Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
ERITEMATOS
SISTEMIC
(LES)
DEFINIŢIE.
(LES)- maladie autoimună,
sistemică,cu afectarea
ţesutului conjunctiv, ce
evoluează pe fondalul
proceselor de imunoreglare
imperfectă, determinată
genetic, cu producere de
autoanticorpi şi complexe
imune specifice LES.
-Incidenţa-1 caz/10mii
populaţie/an
-Morbiditatea-500/1mln
populaţie.
-Predomină la
afroamericani.
• LES afecrează femeile
de vârstă tânără
reproductivă.
-variază între 14-64
ani.
-Raportul f/ b
=8:1/10:1
ETIOLOGIE ŞI PATOGENIE.
Etiologia nu este cunoscută.
Se presupune:
-Rolul viruşilor. La pacienţi se
depistează anticorpi antivirali:
antivirusul rugeolei, rubeolei,
Ebstein-Barr, citomegalovirusu-
lui. Însă, în ţesuturi virşii nu au
fost depistati.
2.Unele bacterii:
-ADN bacterian poate
stimula sinteza
anticorpilor antinucleari
ŞI A ALTOR TIPURI DE
ANTICORPI.
Predispoziţia genetică
1. Morbiditatea > 10 ori la
gemenii monozigoţi, versus
dizigoţi.
2.În familiile pacienţilor
lupici modificările imune
sunt frecvente.
3.Depistarea anticorpilor
antinucleari (ANA),
4.Reacţia Wasserman fals
pozitivă la lues la rudele de
gradul I.
5.incidenţă crescută în
aceste familii a altor maladii
ale ţesutului conjunctiv
5.Risc crescut de LES la
persoane cu:
-Antigenii HLA-DR2 şi DR3,
-Deficit al complementului
- C2, C3 şi C4 la redele de
gradsul -1.
Factorii endocrini.
• 1. Influenţa negativă a
estrogenilor asupra evoluţiei
LES (agravarea stării
pacientelor în perioada de
sarcină şi în postpartum).
• 2.Rolul protector al
androgenilor în LES.
• Unele medicamente:
-Antibacteriene- antibioticele;
izoniazida;
-Cardiovasculare-procainamida,
hidralazina, metildopa;
-Antitiroidiene- metiltiouracil;
-Contraceptivele orale.
Însă,medicamentele mai degrabă
agravează LES-ul preexistent.
Factorii de mediu:
1.Razele ultraviolete –
stimulează apoptoza celulară
cu producere de autoantigene,
induce procesul autoimun la
persoanele predispuse la LES,
stimulează producerea de IL-1,
TNFa, ce declanşează recţii
inflamatorii imune.
PATOGENIE
1.Disfuncţia sistemului T- şi B-
limfocitelor (deprimarea funcţiei
limfocitelor T-supresoare,
hiperreactivitatea limfocitelor -
Th, amplificarea funcţiei
limfocitelor B cu producere
excesivă de anticorpi anti-ADN,
anti-ARN, antinucleari (ANA),
antiribonucleoproteine(anti-RNP),
formarea CIC.
•
Pentru LES sunt caracteristici:
-anticorpii anti-ADN dublu catenar
(60-90%),
-ANA – antinucleari(90%),
-anti-Sm antigen (Smit)- 30%,
- anti-RNP(anti ribonucleoproteine):
-anti-SS-A-Ro(Robert)-40%,
-anti-SS-B-La (Lame)-15%
(SS-substanţă solubilă),
-anti histone -(>90%) LES
medicamentos.
Anticorpii reprezintă imunoglobuline
de clasa IgG sau IgM.
• Diagnosticul serologic
(indicii normali
Anticorpi antinucleari (ANA)- negativ
Anti-dsADN Ig G -<20 U/ml
Anti- SS-A(Ro) -< 15 U/ml
Anti –SS-B(La) -<15 U/ml
Anti-Scl-70(antisclerodermâ)<15U/ml
Anti-CCP IgG < 10 U/ml
Anti/histone - negativ
Anti elastaza < 10 U/ml
• Anti-MBG - < 20 U/ml
• Anti-cardiolipine IgG < 10 u/ml
• Anti-cardiolipine IgM <10 U/ml
• Anti-fosfolipidici IgG <10 U/ml
• Anti-fosfolipidici IgM< 10 U/ml
• Anti-mitocondriali < 10 U/ml
(pozitivi în LES cu sindrom
antifosfolipidic).
