MINISTERUL EDUCATIEI, NATIONALE

SCOALA POSTLICEALA “INTELLECTUM” – GALATI

RUJEOLA
(pojar, morbili)

Coordonator:Scheopu G.

Eleva:Andronescu Andreea G.
 Definiţie

Rujeola= boală acută infecţioasă şi foarte

contagioasă dată de virusul
rujeolic, paramixovirus, boală
uneori severă, cu manifestări
prodromale catarale respiratorii,
enantem bucal patognomonic,
urmat de o erupţie caracteristică.
 Etiologie

Boala este cauzată de un virus ARN din familia

Paramyxoviridae – virusul rujeolic (morbilivirus),
puţin rezistent în mediul extern care este distrus
de razele ultraviolete.
 Epidemiologie
Contagiozitatea este mai mare la persoanele neimune,
receptivitatea fiind generală într-o populaţie nevaccinată.
Sursa de infecţie = reprezentată de omul bolnav.
• începe cu 1-2 zile înaintea debutului bolii şi se
menţine încă 5-6 zile după apariţia erupţiei, fiind
maximă preeruptiv.
• transmiterea se realizează aerogen, prin
secreţiile nazofaringiene. Imunitatea după boală
este durabilă.
Rujeola apare mai ales în sezonul rece.
 Patogenie
Virusul (prin mucoasa nazofaringiană) → ganglionii
limfatici → unde se multiplică şi, după o viremie
de scurtă durată → invadează organele.
În sânge este localizat în leucocite unde se
multiplică, explicând astfel leucopenia.
Imunitatea celulară este afectată prin scăderea
limfocitelor T, dar şi B, cu consecinţe asupra
scăderii rezistenţei la infecţii.
 Tablou clinic
• Incubaţia= una din cele mai fixe, este de 10 zile, prelungită până la 28 zile la cei
cu imunoglobulin-profilaxie în primele 3-4 zile de la contactul infectant.

• Debut
Stadiul preeruptiv, perioada catarală, durează 3-5 zile, este gradat, cu febră
care urcă treptat la 38-39oC şi cu catar nazal (strănut, rinoree, chiar epistaxis),
ocular (hiperemie conjunctivală, lăcrimare), catar laringo-traheal (tuse uscată),
catar bronşic, uneori există şi catar intestinal cu scaune diareice. Faciesul
capătă aspect caracteristic („facies plâns”).
În ultimele 2 zile ale prodromului, apare enantemul bucal: congestia
mucoasei bucale, cu picheteu hemoragic la nivelul vălului palatin, „semnul
Köplick” (micropapule albicioase ca boabele de griş în dreptul ultimilor molari,
semn patognomonic pentru rujeolă cu durata de 1-2 zile, gingivită
eritematoasă sau eritem pultacei (Comby). Limba este saburală cu descuamare
insulară.
 PERIOADA DE STARE
• Perioada de stare – corespunde exantemului şi începe cu o nouă ascensiune
febrilă (39-40oC), după o scădere trecătoare a temperaturii la sfârşitul fazei
catarale (curba febrilă difazică), însoţită de o accentuare a fenomenelor
generale. Concomitent apare erupţie la nivelul feţei (retroauricular, frunte,
obraji) care se generalizează descendent în 3 zile. Erupţia este
maculopapuloasă, catifelată, lăsând zone de tegument normal.
După generalizarea erupţiei, febra scade, iar erupţia păleşte în ordinea apariţiei,
lăsând „tegument tigrat” care apoi se descuamează furfuraceu, cu persistenţă
de o săptămână (diagnostic retrospectiv pentru rujeolă).

• Perioada de convalescenţă – începe odată cu pălirea erupţiei şi ameliorarea

stării generale, în lipsa complicaţiilor.

• Evoluţia este favorabilă cu imunitate durabilă.

 Forme clinice

A. După intensitatea simptomelor, pe lângă forma medie descrisă, se pot întâlni:

1. Forme benigne: uşoară, abortivă, frustă, se întâlnesc la sugarii de 4-8 luni şi la copii
care au primit
gamaglobuline.
2. Forme cu perioada de invazie de 3-7 zile cu Koplik tardiv.
3. Forme maligne:
a) forma hipertoxică (ataxoadinamică), mai frecventă la copilul mic, se manifestă prin
hiperpirexie, cianoză, tahipnee, prostraţie, convulsii şi insuficienţă circulatorie;
b) forma hemoragică începe brusc, cu febră mare (40-41oC), delir, convulsii, stare de
stupor, tulburări de ritm respirator, erupţie intensă confluentă, hemoragică şi
epistaxis, gingivoragii, hematemeză, melenă, ducând frecvent la deces prin tablou de
sindrom de coagulare intravasculară diseminată (CID).

B. Forme după caracterul erupţiei:

- papulo-eritematoasă;
- miliariformă;
- buloasă.
C. Rujeola mitigată (morbiloid) apare la copiii care au
primit gamaglobuline, de obicei după a 4-a zi de la
contact. Incubaţia durează 21-28 zile. Invazia este
scurtă (1-2 zile), catarul bronşic este redus, iar semnul
Koplik poate lipsi. Uneori întreaga perioadă
prodromală lipseşte, boala debutând prin febră şi
exantem. Febra durează 2-3 zile iar exantemul lipseşte
pe faţă şi este redus numeric pe corp. Starea generală
este bună şi nu apar complicaţii dar imunitatea este ca
în forma medie.
D. Rujeola contractată intrauterin poate avea exantem
la naştere sau poate apare în primele 10 zile de la
naştere.
 COMPLICATII
Complicaţiile sunt cauzate de virusul rujeolic sau de suprainfecţia bacteriană; se întâlnesc mai
frecvent la copiii sub 2 ani, la rahitici, distrofici sau la cei cu focare infecţioase latente
preexistente.

Respiratorii:
1. Laringita acută virală precoce şi laringita tardivă
2. Pneumopatia interstiţială, cu celule gigante.
3. Bronşiolita capilară apare brusc ca o mare insuficienţă respiratorie cu dispnee
intensă, tahipnee, bătăi ale aripilor nasului, tiraj şi cianoză.
4. Pneumonia şi bronhopneumonia prin suprainfecţie bacteriană survin în 7-15% din
cazuri cu diverşi germeni: stafilococ, streptococ, pneumococ, H. influenzae, BGN şi
se pot complica cu abcese pulmonare, pleurezii purulente, pneumotorax.

Oculare: Conjunctivita, iridociclita, ulcere corneene, nevrite retrobulbare, panoftalmie.

Otice: otita congestivă virală.
Digestive: stomatita rujeolică se poate complica la sugar cu suprainfecţie micotică sau bacteriană,
rezultând angină, noma (gangrena obrazului) sau parotidită septică.
Cardiace: miocardită.
Cutanate: piodermite, impetigo, abcese, flegmoane.
 COMPLICATII
Nervoase

1. Meningita – este rară.

2. Meningoencefalita sau encefalita se manifestă cu convulsii (generalizate sau localizate), febră,
tulburări de conştient, somnolenţă, paralizii de nervi cranieni sau periferici (hemi- sau tetraplegii),
ataxie cerebeloasă, nistagumus, comă prelungită. Recuperarea este lentă, completă în 40% şi cu
sechele în 35% (deficit intelectual, tulburări de comportament, paralizii, epilepsie).

3. Panencefalita sclerozantă subacută (PESS) apare după luni sau ani de la rujeolă. Evoluează în 4
stadii:
a) scăderea memoriei şi randamentului şcolar;
b) mioclonii (ticul “saalam”), tulburări de mers, spasticitate;
c) contractură generalizată, tulburări respiratorii, vasomotorii şi de temperatură;
d) viaţă vegetativă (plâns encefalitic, caşexie, moarte).

Evoluţia PESS poate fi discontinuă, cu ameliorări parţiale care pot dura săptămâni sau luni.
Diagnosticul paraclinic de PESS se bazează pe:
- modificări electroencefalografice (EEG) caracteristice (complexe Rademeker – 80%);
- anticorpi antirujeolici în titruri mari în sânge şi l.c.r. (50-100 ori peste titrul normal);
- prezenţa în biopsia cerebrală de virus rujeolic defectiv (sau de antigen).

4. Scleroza în plăci (scleroza multiplă) este determinată de infecţia lentă cu virus rujeolic.
 Prognostic

• Rujeola are un prognostic rezervat la copilul sub 2 ani

(prin frecvenţa complicaţiilor respiratorii şi neurologice)
şi un prognostic bun la copilul şcolar. La gravide în
primul trimestru de sarcină, rujeola determină
malformaţii ale fătului (50% în prima lună de sarcină).

