CURS 16

PNEUMOCOCUL

Caractere morfologice.

Pneumococii sunt Gram-pozitivi, aerobi, facultative anaerobi, capsulati, asezati de obicei in

perechi, de aceea, mai sunt cnoscuti si sub numele de diplococi.

Rezistenta la factori fizici si chimici.

Pneumococii sunt distrusi in 10 minute la temperature de 50 C si sunt sensibili la actiunea

penicilinei, sulfamidelor si la majoritatea antibioticelor cu spectru larg.

Habitat.

Pneumococul este o bacterie conditionat patogena. O specie a genului Streptococcus-

penumoniae. Are un tropism deosebit pentru caile respiratorii superioare.

Procentul purttorilor de peneumococ variaza intre 30-70 %.

Patogenitate.

Pneumococii sunt implicate in etiologia meningitei, penumoniei pneumococice, otitei, sinuzite,

matioditei, etc. predispozitia la infectiile pneumococice se poate datora anumitor conditii:
subnutritie, scaderea capacitatii de aparare a organismului datorata afectarii sistemului imunitar,
afectiuni renale, intoxicatii alcolice, viroze respiratorii.

DIAGNOSTIC. Principalele produse patologice in care poate fi identificat pneumococul sunt:

sputa, exudatul faringian, secretia otica, hemocultura, si LCR. Germenul va fi izolat si
identificat, apoi se va face antibiograma.

TRATAMENT. In infectiile penumococice, antibioticul de electie este penicilina.

Coci Gram-negativi

Dintre speciile strict patogene pentru om, cele de interes medical deosebit apartin genului
Neisseria si sunt reprezentate de Neisseria meningitides ( meningococ) si Neisseria gonorrhoeae
( gonococ).
 GONOCOCUL

Caractere morfologice . N. gonorrhoeae sunt coci Gram- negative, asezati in diplo, reniformi,
inconjurati de o structura capsulara comuna.

PATOGENITATE.

Gonococul este strict patogen pentru om, avand tropism pentru mucoasa genitourinara, rectala,
faringiana, conjunctivala. Netratate, infectiile gonococice duc la cronicizare cu aparitia
fibrozelor.

Gonococul este agentul etiologic al gonoreei sau al blenoragiei, fiind dupa sifilis, a doua boala
venerica ( cu transmitere sexuala) bacteriana.

Oftalmia gonococica a nou-nascutului apare prin contaminare in timpul nasterii.

Mai rar, se pot produce infectii generalizate din cauza diseminarii sangvine a germenelui: artrite,
endocardite, meningite.

Complicatiile locale ale aparatului urogenital sunt relativ frecvente: cistita, prostatita,
orhiepididimita la barbat si endometrita si salpingita la femeie.

DIAGNOSTIC.

Diagnosticul infectiilor gonococice consta in recoltarea produselor patologice ( secretii

mucopurulente uretrale, vaginale, conjunctivale), insamantarea lor pe medii adecvate, izolarea si
identificarea germenelui, apoi efectuarea antibiogramei.

TRATAMENT.

Tratamentul este individualizat in functie re rezultatele antibiogramei.

MENINGOCOCUL

Caractere generale. Meningococii sunt coci Gram-negativi aerobi, sferici sau ovalari, nesporulati,
aranjati din diplo, cu aspect de boabe de cafea, intalniti la nivelul nazofaringelui, la 10-25% din
populatie.

Rezistenta la factori fizici – meningococii sunt sensibilila variatiile de temperature si pH, iar
lumina solara, frigul si uscaciunea ii distrug rapid.
Patogenitate.

Local, determina aparitia rinofaringitelor insa la persoanele imunodeprimate se poate produce

bacteriemie cu localizare secundara meningeala.

Meningita meningococica este o cauza importanta de morbiditate si mortalitate. Calea de infectie

ste respiratorie.

Manifestarile bolii cuprind: stare generala alterata, febra, frison, cefalee severa, greata, varsaturi,
fotofobie, apatie, redoare de ceafa ( semn de iritatie meningeala). In absenta tratamentului, boala
evolueaza spre deces.

Infectiile meningococice apar mai ales in colectivitati: scoli, internate, case de copii, etc.;
rezervorul de infectie este reprezentat de purtatorii nazofaringieni de meningococi.

Aglomerarea favorizeaza transmiterea germenului.

Printre factorii favorizanti ai imbolnavirilor se numara:

- Extremele de varsta ( copii mici si batrani);

- Sezonul rece;
- Oboseala fizica;
- Deprimarea sistemului imunitar.

DIAGNOSTIC DE LABORATOR – consta in recoltarea produselor patologice si examinare lor

macro- si microscopica, izolarea si identificarea germenului, insotite de testarea sensibilitatii la
antibiotic.

TRATAMENT

Tratamenul instituit este dependent de rezultatele antibiogramei. Meningococii sunt sensibili la

penicilina, cefalosporine, cloramfenicol, macrolide, sulfamide si alte antibiotice.