INFECŢIILE ACUTE DE CĂI

RESPIRATORII LA COPIL

Dr. Iulia Mihaela Dumitru 2020

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR
Componentele tractului respirator
superior
 CLASIFICAREA INFECŢIILOR RESPIRATORII

În mod clasic infecţiile respiratorii se împart în:

 superioare (cele care afectează mucoasa nazală, faringele sau/şi
laringele) şi
inferioare (dacă afectează traheea, bronşiile sau/şi alveolele),
fiecare putându-se complica.
Definiție- proces inflamator infecțios de etiologie virală,
localizat la nivelul mucoasei nasofaringiene.

Procesul inflamator este mult mai extensiv la copil decât

la adult, interesând frecvent sinusurile paranazale și
urechea medie.

Este cea mai obișnuită infecție a copilului.

 RINOFARINGITA ACUTĂ

Etiologia - este virală, principalul agent fiind rhinovirusul.

Îmbolnavirea apare frecvent în sezoanele reci.

3-6 episoade pe an.

Poate surveni suprainfecția bacteriană cu Streptococul de gr A,

Pneumococul,Haemophilus influenza și Stafilococul.
 MANIFESTĂRI CLINICE
• Diagnosticul este clinic.
• Perioadă de latență: de la câteva ore la 1-2 zile.

• La sugar debutul bolii e brusc, cu febră ridicată (39-40 grade C), iritabilitate,
strănut, rinoree ( unii sugari pot prezenta vărsături sau diaree).

• Secreția nazală interferează cu suptul, pot fi semne de insuficiență respiratorie

moderată.

• La copiii mari semnul caracteristic e uscăciunea și iritarea mucoasei

nasofaringiene, urmată de strănut, rinoree apoasă, tuse, cefalee, mialgii, anorexie,
febră moderată.

• Boala durează 3-4 zile.

TRATAMENT
Nu exista tratament specific.
Administrarea de antibiotic nu influențează evoluția
și nu reduce incidența complicațiilor bacteriene.
Indicaţii importante: umidificarea aerului atmosferic,
hidratarea copilului, dezobstruarea foselor nazale.

Pentru combatera febrei: Acetaminofen 15

mg/kg/doza la 4-6 ore interval

* Nu se administreaza aspirină în gripă și varicelă la copii și

tineri ( determină sindrom Reye.)
 RINOFARINGITA ACUTĂ

Profilaxie:
• Spălarea mâinilor, acoperirea nasului şi gurii în timpul strănutului şi tusei

• Evitarea plimbărilor în zone aglomerate, cu aer rece, a contactului cu persoane

bolnave.

• “Călirea” organismului.

• Triajul bolnavilor/purtătorilor la intrarea în colectivitate.

 1. ANGINELE

Definiţie

Inflamarea amigdalelor (tonsilelor) şi a

faringelui.
 ANGINA ACUTĂ

• Reprezintă principala cauză de prezentare a copiilor în

ambulator.

• Important! Absența inflamației faringiene și

amigdaliene asociată cu rinoree este caracteristică
infecțiilor virale (rinofaringită acută).
 ETIOLOGIE

Agenţii etiologici principali ai anginelor acute sunt ( GRUPAŢI DUPĂ

FRECVENŢĂ ) :
•Virusurile (rhinovirusurile, coronavirusurile, adenovirusurile, virusurile
gripale, virusurile paragripale, virusul sinciţial respirator, enterovirusurile -
ECHO şi Coxsackie - şi virusul herpes simplex);
şi
•Bacteriile (streptococul grup A, streptococul C, G, meningococul,
Hemophilus influenzae, anaerobi, b. difteric, Mycoplasma pneumoniae)
 MANIFESTĂRI CLINICE
Copilul poate să acuze:
•Odinofagie ( bine definită la copilul mare –” durere în gât ”, la copilul mic se
exprimă ca refuz al alimentaţiei sau înghiţire dificilă),
•Dificultăţi la deglutiţia alimentelor şi lichidelor (poate determina deshidratarea
pacientului),
•Cefalee,
•Dureri abdominale (limfadenită mezenterică)
•Poate asocia febră,
•Coriză ,
•Tuse productivă, Trebuie luată în considerare etiologia virală
•Disfonie ,
EXAMENUL CLINIC

• Hiperemia faringelui
• Hiperemia pilierilor amigdalieni
• Hiperemia amigdalelor
• Adenopatie latero-cervicală (ganglioni
fermi la palpare şi sensibili)
• Amigdale criptice, cu cripte necrotice
sau exudat
• Picheteu hemoragic la nivelul palatului
moale
• Depozite exudative la nivelul
amigdalelor
 CLASIFICARE

• Forma eritematoasă.

• Acestea se caracterizează prin „gât

roşu“, intens, uniform, cu amigdale
mărite în volum, edem (inconstant) al
pilierilor, văului şi luetei.
 CLASIFICARE

• Forma eritemato-pultacee.

