BOLI INFECȚIOASE CU POARTĂ DE INTRARE RESPIRATORIE

ENTEROVIROZE

Definiţie:

- boli infecţioase acute, transmisibile, cu spectru clinic foarte variat, produse de virusuri din
genul Enterovirus.

Etiologie:

- enterovirusuri - familia Picornaviridae; virusuri ARN, cu dimensiuni foarte mici (20 - 30 nm).

Genul Enterovirus cuprinde:

a) Virusurile Coxsackie, cu 2 subgrupe:

subgrup A, cu 23 de serotipuri

subgrup B, cu 6 serotipuri

b) Virusurile ECHO, cu 31 de serotipuri;

c)Virusurile poliomielitice, cu 3 serotipuri (1, 2, 3);

d)Alte enterovirusuri, numerotate de la 68 la 72, din care:

enterovirusul 71 – produce encefalite acute, meningite cu lichid clar, paralizii tip

poliomielitic.

enterovirusul 72 este virusul hepatitic A.

Epidemiologie:

Infecţiile cu enterovirusuri sunt foarte răspândite în populaţie, în special la copii; în 50 - 80 %

din cazuri evoluează ca infecţii subclinice.

• Sezon – mai frecvente vara şi toamna.

• Sursa de infecţie - omul:

bolnav clinic sau cu infecţii inaparente;

purtătorii de virus aparent sănătoși.

Transmiterea infecţiei:

• Directă:
pe cale digestivă (prin mâini contaminate cu materii fecale care conţin virus);

pe cale respiratorie (picături de secreţii nazo – faringiene ce conţin viruşi).

• Indirectă: prin obiecte, alimente, apă contaminate.

Sezon – mai frecvente vara şi toamna.

Imunitatea după boală: este specifică de tip şi durabilă

Patogenie:

• Enterovirusurile se localizează şi se multiplică în faringe şi în tractul intestinal (stadiul

intestinal);

multiplicarea virală în intestin este prelungită, timp de 3 - 4 săptămâni până la mai multe
luni,

în faringe virusul este prezent doar câteva zile, la debutul infecţiei.

• Ulterior se produce viremia, cu localizarea virusurilor în diferite ţesuturi şi organe

(cord, plămân, sistem nervos central).

Tablouri clinice:

Sunt foarte variate, în funcţie de localizarea şi multiplicarea virusurilor în organism.

1. Boala paralitică: diverse pareze şi paralizii.

Produsă de v. Coxsackie, ECHO, v. poliomielitice, enterovirus 71.

2. Encefalită acută: v. Coxsackie, ECHO, polio, enterovirus 71.

3. Meningită acută seroasă: v. Coxsackie, ECHO, polio, enterovirus 71.

4. Stomatită veziculoasă: v. Coxsackie.

5. Herpangina: v. Coxsackie.

• Debutul este brusc: febră, odinofagie, sindrom algic (cefalee, mialgii, dureri
abdominale);

• La examenul faringelui se evidenţiază 10 - 20 vezicule mici pe amigdale, pilieri şi vălul

palatin, care se ulcerează repede.

• Evoluţia este favorabilă în 3 - 5 zile.

6. Rinofaringită: v. Coxsackie, ECHO, polio.

7. Laringită acută: v. Coxsackie, ECHO.

8. Bronşită şi pneumonie: v. Coxsackie, ECHO.

9. Miocardită: v. Coxsackie.

frecventă la copilul mic, cu evoluţie gravă, de obicei letală;

se manifestă clinic prin: febră, tahicardie, asurzirea zgomotelor cardiace, dispnee, cianoză,
insuficienţă cardiacă.

10. Pericardită: v. Coxsackie.

11. Mialgia epidemică (pleurodinia epidemică, boala Bornholm):

debutează brusc cu: febră, cefalee, mialgii toracice foarte intense;

evoluţie favorabilă în 7 - 10 zile.

12. Gastroenterite acute: v. Coxsackie, ECHO.

13. Boală febrilă nediferenţiată: toate virusurile.

14. Boală febrilă cu exantem: v. Coxsackie, ECHO.

se manifestă prin febră şi erupţie cutanată rubeoliformă, mai rar papuloasă sau papulo –
veziculoasă.

