RUBEOLA

(Pojărel, Rubella)
Conf. Dr. Mirandolina Prişcă
 Rubeola, denumită popular pojărel, pojarul mic, este o
boală infecțioasă eruptivă acută
 -virus din familiaTogaviridae, genul Rubivirus
 -Afectează de obicei copilul și adultul tânăr
 -Infecția este în multe cazuri asimptomatică
 -poate trece neobservată

- Virusul - potențial teratogen ridicat
 - la femeile însărcinate infectate la începutul sarcinii,
poate determina moarte fetală urmată de avort spontan
sau apariția de malformații congenitale la făt, grupate în
 sindromul de rubeolă congenitală.
 -În antichitate- nu era cunoscută ca o boală
distinctă - confundată cu alte boli
exantematoase importante - scarlatina, rujeola,
variola
 -medicii arabi clasici- considerau rubeola ca o
formă de rujeolă.
 -Rubeola - descrisă pentru prima dată ca o
entitate clinică distinctă, de doi medici germani:
Bergen în 1752 și Orlow în 1758.
 -Datorită faptului că rubeola a fost descrisă
pentru prima dată de medicii germani-cunoscută
în literatura engleză din secolul XVIII-XIX sub
denumirea de German measles -„rujeola
germană”
 -În 1866, medicul scoțian Veale a folosit pentru
prima dată termenul contemporan de rubeolă
(rubella), termenul provenind din cuvântul latin
rubellus (roșiatic) sau rubeus (roșu)
 -Originea virală a rubeolei a fost
presupusă în 1914 de medicul american
Alfred Fabian Hess.
 -În 1938, cercetătorii japonezi Hiro și
Tasaka au demonstrat că rubeola este o
boala de etiologie virală,
 -În 1942, Habel a reușit să producă boala
la animalele de experiență,
 -În 1962, virusul rubeolic a fost izolat
prima dată în culturi de țesuturi de două
echipe de cercetori, Weller și Neva în
Boston, și Parkman, Buesher și
Artenstein în Washington, utilizând
diferite tehnici.
-În 1881, la Congresul Internațional de
Medicina din Londra
-consens - rubeola - boală distinctă

-Rubeola
- mare importanță, după ce în 1941
oftalmologul australian Norman McAllister
Gregg a observat malformații congenitale
oculare -
-cataracta congenitală la copii născuți din
mame, care suferiseră de rubeolă în timpul
gravidității
-În 1947 au fost descrise în literatură
-500 de copii cu malformații congenitale severe
-asociate cu rubeola maternă.
 -În 1964 o epidemie de rubeolă -în SUA
 -amploare deosebită, afectând
12.500.000 de persoane - consecințe
nașterea a 20.000 copii cu defecte
congenitale (din gravidele care au făcut
rubeolă)
 -pagube economice –
 1,5 miliarde dolari, prin 842 000 de zile de
spitalizare și pierderea a 3,5 milioane zile
de lucru
 -Aceasta a dus la studii extensive
virologice, serologice și a determinat
accelerarea cercetărilor pentru obținerea
unui vaccin rubeolic
 -1965 - primă tulpină (HPV 77) de vaccinuri în SUA
 -1967- virusul rubeolic - prima dată vizualizat prin microscopie
electronică
 -2000 - OMS recomandă imunizarea pentru eliminarea
rubeolei congenitale
 -123 țări din 212 (58%) în 2006 - includ vaccinarea rubeolică în
programele naționale de imunizare
 În România:- Vaccinul bivalent rujeolă-rubeolă -
prima dată administrat în 1998 fetelor din grupa
de vârsta 15-18 ani
 -introducerea acestui vaccin - în urma unei epidemii de
rujeolă.
 - În aprilie 2003, a fost introdusă vaccinarea
antirubeolică la fetele în vârstă de 13-14 ani (eleve clasa
a-VIII-a) în campanii școlare
 - În mai 2004, în locul vaccinului rujeolic
monovalent a fost introdus în programul național de
vaccinare, vaccinul trivalent rujeolă-oreion-rubeolă
(ROR) la copii cu vârsta de 12-15 luni, urmând ca în
anul 2005 să fie introdus și la copii din clasa I-a 7 ani
 Definiție
Boală infecto-contagioasă
caracterizată prin
- contagiozitate moderată,
- evoluție benignă, adesea inaparentă
Clinic - manifestări catarale respiratorii
ușoare, poliadenopatii și exantem
maculo-papulos.
 Epidemiologie
Sursa de infecție- bolnavul, inclusiv cei cu infecții
subclinice
Contagiozitate- mare,
- apare cu 7 zile înainte de erupție +
5 zile după apariția erupției
- în forma congenitală se
poate menține luni→1 an
Receptivitate- universală
Imunitate - solidă după boală
Mod de transmitere: aerogen
 Etiopatogenie
V. rubeolic= virus ARN din familia Togaviridae
Pătrunde →prin mucoasa nazo-faringiană,
- se multiplică în perioada de incubaţie  diseminare în
ganglionii limfatici regionali  sânge => manifestările bolii.
- este un virus limfotrop => poliadenopatie şi
stimularea formării de limfocite tinere (celule Türk
şi plasmocite).
! Reacţia sistemului limfatic este constantă,
chiar şi fără erupţie.
- virusul se află în sânge, urină, secreţii nazo-faringiene şi
tegument.

