HIV

Adina Iapiev
Simina Intuneric
HIV (VIRUSUL IMUNODEFICIENŢEI UMANE) este un virus

ce atacă şi distruge sistemul imunitar, iar organismul nu mai poate face faţă
agenţilor patogeni de orice natură (virusuri, bacterii, ciuperci, protozoare, celule
canceroase). Astfel infecţii şi forme de cancer care pot fi mortale.

Infecţia cu HIV înseamnă prezenţa virusului în organism, care în timp determină boala
SIDA. Persoana HIV- pozitivă poate arăta şi se simţi bine o perioada lungă de timp, dar
în acest timp poate să transmită virusul.

O persoană poate fi HIV-pozitivă, dar aceasta nu întotdeauna înseamnă că are SIDA .

Taxonomie
• Familia: retrovirus - datorită replicării sale prin activitatea unei enzime
RT (revers transcriptaza) - transcrie ARN-ul viral în ADNdc.
• Subfamilia: lentivirusuri - produce o infecție cronică persistentă,
efectul patogenic se dezvoltă lent.
• Retrovirusurile sunt virusuri ARN cu polaritate pozitivă, învelite, care
prezintă o reverstranscriptază (sintetizează ADN pe matriţă ARN).
• Revestranscripţia este un fenomen unic în biologie (ADN este de
regulă decriptat prin transcriere enzimatică în ARN).
Tipuri antigenice
• HIV prezintă 2 tipuri distincte antigenic implicate în patologia umană:
denumite HIV-1 şi HIV-2.

HIV-1 este cel mai răspândit, fiind responsabil de majoritatea infecţiilor

cu HIV.

HIV-2 este întâlnit în special în Africa, fiind mai puţin patogen decât
HIV-1 fiecare tip de HIV prezintă subtipuri cu distribuţie geografică
predilectă.
Diferenţe între HIV1 şi HIV2:
• epidemiologic: HIV1 este răspîndit în toată lumea, iar HIV2 doar în
Africa de Vest; HIV2 are risc de transmitere mai scăzut decît HIV1
• originea: HIV2 derivă de la mangabeu (sooty mangabey), iar HIV1 de
la cimpanzeu
• Genomul HIV2 nu are gena vpu ci vpx.
• patogenetic: HIV1 este mai virulent, inducînd SIDA într-un interval de
timp de aproximativ doua ori mai scurt;
• terapeutic: HIV2 este natural rezistent la inhibitorii non-nucleozidici
de RT-ază; necesită teste speciale de laborator pentru diagnostic.
Structura HIV
Miezul central este format din 2 molecule ARNmc şi proteine
proteina majoră internă (p 24);
proteina internă asociată ARN-ului (p15) care este disociată în cele două
subunităţi: p9 şi p7, care au rol în reglarea expresiei genelor.
• Miezul mai conţine şi enzimele virale necesare replicării şi integrării:
reverstranscriptaza, integraza şi proteaza.
Mantaua nucleocapsidei este formată:
 în cea mai mare parte din polipeptidul fosforilat p24 (proteina internă majoră);
 proteina internă p17 (matrix) este asociată cu suprafaţa internă a stratului
bilipidic, servind la stabilizarea componentelor externe şi interne a miezului.
Clasificare
• HIV1 este împărţit în trei grupuri:
M (major) cu 10 subtipuri (de la A la J); în Moldova tipul A; în Romania
predomină tipul F (probabil importat din Brazilia); în Europa de Vest şi
SUA, tipul B, iar în Asia tipul E.

O (outlier - deviat) – doar 300 de pacienţi în lume; iniţial izolat în

Camerun.