• Acestea se caracterizează prin prezenţa pe

mucoasa oro-faringiană eritematoasă a
unui exsudat alb-cremos, cu dispoziţie
punctiformă pe amigdale; exsudatul este
decolat uşor, iar subiacent se remarcă o
mucoasă hiperemică.
CLASIFICARE

Angine ulceroase şi ulcero-necrotice.

•Se caracterizează prin ulceraţii pe

vălul palatin şi amigdale, cu un aspect
ulcero-hemoragic şi fetiditatea halenei.
 CLASIFICARE
• Forma pseudomembranoasă.
• Se caracterizează prin prezenţa de
false membrane albe, sidefii sau
cenuşii, foarte aderente, ce
invadează rapid amigdalele, pilierii
şi lueta.
• Acest aspect este evocator pentru
difterie sau mononucleoza
infecţioasă.
• Angina flegmonoasă.
• Acestea sunt aspecte înşelătoare
ale unor angine bacteriene
caracterizate prin amigdale mult
hipertrofiate, uneori unilateral şi
care trebuie diferenţiate de
flegmonul adevărat al amigdalei,
care este o supuraţie bacteriană.
CLASIFICARE

• Angine veziculoase.
• Mai rare. Herpangina esta mai
mult o faringită decât o angină; se
caracterizează prin prezenţa de
vezicule şi ulceraţii minime pe
pilierii anteriori, văl, luetă, peretele
posterior al faringelui şi faţa
internă a amigdalelor.
• Acest aspect poate fi precedat de
prezenţa de elemente peteşiale ce
evocă o infecţie virală (cu diferite
tipuri de virus Coxsackie A).
CLASIFICARE
Angina acuta streptococica
 1. Epidemiologie
• Reprezintă 37% din cazurile de faringită acută.

• Afecțiune rară înainte vârstei de 2-3 ani.

• Frecventă după vârsta de 5 ani.

• Pick al incidenței în primii ani de școală.

• Incidenţă : iarna, începutul primăverii.

• Simptomatologia cedează la 24 h de la inițierea antibioterapiei.

• Răspândirea infecției se face în faza acută.

 2. Etiologie
Aspectul unei culturi cu streptococ
beta-hemolitic grup A

Streptococ beta-hemolitic grup A

 3. Manifestări clinice

 Debut: rapid, cu “ dureri în gât” (odinofagie), febră înaltă, frison, rinoree, disfonie, fără
tuse
 Perioada de incubație: 2-5 zile.
 Perioada de stare: Hiperemie faringiană (interesează: palatul moale, pilierii, amigdalele
palatine, peretele posterior al faringelui – “ angină roșie streptococică”)
- Amigdale hipertrofice, acoperite cu depozite albicioase, purulente,
- Exsudate tonsilare sangvinolente
- Uvulă hiperemică și tumefiată
- Ocazional: febră scarlatiniformă (paloare peri-oro-nazală, limbă
roșie zmeurie, rash fin maculo-papular).
- Adenopatie cervicală anterioară
Aspectul faringitei streptococice
 Limba “zmeurie”
(infecție streptococică)
ANGINA STREPTOCOCICĂ
 4. Diagnostic II

• De elecție: TEST RAPID PENTRU ANTIGENUL STREPTOCOCIC

• Urmat de: Culturi din exudatul faringian

 5. Tratament – Antibioterapia I
1.PENICILINĂ V
2.AMOXICILINĂ
3.3. MOLDAMIN
În caz de alergie la penicilină:
- Eritromicină sau
- Azytromicină sau
- Claritromicină sau
- Clindamicină, timp de 10 zile.
Cefalosporinele de tip: cephalexin, cephadroxil sunt indicate în caz de rezistență la
tratamentul cu penicilină.
ALERGIE LA PENICILINĂ
 5. Tratament – Antibioterapia II
• Tratamentul antibiotic se va institui doar după identificarea germenului.
• Tratamentul antibiotic duce la dispariția simptomelor în 12-24 h de la inițiere și
previne apariția complicațiilor tipice infecției streptococice.

• Se recomandă antibioterapia în caz de:

- Faringită streptococică confirmată.
- Febră crescută + simptome caracteristice infecției streptococice
- Contact cu persoane documentate cu infecție cu streptococ beta hemolitic grup A
- Diagnosticarea cu RAA sau istoric recent de RAA la un membru apropiat al familiei.
 5. Tratament
• 1. Tratamentul igieno-dietetic: -Aport suplimentar de lichide,
-Evitarea contactului cu persoanele bolnave, aerul
rece,
- Repaus relativ la pat.
• 2. Tratamentul simptomatic:
• CORTICOSTEROIZII nu se recomandă de rutină, dar pot fi administrați la
debut, în caz de durere faringiană intensă.
Se foloseşte Dexametazonă în doză de 0,6 mg/kg/doza, max. 10 mg/doză

• ANTITERMICE- Ibuprofen 10 mg/kg/doza la 8 ore interval și -

Acetaminofen 15 mg/kg/doza la 4-5 ore interval, timp de 2-3 zile.
5. Tratament profilactic

Vaccin streptococic multivalent

COMPLICAŢII: ADENOIDITĂ
CERVICALĂ
COMPLICAȚII : SCARLATINA
COMPLICAȚII : SCARLATINA
REUMATISMUL ARTICULAR ACUT

Cardită Artită
 GLOMERULONEFRITA

• Hematuria
• Edeme
• Azotemie
• HTA
LARINGITELE ACUTE
 Definiție

• Laringitele acute reprezintă afecțiuni

infecțioase de natură virală sau bacteriană,
care determină detresă și/sau insuficiență
respiratorie înaltă prin obstrucție laringiană.

