Subiectul:Genul

Neisseria. Genul
Haemophylus.
 N.
meningitidis

N.
gonorrhoeae

Genul Neisseria include două specii

de microorganisme patogene
pentru om:
 MENINGOCOCII

Genul Neisseria include două specii de microorganisme patogene

pentru om: N. meningitidis și N. gonorrhoeae.
N. meningitidis a fost eliminat pentru prima dată din lichidul
cefalorahidian de către Weichselbaum, în 1887.
 Morfologia

Meningococii reprezintă coci perechi,

constând din 2 celule în formă de
boabe de cafea.
Pentru meningococi este caracteristic
polimorfismul.

Meningococii sunt imobili,

Nu formează spori, dar au capsule.

Se colorează gramnegativ.
Rezistența la factorii mediului
înconjurător
Meningococii sunt slab rezistenți la
factorii mediului înconjurător.

Spre deosebire de alți coci din această

grupă, meningococii suportă greu
temperatura joasă și sunt deosebit de
sensibili la oscilațiile de temperatură.
 Sursele de infecție
Omul bolnav Purtătorii de bacterii

Căile de transmitere
Difuzie aeriană

Bolile provocate la om
Meningita
Nazofaringita Meningococcemia cerebrorahidiană
epidemică
 Patogeneza
Nimerind pe membrana mucozitară a nazofaringelui, meningococii se pot localiza
acolo, condiționând efectul de purtător al infecției sau să cauzeze nazofaringita
acută.

Dacă bacteriile pătrund în vasele limfatice, în sânge, deseminând acolo, se

înregistrează schimbări profunde în organele parenchimatice datorită acțiunii
endotoxinei. Astfel evoluează meningococcemia.

La pătrunderea meningococilor în membranele cerebrale, apare inflamația piogenă,

numită meningita.

La meningita meningococică LCR este tulbure. La puncția cefalorahidiană, lichidul se

scurge suviță ca urmare a presiunii intracerebrale mărite. Fenomenele meningeale se
caracterizează prin dureri de cap, rigiditatea cefei, vomă etc.

De meningită mai des suferă copii.

La maturi cel mai frecvent starea se limitează la starea de purtător al infecției sau la
apariția nazofaringitei.
 Profilaxia
Aerisirea încăperilor

Efectuarea curățeniei în încăperi

Asigurarea unui regim termic de comfort

Respectarea igienei tusei și strănutului

Repectarea igienei mâinilor

Evitarea contactului cu persoane cu semne de ”răceală”

Evitarea aglomerării

Vaccinarea contra infecției meningococice

 GONOCOCII

Gonococii fac parte din genul parte din genul Neisseria, familia
Neisseriaceae.
Gonococii au fost descriși pentru dată de Neisser, în 1879 și în
cinstea lui familia a fost numită Neisseria.
 Morfologia
Gonococii reprezintă diplococi alcătuiți din 2 celule
în formă de bob, dispuse cu părțile concave una
față de alta (amintesc boabele de cafea).

Ele sunt polimorfe;

Gonococii sunt imobili;

Nu formează spori.

Sunt microorganisme gramnegative.

Rezistența la factorii mediului
înconjurător

În mediul
înconjurător
gonococii sunt Temperaturile reduse
slab rezistenți. și uscarea
condiționează pierirea
rapidă a gonococilor.
Sursele de Căile de Bolile
infecție transmitere provocate la om

Omul
bolnav de Sexuală Gonorea
gonoree
Blenoreea
(conjunctivita
la nou-
născuți)
 Patogeneza
Unica gazdă a gonococilor este omul bolnav.

Gonococii pătrund prin membranele mucozitare ale uretrelor (la

femei: uretra și colul uterin).

Din punct de vedere clinic, gonoreea se manifestă prin dureri în

timpul urinării, elimarea puroiului din uretră și vagin. Boala
decurge acut, uneori însă poate trece în formă cronică.

Gonococii pot cauza conjunctivita gonoreică, numită blenoree

(inflamarea cu puroi a membranelor mucozitare a ochilor la
nou-născuți).
 Profilaxia
Singura modalitate de prevenire a gonoreei este
o educație sexuală riguroasă care presupune
informarea cu privire la metodele de protecție în
timpul actului sexual.

Educația sexuală accentuează și importanța

vizitelor periodice la medicul ginecolog (la femei)
și urolog (la bărbați).
 Genul Haemophylus

Genul Haemophylus face parte din familia Pasteurellaceae. În

prezent genul Haemophilus cuprinde peste 15 specii. Dintre speciile
care colonizează/infectează omul, amintim: H. influenzae, H.
aegyptius, H. haemolyticus, H. ducreyi, etc.
⚫A fost considerat agentul etiologic al
gripei în pandemia de gripă din anii 1890-
1892(Pfeiffer). A fost izolat în 1892.
Numele a fost stabilit în 1917, în
„amintirea erorii” din 1892.

Haemophilus influenzae
Se poate găsi la nivelul mucoasei tractului respirator
uman. Poate coloniza şi mucoasa conjunctivală, precum
şi tractul genital la 30-70% din persoanele sănătoase.

Sunt prezenţi sub formă de cocobacili Gram-negativi,

mici(1-1,5/0,3μm), uneori dispuşi în lanţuri scurte.

În cazul anumitor tulpini pot apărea forme filamentoase.

Morfologia
 Rezistenţa în
mediu este
scăzută. Prin
uscare sunt
distruşi rapid.

Sunt distruşi În spută pot

de rezista până
dezinfectanţii la 48 de
obişnuiţi. ore.

Rezistența la factorii mediului

înconjurător
 Sursele de infecție
Purtătorii de
Omul bolnav
bacterii

Căile de transmitere
Calea aeriană
Haemophilus influenzae este patogen prin multiplicare şi invazie.

Microorganismul pătrunde pe cale respiratorie.

Boala debutează ca o rinofaringită acută,probabil în asociere cu o

infecţie virală la nivelul tractului respirator.

Aceasta poate fi urmată de epiglotită, laringotraheită, otită, sinuzită,

mai rar de pneumonie, dar şi de meningită acută purulentă la copiii
mici, preşcolari.
Dacă microorganismul pătrunde în torentul sanguin, pe această cale
poate infecta meningele.

Patogeneza
vaccinarea anti-
H. Influenzae la
copii

Profilaxia specifică
⚫ F.K.Cerkes, L.B.Bogoiavlenskaia,
N.A.Belskaia, Microbiologie, Chișinău,
Știința, 1993.
⚫ D. Berceanu-Văduva, Curs de
bacteriologie specială, Timișoara, 2018;
⚫ https://seria7.weebly.com/uploads/4/0/8/
5/4085189/cocobacili_gram_negativi.pdf
⚫ http://www.sfatulmedicului.ro/Infectii-cu-
streptococi--stafilococi-si-alte-bacterii/infe
ctia-cu-haemophilus-influenzae-tip-b-hib_
630

Bibliografia: