Familia: Herpesviridae

Subfamilia: Betaherpesvirinae
Genul: Cytomegalovirus
Specia: Virus Citomegalic (virus
herpetic uman 5)

Citomegalovirusul este un virus herpetic
din familia beta - herpesviridae. Este un
virus de tip ADN, care infecteaza in principal
celulele sistemului imun - macrofage,
neutrofile, monocite - dar si celule
endoteliale si epiteliale.
sferic, 160-200 nm
genom
ADN d.c., liniar
capsida
simetrie icosaedric
tegument
ntre capsid i nveli;
glicoproteine i proteine
nveli extern
derivat din membrana celulei gazd
spiculi

instabil la 22C
inactivat la 56C n 20 minute
distrus de:
UV
nghe-dezghe
Cultivarea numai pe culturi de celule primare
din fibroblaste umane sau culturi de miometru.
Culturi de celule:
fibroblaste umane
diploide umane
T sau B
e.c.p. focare de celule balonizate, rotunjite,
refringente, cu granule citoplasmatice refractile,
- incluzii nucleare eozinofile ochi de bufni
Celulele int: macrofagele, celulele endoteliale,
limfocitele T i B, celulele-su din mduva osoas,
celulele epiteliale ale canalelor glandulare.
:
ataare
fuziunea nveliului viral cu membrana celular
ptrunderea nucleocapsidei n citoplasm
biosinteze virale
n nucleul celulei gazd
asamblare prin nmugurirea nucleocapsidelor din
membrana nuclear intern
eliberare de celul prin proces invers
fagocitozei.

Sursa de infecie omul

Transmiterea:
Prin contact direct cu secrete i excrete ale
bolnavilor (saliv, lacrimi, lapte, urin, secreii ale
colului uterin, vaginale, sperm, mase fecale,
snge)
Congenital (vertical)
Neonatal(n timpul naterii, prin lapte)
Transfuzii de snge sau transplante de organe
Primoinfectia cu citomegalovirus are loc,
cel mai frecvent, in copilarie. Seroprevalenta
citomegalovirusului este ridicata, in functie
de tara aceasta variaza intre 40 - 100 %.
Seroprevalenta este mai mare in tarile cu
nivel social si economic mai redus. In aceste
tari infectia este dobandita mai frecvent la
varsta copilariei. In tarile cu nivel social si
economic mai ridicat seroprevalenta este
mai mica si infectia este dobandita mai
tardiv in cursul vietii.

Primoinfectia cu citomegalovirus se
caracterizeaza printr-o proliferare virala la
nivelul portii de intrare, dupa care
disemineaza hematogen. Este transportat in
interiorul polimorfonuclearelor, de unde
infecteaza celule endoteliale capilare si
epiteliale. Afectarea endoteliala determina
aparitia unor leziuni de vasculita obliteranta
si inflamatie in majoritatea tesuturilor.
Infectia celulelor epiteliale glandulare
permite virusului sa fie eliminat prin:
urina, saliva, lacrimi, secretii genitale, lapte
matern, secretii digestive si respiratorii.
Dupa ce este depasita etapa de primoinfectie, virusul
citomegalic are capacitatea de a persista in stare latenta
la nivelul celulelor infectate (limfocite, macrofage, celule
endoteliale, celule glandulare) fara a putea fi recunoscut
sau eliminat de catre sistemului imun. In aceste celule
virusul nu se replica si nu exprima proteine proprii pe
suprafata membranara. In aceasta perioada virusul nu
este excretat prin urina, saliva sau alte secretii.
In apararea anticitomegalovirusului cel mai important rol
il are imunitatea de tip celular iar anticorpii care apar
impotriva antigenelor virale nu au rol protector. Acestia
nu pot impiedica reactivarea sau reinfectia cu
citomegalovirus.
Virusul se poate reactiva mai ales la pacientii in conditii
de imunosupresie. In anumite conditii se poate reactiva
chiar si la pacientii imunocompetenti - de obicei acestea
sunt asimptomatice, dar se insotesc de aparitia excretiei
virale prin saliva, urina, secretii cervicale, digestive,
respiratorii, lapte matern. Reactivarea la un pacient
imunodeprimat poate determina o
noua infectie hematogena.

Infecia congenital
definit ca izolarea CMV din saliv sau urin la 3
sptmni de la natere
transmiterea transplacentar n perioada de
viremie a mamei (30-50% rata de infecie)
deteriorrile organelor nu sunt dependente de
vrsta sarcinii
infecia ftului depinde de starea imun a mamei
Ac materni prezeni = infecie subclinic
Ac materni abseni = modificri fetale
- moarte in utero cu avort
- natere prematur, cu dezvoltarea bolii cu incluzii
citomegalice (microcefalie, hepatosplenomegalie,
purpur trombocitopenic, pneumonie
interstiial, defecte neurologice). Patomorfologic
- celulele infectate devin gigante (citomegalie), cu
incluzii intranucleare specifice n ochi de
bufni.
Infecia postnatal (infectarea n timpul
naterii sau cu laptele matern). Copiii elimin
virusul prin urin i saliv. Decurge inaparent n
majoritatea cazurilor. La prematuri
pneumonie interstiial, sechele neurologice i
retardare psihomotorie.
Boala cu incluzii citomegalice
anomalii ale SNC- microcefalie, retardare mental,
spasticitate,
epilepsie, calcificri periventriculare.
ochi - choroidoretinit i atrofie optic
ureche surditate sensorineural
ficat - hepatosplenomegalie i icter datorat hepatitei
plmni - pneumonie
inim - miocardit
purpur trombocitopenic, anemie hemolitic
Infecia primar a copilului sau a
adolescentului. Dup o incubaie de 30 de zile
diseminarea viral se manifest prin febr,
hepatosplenomegalie, adenopatii asociate cu
sindrom mononucleozic (neutropenie,
limfocitoz, bazofilie). Evoluie benign.
Infecia adultului (doar la imunodeprimai,
persoane cu transfuzii sau transplante).
boala la om MOMONUCLEOZA INFECIOAS atipic
incubaie 4-8 sptmni
febr, oboseal, adenopatie tranzitorie, afectare
hepatic moderat
Se aseamn cu mononucleoza infecioas (cu
febr i splenomegalie, dar fr angin, fr
adenit i fr Ac heterofili).