• ANTICORPII SE UNESC CU ANTIGENELE,
FORMÂND COMPLEXE IMUNE CIRCULANTE (CIC)
– (ADN+antiADN, cu activarea
complemetului), care se depun
în ţesuturi, provocând o reacţie
inflamatorie prin producerea de
citokine proinflamatorii, vasoac-
tive şi chemotactice (pentru
neutrofile) şi enzime lizozomale
proinflamatorii.
• Anticorpii (IgG, IgM) se depun în
vase şi alte ţesuturi, pe suprafeţele
celulelor, atachându-le şi lezându-le.
Există anticorpi: antieritrocitari,
antigranulocitari (antineutrofile),
antilimfocitari, antiplachetari,
antimacrofagali.
În rezultat apare: anemia hemolitică,
leucopenia, limfopenia, trombocito-
penia).
• CIC se depun în stratul subendo-
telial şi membrana bazală a vaselor
pielii,RINICHILOR,MEMBRANELOR
SEROASE şi organelor viscerale ce
determinâ:
1.activarea complementului,
2. dezvoltarea reacţiei
inflamatorii,
3.migrarea neutrofilelor,
4.eliberarea citochinelor şi altor
substanţe lezante.
CLASIFICAREA
-Forme clinice: discoidă şi sistemică
- După evoluţie:
1.Acută,
2.Subacută,
3.Cronică.
- După activitatea bolii:
1.Minimă,
2.Moderată,
3.Maximă.
TABLOUL CLINIC
• Debutul este variabil, de la
lent, cu manifestări
subclinice, până la acut
sau chiar fulminant, cu
manifestări generale: febră,
fatigabilitate, pierdere
ponderală, tulburări trofice,
insomnie,cefalee, inapetenţă.
Manifestările
mucocutanate.
-Se depistează la
85-90% dintre
pacienţi
Afectarea pielii este
polimorfă:
-leziunile discoide - se
localizează pe părţile
corpului expuse la soare:
faţă, gât, braţe.
ERUPŢIILE ERITEMATOASE:
-eritem cu atrofie, cu
formarea ulterioară a
cicatricelor, cu
hipopigmentate sau
hiperpigmentate.
• “ Fluturele”este o dermatită
eritematoasă cu localizare pe
aripile nasului şi pomeţii obragi-
lor, asemănătoare cu un fluture.
Alopecia - manifestare a
lupusului, afectând preponde-
rent regiunea temporală prin
căderea părului în focar sau
difuză.
Lupus eritematos discoid
Rash facial - lupus eritematis
sistemic
• Manifestări vasculare:
paniculita lupică -
afectarea nodulară a
pielii (infiltraţie perivas-
culară subcutanată cu
celule mononucleare).
Paniculită lupică
PANICULITĂ
• livido reticularis,
fenomenul
Raynaud(20-30%),
microinfarcte,
urticarie şi edem
angioneurotic.
Sindromul Raynaud
Sindromul Raynaud
Afectarea mucoaselor.
-Eritem, atrofii şi de-
pigmentări pe buze
(cheilită), peteşii şi
ulceraţii ale mucoasei
bucale.
Enantem al palatului moale
Ulceraţii bucale
Manifestările
musculoscheletice:
-Artritele ( 90%)- cu
efuzie sinovială
nesemnificativă, sunt
nonerozive şi
nondeformante, ce le
deosebeşte de artrita
reumatoidă.
Mai frecvent sunt
afectate articulaţiile
interfalangiene ale
măinilor, uterior în
descreştere - carpofalangi-
ene, radiocarpiene şi
genunchilor, mai rar
articulaţiile plantelor.
• Necroza articulaţiei femu-
rale se întălneşte la pacien-
ţii cu sindrom antifosfo-
lipidic sau după tratamentul
îndelungat cu corticostero-
izi.
• Osteoporoza este o compli-
caţie frecventă a tratamen-
tului corticosteroid.