• Laringitele pot reprezenta o urgență

pediatrică, deoarece edemul inflamator poate
produce asfixie.

• La copil, reprezintă cea mai frecventă cauză

infecțioasă a căilor aeriene superioare.
• Vârsta de maximă frecvență : 3 luni- 5 ani.
• Peak la vârsta de 2 ani.
• Frecvență crescută în sezonul rece (toamna târziu și iarna) și la băieți.
• Incidența scade o dată cu dezvoltarea căilor aeriene.

Clasificare

• Cu detresă respiratorie
• Fără detresă respiratorie
1. Laringitele obstructive: laringita acută spastică
Forma clasică: laringita acută simplă (striduloasă)

2. Laringitele acute edematoase:

- Subglotică (crupul viral)
- Supraglotică (epiglotita)
 ELEMENTE DE DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
EPIGLOTITĂ LARINGOTRAHEOBRONȘITĂ LARINGITĂ
SPASMODICĂ
Vârstă 3-8 ani Sub 3 ani 1-3 ani
Etiologie H. Influenzae tip B, rar pneumococ Virală, uneori cu suprainfecție Necunoscută,posibil
bacteriană virală
Debut Rapid Progresiv Brusc, noaptea
Durata medie de 6-8 ore 1-9 zile -
evoluție
Manifestări Febră înaltă, disfonie, detresă Tuse, febră, stridor, disfonie Fără febră
respiratorie
Temeratură 39 38 Normală
Clinic MV , paloare, tuse dureroasă MV , raluri bronșice MV , dispnee
insiratorie și expiratorie
Examen laringian Inflamația epiglotei Edem subglotic și al corzilor vocale Spasm laringian
Leucocite Hiperleucocitoză Leucocitoză -
PMN 85% 63% -
Complicații bacteriene Diseminări bacteriene la distanță Rareori Nu
• Laringita acuta subglotica
• (crup viral, laringita nebacteriana, laringotraheita)
• Tratament Se administrează :
• Adrenalină
• La copilul sub 1 an, se administrează 4 ml amestec de : 0,25 ml adrenalină soluţie racemică 2,5% + 3,75 ml apă distilată sau ser fiziologic.
• Sau se administrează 5 – 6 ml din soluţia L – adrenalina 1‰
• La copilul peste 1 an se administrează 4 ml din amestecul de 0,5 ml adrenalină racemică 2,5% + 3,5 ml apă distilată sau ser fiziologic
• Sau 12 ml soluţie de L – adrenalină 1‰
• Se administrează în aerosoli.
• Se repetă la nevoie la 30 – 60 minute (repetat)
• Adrenalina determină vasoconstricţie şi diminuă edemul în câteva minute.
• Acţionează aproximativ 2 ore apoi dispneea poate reapare.
•
• Steroizii : se administrează p. o. , im , iv.
• Prednison 1 mg /kg/zi
• Dexametazona 0,15 – 0,30 mg/kg.
• Scad permeabilitatea endoteliului capilar, reduce edemul mucoasei, stabilizează membrana lizozomală.
• Umidificarea atmosferei
• Aceste forme uşoare se pot trata la domiciliu
Tratament epiglotita
• se menţine poziţia sezândă a bolnavului
• se evita examenul cavităţii bucale cu spatula (poate determina spasm glotic fatal)
• Se administrează:
• HHC 10 mg /kg iv. sau alt corticoid injectabil
• Antibioterapie: ceftriaxon sau cefotaxim sau cefuroxim, augumentin
• Tratamentul se administrează 7 – 10 zile.
• - Oxigenoterapie
• - Transport rapid în serviciile de urgenţă
• - Intubaţie orotraheală
• - Traheostomie
•
• Purtătorii de H. influenzae vor fi sterilizaţi cu Rifampicină (Sinerdol timp de 4 zile)
• - vaccinarea pentru H. influentzae
 BRONȘIOLITA ACUTĂ
- Boală inflamatorie difuză a căilor aeriene
inferioare de calibru mic, determinată de
obstrucția acestora prin proces inflamator.
- Apare în epidemii anuale.

