îngrijită şi o piele sănătoasă.
Diagnostic de
îngrijire
Incapacitatea de a urma
prescripţiile îngrijirilor
de igienă din cauza
plăgii postoperatorie
manifestată prin un
aspect fizic neglijent.
Probleme
- Incapacitatea de a
urma prescripţiile
îngrijirilor de igienă
Surse de dificultate
- Plagă postoperatorie
Manifestări de
dependenţă
- Aspect fizic neglijent.
Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
- Să se poate auto- Autonome 16. 01.2023
ingriji în termen cât - Efectuez manevrele medicale în asepsie - Pacientul prezintă
mai scurt
- Efectuez toaleta parţială a pacientului la pat asigurându-i durere la nivelul plăgii
- Să nu prezinte
infecţie la nivelul o igienă corespunzătoare 17. 01.2023
plăgii - Supraveghez pansamentul să nu fie prea strâmt pentru a - Durerea s-a ameliorat
- Să fie respectate
nu împiedica circulaţia sanguină 18. 01.2023
regulile de igienă
pentru a prevenii - Liniştesc pacientul cu privire la plaga - Plagă se vindecă
infecţiile - Măsor şi notez funcţiile vitale corespunzător
- Să prezinte
- Îl ajut în satisfacerea nevoii pentru a nu avea un aspect 19. 01.2022
tegumente şi
mucoase curate neglijent. - Nu prezintă nici un risc
- Să-şi Delegate de infecţie
redobândească - La indicaţia medicului administrez medicaţia şi urmăresc - Obiectiv realizat
stima de sine
- Autonomie în rezultatul acesteia
satisfacerea nevoii
72
Nevoia de a dormi şi a se odihni -Este o necesitate a fiecărei fiinţe umane de a dormi şi a se odihni în bune condiţii timp suficient,
astfel încât să-i permită organismului să obţină randament maxim.
Diagnostic de
Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
îngrijire
Incapacitatea de a - Să prezinte un Autonome 16. 01.2023
dormi legată de durere somn suficient - Asigur un mediu adecvat, aerisesc salonul, lumina - Pacientul nu a dormit
corespunzătoare, lenjerie curată, poziţie antalgică, linişte
manifestată prin treziri cantitativ şi deloc din cauza durerii
pentru a avea un somn odihnitor
frecvente. calitativ - Învăţ pacientul să facă exerciţii de relaxare înainte de 17. 01.2023
Probleme - Combaterea culcare - În urma tratamentului
- Ameliorez durerea şi evaluez intensitatea, aplicând punga
- Incapacitatea de a durerii durerea s-a ameliorat
cu gheaţă pe zona inghinală
dormii - Să prezinte o stare Delegate 18. 01.2023
Surse de dificultate de bine fizic şi - La indicaţia medicului administrez medicaţia: - Pacientul a dormit 2 ore
· Glucoza 5%
- Durerea psihic la prânz
· Gentamicina
Manifestări de - Să prezinte un
· Axetine
dependenţă somn odihnitor fără · Ketonal fi - Pacientul este mai
- Treziri frecvente treziri frecvente · Atropina fi 2gr liniştit
nocturne · Dormicum fi - Prezintă somn odihnitor
· Algocalmin fi iv.
- Obiectiv realizat
· No-Spa
· Ser fiziologic 2500 ml
· Vit. B2, B6 C200

73
 Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca- Este o necesitate proprie individului de a purta îmbrăcăminte adecvată după
circumstanţe, temperatura zilei, activiate pentru a-şi proteja corpul, permiţându-i o libertate a mişcărilor.
Diagnostic de
Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
îngrijire
Incapacitate de a se - Să se poată Autonome 16. 01.2023
îmbrăca şi dezbraca îmbrăca şi dezbracă - Ajut pacientul în satisfacerea nevoii - Nu îşi poate satisface
singur legată de durere, singur - Diminuez durerea aşezându-l intro poziţie antalgică nevoia
manifestată prin - Diminuarea - Menţin lenjeria de pat şi de corp curata 17. 01.2023
îmbrăcăminte durerii Delegate - Durerea s-a diminuat
neglijenta. - Să pezinte - Administrez medicaţia prescrisă de medic 18. 01.2023
îmbrăcăminte - S-a îmbrăcat singur
Probleme adecvată - Obiectiv realizat
- Incapacitatea de a se anotimpului,
îmbrăca şi dezbracă mediului spitalicesc
Surse de dificultate şi să fie curată
- Durerea
Manifestări de
dependenţă
- Îmbrăcăminte
neglijenta

