27.

Afecţiunile respiratorii la adult si copil ( infecţiile acute ale căilor aeriene superioare la copil, traheobronşita,
bronhopatia cronică obstructivă, pneumoniile, astmul bronsic, cancerul bronhopulmonar, tuberculoza pulmonară)

27.1 INFECTII ACUTE ALE CAILOR AERIENE SUPERIOARE LA COPIL - Restian

In cadrul infectiilor respiratorii superioare, sunt cuprinse rinitele, sinuzitele, faringitele, amigdalitele si adenoiditele.

Rinofaringita acuta sau raceala, guturaiul, catarul sezonier

 este cea mai frecventa infectie a cailor respiratorii superioare, mai ales la copilul mic.
 ea are de obicei o evolutie scurta, de cateva zile si este dominata de o simptomatologie locala.

Etiopatogenie
 este de obicei virala, cunoscandu-se peste 200 de serotipuri de rhinovirusuri si de coronavirusuri care pot produce
rinofaringita acuta.
 dintre bacterii, cel mai frecvent sunt implicati Streptococul, H. Influentaze si Pneumococul.
 contagiunea se face pe cale aeriana, prin intermediul picaturilor Pfluge.
 la aparitia bolii contribuie si anumiti factori de risc, asa cum ar fi frigul si surmenajul.

Manifestari clinice
 boala debuteaza de obicei:
¨ cu febra, insotita de:
¨ o stare de indispozitie,
¨ de stranut,
¨ de dureri faringiene
¨ de senzatia de nas infundat.
 la copilul mai mare poate aparea:
 cefaleea,
 curbatura
 dureri la deglutitie.
 in afara de febra, la examenul fizic al bolnavului nu se constata decat o rinoree si o hiperemie faringiana.
 de obicei boala dureaza 2-4 zile si are o evolutie favorabila.
 pentru MF este foarte important sa stie ca rinofaringita poate avea o evolutie mai severa la sugar si la copilul mic,
decat la adult.

Complicatii  Uneori infectia coboara in caile aeriene inferioare, sau poate prinde sinusurile, sau urechea medie.

Tratament  are un tratament simptomatic:

© Se recomanda repaus,
© evitarea frigului si a umezelii si ceaiuri calde.
© Se vor administra:
© Paracetamol 40-50 mg/kg/zi per os sau pe cale rectala, sau
© Ibuprofen 20-30 mg/kg/zi,

© se vor administra instilatii nazale cu :

© 1-2 pic de ser fiziologic, sau
© 1-2 pic solutie de pseudo-efedrina, sau
© 1-2 pic solutie de nafazolina 1%.
© Nu se vor administra solutii uleioase.
© Nu se va administra efedrina sau nafazolina la sugar, sau la nou-nascut.
© in cazul unei componente alergice, se vor putea administra antihistaminice,
© in cazul unor complicatii descendente, care sunt de obicei microbiene, se vor putea administra antibiotice, din grupa
tetraciclinei, sau a eritromicinei.
Anginele
 Intereseaza amigdalele, faringele si tesutul limfatic regional si sunt mai frecvente la copil,
Etiopatogenie
 etiologia anginelor este in proportie 50-60% din cazuri de natura virala, predomina:
 adenovirusurile,
 enterovirusurile,
 virusurile gripale si paragripale
 virusul sincitial respirator.
 etiologia bacteriana se intalneste in 40-50% din cazuri si este produsa in majoritatea cazurilor de:
 Streptococul grup A si mai rar de Stafilococul patogen,
 Pneumococ,
 Meningococ,
 Chlamydia pneumoniae,
 Mycoplasma pneumoniae
 Haemophylus influenzae.
 uneori anginele pot fi produse si de fungi, cum ar fi  Candida albicans, mai ales la bolnavii debilitati, dupa
tratamentul prelungit cu antibiotice.
De remarcat ca anginele pot fi generale, asa cum ar fi scarlatina, mononucleoza infectioasa sau leucemia.