• Letalitatea variază în funcţie de starea organismului,

condiţiile de viaţă, asistenţă medicală. Letalitatea
rujeolei spitalizate (complicate) este de 0,5-1,5%.
 DIAGNOSTIC
1. Diagnosticul clinic pozitiv în perioada preeruptivă este orientat de existenţa celor 3
cataruri (ocular, nazal şi traheobronşic), survenite în cursul unui sindrom febril.
Certitudinea diagnosticului apare în momentul apariţiei semnului Koplik.
În perioada eruptivă, îmbinarea enantemului cu exantemul, caracterul şi modul de
expansiune sunt concludente.
2. Diagnosticul virusologic – izolarea virusului din secreţiile nazo-faringiene, sânge sau
urină în perioada de debut şi în cea de stare, cultivare de ţesut.
3. Diagnosticul serologic se realizează prin cercetarea, în dinamică, a anticorpilor din
sânge, prin testul de inhibare a hemaglutinării (titrul fiind între 1/512-1/4096), prin
reacţia de fixare a complementului sau prin testul de neutralizare.
4. Diagnosticul diferenţial:
- în perioada preeruptivă (până la apariţia semnului Koplik) se face cu virozele
respiratorii acute (gripa, adenoviroze, guturai etc.);
- în perioada eruptivă cu: scarlatina, rubeola, rozeola infantum, megaleritemul
infecţios, exantemul miliariform, cu formele eruptive adenoviroze, enteroviroze şi
mononucleoza infecţioasă; cu tifosul exantematic, leptospiroza, lues, boala serului,
trichineloza, meningococcemia şi cu erupţiile medicamentoase.
 TRATAMENT
În lipsa unui tratament specific (etiologic), bolnavii cu forme uşoare şi medii de rujeolă se tratează
cu repaus, regim igieno-dietetic şi medicaţie simptomatică (antipiretice, antialgice şi calmante ale
tusei).

În formele grave de boală se combat:

- fenomenele de colaps cardiovascular prin tonice cardiovasculare injectabile,
umplerea patului vascular, preparate cortizonice;
- deshidratarea prin administrarea de ser glucozat, bicarbonat şi ser
fiziologic;
- fenomenele de hiperexcitabilitate nervoasă prin diazepam, luminal,
vărsăturile prin emetiral (supozitoare) sau clordelazină 1-2 mg/kgc/zi i.m.
sau i.v.;
- fenomenele hemoragice prin hemostatice, vitamina K, C, calciu.

Tratamentul igieno dietetic: repaus la pat 8-10 zile cu igiena riguroasă a tegumentelor şi
mucoaselor prin spălare cu ceai de muşeţel, soluţii de romazulan etc.
Regimul alimentar în perioada febrilă este lacto-hidrocarbonat cu asigurării hidratării (enteral sau
parenteral).
 Tratamentul complicaţiilor
1. Bronhopneumonia: formele medii→ monoterapie cu penicilina G sau ampicilină, iar formele
grave→ cefalosporine sau asocierea de oxacilină cu gentamicină (sau kanamicină cu
rifampicină) + tratament de susţinere (oxigen, analeptice vasculare), imunoglobuline sau
transfuzii de sânge proaspăt.

2. Laringita obstruantă: se tratează cu umidifierea aerului, comprese calde, antihistaminice în

formele medii şi hemisuccinat de cortizon i.v. În laringita secundară, de suprainfecţie bacteriană
se vor asocia antibiotice. În cazurile cu dispnee continuă importantă se recomandă
traheostomia. 3. Bronşiolita capilară se tratează intensiv cu antibiotice, oxigen, hemisuccinat
de cortizon i.v. (10-20 mg/kgc/zi) şi tonice cardiace.

4. Colita survenită în convalescenţă (adesea este reactivarea dizenteriei cronice) se tratează cu

furazolidon, cotrimoxazol sau ampicilină.

5. Encefalita rujeolică se tratează cu antiedematoase cerebrale, soluţii hipertonice de glucoză

29% i.v., manitol (2 g/kgc de 1-3 ori/zi), glicocorticoizi 10-15 mg cortizon/kgc pe o durată de 10-
20 zile, sedative şi anticonvulsivante (diazepam, luminal, plegomazin), vitamine din grupul B şi
trofice cerebrale.

• În PESS imunomodulatorul isoprinosina (2-3 tablete/zi administrat ani de zile) a prelungit

supravieţuirea la 1/3 din cazuri.
 PROFILAXIA
• Implică izolarea bolnavului la domiciliu şi spitalizarea în caz de
forme severe sau
complicate.
• Imunoprofilaxia se aplică în primele 48 ore de
la contactul infectant (0,3 ml/kgc).
• Profilaxia generală se realizează prin vaccinare, începând de la
vârsta de 9 luni (în România, cu vaccin viu atenuat), respectându-
se cu stricteţe regulile recomandate dat fiind inactivarea rapidă a
vaccinului la lumină şi temperatură.
Există o imunitate transmisă transplacentar pentru copiii
născuţi din mame imune care durează până în jurul vârstei de 6
luni.
 BIBLIOGRAFIE

• www.e-ereferate.ro
• www.wikipedia.ro
• www.referate-clopotel.ro
• www.sfatulmedicului.com
• www.boliumane.ro