74
 Manifestări de
Nevoia Fundamentală Obiective Intervenţii autonome
independenţă
Nevoia de a comunica Pacientul prezintă un debit Menţinerea independenţei Port discuţii cu pacientul
verbal normal
Nevoia de a acţiona Participă la slujbe religioase să acţioneze propriilor Îi încurajez
conform propriilor ocazional convingeri
convingeri şi valori, de
a practica religia.
Nevoia de a fi Preocupat de ce i se Menţinerea independenţei Îi respect ideile
preocupat în vederea întâmplă
realizării
Nevoia de a învăţa cum - Dornic să înveţe Menţinerea independenţei Ofer sfaturi şi răspund la întrebări legate
să-şi pastereze de boala sa
sănătatea.
Nevoia de a se recrea este dispusă să găsească un Găsirea unui mediu odihnitor Obiectiv realizat
mod de a se recreea pentru a
uita de durere
Nevoia de a-şi menţine Temperatura normală Menţinerea independenţei Obiectiv realizat
temperatura corpului în
limite normale.

75
76
 4.3. CAZUL NR. 3

Date de identitate
Pacientul M.G. în vârstă de 42 ani, cu domiciliul înRm. Sarat. S-a internat cu
diagnosticul de colecistita acută în perioada dureroasă, în secţia de chirurgie.
Motivele internării
Bolnavul acuză dureri accentuate în hipocondrul drept şi epigastru, greţuri, vărsături.
Bolnavul acuză dureri de cinci zile, la început sub formă de înţepături, apoi au început să se
accentueze şi să persiste. De câteva zile prezintă greţuri şi vărsături postprandiale, meteorism
şi crampe abdominale, scaune diareice.
Profilul pacientului
Pacientul M.G.este căsătorit, are un copil (băiat) de 15 ani şi lucrează la o firmă
particulară de construcţi. Este de naţionalitate română şi de religie ortodoxă. Domnul M.G..
are o înălţime de 1,75 m şi o greutate de 75 kg.
Perceperea stării de sănătate
În legătură cu regimul pe care trebuie să-l urmeze în continuare, domnul M.G. afirmă
că este dispus să-l respecte, fiind conştienta de importanţa regimului alimentar în cadrul
colecistitei acute; de asemenea, este hotărâta să urmeze tratamentul la domiciliu pentru a-şi
redobândi sănătatea.
Istoricul bolii
Domnul M.G. afirmă că are un apetit crescut, mănâncă bine de 5 ori pe zi. Îi plac
mâncărurile condimentate şi carnea de porc prăjită. În general, foloseşte rântaşuri prăjite,
spunând că altfel mâncarea nu are gust.
A fost sfătuit să renunţe la aceste obiceiuri dăunătoare, dar nu a reuşit. Bea 3 căni de cafea pe
zi, la fiecare masă consumă câte un pahar de bere şi fumează 1 pachet de ţigări pe zi. De
câteva zile prezintă greţuri şi vărsături postprandiale, meteorism şi crampe abdominale.
Acuză dureri în hipocondrul drept şi epigastru, uneori cu iradiere în umărul drept. Se
mişcă mai lent datorită durerilor. Are un somn agitat, este anxioas şi vorbeşte despre durerile
pe care le are.
Antecedente heredocolaterale: nesemnificative.
Antecedente personale patologice: fumător

77
Condiţii de viaţă şi de munca: locuieşte într-un apartament, în condiţii salubre, împreună cu
soţia şi copilul de 15 ani.
Examenul clinic general:
· stare generală satisfăcătoare;
· stare de nutriţie satisfăcătoare;
· stare de conştienţă prezentă;
· facies necaracteristic;
· tegumente şi mucoase normal pigmentate;
· fanere normale;
· ţesut conjunctivo-adipos normal reprezentat;
· ganglionii limfatici nepalpabili;
· muşchi vermo-motori şi vermokinetici;
· sistem osteoarticular aparent integru morfo-funcţional.
Aparatul respirator
· torace normal conformat;
· vibraţii vocale transmise bilateral, simetrice;
· murmur vezicular;
· fără raluri;
· disfonie;
Aparatul cardio-vascular
· şoc apexian perceput în spaţiul V intercostal stâng;
· zgomote cardiace ritmice, bine bătute, fără sufluri;
· puls periferic palpabil bilateral;
· TA = 140/80 mm Hg;
· AV = 70 b/min.
Aparatul digestiv
· splină nepalpabilă, nepercutabilă;
· dureri accentuate în hipocondrul drept şi epigastru,
Examen obiectiv
· inspecţie – abdomen suplu, mobil cu mişcările respiratorii;

78
 · palpare – abdomen dureros, fără formaţiuni tumorale palpabile;
· percuţie – sonoritate normală;
· auscultaţie – zgomote hidroaerice prezente;
· inspecţia regiuni anale – fără aspecte patologice.