15. Boala mână - picior - gură: v. Coxsackie.

debutează cu febră şi jenă la deglutiţie,

ulterior apare o erupţie cutanată maculară sau maculo-papuloasă pe mâini şi plante,

însoţită de elemente eruptive pe mucoasa jugală, labială şi linguală,

evoluţie favorabilă în 5 - 10 zile.

POLIOMIELITA
Definiţie:

Boală infecţioasă acută, transmisibilă, specific umană, produsă de virusurile poliomielitice,

manifestată clinic prin paralizii flasce.

Etiologie:

Virusul poliomielitic - cu 3 serotipuri (1, 2, 3), antigenic distincte (nu dau imunitate
încrucişată).
Epidemiologie:

• În prezent, datorită vaccinării specifice, boala apare sporadic sau în mici focare, de
obicei la persoane nevaccinate sau produsă cu virusul vaccinal, la contacţii receptivi
ai copiilor recent vaccinaţi.

• Sursa de infecţie - omul:

bolnav clinic sau cu infecţie inaparentă,

purtător sănătos de virus.

Virusul este prezent:

în orofaringe câteva zile înainte şi după debutul bolii,

în tractul intestinal 2 - 6 săptămâni.

• Transmitere:

directă: aerogenă sau fecal – orală,

indirectă: apă, alimente contaminate.

95 - 98 % dintre infecţii evoluează inaparent clinic.

• Contagiozitatea - foarte mare:

maximă din ultimele zile de incubaţie şi în prima săptămână de boală (virusul este prezent
în orofaringe);

bolnavul elimină virusul prin nazo – faringe până la 8 săptămâni.

• Imunitatea după boală - durabilă, specifică de tip.

Patogenie:

• Poarta de intrare este orofaringele.

Infecţia se dezvoltă în 3 etape:

1. Stadiul intestinal:

virusul se multiplică în faringe, intestin şi în ţesutul limfatic (plăcile Peyer);

la majoritatea persoanelor infecţia rămâne în acest stadiu (puterea invazivă redusă a
virusului şi / sau rezistenţa locală mare a organismului);

acest stadiu poate fi însoțit de manifestări clinice discrete: catar faringian, scaune diareice.

2. Viremia:
 • Dacă apărarea locală intestinală este depăşită, virusul pătrunde în sânge ( viremie) şi
ajunge la SNC.

3. Stadiul de invazie a SNC:

• Apare în 1 - 2 % din cazuri.

• Virusul ajunge în măduva spinării şi / sau în creier, se multiplică în celulele nervoase,

mai ales în cele motorii, pe care le distruge.

Tablou clinic:

1. Incubaţia: 3 - 21 zile.

2. Perioada prodromală = boala minoră:

• Corespunde viremiei, durează 1 - 5 zile.

• Clinic: febră 38 - 39º C, mialgii, catar nazal şi faringian, inapetenţă, greţuri, vărsături,
dureri abdominale, iritabilitate, insomnii.

• Evoluţia bolii se poate opri în acest stadiu = forma abortivă.

• În alte cazuri, această perioadă poate lipsi, iar boala debutează direct cu paralizii -
„paraliziile de dimineaţă”.

3. Perioada de latenţă : 2 -4 zile de afebrilitate, fără acuze subiective şi clinic aparent

sănătos.

4. Perioada bolii majore:

• Brusc reapare febra înaltă ( febră difazică) şi se instalează manifestările nervoase.

• Există două stadii de evoluţie:

a) Stadiul preparalitic :

durata de ore - 5 zile;

febră, cefalee, dureri musculare;

simptome nervoase: irascibilitate, nevralgii, parestezii, hiperestezie cutanată;

sindrom meningian prezent, discret sau moderat (expresia unei reacţii meningiene sau a
unei meningite seroase) – LCR uşor hipertensiv, clar sau opalescent, cu citologie de la 5 - 6
până la sute de elemente / mm3 – limfocite peste 80 %; albuminorahie uşor crescută, în
contrast cu citologia net crescută = disociaţia cito - albuminoasă.

b) Stadiul paralitic :
 • Se caracterizează prin apariţia parezelor şi paraliziilor.

Caracterele paraliziilor:

sunt flasce, hipotone, distribuite asimetric, inegale ca intensitate,

predomină la muşchii rădăcinii membrelor,

ROT sunt abolite sau mult diminuate,

sunt dureroase, continui şi nu cedează la analgezice; sunt calmate de comprese locale

calde.

• In acest stadiu, sindromul meningian se menţine , cu creşterea albuminorahiei şi

scăderea citologiei = disociaţia albumino – citologică.