• Mialgiile (15-64%),
• Miozitele (5-11%),
• -Astenie musculară proximală,
dureri musculare, tumefierea
şi indurţia muşchilor, majora-
rea concentraţiei unor
fermenţi (creatinfosfochinazei,
trasaminazelor).
• Manifestările pulmonare(65%)
-Pleurezia - cea mai frecventă
manifestare pulmonară.
-Dispneea – este rezultatul
efuziei pleurale sau pericardice,
embolismului pulmonar,
pneumonitei lupice,
hipertensiunii pulmonare .
-Lupuspneumonita:
febră, dispnee, tuse cu
hemoptizie.
Radiologic- accentuarea
desenului pulmonar
(pneumonie interstiţială),
infiltrate(pneumonie lupică).
LUPUS PNEUMONITĂ
PLEUREZIE EXUDATIVĂ ÎN LES
PLEUREZIE EXUDATIVĂ ÎN LES
Sistemului
cardiovascular.
• Sunt implicate -
pericardul, miocardul,
endocardul, valvele şi
arterele coronariene.
• Pericardita - (exsudativă,
mai rar constrictivă) este
cea mai frecventă
manifestare cardiacă.
Exsudatul este fibrinos, în
cantităţi mici şi fără
consecinţe serioase (ade-
renţe nesemnificative).
• Lichidul din pericard este
palgalben, uneori cu striuri
sanvinenolente, leucocite
> 20000/mm3
(polinucleare,limfocite),
anticorpi antinucleari (ANA),
(CIC), LE- celule, nivelul
complementului este redus.
• Simptomul principal al
pericarditei este durerea:
surdă, sesizată în regiunea
inferioară a sternului sau sub
stern, dependentă de poziţia
corpului( ameliorându-se în
poziţie şezândă). Frotaţia
pericardiacă - se auscultă rar.
• Miocardita:
-tulburări de ritm şi
conductibilitate,
-insuficienţă cardiacă.
-Enzimele cardiace –
creatinfosfokinaza şi
troponinelele pot fi crescute.
• Valvulopatiile – sunt
frecvente.
• Endocardita Libman-Sacks
este o tromboendocardită
noninfecţioasă.
-Coronarita şi Infarctul
miocardic - mai frecvent în
SAFL.
• Afectarea vaselor
periferice:
-Livedo reticularis, paniculită
lupică.
-Tromboza arterelor sau a
venelor membrelor sau a
organelor interne este
caracteristică pacienţii cu
sindrom antifosfolipidic.
Livedo reticularis
TROMDOZE VENOASE
Tromboze venoase gambiene
Hiperpigmentaţie
Urticarie
• Afectarea rinichilor - 50%.
- Proteinurie,hematurie şi
cilindrurie. Se depistează
glomerulonefrita prolifera-
tivă membranoasă (focală
sau difuză) cu sau fără
sindrom nefrotic.
• Cercetarea imunohistologică:
În glomeruli- depozite de Ig G şi C3 a
complementului, fibrină, mai rar
IgM şi IgA.
• La microscopie - depuneri de
complexe imune subendoteliale,
subepiteiale şi intramembra
-noase, care sunt marcheri ai
nefritei lupice.
• Afectarea tractului digestiv
(20%)
Greaţa şi dispepsia sunt
simptome frecvente în
lupusul activ.
Afectarea esofagului-
disfagie, diminuarea
peristaltismului, dilatarea
esofagului (5%),
Ulcere duodenale şi gastrice
– provocate de LES şi de
efectele adverse ale
medicamentelor(GCS).
Durerea abdominală este
provocată de ulcer,peritonită,
pancreatită sau vasculita
mezenterică lupică.
- Afectarea sistemului nervos
central este rezultatul
vasculitei cerebrale
(10-15%).
Se depistează anticorpi anti-
neuronali şi antigliali.
-Cefaleea şi migrena sunt
cele mai frecvente simptome
neurologice, urmate de
anxietate şi depresie.
• CRITERIILE DE DIAGNOSTIC AL
NEUROPATIILOR
Criteriile mari:
1. Neurologice: convulsii,
hemipareze, tulburări de conştiinţă,
sindroame cerebrale.