Viremia maternă din cursul sarcinii diseminarea virusului în

țesuturile embrionare, virusul inhibă mitozele celulare şi
dezvoltarea organelor
 Tablou Clinic
Incubaţie – 14-21 zile(medie 18 zile)
Perioada prodromală - 2-4 zile, discretă clinic sau absentă.
- febra moderată,
- catar oculo-nazal,
- angină uşoară, picheteu hemoragic la nivelul vălului palatin.
- adenopatia - tumefierea grupelor ganglionare : cervical
posterior, laterocervical, retro- şi submastoidian,
submaxilar, axilar, inghinal.
-ganglioni moderat crescuţi în volum, cu consistenţă
crescută,
uşor sensibili la palpare, nu supurează
- adenopatia apare cu 4-10 zile înaintea erupţiei şi
persistă 4-6 săptămâni după erupţie.
 Tablou Clinic - continuare
După Glanzmann, adenopatia=“primul şi ultimul
simptom din rubeolă” apare constant şi adesea
este singurul simptom în rubeola fără erupţie.

Perioada de stare - erupţia - macule roz, rotunde,

ovalare.
-în prima zi: mai exprimată pe faţă.
-în a doua zi - aspectul
scarlatiniform.
-în a treia zi - dispare fără a lăsa
urme
± splenomegalie.
 Complicații
Rare.
Artrita rubeolică -poate apărea la orice vârstă,
- mai frecventă la adolescenți, adulți şi la femei
- apare în ziua a 2- a erupţiei şi poate interesa toate
articulaţiile,
dar în special cele:- metacarpofalangiene,
- ale pumnului,
- genunchiului
- poate imita un puseu de artrită reumatoidă.
- dispare fără sechele în 2-3 săptămâni.
- infecţia persistentă cu virusul rubeolic poate determina artrita
cronică juvenilă la copiii cu o anumită predispoziţie genetică
(virusul rubeolic evidenţiat în lichidul articular).

Meningoencefalita - foarte rară.

 Diagnostic
Diagnosticul clinic cu risc de eroare  20%.
-se impune precizat la femei tinere sau
gravide.
Diagnostic epidemiologic- contact cu un caz confirmat cu
rubeola
Leucograma - leucopenie sau număr de leucocite normal, cu
limfocite “atipice” virocite, plasmocite, celula Türk - 5-
10%. Aceste modificări sunt maxime în zilele 4-8 de boală şi
pot persista 5-6 săptămâni.
Teste serologice
Se evidenţiază 3 tipuri de anticorpi: - hemaglutino-inhibanţi,
- fixatori de complement,
- neutralizanţi.
- dozarea anticorpilor specifici IgM care apar precoce şi
persistă 10 săptămâni demonstrează o infecţie recentă,
- se testează obligatoriu la gravide-un titru crescut sau în
creştere este indicaţie de avort.
 Rubeola congenitală
- poate determina:- avort spontan,
- naştere prematură,
- deces în perioada neonatală.

După momentul în care acţionează virusul, frecvenţa

infecţiei congenitale este:
- în primele 12 săptămâni de sarcină - peste 80%;
- în săptămânile 13-14 - 54%;
- la sfârşitul trimestrului II - 25%.
 Rubeola congenitală
Organele electiv atinse sunt:

- ochiul - cataractă,
- microftalmie
- glaucom,
- opacităţi corneene,
- iridociclită;

SNC – microcefalie
- retard mental
aparatul auditiv (în lunile 2-3 de sarcină)
- surditate,

- hipoacuzie de percepţie,

- evoluţie spre surdo-mutitate;

cordul - mai frecvente:

- presistenţa canalului arterial,

- stenoză pulmonară;
 Rubeola congenitală
Rubeola congenitală evolutivă
= o infecţie cronică generalizată.
-viremie în organism şi faringe - 6 luni.
-se manifestă prin leziuni pluriviscerale evolutive:
hipotrofie globală
icter, hepatosplenomegalie,
purpură şi trombopenie
benzi clare metafizare caracteristice (radiografia
oaselor lungi).
-poate regresa- sau evoluția → sechele sau deces :
1 din 5 cazuri duc la deces.
 Diagnosticul rubeolei
congenitale
se bazează pe :
Izolarea virusului- poate fi găsit la nivelul tuturor
secreţiilor nou-născutului - lacrimi, salivă, urină.

Evidenţierea IgM antirubeolice - persistă la copil

după naştere în caz de infecţie fetală.

Anamneza la mamă = un element preţios de

diagnostic,
!! existenţa unui exantem cu sau fără artralgii
în cursul gravidităţii
 Tratament şi Profilaxie

- măsuri simple de îngrijire

- simptomatice.

Rubeola congenitală - se urmăresc deficienţele

existente sau care apar în timp şi necesită
tratament de specialitate.

Profilaxie - vaccinare înaintea gravidităţii.

Rubeola congenitală
Cataracta congenitală