Apratul uro –genital

· loje renale libere, nedureroase;
· Giordano negativ bilateral;
· micţiuni fiziologice.
Sistemul nervos central
· orientat temporo-spaţial.
Tuşeul rectal
· sfincterul anal normaton, ampula rectală cu pereţii supli, conţinând materii fecale de
aspect şi consistenţă normală;
· prostata de dimensiuni şi consistenţă normală, corespunzătoare vârstei.

Examen coproparazitologic
· rare levuri (ciuperci microscopice unicelulare).

Urocultura
· sterilă.

APRECIERE NURSING

Am preluat bolnavul M.G. în vârstă de 42 de ani, o înălţime de 1,75 cm, greutatea

corporală 75 kg. Este muncitor la o firmă particulară din Bucureşti unde are şi locuinţa
împreună cu soţia şi copilul lor de 15 ani.
Din culegerea datelor pe care le-am făcut în vederea planului de îngrijire, am constatat
că pacientul se confruntă cu o perioadă de criză în ce priveşte sănătatea lui, fapt pentru care s-a
prezentat la spital, fiind adus de salvarea unităţii spitalului din Bucureşti.

79
 Doamnul M.G.., afirmă că are un apetit crescut, mănâncă bine de 5 ori pe zi. Îi plac
mâncărurile condimentate şi carnea de porc prăjită. În general, foloseşte rântaşuri prăjite,
spunând că altfel mâncarea nu are gust. A fost sfătuit să renunţe la aceste obiceiuri dăunătoare,
dar nu a reuşit. Bea 3 căni de cafea pe zi, la fiecare masă consumă câte un pahar de bere şi
fumează 1 pachet de ţigări pe zi. De câteva zile prezintă greţuri şi vărsături postprandiale,
meteorism şi crampe abdominale şi diaree.
Acuză dureri în hipocondrul drept şi epigastru, uneori cu iradiere în umărul drept. Se
mişcă mai lent datorită durerilor. Are un somn agitat, este anxioas şi vorbeşte despre durerile
pe care le are.
Domnul M.G. are o dentiţie bună, preferă carnea de porc, carnea de vită, ouă, brânză de
vaci, smântâna şi şunca. Dintre fructe îi plac merele, bananele, perele iar dintre băuturile
preferate amintim: vinul roşu şi berea. Pacientul este fumător şi consumă cafea şi alcool.
Prezintă o respiraţie accelerată, frecvenţa respiraţiei fiind de 22 resp/min.
La măsurarea T.A, şi pulsului i s-au înregistrat valori ale T.A.=140/80 mmHg şi pulsului
= 70 bătăi/min.
De asemenea pacientul a avut scaune diareice, este hidratat parenteral la început cu 1000 ml soluţie de
glucoză 10 % + 10 u.i. insulina şi elimină 800 ml urina/24 h. Transpiră foarte mult, mai ales în timpul cât
îi merge perfuzia.
La măsurarea temperaturii domnul M.G. a prezentat valori cuprinse între 37,4-38,7ºC. Deşi
integritatea fizică este prezentă, domnul M.G. prezintă o slăbiciune fizică marcată şi ameţeală la ridicarea din
pat.
Chiar dacă doarme cca. 8-9 h/noapte pacientul afirmă că se simte foarte obosit la trezirea din somn, are
ameţeli şi o durere de cap care persistă 1-2 h după trezirea din somn.
Dată fiind situaţia în care se află, domnul M.G. este nevoit să stea imobilizat la pat în timpul perfuziei (cca. 4 h
pe zi), fapt care îl face să fie mai nervos, mai neliniştit.
Este un om simplu şi îşi alege îmbrăcămintea în funcţie de anotimp şi de locul unde urmează să
meargă (la locul de muncă, în societate). Pacientul se îmbracă şi se dezbracă singur.
Domnului M.G. îi place să fie curat şi pentru a-şi satisface această nevoie, el face câte 1-2 duşuri/zi şi
de 2 ori pe săptămână baie generală. Părul este tuns scurt, iar în fiecare dimineaţă pacientul se spală pe
dinţi, înainte de a pleca la serviciu.