N (non-M- non-O)
Tropismul HIV
HIV are tropism pentru celulele care exprima la suprafata lor molecula CD4 şi o alta molecula cu
functie de Co-R (Co-receptori)
Molecula CD4 - proteina membranara de 55 Kda care se gaseste pe:
• Limfocite T CD4+ ( helper)
• Monocite/macrofage
• Promielocite
• Celule stem
• Celule foliculare dendritice circulante
• Celule Langerhans epidermale
• Celule microgliale din creier
• Celule timice epiteliale
• alte limfocite B, M, NK
Tropismul celular variază în funcţie de tipul
infecţiei - primară sau tardivă
În infecţia primară:
• predomină tulpinile cu tropism pentru M (macrofagotrope sau M-
trope) şi nesinciţizante;
• ele utilizează pentru ataşare coreceptorul pentru beta-chemochine
(CCR5)
În infecţia tardivă:
• tulpinile au tropism pentru limfocite T (T-trope) şi sunt sinciţizante;
• nu sunt influenţate de beta-chemochine;
• utilizează drept coreceptor fuzina (CXCR4)
 Patogeneza
Etapele replicarii virale

1 Ataşarea HIV de celula gazdă - implică existenţa pe suprafaţa celulei a

moleculei de CD4, care reprezintă receptorul pentru HIV.
 CD4 se află în cantităţile cele mai mari pe suprafaţa:
↓limfocitelor T helper (numite şi limfocite T CD4 )
↓celulelor monocitare (monocitele sangvine şi macrofagele tisulare).
→ acestea sunt celulele ţintă principale ale HIV.

→HIV se ataşează de CD4 prin gp.120 de pe anvelopa virală.

 Etapele replicarii virale

2 Fuziunea HIV şi pătrunderea în celula gazdă

 legarea gp 120 de CD4 determină o modificare conformaţională a gp 41
↓

 permite fuziunea virusului cu membrana celulei gazdă

 anvelopa virală rămâne la nivelul membranei celulare
 restul structurii virale pătrunde în celulă

3 Revers-transcrierea
necesară pentru ca materialul genetic viral (ARN) să devină compatibil cu cel al celulei gazdă
(ADN)
prin intermediul revers-transcriptazei virale
revers-transcrierea se realizează fără corectarea erorilor de transcriere
→o mare varietate de mutaţii → sursa rezistenţei virale la tratament
Etapele replicarii virale

4 Integrarea
 ADN-ul viral rezultat este integrat în ADN-ul cromozomial prin intermediul integrazei
virale.

5 Transcripţia şi sinteza proteinelor virale

transcripţia ADN proviral se realizează de către ARN polimeraza II a celulei gazdă ↘

gradul replicării virale depinde de starea metabolică a celulei gazdă.

 proteinele virale se sintetizează sub forma iniţială a unui singur lanţ proteic,
nefuncţional
 proteaza virală scindează lanţul proteic rezultând proteinele virale funcţionale.
Etapele replicarii virale

6 Asamblarea tuturor componentelor virale

în vecinătatea membranei celulare
particulele virale înmuguresc la suprafaţa celulei gazdă, acoperindu-se
cu o membrană lipidică preluată de la celula gazdă.
Caile de transmitere

1. Calea sexuala: homosexuala, heterosexuala - cofactori: ulcere

genitale, ITS
2. Calea parenterala – sânge, produse din sânge, droguri i/v
3. Calea materno-fetala – (sarcina, travaliu, postpartum)
4. Transmitere ocupationala.
Diagnosticul de laborator al infectiei HIV

 teste rapide - Ora Quick, Uni-gold Recombigen HIV test - rezultatele

se obţin în 20 min
test din saliva (OraSure) - Sensibilitate şi Specificitate asemănătoare
cu testele din ser
 test din urina - Calypte HIV-1 Urine EIA - testele pozitive verificate
prin teste serologice standard
test din secreţiile vaginale – se recomandă în cazul persoanelor
violate deoarece Ac IgG anti-HIV se găsesc în spermă
Diagnosticul de laborator al infectiei HIV (diagnostic serologic)
Teste de confirmare - Western-blot (înalt specific)

pune în evidentă prezenta Ac faţă de anumite proteine specifice HIV.