Manifestari clinice
Þ pot fi foarte variate, de la forme usoare pana la forme severe, cu alterarea starii generale.
Þ de obicei anginele virale au o simptomatologie mai moderata decat anginele bacteriene.
Þ anginele virale au:
¨ un debut mai insidios,
¨ cu senzatia de uscaciune a faringelui,
¨ cu adenopatie regionala, discreta si nedureroasa,
¨ cu usor eritem al mucoasei faringiene, uneori cu puncte hemoragice,
¨ cu febra usoara
¨ o stare generala buna.
Þ anginele bacteriene, care sunt de obicei streptococice, au:
¨ un debut mai brusc,
¨ cu febra mai mare,
¨ cu frison,
¨ curbatura,
¨ cefalee,
¨ disfagie
¨ adenopatie regionala dureroasa.
Þ la examenul local se poate constata:
¨ un eritem mai intens,
¨ cu puncte albe de exudat,
¨ uneori se pot constata membrane de exudat alb, care acopera toata suprafata amigdalelor,
¨ sau chiar ulceratii si necroze amigdaliene.

Clasificarea clinica a anginelor - In functie de aspectul local, anginele pot fi impartite in:
 angine eritematoase, produse mai ales de virusuri si de Streptococ,
 angine albe cu depozite purulente, produse mai ales de Streptococul betahemolitic,
 anginele pseudomembranoase produse mai ales de Streptococ, Pneumococ sau de Stafilococ,
 anginele ulceronecrotice cu distrugeri tisulare
 angine gangrenoase produse de germeni anaerobi.

Investigatii paraclinice pentru stabilirea diagnosticului etiologic se pot efectua o serie de investigatii paraclinice, precum
hemoleucograma, care poate arata  lecocitoza, cu neutrofilie, in anginele bacteriene,
 leucopenie in anginele virotice,
VSH-ul care poate fi accelerat mai ales in anginele bacteriene,
examenul de urina care poate decela o eventuala atingere renala
exudatul faringian, care poate pune in evidenta microbul respectiv.
Complicatii
o complicatii locale: otitele, mastoiditele, sinuzitele, abcesul periamigdalian, abcesul retrofaringian
o complicatii generale: reumatismul articular acut, endocarditele, glomerulonefrita si septicemia.

Abcesul periamigdalian
 complicatie grava a amigdalitei acute determinata de invadarea infectiei in spatiul periamigdalian.
 el poate fi usor de recunoscut deoarece invadarea infectiei produce o tumefactie de o singura parte a faringelui, care
impinge amigdala si stalpul amigdalian dincolo de linia mediana si este insotit de o disfagie foarte accentuata si de
trismus

Abcesul retrofaringian
 complicatie grava a amigdalitei acute determinata de propagarea infectiei la peretele posterior al faringelui.
 el poate fi recunoscut prin tumefierea peretelui faringian posteriror, care este foarte dureros si determina o disfagie
foarte intensa.

Tratament

 anginele eritematoase, fara depozit, cu stare generala buna, fara febra prea mare, fara disfagie, care sunt de obicei virale:
 se trateaza simptomatic, fara antibiotice.
 se recomanda repaus la pat pe toata perioada febrila,
 o alimentatie lichida sau semilichida.
 pentru combaterea febrei se recomanda antitermice si antiinflamatoare.
 se pot administra antiseptice locale:
 comprimatele de Amilmetacrezol,
 pulverizatiile cu Dequalinium clorid
 gargara cu Benzalconiu clorid, sau Romazulan.
De remarcat ca infectiile virotice pot sa diminue rezistenta locala si sa fie urmate, astfel, e o infectie microbiana. De
aceea, mf trebuie sa urmareasca cu mare atentie evolutia anginei eritematoase.

 anginele intens eritematoase, sau anginele pultacee, cu febra mare, cu disfagie intensa si cu stare generala alterata, care
sunt de obicei de natura streptococica, se trateaza obligatoriu cu penicilina.
 la copil se recomanda  Penicilina 50 000 UI/kg/zi im, sau
 Fenoximetil penicilina 50 mg/kg/zi per os,
 la adult Penicilina 1 200 000 UI/zi im in 2 prize la 12 ore, 5-7 zile.

 in cazul in care se recurge la tratamentul per os se administreaza in doze duble.

 in toate cazurile, la sfarsitul tratamentului se administreaza Penicilina depozit
 la copil 600 000 UI
 la adult 1 200 000 UI de, care se va repeta la 7 si 14 zile.

 la bolnavii alergici la penicilina se va administra
© Eritromicina in doza de 0,03 g/kg/zi 6 zile, sau
© Azitromicina 10 mg/kg/zi 3 zile.

 in cazul in care manifestarile clinice persista, sau culturile din exudatul faringian evidentiaza alt microb, se va
administra antibioticul corespunzator antibiogramei.
 anginele stafilococice se trateaza  cu Eritromicina sau
 cu Cefalosporine: Cefalotina sau Cefaclor timp de 5-6 zile.