80
 Chiar dacă Domnul M.G. nu are o părere bună despre personalul medical în general, până la urmă s-a
decis să meargă la spital cu salvarea. Deşi a refuzat la început să i se monteze perfuzii, până la urmă a fost
convins de necesitatea lor, dar pacientul are în continuare o teamă faţă de tratament.
Nu este prea comunicativ, se simte singur şi mărturiseşte că nu are încredere în personalul medical. De
altfel pacientul se lasă greu convins pentru efectuarea unor tehnici de către asistentă medicală. Este de
religie ortodoxă şi merge foarte rar la Biserică.
El afirmă că este mulţumit de serviciul pe care-l are pentru că este bine plătit şi la timp.
Nu prea îi place să citească ziarele, să vizioneze la televizor , în schimb îi plac excursiile la munte, “la
aer curat” şi dacă dispune de bani acest lucru îl face de cca. 3 ori/an împreună cu soţia şi copilul.
În legătură cu regimul pe care trebuie să-l urmeze în continuare, domnul M.G. afirmă că este dispus
să-l respecte, fiind conştient de importanţa regimului alimentar; de asemenea, este hotărât să urmeze tratamentul
la domiciliu pentru a-şi redobândi sănătatea.
Din dialogul purtat cu pacientul am constatat că este o persoană paşnică, este neliniştită în
privinţa intervenţiei chirurgicale, dar este dispus să colaboreze cu echipa de îngrijire pentru a
se putea întoarce cât mai repede la muncă.
Analizând datele din anamneza, examenul clinic, examenul de laborator şi din dialogul
purtat cu bolnavul, pot aprecia că pacientul prezintă următoarele diagnostice de îngrijire,
probleme cu manifestări de dependenţa în următoarele nevoi fundamentale, pentru care trebuie
să fie îngrijit, susţinut fizic şi psihic:
1. Nevoia de a se alimenta şi hidrata.
2. Nevoia de aşi păstra temperatura corpului în limite normale.
3. Nevoia de a respira.
4. Nevoia de a elimina..
5. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
6. Nevoia de a dormi şi a se odihni
7. Nevoia de a evită pericolele
8. Nevoia de a comunica
După stabilirea problemelor de dependenţă apreciez că bolnavul este independent în satisfacerea
următoarelor nevoi:
1. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca – bolnavul prezintă veşminte curate alese după
gust şi circumstanţe adecvate climatului şi anotimpului.

81
2. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele – configuraţie normală,
curăţenie, mucoase umede, duş, baie frecvent.
3. Nevoia de a practica religia – participă la slujbe religioase ocazional.
4. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării – integritate psihică, manifestă ambiţie în realizarea
activităţilor specifice ale vârstei sale.
5. Nevoia de a se recrea – scăderea stării de încordare, capacitate fizică bună, dezvoltare psihologică şi
emoţională optimă.
6. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea – dorinţa şi interesul de a învăţa, acumularea de
cunoştinţe.

82
83

Nevoia de a-şi menţine temperatura în limite normale- Reprezintă o necesitate a organismului în vederea conservării unei
temperaturi aproximativ constante, pentru menţinerea unei stări de bine.
Diagnostic de ingrijire
Hipertermie prin tulburări
metabolice cu stare de
deshidratare prin vărsături,
temperatură, slăbiciune fizică.
Problema
- hipertermie.
Sursa de dificultate
- tulburări metabolice cu
stare de deshidratare.
Manifestări de
dependenţă
- vărsături;
- temperatură;
- slăbiciune fizică;
ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI PREOPERATOR
Obiective
- pacientul: să-şi diminueze
temperatura cu 1-2 ºC în
timp de 3 zile;
- să fie echilibrat
hidroelectrolitic;
- să prezinte o stare de bine
fizic şi psihic
Interventii autonome si delegate Evaluare
- aerisesc încăperea; 24. 01.2023
- ajut să-şi menţină tegumentele - pacientul are o
curate şi uscate;
temperatură de 37,4-
- schimb lenjeria de pat şi de corp,
38,57grade C.
asigur îmbrăcăminte uşoară şi
comodă; 25. 01.2023
- menţin igiena riguroasă a plicilor - pacientul are temperatură
şi spaţiilor interdigitale;
corpului cuprinsă între
- servesc pacientul cu cantităţi mari
de lichide calde; 36,5 36,7 grade C axilar;
- calculez bilanţul ingesta- excreta - pacientul nu mai transpiră
pe 24 h; şi nu prezintă stare de
- Scobutil = lfiola/zi;
disconfort fizic şi psihic.
- Metoclopramid 1fiolă;
26. 01.2023
- Papaverină = lfiolă/zi;
- Pacientul este echilibrat
- Clopromazin = 1 fiolă perfuzie
cu; hidric.
- Glucoză 5%-1000 ml;
- Ser fiziologic 1500 ml.
82
 Nevoia de a se alimenta şi hidrata - Reprezintă nevoia fiinţei umane de a ingera şi absorbi alimente de bună calitate şi în
cantitate suficientă, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a menţine energia indispensabilă unei bune
funcţionări.

