F.E.G.

„EDUCATION” – FILIALA DOROHOI

ȘCOALA POSTLICEALĂ
SPECIALIZAREA „ASISTENT MEDICAL GENERALIST”

PROIECT DE ABSOLVIRE

STUDIU DE CAZ ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU MENINGITĂ

ACUTĂ

Numele şi prenumele studentului:

Numele şi prenumele Îndrumătorului
 MOTO:

„Nu este suficient numai să înțelegi, mai

trebuie să înveți, să exprimi și să practici ceea ce ai
înțeles”

J.A. Comenius
 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA MENINGELUI
• Sistemul nervos central este sediul analizei şi integrării
datelor senzoriale şi motrice;
• Acest centru de comandă şi control conţine 2 părţi:
- creierul propriu-zis: Diencefalul;
Trunchiul cerebral;

Cerebelul.
- măduva spinării: este un cordon fin, albicios;
31 perechi de nervi spinali;
organ autonom.
• Întregul sistem nervos central este învelit într-o pelicula
numită meninge;
• Meningele este alcătuit din 3 foiţe: - duramater
- arahnoida
- piamater
- Lichidul cefalorahidian este un lichid nutritiv care
joacă rolul unei perne pentru amortizarea şocurilor;

- Substanţa albă, situată în măduva spinării şi în

interiorul encefalului;

- Cortexul este regiunea periferică a creierului;

- Axonul este un cordon lung, neted, cilindric care se

termină prin câteva ramificaţii;
• În planul de ansamblu al circuitelor noastre nervoase,
fiecare component – fiecare neuron – îşi are locul său,
sistemul nervos devine o reţea de comunicare foarte
performantă.
• Encefalul este situat în cutia craniană;
• Meningele rahidian este partea din jurul măduvei spinării;

- Nevraxul este învelit în trei membrane, care formează

meningele;

- Duramater rahidiană este o membrană fibroasă foarte

rezistentă, care căptuşeşte canalul rahidian, ea este separată
de pereţii canalului rahidian printr-un strat de ţesut gras;

- Arahnoida este o lamă conjunctivă formată din celule

epiteliale, care trimite spre piamater trabecule conjunctive;
- Între duramater şi arahnoidă se află un spaţiu numitspaţiu
subdural;

- Piamater este membrana internă, care aderă intim de

substanţa medulară, urmărind relieful ei;

- Duramater encefalică, spre deosebire de duramater spinal,

aderă intim de oasele cutiei craniene;

- Diafragma şeii turceşti este perforată de un orificiu prin

care tija hipofizară;
 Arahnoida se îndepartează de piamater şi formează
spaţii mai dilatate, numite cisterne subarahnoidine.

Cele mai importante sunt:

•cisterna mare (cerebelo-medulară), situată între ventriculul IV şi faţa inferioară a
cerebelului;
•cisterna bulbo-pontină, la nivelul bulbo-pontin;
•cisterna interpendiculară, între picioarele penduculilor cerebrali;
•cisterna laterală, în profunzimea scizuri laterale Sylvius;
•cisterna chiasmatică, la nivelul chiasmei optice ( ea se prelungeşte şi pe faţa
superioară a corpului calos);
•cisterna mare a venei cerebrale, între spleniusul corpului calos şi trigonul (formix)
cerebral conţine vena cu acelaşi nume şi epifiza.
 LICHIDUL CEFALORAHIDIAN (L.C.R.)

• Este secretat de plexurile coroide din ventriculii cerebrali

si după o deplasare descendentă se resoarbe la nivelul
plexurilor venoase subdurale, paravertebrale in special.
• Funcţiile lichidului cefalo-rahidian:

- susţine și protejează creierul împotriva şocurilor

traumatice;
- păstrează constantă presiunea intracraniană;
- elimină produsii de metabolism ai ţesutului nervos;
- joacă rolul unui mediu de transfer al anumitor
substanţe din țesutul nervos către sânge si invers.
• Recoltarea LCR pentru analiză se face prin puncție
lombară;

• Pregătirea cade în sarcina asistentei medicale.