Definitia Bronsiolitei Acute (SUA si Marea

Britanie)
• Varsta < 2 ani
• Tabloul clinic (dispnee/wheezing/
raluri)
• Testele pentru diagnostic NU sunt
necesare
 ETIOLOGIE
-Virusul Sincițial Respirator (76% cazuri)
- Rinovirus: 39%
- Virus gripal: 10%
- Metapneumovirus: 3%
- Coronavirus: 2%
- Virus paragripal: 1%
- -Haemophilus Influenzae
- pana la 30% dintre cazuri prezinta
coinfectii
 Virusul Sincițial Respirator
• prezent in 1/3 dintre toate cazurile de
bronsiolita
• prezent la 80% dintre sugarii < 6 luni internati
• 90% dintre copii sunt
infectati in primii 2 ani de
viata
• 40% dintre ei dezvolta
simptome legate de caile
respiratorii inferioare cu
ocazia primoinfectiei
• Infectia nu determina
imunitate pe termen lung
 FACTORI FAVORIZANȚI
• Lipsa alimentației naturale.

• Expunerea copilului la medii aglomerate - la domiciliu sau colectivitate.

• Mame fumatoare și fumul de țigară în general, chiar daca nu se fumează în camera

copilului.

• Sugari cu frați mai mari (acestia pot fi sursa de îmbolnăvire).

• Sexul masculin

• Etnia

• Varsta mamei

• Tipul nasterii (ex. extractia prin operatie cezariana)

• Nivelul seric de vitamina D

 FACTORI DE RISC PT.
FORMELE SEVERE
• Prematuritatea,
• Gemelaritatea
• Greutatea mică la naștere,
• Vârsta sub 12 săptămâni,
• Boli pulmonare cronice: fibroza chistică, displazia
bronho-pulmonară,
• Malformații cardiace congenitale,
• Boli neuromusculare,
• Imunodeficiente
• Malnutriția,
• Sindromul Down,
• Condiții socio-economice precare.
 MANIFESTĂRI CLINICE

• Prodrom: 1-2 zile de febră, rinoree, obstructie nazala, tuse,

• Perioada de stare:
- Tuse spastică, în accese prelungite,
- Tahipnee +/- tiraj
- Wheezing+/- raluri bronsice
- Expir alungit
- Simptomele ating un maxim de intensitate dupa 3-5
zile

• Refuzul alimentației – asociat sau nu cu febră determină

deshidratarea sugarului ,
 MANIFESTĂRI CLINICE DE
GRAVITATE
• Cianoză – colorația albastră a tegumentelor, inițial în jurul gurii și la
extremități (se poate observa mai bine la buze și unghii), ulterior putând
deveni generalizată.
Se datorează lipsei de oxigen și este un semn de mare gravitate, fiind necesar
tratament de urgență în spital

• Vărsăturile – pot sa apară ca urmare a efortului de tuse .

• Apneea – poate să apară mai ales la sugarii mici, născuți prematur,
manifestându-se prin episoade scurte de oprire a respirației – semn de
gravitate, fiind necesară prezentarea cât mai rapidă la serviciul de urgență

• Ficatul și/sau splina se pot palpa sub rebordul costal – hiperinflația

plămânilor determină coborârea ficatului și a splinei.
DIAGNOSTIC IMUNOLOGIC
DETERMINAREA RSV-
ANTIGEN
 INVESTIGAȚII DE
LABORATOR
• Hemograma și formula leucocitară
• Proteina C reactivă
• Puls- oximetria singura investigatie paraclinica
utila in evaluarea de rutina a severitatii bolii
• Hemocultura
• Determinarea rapidă a antigenului viral din secrețiile nazo-
faringiene
• Analiza gazelor sanguine din sângele arterial
• Examen sumar urină
• Biochimie sanguină
EVALUAREA SEVERITATII
Forma usoara Forma moderata Forma severa

Capacitatea de a Normala Usor modificata Imposibil (<50% din

se alimenta (>50% din normal) normal)

Frecventa <2 luni : >60 r /min >60r/min >70r/min

respiratorie >2 luni: >50 r/min

Efort respirator Moderat Sever

Batai ale Absente Absente Prezente
aripioarelor
nazale

Sa02 >92% 88-92% <88%

Stare generala Normala Iritabilitate Letargic
 DIAGNOSTICUL
DIFERENȚIAL
1.Laringita acută: dispnee inspiratorie,tiraj si cornaj, disfonie,
tuse bitonală/lătrătoare

2.Bronhopneumonia acută
- Tablou clinic toxic-infecţios,
-Sindrom funcţional respirator, în care apare expirul scurt, cu
geamăt,
-Sindrom de condensare cu focare de bronhoalveolita, iar pe
radiografie apar focare nodulare.
 DIAGNOSTICUL
DIFERENȚIAL
3.Corpi străini intrabronșici
–Simptomele apar în plină stare aparentă de sănătate,
- Determină sindrom de penetrație bronșică cu asfixie
acută,cianoză aparută brusc,
-Tratament - aspirarea corpului străin prin fibroscopie sau
chiar traheostomie.

4.Mucoviscidoza (fibroza chistică de pancreas)

-Face parte din sindromul de malabsorbție,
-Evoluție cu bronhopneumonie gravă din
perioada de sugar.