Diagnostic de ingrijire Obiective Interventii autonome si delegate Evaluare

Problemă: - pacientul să fie echilibrat - Evaluez gradul de deshidratare 24. 01.2023
- Incapacitatea de a se - Urmăresc funcţionalitatea perfuziei
hidro-electrolitic şi - pacientul are o greutate
- Alimentez pacientul parenteral
alimenta şi hidrata nutriţional până la reluarea corporală de 76 kg;
conform indicaţiilor în primele două
- Alimentaţie în deficit alimentaţiei P.O zile 25. 01.2023
cantitativ şi calitativ - Urmăresc zilnic curba ponderala
- urmăresc ca pacientul să-şi - greaţa şi vărsăturile au
prin cântărirea pacientei
Sursa de dificultate diminueze greaţa şi diminuat în 24h şi nu mai
- Observ aspectul tegumentelor şi
- Prezenta sondei gastrice vărsăturile în 24 h; mucoaselor. sunt prezente astăzi;
- Intervenţia chirurgicală - Explorez preferinţele pacientului
- să nu prezinte deficit - evoluţie bună pacientul
asupra alimentelor permise şi
- Restricţia de regim
nutriţional şi hidro- interzise; - este echilibrată hidro
Manifestări de - recoltez sânge pentru următoarele
electrolitic
- electrolitic şi nutriţional
dependenţă analize: HLG, V.S.H., glicemie,
- să fie echilibrat psihic.
- greaţă; uree, creatinină, acid uric,
electroforeză, TGO, TGP, urină
- vărsături; pentru urocultură, materii fecale
Durerii în hipocondrul pentru examenul
coproparazitologic;
drept şi epigastru.
- Administrez medicamente prescrise
de medic în F.O

