CURS BOLI INFECȚIOASE

MENINGITE ACUTE INFECȚIOASE

Definiție:
- grup heterogen etiologic de îmbolnăviri, caracterizate clinic
prin simptome si semne caracteristice, determinate de
inflamația foițelor seroaselor meningee, în context de boală
generală, cu evoluție de obicei acută si severitate variabilă.
- Fenomenele inflamatorii locale duc la modificarea compoziţiei
LCR, cu apariţia clinică a sindromului de iritaţie meningiană.
Clasificare:
1. După aspectul LCR:
• meningite cu lichid clar ( M. limfocitare) - de obicei virale, mai
rar fungice sau bacteriene;
• meningite cu lichid tulbure - bacteriene;
• meningite cu lichid hemoragic - rare, de etiologie bacteriană
( bacil cărbunos).
2. După etiologie.
3. Din punct de vedere patogenic:
• M. primare: apar ca primă şi singură manifestare a bolii;
• M. secundare: determinare facultativă în alte boli ( septicemii,
viroze eruptive, oreion etc.).
ETIOLOGIE:
• virusuri : enterovirusuri: Coxsackie, ECHO, v. urlian, adenov.,
v. herpetice ( herpes simplex, varicelo-zosterian), virusul
coriomeningitei limfocitare etc.
• bacterii : meningococ, pneumococ, H. influenzae, b. Koch ,
stafilococ auriu, germeni Gram negativi, anaerobi etc.
• fungi: Candida, Cryptococcus etc.
PATOGENIE:
• Germenii patogeni pătrund în spaţiul subarahnoidian după ce
străbat mai multe bariere: bariera anatomică ( mucoase şi
mecanisme de apărare locale la poarta de intrare), bariera
imunologică ( apărarea specifică şi nespecifică), bariera hemato-
meningee.
• Căile de însămânţare ale leptomeningelui:
- hematogenă: de la focare septice de vecinătate sau de la distanţă;
- limfatică: pe la nivelul lamei ciuruite a etmoidului sau legate de
cavităţi învecinate;
- cale directă: iatrogenă ( post PL, intervenţii neuro-chirurgicale),
posttraumatic, abcese cerebrale fistulizate în spaţiul subarahnoidian;
- cale nervoasă ( în lungul axonilor sau perinervos) – în M. virale cu
herpes simplex, virusul rabic, enterovirusuri.
 - Prezenţa germenilor în spaţiul subarahnoidian determină
modificări inflamatorii locale, edem cerebral şi uneori obstrucţii
ale circulaţiei LCR.
- Consecinţa – apariţia sindromului infecţios general, a
sindromului de iritaţie meningiană, de HIC, uneori a sindromului
encefalitic (prin interesarea şi a encefalului în cadrul procesului
infecțios).
Tablou clinic:
1. Debut - de obicei brusc sau supraacut, cu sindrom infecțios
general: febră, frisoane, mialgii generalizate, stare de
curbatură.
2. Perioada de stare:
- febră, stare generală alterată;
- sindrom meningian:
a. simptome: cefalee ( violentă, continuă, cu paroxisme,
însotita de rahialgii, ameliorată de vărsături), vărsături ( în
jet, repetate, fără efort), fotofobie ;
b. semne de iritație meningiana: poziții antalgice ( cocoș de
pușcă, trepied, tripla flexie), redoare de ceafă, semne Kernig,
Brudzinschi.
 - sindrom de HIC ( hipertensiune intracraniană) : cefalee,
vărsături, somnolență, bradicardie, edem papilar sau stază
papilară la examenul FO ( fund de ochi).
- Uneori sindrom encefalitic: convulsii, tulburări de senzoriu
( somnolență, , dezorientare T-S, comă), manifestări psihice
( agitație, halucinații, țipăt encefalitic), afectare de nervi cranieni,
plegii ( paralizii) cu diferite localizări.
DATE DE LABORATOR:
1. Ex. LCR:
LCR normal: aspect clar, citologie: 3-5 elemente celulare/mm3,
steril bacteriologic, biochimie: proteinorahie sub 45mg%,
glicorahie - ½ din glicemie, clorurorahie 700mg%, reacția Pandy
negativă.