 MENINGITA ACUTĂ

• Meningitele acute sunt inflamații acute ale meningelor;

- în practică au o frecvență destul de mare;
• Meningismul poate să apară în multe boli infecțioase
acute;
• Meningita constă în tumefierea (umflarea) ţesuturilor
creierului şi în unele cazuri şi a ţesuturilor măduvei
spinării numită meningita spinală;
- netratarea produce sechele ale creierului
- copiii sunt mai predispuși
- îmbracă forme ușoare sau severe
• Agentii etiologici întalniţi în etiologia meningitelor sunt
urmatorii: - virușii ARN
- virușii ADN
- bacterii
- fungi
- chalmidia
- richettsia
- mycoplasma
- protozooare
- petazooare
 PATOGENIE
Un agent patogen poate penetra în diverse moduri:
Hematogen
Bariera imunologică
Bariera hematoencefalica

Factorii de patogenitate ce permit germenilor respectivi

să producă meningite:

Capsula Componente ale peretelui celular

Proteoze bacteriene Pe cale limfatica
De-a lungul tecilor nervoase Prin intimitatea ţesutului
Prin soluţii de continuitate
 CLASIFICARE

Meningitele purulente

DUPĂ ASPECTUL L.C.R.: Meningite cu lichid clar

Meningite cu lichid hemoragic

Meningite primare și secundare

Reacție meningiană
PATOGENICĂ: Meningite postinfecțioase
Meningite localizate
Meningite iatrogene
 CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ

Virusuri ARN Enterovirusuri

Togavirusuri Arenavirusuri
Myxovirusuri Rhabdovirusuri
Retrovirusuri Virusuri ADN:
Herpesvirusuri Adenovirusuri.
Bacterii Coci Gram pozitivi
Coci Gram negativi Bacili Gram pozitivi
Bacili Gram negativi Mycobacterii
Spirochetaceae Fungi
Chalmidia Mycoplasma
Richettsia Protozooare
Metazooare
 Cauze
- Meningita cauzată de bacterii;

- Meningita cauzată de virusuri;

- Meningita cauzată de fungi;

- Meningita cauzată de paraziti;

- Meningita neinfecțioasă
 SIMPTOMATOLOGIA
- Fotofobie;

- Febră;

- Cefalee
- Poziția „cocoș de pușcă”;
- Herpes-simplex;

- Manifestări cardio-circulatorii cu evoluţie rapidă spre șoc, în 8-14

ore şi sfârşit letal rapid, chiar şi în condiţii de terapie intensivă
dacă intervenţia este tardivă.
 MOD DE TRANSMITERE
• Microorganismele care cauzează meningita pot fi transmise de
la o persoană la alta sau transmise de la rozătoare sau insecte la
oameni;

• Microorganismele pot fi transmise de la o persoană la alta:

- În timpul nașterii
- Prin intermediul materiilor fecale
- Prin tuse sau strănut
- Prin sărut
- Prin contact sexual
 Evoluție

• În absenţa unui tratament etiologic energic evoluţia este de

regulă letală;

• Evoluţia meningitei depinde de vârsta pacientului, de starea

generală de sănătate şi de microorganismul care a cauzat
infecţia;

• Meningita cauzată de Streptococcus (S.) pneumoniae are riscul

cel mai mare de a provoca moartea dintre toate meningitele
bacteriene.
 Forme clinice

• Forma clinică cea mai frecventă este meningita acută simplă

(60%)

• 0-30% din cazuri evoluează cu tablou clinic de meningocemie

(cu exantem necrotic manifest).
• 3-5% din cazuri pot realiza tablou de sindrom Waterhouse-
Friederichsen.
• 1-5% sunt cazuri fruste, cu manifestări clinice moderate la
care diagnosticul pe date de laborator poate constitui o
surpriză etiologică.
 INVESTIGAȚII PARACLINICE
- Puncția lombară
- L.C.R.
- P.L.
- ÎNSĂMÂNȚAREA L.C.R.
- Testul Latex
- Hemocultura
- Urocultura
- EEG
- Tomografia computerizată
- T.C.
- Audiometria
- R.M.N
 Rolul asistentei medicale

• Asistenta medicală trebuie să-şi cunoască bine atribuţiile;

• Atenţia acordată de către asistentă este foarte importantă;

examinarea clinică
• Rolul asistentei medicale: examinarea paraclinică;
administrarea tratamentului
 EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

• Etapele pentru reducerea riscului de infecţie și pentru

prevenirea răspândirii meningitei sunt:
– includerea de fructe și legume în dieta zilnică
– exerciții fizice regulate
– evitarea persoanelor care au meningita
– spălarea frecventă a mâinilor
– evitarea insectelor și a rozătoarelor
– în cazul sarcinii, reducerea riscului de a contacta listerioza, gătind bine
mâncarea.
– hrănirea la sân
– administrarea vaccinului
 Concluzii

• Meningita este o infecție a membranelor, (meningele), care

învelesc creierul și măduva spinării și uneori și a Lichidului
cefalorahidian (LCR), care înconjoară creierul și măduva
spinării.