83
 Nevoia de a avea o respiraţie normală şi o bună circulaţie- Reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul
înconjurător, necesar proceselor de oxidare şi de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.
Diagnostic de ingrijire
Potenţial de modificare a
funcţiei respiratorii legat de
anxietate manifestată prin
nelinişte, oboseală fizică şi
psihică.
Probleme
- potenţial de modificare a
funcţiei respiratorii.
Surse de dificultate
- anxietate.
- fumatul
Manifestări de
dependenţă
- nelinişte;
Oboseală fizică şi psihică.
Obiective
- exerciţii de relaxare pentru
diminuarea nelinişti şi
oboselii fizice şi psihice;
- pacientul să renunţe la
fumat
- pacientul să prezinte căi
respiratorii libere şi o bună
respiraţie.
Interventii autonome si delegate Evaluare
- poziţionez pacientul în poziţia 24. 01.2023
semişezândă pentru a putea R = 22/min
favoriza respiraţia;
- prezintă căi respiratorii
- aerisesc salonul;
libere.
- monitorizez respiraţia;
- învăţ pacientul să facă exerciţii de 25. 01.2023
respiraţie, să utilizeze tehnici de - pacientul nu mai are
relaxare;
respiraţie accelerată şi nu
- pregătirea fizică şi psihică în
prezintă o stare de
vederea oricărei tehnici la care va
fi supus; disconfort.
- administrez: 26. 01.2023
- Metoclopramid = 3fiole/zi; Obiectiv realizat.
- Scobutil=3fiole/zi;
- Papaverină = 3fiole/zi;
- Zantac = 2tab/zi;
- Clopromazin = 1fiolă/zi;
- Diazepam = 1tb/zi.
84
 Nevoia de a evita pericolele- Reprezintă necesitatea fiinţei umane de a fi protejat contra agresiunilor interne sau externe pentru
menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice.
Diagnostic de ingrijire Obiective Interventii autonome si delegate Evaluare
Anxietate legată de imobilizare - înlăturarea stării depresive - asigur condiţiile de mediu 24. 01.2023
manifestată prin nelinişte, şi a anxietăţii în termen de 3 adecvate pentru a evită pericolele - la internare pacientul
prin accidentare;
nerăbdare, apatie, zile; prezintă anxietate,
- amplasez pacientul în salon în
slăbiciune, tristeţe. - pacientul să fie echilibrat funcţie de starea, afecţiunea şi nelinişte, temeri, panică
Probleme fizic şi psihic; receptivitatea acestuia; datorită atingerii
- anxietate. - iau măsuri sporite de evitare a integrităţii fizice.
- să beneficieze de un mediu
transmiterii infecţiilor în cazul
Surse de dificultate de siguranţă fără accidente 25. 01.2023
îmbolnăvirilor cu boli
- imobilizare. şi infecţii. transmisibile prin izolarea - pacientul prezintă
pacienţilor, respectarea diminuarea anxietăţii care
Manifestări de
circuitelor, măsuri de igienă
dependenţă îi asigură confortul fizic şi
spitalicească (condiţii de cazare,
- nelinişte; microclimat, alimentaţie, psihic adecvat pentru
aprovizionare cu apă, îndepărtarea intervenţia chirurgica;
- nerăbdare; rezidurilor, sterilizare, curăţenie,
dezinfecţie); - TA =130/90 mmHg;
- apatie;
- favorizez adaptarea persoanei la - AV=82 bătăi/min;
- slăbiciune; noul mediu;
- R=18 resp/min.
- tristeţe. - creez un mediu optim pentru că
pacientul să-şi poată exprima 26. 01.2023
emoţiile nevoile; Obiectiv realizat.
- ajut pacientul să-şi recunoască şi

85
 să-şi accepte anxietatea;
- administrez medicaţie analgezică,
sedative, anxiolitice, antiaritmice
la indicaţia medicului;
- oxigenoterapie pe sonda nazală;
- Distonocalm;
- Scobutil = lfiolă/8h; Zantac =
2tb/zi;
- Clopromazin = 1fiolă/zi;
- perfuzie cu: glucoză 10%+10 u.i.;
insulina/500ml+KCl+10 u.i.
insulina/500ml KC1.

86
 Nevoia de a elimina- Reprezintă o necesitate a organismului de a se debarasa de substanţele nefolositoare, vătămătoare,
rezultate din metabolism.
Diagnostic de ingrijire Obiective Interventii autonome si delegate Evaluare
Deshidratare legată de - pacientul să fie ehilibrat - aerisesc îcăperea, ajut să-şi 24. 01.2023
diaree, eliminare urinară electrolitic şi nutriţional; menţină tegumentele curate şi - pacientul este echilibrat
uscate, schimb lenjeria de pat şi
insuficientă calitativ - reluarea tranzitului hidroelectrolitic.
de corp;
manifestată prin intestinal în 1-3 zile, în - asigur îmbrăcăminte uşoară şi 25. 01.2023
oligoanurie, tulburări în limite fiziologice; comodă, menţin igiena plicilor şi - pacientul nu mai prezintă
peristaltismul intestinal. spaţiilor interdigitale;
- să aibă tegumente perianale respiraţie accelerată cu
Probleme
- observ apariţia primului scaun;
curate şi integre; transpiraţii abundente.
- observ eliminările şi le notez în
- Deshidratare. 26. 01.2023
- să aibă o stare de bine, de foaia de observaţie;
Surse de dificultate - glucoză10%; Obiectiv realizat.
confort şi de securitate.
- Diaree; - (5 u.i. insulină la 250 ml
- Eliminare urinară glucoză);
insuficientă calitativ. - Administrez:
- Metoclopramid = 2fiole/zi;
Manifestări de
- Scobutil = 2fiole/zi;
dependenţă
- Zantac = 2tb/zi;
- Oligoanurie;
- Clopromazin = 1fiolă/zi;
- Tulburări în - Diazepam = 1tb/zi;
peristaltismul intestinal. - Diclofenac gel.