 Interpretarea rezultatelor:
• test negativ: absenta tuturor benzilor
• test pozitiv: prezenţa a cel puțin 2 benzi corespunzătoare gp 120/160
şi p 24 sau gp 41
• test indeterminat - prezenţa a 2 benzi dar nu cele corespunzătoare
testului pozitiv
 sti tuie
ve con
t p oziti blot.
re peta estern
e E LISA terea W u ne în
ă test tru tes bl o tp
Dou iu pen e stern faţă de arate
r re W orpilor IV, sep
crite m a
c o nfir a antic e ale H te pe o
st u l de rezenţ pecific nsfera
Te
e nţă p teine s apoi tra
evid ite pro reză şi uloză
l
anum lectrofo nitroce
e e
prin brană d
mem
Indicatii pentru testarea HIV
Tablou clinic în infecția clinică netratată

• Manifestările clinice se pot împărți în

1) Faza de primoinfecție – faza acută
2) Faza de latență
Spectrul tulburărilor asociate cu infecția HIV este larg și este rezultatul
efectelor directe
- ale HIV
- a disfuncției imune asociate cu HIV
- a medicamentelor utilizate pentru a trata afecțiunea
- a comorbidităților
- și/sau a coinfecțiilor existente
 Tablou clinic în infecția clinică netratată
• Majoritatea persoanelor cu infecție HIV care trăiesc în țări cu nivel de trai ridicat,
beneficiază de tratament antiretroviral eficient precoce, încă din perioada asimptomatică,
înainte de debutul unei imunosupresii semnificative.
• Evoluția către o afecțiune definitorie SIDA este RARĂ în prezent
• În absența tratamentului ARV, imunosupresia progresează, iar pacientul devine susceptibil
la o gamă din ce în ce mai largă de infecții oportuniste și tumori, unele dintre acestea
constituind criterii pentru diagnosticul de SIDA.
Tablou clinic în infecția clinică netratată

Infecția primară HIV: incubația, seroconversia și infecția acută HIV

Tablou clinic în infecția clinică netratată
Efectele HIV asupra diferitelor organe și sisteme
AFECȚIUNI NEUROLOGICE

• Se produce în stadii incipiente

- Afectarea neurologică se ACCENTUEAZĂ odată cu progresia HIV
- Manifestările includ
• demență asociată HIV (ADC)
• polineuropatie senzitiă
• meningită aseptică
- Frecvența acestor afecțiuni a scăzut după introducerea terapiei ARV
- Mecanismul patogenic apare prin eliberarea de produși neurotoxici de către
HIV și de asemenea, prin niveluri anormale ale citokinelor, secundare dereglării
sistemului imun
 AFECȚIUNI OCULARE

Pare să apară în stadiile tardive ale infecției –

• Cea mai importată afecțiune este retinita cauzată de infecția cu CMV, ceea ce poate
cauza pierderea vederii
• Afecțiuni ce pot apărea
1) retinita CMV
2) pete retiniene
3) uveita anterioară
Tratamentul topic local cu corticosteroizi este în general eficient,
Dar pentru a preveni recăderile se recomandă și ajustarea dozei de rifabutină
- Infecții specifice HIV pot reprezenta o primă formă de manifestare HIV
1. Pneumocystis 2. Toxoplasmoza 3. sifilisul 4. limfomul
MANIFESTĂRI CUTANEO-MUCOASE

ꙬTegumentul reprezintă o localizare frecventă pentru anumite afecțiuni legate de infecția

HIV
ꙬSunt afectate funcția celulelor denditrice și Langerhans, ambele fiind celule țintă ale
virusului
ꙬHipersensibilitatea de tip întârziat, un indicator bun al imunității mediate celular, este
frecvent redusă sau absentă, chiar înainte de apariția semnelor clinice de imunodepresie
ꙬApar frecvent reacții adverse la medicamente, erupții apărând mai ales după
administrarea de produse ce conțin sulf
ꙬUlcerații aftoase recurente, severe, cu vindecare lentă, pot afecta capacitatea
pacientului de a se alimenta
ꙬBiopsia poate fi indicată pentru a exclude alte cauze de ulcerații
ꙬCorticosteroizii administrați topic pot fi utili
ꙬTHALIDOMIDĂ administrată pentru cazurile rezistente
ꙬTegumentul poate fi frecvent afectat și în infecții oportuniste
COMPLICAȚII HEMATOLOGICE