5 .Astm bronșic
 DIAGNOSTICUL POZITIV
Se stabilește pe baza:

• ANAMNEZEI (Evaluare atenta a factorilor de risc

pentru o boala severa (prematuritate, boli subiacente
pulmonare, cardicace, sindroame de imunodeficienta),
episoade de wheezing anterioare)

• EXAMENULUI CLINIC cu simptomatologia

caracteristică (wheezing, tuse, expir alungit)

• RADIOGRAFIEI PULMONARE

Prognostic-favorabil!
 Reguli generale

• Se impune evaluarea:
● Impactului simptomatologiei respiratorii asupra
capacitatii sugarului de a se alimenta/hidrata

● Evaluarea raspunsului la terapia initiata

● Abilitatea familiei de a ingriji copilul si a sesiza daca acesta se

agraveaza
Recomandari terapeutice
• Hidratare adecvata
• Mentinerea oxigenarii (Oxigen flux liber, masca, VM)
• Umidifierea secretiilor (SF sau NaCl 1/2 M)
• Bronhodilatatoare
- Albuterol/Salbutamol
- Adrenalina
• Ribavirina (Viratek-SPAG)
• Antibioterapie
• Corticoterapie
 Hidratare/Alimentatia

• Continuarea alaptarii/ mese mici, si dese

• Daca aportul oral este imposibil se recurge la
administrare pe sonda nasogastrica;
• Tratamentul deshidratarii
• Restabilirea echilibrului hidroelectrolitic
• Daca alimentatia enterala este imposibila: PEV
• Necesar de lichide 80-100 ml/kg
 OXIGENOTERAPIE
• In faza acuta de boala, administrarea de O2 se impune daca saturatia oxigenului
scade si persista sub 95%

• O2 se administreaza prin:
- canule nazale ( 2l/min)
- masca faciala (6-8l/min)
- cort ( flux > 10l/min)
• O2 va fi umidifiat si incalzit

• In faza de recuperare, saturatia O2 = 92% sau peste sunt valori acceptabile DACA:
- sugarul nu prezinta semne dedetresa respiratorie ;
- se alimenteaza bine.

• DACA persista hipoxia, prezinta crize de apnee sau detresa respiratorie severa DESI
primeste O2 in flux mare se impune reevaluare si transferul in ICU
OXIGENOTERAPIE
 Umidifierea secretiilor
• Utilizarea de nebulizari cu solutie salina 3% poate reduce semnificativ
durata de spitalizare la sugarii internati pentru bronsiolita acuta
nonsevera;
• Terapia cu solutie salina hipertona este bine tolerata insa poate sa produca
bronhospasm
• Nebulizarile cu NaCl 3% cresc clearence-ul mucociliar si sunt eficiente
pentru:
- ameliorarea simptomelor
- reducerea duratei spitalizarii
• Se recomanda administrarea de solutie salina + salbutamol

4 ml clorura de sodiu 3% + 2,5 mg salbutamol,

prin nebulizare, la 8 ore
 TRATAMENT
BRONHODILATATOR
Tratament bronhodilatator :Bronhodilatatoarele cu acţiune rapidă:

1. SALBUTAMOL
NEBULIZARE: Salbutamol 5 mg/ml, doza este de 2,5 mg, adică 0,5 ml din
sol. de nebulizare.
Se combină cu 2-4 ml ser fiziologic steril și se administrează la 4 ore
interval inițial,
apoi la 6-8 ore.
Nu la sugarii< 6 luni.
PE SPACER: 2 pufuri (200 micrograme) la 4 ore, apoi la 6-8 ore.

2. ADRENALINA în nebulizare: 0,01 ml/kg din soluție. 1/1000, max. 0,3

ml/doza.

Doza se poate repeta după 15-20 minute sau la nevoie.

 TRATAMENT
BRONHODILATATOR

3. SALBUTAMOL ORAL- acasă, când nu există posibilitatea

administrării în aerosoli sau pe spacer.
La copiii 1-5 ani, doza 2 mg la 6-8 ore interval.

• Utilizarea bronhodilatatoarelor NU este recomandata

de rutina deoarece:
- NU grabesc vindecarea bolii
- NU reduc indicatia de spitalizare
- NU reduc durata spitalizarii
• Efectele benefice sunt mai evidente la
copiii cu wheezing recurent
Terapie pe spacer
 Ribavirina (Viratek-SPAG)
• Agent antiviral orientat impotriva RSV;

•Terapia nu este sustinuta de evidente care sa ateste beneficii semnificative;

•Terapia se asociaza cu probleme practice legate de modalitatea de administrare,

siguranta si cost ridicat
 Antibioterapia
• Tratamentul cu ANTIBIOTICE
- NU MODIFICA EVOLUTIA BOLII
- POTENTIAL PERICULOS
• CU TOATE ACESTEA…..
- Formele cu insuficienta respiratorie severa, mai ales daca necesita
ventilatie mecanica impun antibioterapia data fiind frecventa
suprainfectie bacteriene.
 Corticoterapia
• Corticosteriozi: NU SE FOLOSESC DE RUTINĂ
Recomandări : în caz de insuficiență respiratorie medie-severă și
wheezing recurent.