Cea mai frecventa manifestare clinica a infectiei cu CMV la gazda normala,
dupa perioada neonatala, este sindromul de mononucleoza fara anticorpi
heterofili. Acest sindrom poate aparea spontan, sau dupa o transfuzie cu
produse sanguine ce contin leucocite. Desi sindromul apare la toate varstele,
adultii tineri, activi sexual, sunt cei mai afectati. Perioada de incubatie este de
20-60 de zile, iar durata bolii este de 2-6 saptamani. Clinic, se manifesta prin
febra inalta prelungita, uneori acompaniata de frison, astenie marcata si
indispozitie. Frecvent sunt prezente mialgia, cefaleea si splenomegalia, dar
(spre deosebire de mononucleoza cauzata de virusul Epstein-Barr) faringita
exsudativa si limfadenopatia cervicala sunt rare. Ocazional, bolnavii pot
prezenta eruptie rubeoliforma, adesea dupa administrarea de ampicilina. Mai
rar, bolnavii pot prezenta pneumonie interstitiala sau segmentara, miocardita,
pleurita, artrita sau encefalita. Mononucleoza CMV se poate complica rareori
cu sindrom Guillain-Barre. Modificarea caracteristica a probelor de laborator
consta in limfocitoza relativa in sangele periferic, cu peste 10% limfocite
atipice. Numarul total de leucocite poate fi scazut, normal sau mult crescut.
Desi un icter semnificativ apare rar, se remarca adesea cresterea moderata a
transaminazelor serice si a nivelului fosfatazei alcaline. Anticorpii heterofili
sunt absenti; totusi, sunt prezente frecvent deficiente imunologice tranzitorii.
Acestea pot consta in prezenta crioglobulinelor, factorilor reumatoizi,
aglutininelor la rece si a anticorpilor antinucleari. Rar, anemia hemolitica,
trombocitopenia si granulocitopenia persista dupa puseul acut.
Cei mai multi bolnavi se vindeca fara sechele, dar astenia postinfectie virala
poate persista mai multe luni. Excretia CMV in urina, secretii genitale sau
saliva continua adesea, timp de mai multe luni sau chiar ani. Putini bolnavi
prezinta episoade recurente de febra si indispozitie, uneori asociate cu
disfunctii ale sistemului nervos vegetativ de exemplu puseuri de transpiratie
sau congestie.
Dup primoinfecie virusul persist latent n
limfocite.
Reactivrile se traduc prin apariia unei
viremii tranzitorii i excreia virusului. La
imunodeprimai pneumonie, hepatit,
infecie generalizat.
Imunitate umoral (Ac neutralizani, fixatori
de complement) i celular prin intermediul
limfocitelor Tc i celulelor NK. CMV are efect
imunosupresor, ducnd la creterea nr
limfocitelor Ts i diminuarea limfocitelor Th.
Prelevate: fracia leucocitar a sngelui, urin,
spltur rinofaringean, secreii cervicale, probe
bioptice sau necroptice.
Diagnosticul microscopic:Prezena celulelor mari, cu
incluzii intranucleare n ochi de bufni pe frotiuri
din leucocite, plasm, sediment urinar sau seciuni
tisulare
Detectarea Ag virale cu Ac monoclonali (RIF, ELISA)
Examenul virusologic dificil. Cultivarea pe culturi
de celule este lent (2-8 sptmni). ECP- celule
mari, incluziuni eozinofile intranucleare i bazofile
intracitoplasmatice
Detectarea genomului viral (PCR)
Serodiagnostic. Cercetarea serurilor perechi n RFC,
RHAI, RIFI, ELISA
Infecie congenital izolarea virusului n
primele 2 sptmni de via, depistarea
Ig M.
Infecie recurent: reapariia excreiei
virale la pacieni seropozitivi.
Tratament: gancyclovir, valgancyclovir,
foscarnet, cidofovir
Profilaxie: vaccin viu atenuat sau/i
plasm sau globulin hiperimun se
administreaz gravidelor seronegative,
recipienilor de transplant
infecia primar indicaie de ntrerupere a sarcinii
40% ansa ca ftul s fie infectat.
10% ansa ca ftul infectat congenital s fie
simptomatic la natere sau s
dezvolte ulterior sechele
4% ansa (1 din 25) de a nate un copil cu
probleme CMV
infecia recurent riscul de transmitere a infeciei
la ft este mic;
nu se recomand ntrerupere de sarcin