Alte complicații pot fi

determinate de
medicamentele cu efect
MEDULOTOXIC,
reprezentate de
- LAMIVUDINĂ anemie,
neutropenie
- GANCICLOVIR neutropenie
- CHIMIOTERAPIE SISTEMICĂ
pancitopenie
- COTRIMOXAZOL
agranulocitoză
AFECȚIUNI GASTROINTESTINALE

Scădere ponderală
 Scaune diareice
Cașexia, efect al anorexiei
Ușoară creștere a consumului de energie în toate stadiile
 Enteropatia HIV cu diverse grade de atrofie a vilozităților intestinale a
fost descrisă în asociere cu diareea cronică, atunci când nu s-a
identificat nici un alt patogen
Stadiu avansat: hipoclorhidria
COMPLICAȚII RENALE
• Nefropatia asociată infecției HIV (HIVAN) rară,
• Poate determina insuficiență renală severă cel mai frecvent la bărbații de rasa neagră
sub formă de glomeruloscleroză focală segmentară asociată cu tubulopatie prin
infectarea directă a celulelor tubulare
• Boala renală prin complexe imune asociată infecției HIV (HIV-ICK) boala renală prin
complexe imune asociate infecției HIV care se poate prezenta sub diverse forme de
glomerulopatii, precum nefropatia cu IgA și microangiopatia trombotică
• În tratamentul infecției HIV se folosesc numeroase medicamente nefrotoxice
FOSCARNET
AMFOTERICINA B
PENTAMIDINA
SULFADIAZINA
TENOFOVIRUL – este
asociat cu sindromul
Fanconi
COMPLICAȚII RESPIRATORII

Plămânii și căile aeriene superioare servesc ca și barieră mecanică

împotriva microorganismelor transmise pe cale aerogenă
Afectarea acestora va scădea eficiența protecției, ceea ce va determina
creșterea numărului de infecții de tract respirator superior și inferior
Funcția mucoasei sinusale este, de asemenea, afectată, ca urmare
aceasta poate fi frecvent sediul unei inflamații cronice
 Tratamentul topic cu antibiotice și steroizi este eficient, dar în unele
cazuri poate fi necesară intervenția chirurgicală
Un proces asemănător poate fi observat și la nivelul urechii medii,
ducând la otită medie cronică
• Pneumopatia interstițială limfoidă (LIP) a fost descrisă frecvent la
copiii cu infecție HIV, însă rar întâlnită la adulți
• la nivelul țesutului alveolar apare un infiltrat ce conține limfocite,
plasmocite și limfoblaști
• Virusul Epstein-Barr poate fi de asemenea decelat
• Clinic pacientul prezintă dispnee și tuse seacă, simptomatologia
putând fi confundată cu infecția cu Pneumocystis
• Rx pulmonară poate decela modificări reticulo-nodulare
• Corticoterapia poate produce ameliorări clinice și histologice
COMPLICAȚII ENDOCRINE

• Reducerea nivelului de testosteron

• Funcționarea anormală a glandelor suprarenale
• Importanța clinică apare în stadii avansate ale bolii când se PRECIPITĂ
insuficiența suprarenaliană cu necesar de administrare de gluco- sau
mineralocorticoizi
• În funcționarea anormală a glandelor suprarenale poate fi implicat și
virusul citomegalic
COMPLICAȚII CARDIACE

x2 risc mai mare de a dezvolta afecțiuni cardiovasculare comparativ cu populația general

- Dislipidemia a fost asociată cu terapia ARV nivelul lipoproteinelor cu densitate mare (HDL) este mai mic
față de neinfectati

- În studiul SMART s-a observat că ischemia cardiacă a fost mai frecventă la pacienții care au primit
terapie ARV intermitentă, comparativ cu pacienții care n-au întrerupt tratamentul și, ca atare, au avut
încărcătură virală constant nedetectabilă.

Pot prezenta
- cardiomiopatie
- insuficiență cardiacă congestivă
- boală coronariană ischemică
- miocardita necrotică și limfocitară
se poate să necesite efectuarea de biopsie