Se folosesc: Hemisuccinat de hidrocortizon, Dexametazonă,

Metilprednisolon, Prednison.

• S-a constatat ca Terapia combinata Adrenalina +

Dexametazona reduce rata internarilor
 PROFILAXIA
1. IGIENĂ riguroasă! Spălarea frecventă a
mâinilor.
2. Anticorpi monoclonali- Palivizumab.
Se administrează lunar, în timpul epidemiilor de
infecție cu VSR, descrescând rata spitalizărilor
copiilor prematuri.
Pneumonia virală
 1. Definiţie

• Pneumonia reprezintă
inflamarea parenchimului
pulmonar, indusă de
virusuri.

• Cea mai frecventă cauză de

pneumonie la copil.
 2. Etiologie
În funcţie de tropismul acestora şi de terenul pe care se grefează infecţia, acestea
se pot diviza în:
• Virusul sinciţial respirator
• Virus Influenza tip A şi B cele mai frecvente
• Parainfluenza 1, 2 şi 3
• Adenovirus
• Virsurile care produc rar pneumonii: rinovirusurile, enterovirusurile, virusul
rujeolei şi virusul varicelei.
• Virusurile care produc pneumonii la nou-născuţi şi cei cu sindroame de
imunodeficienta: virusul citomegalic, herpetic şi rubeolei.
• Căi de contaminare:
1. Aerogenă – pentru majoritatea virusurilor
2. Hematogenă – în caz de infecţie cu virus herpes simplex, varicelo-zosterian,
citomegalic
 3. Manifestări clinice
• Sugar în primele 6 luni:
1.Perioadă de incubaţie 1-3 săptămâni
2.Debut brusc
3.Debutul este precedat de manifestări catarale respiratorii
4.Febră
5.Anorexie
6.Agitaţie
7.Tuse spastică
8.Dezvoltarea unui sindrom toxiinfecţios (facies palid cu nunaţă cianotică,
cianoza buzelor şi a extremităţilor, nelinişte, teamă sau apatie)
9.Dispnee permanentă
10.Polipnee
11.Bătăi ale aripilor nasului,
12.Tiraj supra şi substernal
13.Tuse uscată, chinuitoare, sau umedă cu expectoraţie seroasă,
14.Febră intermitentă
 3.1 Manifestări clinice
• Examenul fizic pulmonar evidenţiază:
1.Discordanţă între sindromul funcţional repirator, ce exprimă o gravă
tulburare respiratorie şi absenţa semnelor obiective pulmonare.
2.La percuţie se poate evidenţia o discretă hipersonoritate la baze şi
auscultaţia poate decela raluri umede, inconstant.

Copilul mare: prezintă un debut cu stare generală influenţată, febră

moderată, cefalee, catar rinofaringian.
• Pulmonar nu se evidenţiază nimic patologic,
• După 2-3 zile apar sindromul funcţional respirator şi semnele fizice:
raluri bronşice, excepţional semne de focar.
• Sindromul funcţional este mult mai atenuat ca la sugar.
 4. Diagnosticul pozitiv
• Discordanță între intensitatea sindromului funcțional respirator și
sărăcia semnelor obiective pulmonare.
• Discrepanță între sărăcia examenului fizic pulmonar și intensitatea
modificărilor radiologice:
1. Opacități peribronhoalveolare hilobazal sau hiloapical sau opacități
șterse, rău delimitate cu aspect vătuit
2. Microatelectazii
3. Atelectazii parcelare
4. Emfizem difuz

• Examenul virusologic: determinarea agentului viral prin inocularea

secreției faringiene în culturi celulare sau prin cercetarea dianmicii
anticorpilor antivirali. Identificarea anticorpilor: ELISA, reacții
imunologice.
 6. Protocol diagnostic și terapeutic pentru pneumonia
interstițială
Criterii de diagnostic
Discrepanță între sd. funcțional zgomotos și semne fizice reduse
- Tuse intensivă, chinuitoare
- Dispnee
- Febră
- Alterarea stării generale
- Hipersonoritate pulmonară (+/-)
- Submatitate, bronhozone (+/-)
- Raluri bronșice ( nu se percep raluri crepitante) (+/-)
- Diagnosticul va fi pus numai în prezența imaginii radiologice.
Schemă de tratament

- Administrarea de oxigen
- Tratament antiinfecțios
- Antibioterapie în cazul prezenței semnelor de suprainfecție bacteriană.
 7. Diagnosticul diferențial

1.Bronșiolită acută
2.Pneumonia cu pneumocystis carinii
3.Bronhopneumonia
4.Stafilococia pleuropulmonară, în stadiul interstițial
5.Pneumonia bacteriană
6.Granulia TBC
7.Pneumonia cu mycoplasma.
 8. Evoluție și complicații

• Evoluția e favorabilă în majoritatea cazurilor, semnele clinice

dispar progresiv în 8-10 zile, iar semnele radiologice persistă
câteva săptămâni.