2. Psihice: psihoze (depresie,
pseudoschizofrenie), sindroame
organice de afectare a creierului
(pseudoepilepsie).
• Criteriile mici:
1. Neurologice: parestezii, cefalee.
2. Psihice: depresie reactivă,
indispoziţie, modificări de conduită.
Diagnosticul pozitiv presupune un
criteriu mare sau unul mic asociat cu
schimbări patologice la electroence-
falogramă, scintigramă, în lichidul
cefalorahidian sau la angiografia
cerebrală.
Modificările hematologice:
• Anemia hemolitică (50%) -
gravitatea ei corelează cu
activitatea LES. Anemia
hemolitică cu testul Coombs
pozitiv este caracteristică
pacienţilor cu sindrom
antifosfolipidic.
•
• Leucopenia este este de origine
autoimună. Limfopenia corelează
cu activitate LES şi titrul
anticorpilor antilimfocitari.
• Trombocitopenia (20-25%) este
condiţionată de producerea
anticorpilor antitrombocitari,dar
şi a anticorpilor antifosfolipidici.
• CRITERIILE DE DIAGNOSTIC( ACR, 1997).
1.Rash malar: eritem facial fix,
plat sau în relief pe suprafeţe
malare cu tendinţă de limitare
nazolabială.
2. Eritem discoidal: plăci
eritematoase, cu cruste şi
cheratoză, aderenţe, uneori
atrofie cicatriceală pe leziunile
vechi.
• 3.Fotosensibilitate: rash
cutanat în urma expunerii la
soare, confirmat de pacient
sau medic.
4. Afectarea mucoaselor:
ulceraţii orale, nazofaringi-
ene.
5. Artrite periferice,neerozive,
cu durere,tumefacţie,exudat.
6.Serozite:
a) pleurită: durere pleurală sau
frecături pleurale sau revărsat
pleural.
b) pericardită, confirmată ECG sau
ECOCG, frecătură pericardică sau
prezenţa lichidului pericardic.
7.Afectare renală: a) proteinurie
persistentă >0,5g /24 ore,
b) cilindri hialinici, granuloşi etc.
8. Afectare neurologică:
a) convulsii în absenţa unor
medicamente responsabile sau a
dezordinilor metabolice ca uremia,
acidoza, perturbări electrolitice,
b) psihoze în absenţa unor medica-
mente responsabile,uremiei,
acidocetozei,sau dezechilibrului
electrolitice.
9. Anomalii hematologice:
a) anemie hemolitică cu
reticulocitoză,
b) leucopenie < 3 000 celule/ml la
două sau mai multe determinări,
c) limfopenie <1 500 celule/ ml la
două sau mai multe determinări,
d) trombocitopenie < 130 000
plachete/ml în absenţa altor cauze.
e) VSH majorată.
• 10. Anomalii imunologice:
a) titru crescut de
anticorpi anti-ADN dublu
catenari (60-90%),
b) anticorpi
anticardiolipinici pozitivi,
11- Anticorpi antinucleari
ANA (factor antinuclear)
(95%)
• Anticorpi către histone – sunt
caracteristice pentru lupusul
medicamentos.
• Anticorpi anti-ribonucleoproteine
-anti-Sm specifice pentru LES
(10-30%).
-anti-Ro-SS-A sau SS-B (40%)
se asociază cu limfopenia,
trombocitopenia).
-anti-SS-La ( 15%).
- Scăderea complementului
(CH-50), fracţiilor –C3-C4.
-Creştere titrului CIC şi
imunoglobulinelor(clasa Ig-G).
Diagnosticul de LES se stabileşte
în prezenţa a 4 sau mai multe
din cele 11 criterii, prezente
simultan sau succesiv.
Anticorpi antinucleari
(ANA) se depistează la
95% dintre pacienţi.
Anticorpii anti-ADN nativi
şi dublu catenari -la 50%,
anti-Sm- la 30-40%,
anti-Ro(SSA)- la 30-40%.
Activitatea bolii.
• Activitatea se apreciază
după indicele SLEDAI - 2k
(SLE Disease Activity
Index) - ce include 24
parametri, este evaluat în
puncte. Scorul maxim -
105 puncte.
Indicii de activitate ai bolii SLEDAI- 2K