Meningită Definiție

Termenul meningită se
referă la o inflamație a
meningelor, adică inflamația
celor trei membrane care
acoperă și protejează
creierul și măduva spinării.
Această inflamație apare
din cauza unei infecții
cauzate de microorganisme;
acestea pot fi virusuri,
bacterii, paraziți, protozoare
sau fungi.
Cauze
Bacteriene:
• E. Coli
• Streptococcus sp
• Neisseria meningitidis
• Actinomyces spp
• Nocardia sp
• Klebsiellan sp
Virale:
• Rabie
• Parvoviroza
Fungice:
• Coccidiomycosis
Parazitare:
• Baylisascaris procyonis
• Dirofilaria immitis
Protozoare:
• Toxocara
 •Infecția se răspândește prin saliva contaminată, secrețiile tractului respirator și picăturile
respiratorii. Infecția apare atunci când agenții patogeni sunt inhalați. bacteriile se vor atașa

Mecanismul apoi de celulele epiteliale din nazofaringe, vor traversa bariera mucoasei și vor intra în fluxul
sanguin. După ce bacteriile intră în fluxul sanguin, aceasta se va deplasa către vasele de sânge
cerebrale, unde va traversa bariera hematoencefalică și va infecta meningele. După ce

fiziopatologi bacteriile traversează bariera hematoencefalică, aceasta se va înmulți rapid și se va liza în

spațiul subarahnoidian eliberând endotoxine bacteriene

c •Inflamația masivă care apare în spațiul subarahnoidian în timpul meningitei nu este rezultatul

direct al infecției bacteriene ci, mai curând, poate fi larg atribuită răspunsului sistemului
imunitar la pătrunderea bacteriilor în sistemul nervos central. Când componentele membranei
celulare bacteriene sunt identificate de către celulele imune ale creierului
(astrocite și microglii), acestea răspund prin eliberarea unor cantități mari de citockine,, care
recrutează alte celule imune și stimulează alte țesuturi care participă la răspunsul imun. Bariera
hematoencefalică devine mai permeabilă, ducând la edem cerebral "vasogenic" .
•În LCR pătrunde un număr mare de globule albe sanguine, neutrofile, provocând inflamația
meningelor și ducând la "edem interstițial" .În plus, apare o inflamație a pereților vaselor
sanguine (vasculită cerebrală), ceea ce duce la scăderea fluxului sanguin și apariția celui de-al
treilea tip de edem, "edem citotoxic„
•Exudatul din răspunsul inflamator va îngroșa LCR, obstrucționând fluxul în jurul creierului și
măduvei spinării. Acest lucru asociat cu edem va crește presiunea intracraniană care va duce la
ischemie cerebrală, necroză și infarct cerebral ulterior
 Cele mai comune simptome sunt:
• Febră
• Rigiditate a gâtului
• Hiperestezie

Simptome • Spasme musculare paraspinale dureroase

În cazurile complicate de meningită:

• Depresie
• Orbire
• pareză progresivă
• ataxie cerebelară sau vestibulară,
• opistotonoane,
• deficite ale nervilor cranieni,
• convulsii,
• demență,
• agitație și conștiință deprimată
Terapie
Terapia medicamentoasă pentru meningită se realizează cu corticosteroizi, pentru reducerea inflamației a
meningelui. Se folosesc și antibiotice, antifungice și antiparazitare, însă acestea nu sunt atât de eficiente.

Antiinflamatoare:
• Prednison
• Prednisolon
• Dexametazona

Antibiotice:
• Ampicilina
• Metronidazol
• Tetraciclina

Antiparazitare
Antifungice
Terapie de susținere
Prednisolon
• Indicații: Este un glucocorticoid utilizat ca tratament simptomatic sau adjuvant al bolilor inflamatorii si mediate
imun
• La pisici, prednisolonul este mult mai bine absorbit când este administrat oral, față de prednisol
• Efecte adverse: poate determina depunere de calciu în piele, la începutul terapiei poate cauza poliurie, polidipsie,
polifagie. Atrofie cutanată,pancreatită,diabet zaharat, scăderea sintezei hormonilor tiroidieni, ulcerații
gastrointestinale.
• Precauții: Nu este indicată administrarea prednisolonului in infecții virale și micotice
• Acesta nu trebuie utilizat în asociere cu vaccinurile deoarece corticosteroizii pot determina scăderea răspunsului
imunitar
• În infecțiile cauzate de bacterii, se administrează împreună cu un antibiotic
• Contraindicații: Nu se utilizează la animale gestante, deoarece poate provoca anomalii fetale, iar în perioadele
ulterioare ale gestatiei poate provoca avort sau fătare prematură
• Interacțiuni medicamentoase: fenitoina, barbiturice, efedrină și rifamicină
• Supradozare: administrat singur, nu produce efecte adverse, însă s-au observat semne gastrointestinale la câini
• Timp de înjumătățire: nesemnificativ, 12-36 ore