VIRUSURI HEPATICE

Sub aceasta denumire sunt grupate virusurile care au caracteristici diferite (genoM),
replicare , evolutie a infectiei, cai de transmitere, au in comun tropismul principal pentru
hepatocite. Toate aceste virusuri determina hepatite cu manifestari clinice variate.

HEPATITELE VIRALE ACUTE sunt boli specifice umane si se manifeste prin fenomene
generale ca : marirea ficatului, scaune cretoase (decolorate), urina cafenie, febra sau
greata , stare generala alterata, fenomene insotite sau nu de icter cu colorare in galben
a scleroticii si a tegumentelor. Pana in prezent se cunosc 5 tipuri de virusuri
hepatatrope, patogene pentru om A,B,C,D,E.

VIRUSUL HEPATITIC A (VHA) = un virus ARN de dimensiuni mici (27 nmicroni) sferic si ,
genul acestui virus. Nu prezinta anvelopa, iar capsida are simetrie icosaEDRICA.

Hepatita A e in general o boala usoara, fara manifestari extrahepatice, anicterica si

asimptomatica.

Calea de patrundere a VHA e cea fecal-orala. Infectia e favorizata de faptul ca virusul

poate rezista perioade indelungate in mediul umed. Sursa de infectie e omul bolnav, mai
ales in perioada preicterica si este un intens excretor de virus.

Contaminarea fecala a surselor de apa in zone cu un standard igienico-sanitar scazut

constituie modalitatea principala de infectare.

Sediul initial de replicare e intestinul, urmeaza o perioada scurta de VIREMIE , dupa care
virusul ajunge la nIvelul ficatului. Replicarea virala in hepatocite determina NECROZA
acestora, insotite de o reactie inflamatorie locala. Perioada de incubatie e de 20-50 de
zile. Frecventa infectiilor asimeptomice e crescuta la copii.

Formele clinic manifestate debuteaza cu greturi, varsaturi, urmate de icter la nivelul

tegumentelor si mucoaselor. Faza icterica dispare in decurs de o luna.

Receptivitatea la boala e generala, iar imunitatea specifica este solida si durabila.

Profilaxia/prevenirea bolii se face prin izolarea bolnavilor si controlul contactelor prin

educatie sanitara, protectia apei si alimentelor. Proflaxia specifica se face pe cazuri
indiviuale cu gamaglobulina.

VIRUSUL HEPATITIC B (VHB) = e un virus ADN , de forma sferica.

Virionul complex (particula Dane) are un diametru de 42 nanometrii.

Structura virusului include anvelopa, capsida si genonul. Virionul e compus dintr-un miez
,,core’’ si u invelis exterior lipoprateic, capsida (compusa din 180 capsomere), continand
antigenul de neprofata AgHBs.

Antigenul HBs apare in sangele bolnavilor inainte de debutul clinic al hepatitei astfel ca
depistarea sa serveste la diagnosticarea bolii.

Anticorpii antii AgHBc = anticorpi AcHBs apar in covalescenta si prezenta lor semnifica
vindecarea bolii.

Miezul ,,core’’ prezinta antigenul AgHBc (e prezent in hepatocite la pacientiiinfectati si

nu apare in sange). E puternic imunogen si apare la toti pacientii infectati , dezvoltand
anticorpi AcHBc. Anticorpii AcHBc sunt anticorpii specifici imunoglobulinale si prezenta
lor indica o infectie sigura.

Reactia imuna impotriva AgHBc joaca rol laborator in lignizarea unei ciroze induse de
VHB sau indirect fara ciroza premergatoare.

La adult cca 80% din cazuri infectiile cu VHB evolueaza spre vindecare cu eliminarea
virusului din organism, refacerea leziunilor hepatice si imunitate durabila.

Anticorpii AcHBs prezinta toata viata. Doar 10% din pacienti nu elimina virusul si ramn
purtatori cronici . in cazul copiilor exista un pronostic mai mai rezervat, in sensul ca rata
cronicizarii e mult mai mare. La nou nascuti, din mame infectate, rata cronicizarii e de
90%.

VIRUSUL IMUNODEFICIENTEI UMANE ( HIV )

Apartine familiei Retroviridae. Virionul are forma sferica , cu diametrul de 100 nmicroni ,
cu o anvelopa prevazuta cu speculi. Anvelopa e de natura lipoproteica, iar la suprafata
predomina speculi glicoproteici cu rol de atasare de celule si fuziunea cu acestia.

Capsida are o simetrie icosacabrica , iar genonul este ARN monocatenar. Deasemenea
contine 3 enzime :

1.
re
v
 er
st
ra
ns
cr
ip
to
za
2.
pr
ot
e
o
za
3.
in
te
gr
o
za
.

Numele de retrovirusuri vine de la enzima reverstranscriptoza, capabila sa transforme

ARN-ul in ADN.