MODIFICARILE LCR ÎN DIFERITE TIPURI ETIOLOGICE:

1. Meningite bacteriene : aspect intens opalescent sau tulbure
‘ în zeamă de varză’ ; hipertensiv ; Pandy ++,+++,++++ ; sute-mii
elemente celulare/mm3, cu predominanța PMN ; pe frotiuri
și în culturi se evidențiaza bacterii ( din cultură se efectuează
AB-grama) ; biochimic : albuminorahie crescută mult ; glicorahie
scăzută, cloruri normale.
2. Meningite virale : aspect opalescent, moderat sau intens
hipertensiv ; Pandy +, ++, ; sute- rar mii elemente celulare/mm3,
cu predominanță de limfocite de diferite marimi ( aspect
polimorf) ; pe frotiuri nu se evidențiază bacterii; biochimic :
albuminorahie crescută ușor sau moderat ; glicorahie normală,
cloruri normale ; ex. virusologice din LCR pozitive.
3. Meningoencefalita TBC : aspect opalescent sau xantocrom,
intens hipertensiv ; Pandy +++, ++++ ; sute elemente
celulare/mm3, cu predominanța limfocite de mărime mică
( aspect monomorf) ; pe frotiuri se pot evidenția bacilii Koch
( colorație speciala Ziehl-Neelsen), culturi pozitive pentru bacilul
Koch pe medii speciale( Lowenstein-Jensen) ; biochimic :
albuminorahie crescută mult; glicorahie mult scăzută, , cloruri
mult scăzute ; văl de fibrină în LCR lăsat 24 ore ( în fibrină se pot
evidenția bacilii Koch.) 
2. Alte investigații sanguine: leucograma, sindromul biologic
inflamator- orientează spre o posibilă etiologie ( virală,
bacteriană);
3. Examene microbiologice( bacteriologice, virusologice,
fungice) din alte produse patologice( spută, secreții otice,
elemente eruptive cutanate, colecții purulente etc.), hemoculturi
– pot evidenția agentul etiologic al meningitei;
4. Examene serologice din sânge/LCR pt. virusuri, leptospire,
sifilis etc.
5. Alte explorari : imagistice( Rg., CT, RMN).
MENINGISM : sindrom meningian clinic prezent și LCR normal.

REACȚIE MENINGIANĂ: sindrom meningian clinic prezent si

modificări minime LCR( citeva zeci de elemente celulare de tip
mononuclear si biochimie normală).

ACCIDENT DE PUNCȚIE: LCR inițial hemoragic și se clarifică rapid

pe măsura scurgerii picăturilor de LCR.
 PRINCIPII GENERALE DE TRATAMENT IN MENINGITELE ACUTE
INFECTIOASE

1.Tratament igieno-dietetic:
- repaus fizic si psihic, igienă corporală, controlul zilnic al
tegumentelor( escare);
- dieta hipercalorică, hiposodată;
- hidratare corespunzătoare dar controlată ( pentru evitarea
hiperhidratării - edem cerebral sau aportului insuficient - IRA).
2.Tratament etiologic:
-Meningite virale: pt. majoritatea nu există tratament etiologic.;
în meningita cu virus herpes simplex sau virus varicelo-zosterian:
Aciclovir parenteral;
-Meningite bacteriene: antibiotice obligatoriu, inițial pe criterii
de probabilitate etiologică si ulterior, dupa aflarea etiologiei,
conform AB-gramei; durata conform etiologiei;
-Meningita TBC: asociere de 4 tuberculostatice: Isoniazida( HIN)+
Rifampicina+ Pirazinamida+Streptomicina sau Etambutol, durata
1 an de zile
3.Tratament patogenic:
-antiedematoase cerebrale: Manitol 10-20% pev , Furosemid iv;
-antiinflamatoare: AINS sau corticoterapie ( în unele forme de M.
virală, în M. bacteriene, în M. TBC) ;
-reechilibrare hidro-electrolitica parenterală cu soluții electrolitice și
glucozate;

4.Tratament simptomatic:
- antitermice( Algocalmin, Paracetamol),
- antialgice,
- antiemetice( Metoclopramid),
- anticonvulsivante(Diazepam, Fenobarbital).
 