• Apar tulburări neuro - vegetative: transpiraţii, răcirea extremităţilor, tulburări

vasomotorii.

5. Perioada de retrocedarea a paraliziilor şi recuperare :

• Durează săptămâni - luni - 1 - 2 ani.

• Boala se termină:

prin vindecare completă sau

prin sechele: paralizii definitive, cu atrofie musculară, deformaţii, tulburări trofice.

• Recuperarea este :

maximală în primele 3 luni (50 %),

până la 75 % în primul an,

restul de 15 % în al doilea şi al treilea an

Forme clinice :

1. Infecţia inaparentă (asimptomatică): 90 - 95 % din totalul infecţiilor; determină imunizare

ocultă.

2. Forma abortivă - cu tabloul clinic al bolii minore

3. Forme paralitice:

a. Spinală:
- Paralizii de membre superioare şi inferioare (monoplegie, paraplegie, tetraplegie) şi / sau
cu paralizii ale musculaturii trunchiului (muşchi abdominali, intercostali sau diafragm, cu
insuficienţă respiratorie acută)

b. Bulbară:

- paralizii de nervi cranieni : facială, muşchii externi ai globului ocular, tulburări de deglutiţie,
fonaţie, etc.

Pot fi afectaţi centrii respiratori si circulatori, cu insuficienţă cardio-respiratorie acută.

4. Forma meningiană – aspect de meningită acută seroasă, cu evoluţie favorabilă.

5. Forma encefalitică - tablou clinic de encefalită acută: difuză, de focar, cerebeloasă.

Diagnostic pozitiv:

a) Suspiciunea de poliomielită:

• Se stabileşte pe date clinice, eventual corelate cu date epidemiologice (când există) -

contacte infectante în familie sau colectivităţi închise, lipsa vaccinării anti –
poliomielitice.

b) Diagnosticul de certitudine:

- Izolarea virusului poliomielitic:

în exsudatul nazo – faringian,

în fecale,

în LCR.

- teste serologice - evidenţiază creşterea titrului anticorpilor specifici.

Diagnostic diferenţial:

• Formele abortive: gripă, alte viroze respiratorii sau digestive – serologic.

• Meningita: alte meningite cu lichid clar (virale, TBC, leptospirotică).

• Forma paralitică:

alte neuroviroze paralitice (Coxsackie, ECHO),

mielite post - infecţioase (post rujeolă, post rubeolă), mielite post - vaccinale (vaccinare
antirabică),

hemoragii cerebrale,
tumori şi abcese cerebrale,

miastenia gravis,

poliradiculonevrite.

• Forma bulbară: botulism, paralizii postdifterice.

Tratament :

• Nu există medicaţie etiologică.

repaus absolut la pat 10 - 14 zile de la instalarea paraliziilor, cu mobilizări pasive la 4 ore;

combaterea durerilor: antialgice (Algocalmin), AINS, împachetări calde umede pe regiunile

dureroase; vasodilatatoare; somnifere.

susţinerea funcţiilor vitale în cazurile ameninţătoare de viaţă: respiraţie mecanică în

insuficienţa respiratorie acută ( în secţii de ATI).

în perioada de regresie a paraliziilor – fizioterapie şi reeducare musculară.

Profilaxie:

1. Măsuri nespecifice:

• izolarea cazului de boală în spital, cu dezinfecţie continuă şi terminală la patul

bolnavului;

• contacţii receptivi se supraveghează 14 zile şi primesc profilaxie cu gamaglobuline în

primele 2-3 zile de la contactul infectant (protecţie 2 - 3 săptămâni).

2. Măsuri la ivirea unui caz sau în focar:

declararea nominală obligatorie ( boală de grup A) + izolare obligatorie în spital 6

săptămâni,

dezinfecţia continuă pentru excrete şi secreţii nazo - faringiene, dezinfecţie terminală,

contacţii – supraveghere medicală 14 zile; pentru contacţii din familie – admininstrare de γ

– globuline,

ancheta epidemiologică în focar.

3. Profilaxia specifică:

• Cea mai importantă măsură profilactică este imunizarea activă prin vaccinare.

• Se utilizează vaccinul poliomielitic trivalent de administrare parenterală.

 • Schemă de vaccinare:

- Câte 1 doză la vârsta de 2,4 și 11 luni și la 6 ani