87
 Nevoia de a dormi şi a se odihni- Reprezintă o necesitate a fiecărei fiinţe umane de a dormi şi a se odihni în bune condiţii,
astfel încât să-i permită organismului să obţină randamentul maxim.
Diagnostic de ingrijire
Tulburări de somn cauzate de
durere manifestate prin somn
întrerupt, cu diminuarea stării
de confort.
Probleme
- tulburări de somn.
Surse de dificultate
- durere.
Manifestări de
dependenţă
- somn întrerupt cu
diminuarea stării de
confort.
Obiective
- pacientul să aibă un somn
liniştit, odihnitor;
- să nu mai prezinte oboseală; - în timpul zilei să aibe un program
- să-şi amelioreze starea
generală;
- să îndeplinească activităţi
zilnice după ritm, dorinţă,
intensitate;
- să fie activ, cooperant.
Interventii autonome si delegate Evaluare
- asigurarea unei poziţii comode în 24. 01.2023
limita posibilului; Pacientul prezintă anxietate,
stare de disconfort.
recreativ; 25. 01.2023
- pacientul nu mai este
- aerisesc salonul;
anxios, este odihnit,
- observ şi notez calitatea somnului;
comunică uşor îşi
- asigur lenjerie de pat şi de corp
îndeplineşte activităţile
curate şi confortabile;
cotidiene.
- administrez:
26. 01.2023
- Hismanal = ltb/zi; Obiectiv realizat.
- Metoclopramid = 2fiole/zi;
- Scobutil = 3fiole/zi;
- Papaverină = 3fiole/zi;
- Zantac = 2tb/zi;
- Clopromazin = lfiolă/zi;
- Diazepam = 1tb/zi.
88
 Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura- Reprezintă necesitatea fiinţei vii de a fi în mişcare de a-şi mobiliza toate
părţile corpului prin mişcări coordonate şi de a păstra diferitele părţi ale corpului într-o poziţie care să permită eficacitatea funcţiilor
organismului.
Diagnostic de ingrijire
Intoleranţă la activitate legată
de slăbiciune fizică manifestată
prin oboseală şi refuz de a face
activitate.
Probleme
- intoleranţă la activitate.
Surse de dificultate
- slăbiciune fizică.
Manifestări de
dependenţă
- Oboseală şi refuz de a
face activitate.
Obiective
- pacientul să-şi recapete
inde-pendenţa în mişcare în
3 zile;
- pacientul să-şi menţină
tonusul muscular şi
mobilitatea articulaţiilor;
- să fie echilibrat psihic.
Interventii autonome si delegate Evaluare
- planific un program de exerciţii în 24. 01.2023
funcţie de capacitatea pacientului;
- pacientul are o greutate
- pregătesc psihic pacientul în
vederea oricărei tehnici de corporală = 76kg.
îngrijire; 25. 01.2023
- redau încredere pacientului că
- este echilibrat psihic;
starea actuală este trecătoare şi că
se va face bine;
- vărsături diminuate;
- suplinesc pacientul în satisfacerea
nevoilor sale, îl servesc la pat cu - toleranţă la efort.
cele necesare;
- administrez medicaţia prescrisă de 26. 01.2023
medic: - vărsăturile au diminuat în
- Scobutil = 2fiole/zi;
24h;
- Papaverină = 2fiole/zi;
- Ketonal=2f/zi - pacientul a respectat
- Maprobamat = 2tb/zi; regimul şi se hidratează
- Stugeron = 2tb/zi;
singur;
- Zantac = 2tb/zi;
- Dormicum = ltb/zi; Obiectiv realizat.
- Diclofenac= ltb/zi;
- Papaverină = 1fiolă/zi.
89
 Nevoia de a comunica- Este necesitatea fiinţei umane de a schimba informaţii cu semenii săi.
Diagnostic de ingrijire
Dificultate în satisfacerea
nevoii de a comunica datorită
statusului social defavorabil
manifestată prin retragere şi
izolare.
Probleme
- dificultate în satisfacerea
nevoii de a comunica.
Surse de dificultate
- statusul social defavorabil.
Manifestări de
dependenţă
- retragere şi izolare.
Obiective
- pacientul să se poată afirma
şi să aibă percepţie pozitivă
de sine în 3 zile;
- să aibă o gândire pozitivă;
- să fie echilibrat fizic şi
psihic;
Să fie dispus să socializeze cu
cei din jur.
Interventii autonome si delegate Evaluare
- furnizez mijloace de comunicare 24. 01.2023
adecvate stării pacientului şi - la internare pacientul se
informaţiile de care are nevoie în
prezintă cu lipsa de
ceea ce priveşte boala,
tratamentul; încredere în personalul
- cercetez posibilităţile de medical;
comunicare ale bolnavului şi îi
- nu acceptă tratamentul
furnizez mijloace de comunicare;
medical.
- asigur un mediu de securitate,
linişte, îl familiarizez cu mediul 25. 01.2023
său ambientul;
- comportamentul
- îl încurajez să discute cu
bolnavului faţă de alte
persoanele din salon;
- administrez medicaţia persoane este bun.
recomandată de medic: 26. 01.2023
- Metoclopramid = 2f/zi;
- pacientul comunică cu cei
- Scobutil = 2f/zi;
din jur şi are o percepţie
- Zantac = 2tb/zi;
pozitivă faţă de sine şi faţă
- Clopromazin = 1f/zi;
- Diazepam =1tb/zi; de boală;
- Diclofenac = gel. - acceptă tratamentul
- Ketonal =2f/zi medical;
90
 - obiectiv realizat.