REPLICAREA – se realizeaza in mai multe etape:

1. initierea infectiei presupune atasarea proteinelor vitale de suprafata

(spicul) la receptorii celulari specifici de tip CD de pe suprafata limfocitelor.
2. Transcriptia ARN v in ADN viral se realizeaza sub actiunea
reverstranscriptozei virale, rezultand ADN-ul proviral.
3. Integrarea ADN-ului viral in ADN-ul celulei gazda. ADN-ul viral se
integreaza in genonul gazdei (sub actiunea integrozei) unde poate persista fara sa
se exprime si poate fi transmis celulelor fiice.
4. Sinteza proteinelor virale, cu ajutorul proteinelor virale.
 5. Ansamblarea si eliberarea virionilor, din celula; ansamblarea se realizeaza
concomitent cu eliberarea virionului prin inmugurire.

PATOGENIA – sursa de infectie e reprezentata de omul infectat. Principalele cai de

transmitere sunt :

1. Inoculare de sange , prin : transfuzii de sange sau preparate de sange,

intepaturi cu acul , plagi deschise , expunerea mucoaselor la conctul cu sange ,
infectii cu ace sau seringi nesterilizate ( ex.toxicomanii )
2. Pe cale sexuala – la transmiterea infectiei , prin intepaturi de insecte ,
saliva utilizata in comun a unor tacamuri si vesela nu a fost demonstrata.
3. Virusul infecteaza celule cu receptori CD4:
- Limfocit
e
- Macrofa
ge -
Celulele
dendritice
.

Efectul citoplasmelor e extrem de puternic, ducand la moartea celulara. Distrugerea

limfocitelor
T duce la dereglarea intregului sistem imun. Acest fapt este urmat de aparitia
infectiilor ,,oportuniste’’: - infectii cu microorganisme care in conditiile normale sunt
controlate de limfocitele T.

HIV se mai poate replica si la nivel cerebral, producand distrugeri cu efecte neurologice
variate.

Realizarea infectiei:

A. Infectia acuta – virusul patrunde in organism , se multiplica in celulele

tinta, se produce o viremie exploziva cu un numar mai mare de 1 milion de copii
pe ml, dar testul HIV este negativ (fereastra imunologica ).
B. Infectie cronica si persistenta (stadiu asimptomatic). Exista o latenta a
manifestarilor clinice dar nu si biologice. In acest stadiu evolutia poate fi: clasica,
comuna (intre 8-10 ani ) rapid progresiva intr-o perioada mai mica de 5 ani , si
 lent progresiva intr-o perioada mai mare de 10 ani. Apar anticorpuri anti HIV, iar
nr limfocitelor T scade cu 5 ml pe an , viremia fiind relativ stabila.
C. Infectia avansata apare un dezechilibru intre organism si virus. Acum se
pot distinge doua etape:
1. Stadiul simptomatic timpuriu – apar: febra, diaree, scaderea
ponderala si infectii oportuniste minore: candidoza orofaringiana
sau vaginala persistenta, infectii repetate cu virus herpetici.
2. Stadiul asimptomatic tardiv (SIDA) manifestata prin :
a. Infectii oportuniste , cum sunt:
pneumocistoza , toxoplasmoza cerebrala, infectii cu
citomegalovirus, infectii cu micobacterii atipice, criptacocoza
meningiana. Apar si manifestari neurologice: encefalite,
meningite, meelite, miozite, neuropatii periferice.
b. Cancer : sarcom Kaposi caracteristic pentru infectia
HIV e o afectiune analigna agresiva cu multiple leziuni
cutonate si viscerale, determinata de infectia cu virus hepatic
uman de tip 8. – limfon mai poate da cancer
invaziv cervical anal.
c. Enefalopatia HIV – dementa, tulburari de memorie,
de concentrare, imposibilitatea de a citi , pacientii se irita
usor. Tulburari matoriitremuraturi, instabilitate, ortostatism
(imposibilitatea de a sta in picioare). – tulburari de
comportament.

Diagnosticul utilizeaza teste serologice . dintre aceste sunt :

- Testul ELISA, e un test de screening, de taiere. Pune in evidenta

anticorpii specifici in serul de cercetat dar poate da rezultate false
negative in prima etapa de infectie acuta deoarece anticorpii nu sunt
sintetizati . se repeta testul de la 2-12 luni.
- Testul WESTERN BLOT , RIA (radioimunoadsorbtie)
si RIPA
(radioimunoprecipitare) – teste de confirmare. Poate exista un vid
diagnostic itre infectie si descoperirea de anticorpi de aprox 16
saptamani. Aceasta perioada poate fi scurtata prin evidentierea
antigenului.
PROFILAXIE.
Tinand cont ca la ora actuala nu dispunem de un vaccin specific antiHIV, atentia se
indreapta
spre masurile de ordin general.: contact sexual protejat ,
evitarea
sexuale, educatie de sanatate in grupuri cu risc crescut (toxicomani), testarea riguroasa
a sangelui transfuzat si a donatorilor de organe si tesuturi.

Utilizarea masurilor de potectie individuala a personalului medical si alte masuri de

prevenire a accidentelor profesionale prin expunerea la sange.