 
CURS BOLI INFECȚIOASE

INFECȚIA HIV
IMPORTANȚĂ:
- Problemă majoră si persistentă de sănătate publică - în
prezent tendință la extindere a infectiei HIV , în principal pe cale
sexuală , utilizare de droguri iv. si vertical gravidă-făt.
- Datorită specificului și expunerii profesionale personalul
medical trebuie să aplice măsuri ferme si riguroase de protecție
a propriei persoane si a pacienților , concomitent cu asigurarea
unei îngrijiri medicale de calitate tuturor pacienților , inclusiv a
celor infectați HIV.
DEFINIȚII:
• Infecția cu virusul imunodeficienței umane ( HIV) - infecție
specific umană , contagioasă , caracterizată prin evoluție
îndelungată , stadială , pe fond de degradare lentă, progresivă
a mecanismelor de aparare față de infecții.
• SIDA ( sindromul imunodeficientei umane castigate ) - stadiul
final al infecției HIV , caracterizat prin apariția de infecții
oportuniste , manifestări tumorale , afectarea SNC și a altor
aparate și sisteme; evoluția este spre agravare progresivă și
deces.
ISTORIC:
- Primele informații despre infecția HIV apar în SUA ( 1981) – au
fost semnalate numeroase cazuri de infecții oportuniste la
homosexuali , caracterizate prin apariția de deficite imunitare
severe.
- În anul 1982 se adoptă termenul de SIDA .
- În 1983 se confirmă existența cazurilor de SIDA în numeroase
țări .
- În mai 1983 se izolează și se identifică virusul HIV în Franța și în
SUA.
- În anul 1987 se stabilește la ONU primul program mondial anti-
SIDA.
- În Romania se raportează primul caz de SIDA la adult în 1985 si
la copil în 1987.
ETIOLOGIE:
• Virusul HIV face parte din familia Retrovirusuri, subfamilia
Lentivirusuri - produc infecții cu evoluție progresivă lentă ,
cronice active; aceste virusuri infectează celulele sistemului
imun.
• Există 2 tipuri de virus HIV : 1 si 2 ( tipul 2 limitat în prezent la
unele țări din vestul Africii).
• Structura virusului HIV : la exterior anvelopa virală , la interior
nucleocapsida.
• Caracteristic virusului - variabilitate anvelopei virale prin
mutații genice , care conferă proprietăți patogenice noi
virusului si care limitează acțiunea anticorpilor specifici.
REZISTENȚA VIRUSULUI ÎN MEDIU:
• Virusul HIV rezistă în atmosfera camerei câteva zile.
• Virusul este sensibil la dezinfectante uzuale: alcool etilic 70
gr., glutaraldehidă, formaldehidă, apă oxigenată, săruri de
amoniu cuaternar, hipoclorit de sodiu, cloramină.
• Virusul nu esta distrus de radiatiile UV si ionizante.
EPIDEMIOLOGIE:
1. Sursa de infecție: strict OMUL infectat, în orice stadiu de
evoluție a infecției.
- contagiozitatea începe după aprox. 3 săptămâni de la infecție
și durează toata viața, cu perioade maxime si minime de risc.

2. Cai de transmitere: orizontale si verticală.

a. Căile orizontale: parenterală, sexuală.
Transmiterea parenterală se realizează prin:
• transfuzii de sânge și preparate din sânge ( exceptie albumina
umana );
- triajul riguros al donatorilor ( prin testarea sângelui) nu exclude
complet riscul de transmitere, existând posibilitatea ca donarea
de sânge să se fi efectuat înaintea apariției în circulație a
anticorpilor specifici care permit diagnosticul de infecție;
• folosirea de instrumentar tăios sau înțepător contaminat si
insuficient sterilizat: instrumentar medical, nemedical
(forfecuțe, lame de ras, tatuaje, piercing); este o cale
importantă de transmitere la consumatorii de droguri iv și la
personalul medical.
Calea sexuală de transmitere: este considerată calea principală
de transmitere și se referă la hetero- si homosexuali ( cu orice tip
de raport sexual), deoarece virusul este prezent in titru infectant
în secrețiile genitale.
- Se apreciază că riscul de transmitere sexuală crește cu
creșterea numărului de parteneri sexuali - un singur raport
sexual este suficient pentru infectare.
- Infecția se transmite mai frecvent de la barbați la femei.

