FAMILIA ADENOVIRIDAE

Clasificare

Familia Adenoviridae cuprinde agenţi implicaţi în afecţiuni ale

tractului respirator, gastrointestinal şi afecţiuni oculare, grupaţi în
genurile Mastadenovirus şi Aviaadenovirus.
Pentru patologia umană prezintă importanţă genul
Mastadenovirus, incluzând 6 grupe delimitate în funcţie de tropism.
(Tabel X).

Tabel X. Clasificarea adenovirusurilor implicate în patologia umană.

Grupa Virusuri principale (tipuri) Tropism principal
A 12, 18, 31 tract gastrointestinal
B 3, 7, 11, 21 tract respirator
tract urinar
conjunctiva oculară
C 1, 2, 5, 6 faringe
D 8, 9, 19 glob ocular
E 4 tract respirator superior
F 40, 41 tract gastrointestinal

Caractere comune

Morfologie
Virionii au dimensiuni cuprinse între 70-90 nm. şi sunt lipsiţi
de anvelopă.

Structură
Genomul viral - ADN dublu catenar, liniar, cu o proteină
terminală (TP) ataşată covalent la fiecare dintre capetele 5' ale
celor două catene.
Capsida - simetrie icosaedrică, find compusă din 252 de
capsomere dintre care :
- 12 pentone care prezintă proiecţii exterioare denumite fibre.
Fibrele conţin antigene specifice de tip
- 240 hexone - conţin antigene comune de grup.

Replicare
Proteinele din componenţa fibrelor reacţionează cu receptorii
specifici de pe suprafaţa celulelor ţintă, facilitând penetrarea
virusului în celulă prin endocitoză.
Virusul lizează vezicula de endocitoză, după care se produce
decapsidarea şi migrarea genomului viral spre nucleul celulei.
Concomitent cu decapsidarea se produce inhibarea sintezei proteice
a celulei gazdă (efect citotoxic al proteinelor din pentone şi fibre).
Replicarea ADN are loc în nucleu sub acţiunea ADN-
polimerazei virale. Proteinele capsidale sunt produse în citoplsamă
şi apoi migrează în nucleu, unde are loc asamblarea particulei
virale. În cursul acestui proces, prin erori de asamblare, cantităţi
variabile de proteine capsidale, particule virale defective se
acumulează intracelular sub formă de incluziuni intranucleare.
Eliberarea virionului din celulă se face prin degenerescenţa şi
liza acesteia.

Patogeneză

Adenovirusurile prezintă tropism epitelial (Tabel X).

Infecţiile se realizează pe cale digestivă sau aeriană. În cazul
infecţiilor oculare transmiterea se poate face prin apă (piscine) sau
mâini murdare.
După replicarea la nivelul porţii de intrare, se produce
diseminarea prin contiguitate, apoi pe cale limfatică şi sanguină
(viremia) urmate de determinări în diferite viscere. Aceste
diseminări viscerale sunt mai probabile în cazul pacienţilor
imunodeprimaţi.
Există posibilitatea unor infecţii latente ale ţesuturilor limfoide
adenoidiene, amigdaliene. Aceste infecţii latente se pot reactiva
prin factori imunosupresori sau infecţii supraadăugate (cu alţi
agenţi).
Sindroame clinice
1. Febra faringo-conjunctivală - asociere de faringită şi conjunctivită
pe fond general febril. Se manifestă cel mai frecvent sub formă de
epidemii în colectivităţi de copii.
2. Afecţiuni respiratorii acute - febră, tuse, faringită, adenpoatii
cervicale cu manifestare epidemică ;
- pneumonii virale - rar ;
- laringite, bronşiolite, sindroame "pertusis-like".
3. Conjunctivite. - inflamaţie conjunctivală palpebrală şi bulbară,
uneori cu aspect nodular
* Keratoconjunctivita epidemică - favorizată de factori iritativi locali
(corpi străini intraoculari)
4. Gastroenterite. - cauzate de serotipurile din grupa F - episoade
de diaree la copii
5. Infecţii generalizate - la pacienţii imunocompromişi - pneumonii,
hepatite şi alte determinări viscerale.

Răspuns imun
Imunitatea umorală este reprezentată de :
- anticorpi anti-antigen comun de grup care apar la
aproximativ 1 săptămână de la debut şi persistă până la 1 an
 - anticorpi anti-antigen specific de tip a căror persistenţă este
mai îndelungată (ani de zile).
Răspunsul imun mediat celular este foarte intens.

Diagnostic de laborator
Izolarea se face din materii fecale, exsudat faringian, exsudat
conjunctival, urină.
Examen direct. Se realizează prin microscopie electronică,
imunomicroscopie electronică, imunofluorescenţă, ELISA. Aceste
procedee sunt indicate în special în cazul tipurilor 40 şi 41 care nu
sunt cultivabile în culturi celulare.
Cultivare. Se realizează în culturi de celule diploide umane,
diagnosticul bazându-se pe observarea efectului citopatic :
aglomerări de celule mari, rotunjite cu acidifierea concomitentă a
mediului.
Diagnosticul se bazează pe identificarea antigenelor specifice
de grup (reacţia de fixare a complementului, imunofluorescenţă,
ELISA) şi de tip (seroneutralizare, hemaglutinoinhibare).
Serologia. Diagnosticul se bazează pe decelarea anticorpilor
specifici prin :
- Hemaglutinare
- Hemaglutino-inhibare (cu anti-seruri specifice de grup şi de tip -
vezi Tabel X).

Profilaxie
Profilaxia specifică prin vaccinare nu este de uz curent. Există în
prezent un vaccin viu atenuat, cu administrare orală, ce conţine
adenovirusurile tip 4 şi 7.