• Complicații mai rare:

- Suprainfecția bronhopulmonară,
- Reacții pleurale,
- Pneumotorax spontan,
- Pneumomediastin ,
- Insuficiență cardiacă,
- Tulburări digestive.
Tuberculoza la copil
• Cel mai frecvent tuberculoza afectează plămânii (tuberculoza
pulmonară), însă poate afecta şi alte organe (tuberculoza oaselor şi
articulaţiilor, tuberculoza renală, tuberculoza ganglionilor limfatici
intratoracici, tuberculoza aparatului urogenital, tuberculoza pielii, a
ochilor etc.)
• Tuberculoza este provocată de micobacteria tuberculozei
(Mycobacterium tuberculosis) numită şi bacilul Koch în numele
medicului Robert Koch, care a descoperit agentul patogen al maladiei.
Este un microorganism neobişnuit de viabil, care îşi păstrează
proprietăţile la uscare, congelare, după prelucrarea cu alcool, acid şi
alcalii.
• Transmisa prin aer de la bolnavul cu tuberculoză pulmonară contagioasă,
adică care elimină micobacteria tuberculozei. Sursa principală de infecţie o
constituie sputa bolnavului, care răspândeşte în aer microparticulele
bacilifere cu sputa eliminată prin tuse, strănut, vorbire şi scuipat. Acestea,
împreună cu aerul inspirat, pătrund în plămânii persoanelor sănătoase, şi
pot provoca tuberculoza.
• În cazul altor forme ale maladiei, cum ar fi, de exemplu, tuberculoza renală
sau tuberculoza ganglionilor limfatici, micobacteriile nu sunt eliminate în
aer şi contaminarea nu poate avea loc.
• Copiii sugari sau cei de vârstă mică deseori sunt infectaţi în cadrul familiei
sau de la persoanele apropiate
• Un matur sau un copil infectat nu poate fi neapărat considerat bolnav de
tuberculoză. Majoritatea persoanelor infectate nu se îmbolnăvesc de
tuberculoză deoarece sistemul lor imun distruge infecţia. Se îmbolnăvesc
doar 5-10% din persoanele infectate. De obicei, alţi factori sporesc slăbirea
sistemului imun, asemeni infecţiei HIV, traiului în locuinţe înguste, umede şi
reci, subnutriţiei, condiţiilor nefavorabile de muncă şi stresului, şi
contribuie la procesul de îmbolnăvire.
• Cei mai sensibili faţă de tuberculoză sunt copiii până la vârsta de 3 ani,
în special în primul an de viaţă. La această vârstă capacitatea de
autoprotecţie a organismului este slab dezvoltată, astfel la
contaminarea cu micobacteria tuberculozei, boala se dezvoltă rapid,
deseori provocând decesul. În deosebi sunt predispuşi la infecţie
copiii şi adolescenţii la vârsta de 10-11 şi 14-15 ani, faptul fiind cauzat
de creşterea rapidă şi schimbările hormonale din organismul copilului
(perioada prepubertană şi pubertană) care scad rezistenţa sistemului
imun
• Factorii ce contribuie la apariţia tuberculozei la copii: • Contactul în
cadrul familiei cu bolnavii de tuberculoză pulmonară contagioasă; •
Alte infecţii (pneumonie, infecţii virotice etc.); • Reducerea sezonieră
a rezistenţei organismului la infecţii (primăvară, toamnă); •
Alimentarea incorectă a copilului (surplus de glucide, neajuns de
proteine).
• Dat fiind specificul organismului tuberculoza la copii se manifestă
diferit comparativ cu adulţii. Deseori, copiii nu prezintă manifestări
locale ale tuberculozei, ci doar simptome generale ale bolii: oboseală,
lipsa poftei de mâncare, scăderea creşterii ponderale, febră periodică
până la 37,1 -37,5°, mărirea ganglionilor limfatici în zonele gâtului,
bărbiei, subsuorilor, cubitală, inghinală. Deseori, copiii nu au plângeri
cu privire la starea lor generală.
• Părinţii ar trebui să se alerteze atunci când: • copiii mici nu mai cresc
ponderal sau slăbesc, devin indolenţi, capricioşi; • copiii de vârstă
şcolară obosesc frecvent, devin somnoroşi în rezultatul efortului fizic,
se plâng de dureri de cap şi nu reuşesc să se concentreze la lecţii,
devin irascibili; • copiii de diferite vârste sunt deseori afectaţi de
maladii acute ale căilor respiratorii, după acestea se restabilesc greu
continuând să aibă febră.
• Diagnosticarea poate fi efectuată prin reacţia Mantoux, care se aplică intradermal în treimea
medie a antebraţului. După 72 ore este verificată reacţia organismului. Este important ca până la
verificare, locul de efectuare a testului să nu fie umezit cu apă sau alte lichide şi să evitaţi
scărpinarea papulei de către copil. Nu ungeţi locul testului cu substanţe dezinfectante (verde de
briliant, apă oxigenată ş.a.), nu lipiţi cu plasture sau aplicaţi pansament. După examinare, dacă în