Consumatorii de droguri iv. realizează difuziunea infecției în

restul populației pe cale sexuală și în populația infantilă prin
transmitere verticală.
Transmitera verticală materno-fetală ( mama infectat-făt-copil)
se poate realiza:
• transplacentar intrauterin( sub 5% cazuri)
• perinatal – în principal ( peste 90% cazuri): în cursul
travaliului;
• Postnatal - prin laptele matern ( în care virusul se gasește în
titru infectant) sau datorită unor mici sângerări mamelonare.
• Risc de infecție minim :
- înțepătura de insecte,
- transmiterea pe cale digestivă - în salivă virusul nu se gasește în titru
infectant iar transmiterea se poate realiza doar daca există leziuni
sângerânde la nivelul mucoasei bucale,
- aerogen,
- prin materii fecale( utilizare in comun a toaletei),
- prin apa din piscine,
- prin contact familial nesexual zilnic,
- prin transpirații, lacrimi, secreții nazale ( dacă nu conțin sânge infectat
HIV),
- prin strângerea mâinii, prin relații sociale educative,
- prin îmbrățișarea sau sărutarea unui copil infectat, prin jucării
nemurdărite cu sânge,
- prin tacâmuri si veselă.
Receptivitatea la boala - generală, indiferent de vârstă sau sex.
PATOGENIE:
- Prin distrugerea celulelor infectate ( limfocite T și B) se
produce scăderea globală a apărării organismului, cu scăderea
apărării antiifecțioase, antitumorale și antituberculoase.
- Consecința este creșterea susceptibilității la diferite infecții
oportuniste si la dezvoltarea cancerelor.
- In plus macrofagele infectate ( care nu multiplică virusul)
transportă virusul în tot organismul, cu localizări variate, inclusiv
la nivelul SNC si ganglionilor limfatici.
TABLOU CLINIC:
Infecția HIV parcurge mai multe etape evolutive:
1.Infecția acută ( primoinfecția) :
- Apare clinic doar la 20-30% dintre persoanele infectate, la 3 -4
săptămâni de la contactul infectant.
- Se manifesta prin stare febrilă ușoară, dureri articulare, astenie,
transpirații, poliadenopatii.
- Simptomele se remit spontan în 2-4 săptămâni.
2.Infecția cronică asimptomatică :
- Durează 2-10 ani și are 2 perioade :
a. perioada de latență - pacient contagios, dar cu anticorpi anti-HIV
nedecelabili prin teste uzuale; durata 1-3 luni;
b. perioada de seroconversie- pacient contagios, cu anticorpi anti-
HIV decelabili ; contagiozitate foarte mare.
3.Infecția cronică simptomatică, cu mai multe etape:
a. stadiul de limfadenopatie generalizată persistentă - stare de
sănătate aparentă; apar adenopatii pe cel puțin 2 grupe
ganglionare superficiale extrainghinale, nedureroase;
- durata 2-3 luni;
- se pot remite spontan.
b. după luni de zile-1 an apar semnele sugestive de infecție HIV:
- febra persistentă peste 3 săptămâni,
- scadere ponderala peste 10%,
- diaree persistentă peste 1 luna;
Aceste semne clinice nu au altă cauză depistată.
- La copii se mai pot asocia parotidita cronică sau recidivantă,
oprire în dezvoltarea staturo-ponderală.
c. pe măsură ce deficitul imunologic de apărare se accentuează
încep sa apară infecții oportuniste: infecții acute de căi
respiratorii superioare și pneumonii recidivante, candidoze oro-
faringiene si vaginale, infecții gingivale, herpes simplex genital
recidivant, herpes zoster recidivant, stafilococii cutanate,
moluscum contagiosum etc.
4.SIDA( faza finală)
- Durata luni-1-2-ani;
- Caracterizată prin apariția tot mai frecventă a manifestărilor
clinice definitorii pentru acest stadiu:
• sindromul de slăbire;
• Infecții oportuniste indicatoare: pneumonia cu Pneumocystis
carinii sau cu virus citomegalic, TBC pulmonar sau infecții cu
micobacterii atipice, encefalopatii, meningite cu v. HIV, bacil
Koch, Cryptococcus, toxoplasmoza cerebrală, limfoame,
candidoze digestive extinse, diaree cronică cu germeni
oportuniști, herpes simplex, herpes zoster, veruci vulgare,
dermite seboreice, tumori ( sarcom Kaposi ) etc.
DIAGNOSTICUL INFECȚIEI HIV:
- Se realizeaza prin testarea HIV.
- Testarea se face cu acordul scris al pacientului ( în deplinătatea
funcțiilor psihice) și după consilierea confidențială a acestuia.
a. Consilierea pretestare - scop : informarea clară despre
infecția HIV, posibilitățile de prevenire și de reducere a
riscului de infectare, implicațiile medico-sociale si juridice ale
statutului de persoană infectată HIV.
b. Consilierea posttestare - scop: transmiterea rezultatului
testului si interpretarea acestuia.
Diagnosticul de laborator în infecția HIV:
- se realizează în principal prin 2 categorii de teste: de depistare
și de confirmare, care evidențiază prezența anticorpilor anti HIV.
a. Testele de depistare - sunt teste calitative de tip ELISA.
b. Testele de confirmare - sunt de tip Western-Blott. Se aplicĂ
doar in caz de 2 teste ELISA repetate pozitive.
c. Există și teste rapide de diagnostic; un rezultat pozitiv la aceste
teste se verifică prin testele standard.
PROFILAXIE:
Infecția HIV poate fi prevenită printr-o informare corectă a
populației și prin crearea unui comportament autoprotector
adecvat.
I. Prevenirea transmiterii sexuale: se poate realiza prin mijloace
educaționale si tehnice.
1. Prevenirea prin mijloace educationale:
- educația populației, prin diseminare de informații de
specialitate, în special țintit asupra grupurilor de risc.
- Problemele abordate se referă la : consumul de droguri,
libertatea si libertinajul sexual, prevenirea BTS, riscul și prevenirea
transmiterii infecției în rândul grupurilor de homosexuali și
prostituate, promovarea monogamiei, a relațiilor sexuale
protejate.
2. Prevenirea prin mijloace tehnice:
- practicarea relațiilor sexuale protejate cu prezervativ;
- anticoncepționalele previn doar transmiterea verticală.