91
92
 CONCLUZIE

Colecistită acută este o afecţiune frecventă, întâlnită în special la femei cu vârsta între
45-60 anI. În etiopatogenie se incriminează factori metabolici, greşeli alimentare, factori
genetici;
Diagnosticul se pune pe investigaţii clinice şi paraclinice, în ultimul timp câştigă teren
ecografia, care este un examen rapid, util şi inofensiv. Tratamentul este medico-chirurgical în
majoritatea cazurilor;
Alegerea momentului operator diferă de la caz la caz, în raport cu vârsta, starea generală a
bolnavului, modificări locale şi generale şi alţi factori. În cazurile în care nu sunt prezente
semne de evoluţie progresivă către complicaţii, se aplică tratamentul medical conservator sub
o strictă supraveghere medico-chirurgicală.Îngrijirile postoperatorii sunt de mare importanţă
în evoluţia postoperator.
Pacientul P.I., în vârstă de 68 ani s-a prezentat la camera de gardă cu diagnosticul de
trimitere colecistita acută. În timpul cât a fost în îngrijire am putut constata că a fost cooperant
cu cadrul medical, a acceptat şi a urmat tratamentul prescris.
Pacientul D.I., în vârstă de 41 ani se externează cu stare generală bună, afebril,
echilibrat hemodinamic, hidroelectrolitic şi nutriţional, nu prezintă dureri; este optimist,
liniştit, calm; tegumentele şi mucoasele au aspect normal. La domiciliu va urma în continuare
tratamentul prescris de medic, se va hrăni şi hidrata.
Pacientul M.G., în vârstă de 42 ani, s-a internat cu diagnosticul de colecistita acută. În
perioada în care l-am avut spre îngrijire a răspuns favorabil la tratamentul medical, chirurgical
iar la externare prezenta o stare fizică şi psihică bună.
Prin evoluţia favorabilă urmărită la bolnavii pe care i-am avut în îngrijire pot să trag
concluzia că orice afectare a organismului, prin îngrijire, în majoritatea cazurilor duce la
vindecare.
Pentru a realiza acest lucru am creat condiţii prielnice, necesare ridicării forţei de
apărare şi regenerare a organismului şi scoaterii lui de sub eventualele influienţe nocive ale
mediului înconjurător.

93
 BIBLIOGRAFIE

1. Corneliu Borundel- MANUAL PENTRU CADRE MEDICALE Editura ALL

MANUAL DE MEDICINA INTERNA PENTRU CADRE MEDICALE;
2. Lucretia Titirca – Urgente medico-chirurgicale, Sinteze pentru asistentii medicali,
Editura Medicala, Bucuresti, 2009, Editia III ;
3. Medicina interna , vol. III - Bolile digestive, hepatice si pancreatice . Prof. Dr. L.
Gherasim , Editura Medicala Bucuresti ,1999;
4. Ardeleanu, I. Tănăsescu, Gh. – „ Stadiile dezvoltării fizice a copiilor şi tinerilor”,
Editura Medicală Bucureşti, 1964;
5. Drăgan, Ioan ― “Medicina Sportivă”, Editura Medicală, Bucureşti, 2002;
6. Ivan, Aurel - „Medicina omului sanatos”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1993.

94