locul testului s-a format o rană, ea poate fi prelucrată ca orice altă rană, prin utilizarea mijloacelor
tradiţionale. Testul va fi considerat negativ dacă umflătura din jurul locului aplicării tuberculinei
nu depăşeşte 5 mm în diametru - la copiii vaccinaţi cu vaccinul BCG pentru prima dată şi 10 mm -
la copiii vaccinaţi repetat. Testul este considerat pozitiv dacă dimensiunile umflăturii depăşesc 5
mm la copiii vaccinaţi cu vaccinul BCG pentru prima dată şi 10 mm - la copiii vaccinaţi repetat.
Acest rezultat semnifică, că copilul a fost infectat cu micobacteria tuberculozei, dar nu este
bolnav. Reacţia Mantoux este inofensivă chiar şi pentru copiii cu manifestări alergice. În Moldova
acest test este efectuat anual doar la copiii cu risc înalt de îmbolnăvire. În cazul unui rezultat
pozitiv la reacţia Mantoux, lucrătorul medical, care a efectuat testul respectiv, în caz de
necesitate, va dispune trimiterea copilului spre examinare la ftiziopneumolog. Nu refuzaţi
examinarea ftiziopneumologului. Doar el poate diagnostica copilul dacă este sănătos, infectat, sau
deja bolnav (pentru aceasta este nevoie de investigaţii suplimentare).
• După efectuarea examenului ftiziopneumologul va decide dacă copilul în continuare va rămâne
sub supravegherea sa sau a medicului de familie. Dacă rezultatele testului sunt pozitive şi copilul
este bolnav, se va solicita internarea de urgenţă la spital şi urmarea întregului curs de tratament.
• Chimioprofilaxia este tratament profilactic cu izoniazidă - unul din
preparatele antituberculoase, prescris copiilor cu vârstă de până la 6
ani, care au avut contact cu bolnavi de forma infecţioasă a
tuberculozei. Un astfel de tratament permite stoparea infectării
copilului sănătos cu micobacteria tuberculozei şi apariţiei maladiei la
copilul infectat
• Procesul de tratament la copii, ca şi la adulţi, constă din două faze:
• faza intensivă şi faza de continuare (sau consolidare).
• Faza intensivă a procesului de tratament se efectuează prin internarea în spital şi poate
dura 2-3 luni. În dependenţă de forma maladiei, în faza intensivă bolnavului îi sunt
prescrise 4 sau 5 preparate antituberculoase, dozate conform unui grafic stabilit de
medicul specialist. Durata fazei intensive depinde în mare măsură de stricteţea
respectării de către bolnav a prescrierilor medicului. După 2-3 săptămâni de la iniţierea
tratamentului bolnavul începe să se simte considerabil mai bine.
• Faza de continuare (sau consolidare) poate dura 4-5 luni. În această fază bolnavului îi pot
fi prescrise 2-3 preparate antituberculoase în dependenţă de schema de tratament
alcătuită de ftiziopneumolog. Spre deosebire de adulţi, la care tratamentul în faza de
continuare (consolidare) are loc în condiţii de ambulator, copiilor li se recomandă ca
tratamentul să fie urmat cu internarea în spital. Tratamentul complet al tuberculozei
poate dura 6-8 luni cu condiţia respectării stricte a regimului de tratament prescris de
medic.
• La tratamentul bolnavilor cu tuberculoză (cazuri noi) sunt
administrate preparate antituberculoase speciale, aşa-numitele
preparate de linia întâi. Acestea sunt: izoniazida, rifampicina,
pirazinamida, etambutolul în pastile, precum şi streptomicina în
injecţii. Preparatele trebuie să fie administrate zilnic dozat conform
schemei prescrise de medic. Dozarea este cantitatea de preparate
prescrise bolnavului care depinde de greutatea bolnavului şi forma
tuberculozei.
Profilaxie
• Vaccinul BCG (bacilul Calmette-Guerin). Deşi vaccinul nu scuteşte copilul de
probabilitatea îmbolnăvirii cu tuberculoză, el trebuie efectuat, deoarece
protejează de formele letale ale maladiei, asemeni meningitei
tuberculoase, tuberculozei miliare. Toţi copiii sunt vaccinaţi în ziua 3-a - 4-a
de viaţă, şi revaccinaţi la vârsta de 6-7 ani. Vaccinul BCG este aplicat sub
piele pe umărul stâng. În acest loc, după 4-6 săptămâni trebuie să apară o
mică umflătură (infiltraţie) cu dimensiunea de 3-8 mm, în centrul căreia,
ulterior, apare o plagă mică. Umflătura nu trebuie unsă, lipită cu plasture
sau acoperită cu pansament. Cu timpul plaga se va acoperi cu cojiţă, sub
care la vârsta de un an va apărea o cicatrice mică. Vaccinarea poate fi
considerată efectivă dacă mărimea cicatricei constituie 4-8 mm. Copiii care
au fost bolnavi de tuberculoză nu vor fi revaccinaţi.