3. Prevenirea si tratarea BTS ( bolilor cu transmitere sexuală) –

cu de factori favorizanți în transmiterea infecției HIV.
II.Prevenirea transmiterii parenterale - se realizeaza prin:
• controlul serologic al donatorilor la centrele de recoltare a
sângelui;
• limitarea strictă a transfuziilor de sânge doar pentru situațiile
de risc vital; recomandarea autotransfuziilor pentru
intervenții chirurgicale majore anterior planificate;
• folosirea de materiale sanitare de unică folosință; persoana
căreia i se executa o manoperă medicală invazivă are dreptul
să ceară ca instrumentarul medical să fie desigilat în prezența
sa;
• sterilizarea corectă a instrumentarului medico-chirurgical
reutilizabil;
• combaterea consumului de droguri ( în special de
administrare iv.); pentru toxicomani se recomandă utilizarea
propriului instrumentar înțepător ( seringi, ace);
• Educație sanitară susținută împotriva proliferării tatuajelor și
a implantării de cercei cu instrumentar împrumutat de la alte
persoane; idem pentru operațiunile de manichiură,
pedichiură.
Metode de dezinfecție si sterilizare active asupra materialelor
infectate HIV:
• autoclavare la 100 gr. C. și 1-2 atm. 10-30 min.;
• Fierbere 20 min.;
• Alcool etilic 70 gr. 5 min.( stetoscop, tensiometru, mâini);
• Glutaraldehidă sol. apoasa 2% 5-60 min.(instrumente metalice
și de plastic); formaldehida 4-8%;
• Apa oxigenată 3% 10 min.;
• Săruri de amoniu cuaternar 0,1% 10 min.;
• Fenoli 0,5% 1-10 min.;
• Hipoclorit de sodiu 0,5% 5-10 min.( de elecție pentru
suprafețe contaminate);
• Cloramina 2-5-10% ( practic toate indicațiile);
• Solutii germicide eficiente pe bacterii și virusuri( scumpe).

Sterilizarea și dezinfecția standard sunt eficiente și pe virusul

HIV.
Instrumentarul trebuie sterilizat pentru fiecare pacient.
Instrumentarul care necesită dezinfecție și sterilizare trebuie
mai întâi curațat de sânge sau alte produse biologice.
III.Prevenirea transmiterii verticale:
• prevenirea infectării femeilor;
• testarea serologică prenupțială;
• prevenirea sarcinii la femeile infectate HIV( contracepție)
• testarea obligatorie a gravidelor :
• avort la cerere ;
• tratament antiretroviral în timpul sarcinii și în timpul
travaliului - scade la jumatate numărul copiilor infectați;
• tratamentul ARV al nou-născutului timp de 6 saptamâni;
• naștere prin cezariană;
• evitarea alimentației naturale a sugarului cu mama HIV
pozitivă.