RUBEOLA

Boală infecţioasă acută virală, contagioasă, specifică omului, produsă de

virusul rubeolic, caracterizată clinic prin catar respirator uşor, adenopatie şi
exantem macular.
Evoluţia rubeolei este ciclică, încheiată cu o imunitate durabilă, benignă la copil şi
adult, dar gravă la femeia gravidă prin risc teratogen ridicat.
ETIOLOGIE
Virusul rubeolic – virus ARN din genul Rubivirus.
EPIDEMIOLOGIE
• Rezervor de infecţie: - bolnavii de rubeolă; nu există purtători cronici
de virus; nu există rezervor extrauman de virus;
- nou-născuţii cu rubeolă congenitală: excretă
virusul prin secreţiile nazo-faringiene şi prin urină
6 luni - 1 an (practic până la deces).
• Contagiozitate: este mare (80-90%); perioada de contagiune începe cu 7 zile
înaintea erupţiei şi durează 5 zile după apariţia erupţiei.
• Căi de transmitere: - direct aerogen (transmitere orizontală);
- transplacentar în rubeola congenitală (transmitere
verticală).
• Sezon: mai frecventă iarna-primăvara.
• Receptivitate: este universală.
• Imunitate postboală: este solidă, de lungă durată; pot apare reinfecţii, de
obicei infraclinice, nu se însoţesc de viremie şi nu sunt teratogene.
PATOGENIE
• Virusul pătrunde în organism pe cale nazo-faringiană, aderă la epiteliul
respirator, unde se multiplică şi determină viremie; se elimină prin urină, secreţii
conjunctivale, secreţii cervicale uterine.
• Virusul este limfotrop şi determină adenopatii periferice.
• Exantemul este o manifestare imunologică, deoarece virusul circulă sub
formă de complexe imune virus – Ac, care se depun la nivelul pielii.
RĂSPUNSUL IMUN
Primoinfecţia determină apariţia iniţială de AcIgM, ce persistă cateva luni şi sunt
înlocuiţi ulterior de IgG, ce persistă toată viaţa.
Reinfecţia determină creşterea titrului IgG, fără reapariţia Ac tip IgM  permite
diferenţierea primoinfecţie – reinfecţie.
Se discută posibilitatea persistenţei virusului în organism ca virus latent.
DIAGNOSTIC POZITIV
Se pune pe baza:
1. Date epidemiologice: - absenţa rubeolei în antecedente;
 - absenţa vaccinării specifice în antecedente;
- eventual contact infectant cunoscut.
2. Date clinice:
• incubaţie: 14-21 zile;
• perioada prodromală (preeruptivă): 2-4 zile.
- debut insidios cu febră mică (sau absentă), catar oculo-nazal
redus, faringită uşoară, cefalee;
- apariţia unei adenopatii generalizate, mai evidentă la ganglionii
occipitali, retro- şi submastoidieni, laterocervicali, submaxilari:
- diametrul până la 1 cm, uşor sensibili, nu supurează;
- apar cu 4-10 zile înaintea erupţiei şi pot persista 2-6 săptămâni;
- poate fi singura manifestare a bolii;
• perioada eruptivă: se caracterizează prin:
- apariţia exantemului: macular roz, cu elemente rotunde sau ovale, care nu
confluează, cu piele sănătoasă între ele; apare iniţial retroauricular şi pe frunte,
într-o zi cuprinde trunchiul şi membrele; persistă câteva ore până la 2-3 zile, apoi
dispare fără urme;
- persistenţa adenopatiei;
- febră moderată sau absentă;
3. Date de laborator:
- HLG: leucopenie + neutropenie + limfocitoză + limfocite atipice (virocite) +
plasmocite 5-19%; trombocitopenie;
- Sindrom biologic inflamator ( VSH, fibrinogen seric, proteina C reactiva)
- discret sau absent
- Identificarea rapidă a Ag viral pe frotiuri faringiene ( exsudat faringian) cu
Ac fluorescenţi;
- Reacţii serologice (hemoaglutinoinhibare, RFC, neutralizare) – evidenţiază
anticorpii tip IgM.
COMPLICAŢII
Foarte rare.
• Artrită rubeolică: frecventă la adolescenţi şi adulţi, sexul feminin; afectează
articulaţiile mici de la mâini, pumni, genunchi, cu tumefacţie şi durere locală;
poate persista până la 3 săptămâni.
• Purpură trombocitopenică posteruptivă: mai frecvent la copii; evoluţie
favorabilă în 2-4 săptămâni cu tratament cortizonic.
• Encefalita rubeolică: 1/5000 cazuri; apare la sfârşitul perioadei eruptive, cu
tablou clinic nespecific (convulsii, tulburări de conştienţă, ataxie); mortalitate 20-
50%; vindecare fără sechele. Apare print-un mecanism imun.
• Panencefalita rubeolică progresivă: prezintă titruri înalte de Ac antirubeolici
în ser şi LCR.
RUBEOLA LA GRAVIDE. RUBEOLA CONGENITALĂ.
• Rubeola apărută la gravide este urmată, de regulă, de infecţia produsului de
concepţie, determinând tabloul grav de rubeolă congenitală; se apreciază că 10-
30% din adolescente sunt receptive pentru rubeolă.
• Reinfecţiile de rubeolă în graviditate nu afectează fătul (nu determină
viremie).
• Incidenţa rubeolei congenitale este maximă în primele 16 săptămâni de
sarcină (în special în perioada de organogeneză); se apreciază un risc de 5-20% şi
după primele 16 săptămâni de gestaţie.
• Rubeola la gravide determină o infecţie cronică a fătului, care continuă şi la
nou-născut, cu manifestări clinice variate; virusul rubeolic se poate izola la feţii
eliminaţi (din placentă), la copiii viabili, cu malformaţii (din secreţia nazală, sânge,
urină, materii fecale); izolarea este posibilă săptămâni-luni după naştere; în serul
copiilor născuţi cu rubeolă congenitală se constată Ac IgM, dobândiţi activ ca
rezultat al infecţiei intrauterine ; aceşti Ac au semnificaţie pentru rubeola
congenitală.
MANIFESTĂRI CLINICE ALE RUBEOLEI CONGENITALE
 Oculare: după rubeola dobândită în săptămânile 3-4 de sarcină: cataractă
nucleară, microoftalmie, retinopatie, glaucom.
 Auditive: după rubeola în lunile II-III de sarcină: pierderea auzului neuro-
senzorial, tulburări vestibulare.
 Cardio-vasculare: după rubeola în săptămânile 8-10: persistenţa de canal
arterial, stenoza arterei pulmonare, DSV etc.
 Osoase şi musculare: osteoporoză, hipoplazie mandibulară, anomalii
dentare.
 Neuro-psihice: microcefalie, encefalită, meningită, paralizii spastice, deficit
intelectual.
 Digestive: hepatită, pancreatită, atrezie intestinală.
 Genito-urinare: hipospadias, criptorhidrie, anomalii renale.
 Cutanate: anomalii dermatoglifice, dishidroză.
 Metabolice: diabet, nanism.
 Sanguine: purpură trombocitopenică, anemie hemolitică.
TRATAMENTUL RUBEOLEI
• Izolare la domiciliu 7 zile.
• Repaus la pat câteva zile, dietă uşoară şi hrănitoare.
• Simptomatice: antitermice (nu Aspirină – pericol de Sdr. Reye).
• În rubeola congenitală: simptomatice, supraveghere, corectare chirurgicală a
unor malformaţii.
• Primoinfecţia la femeia gravidă în primul trimestru de sarcină constituie
indicaţie de întrerupere de sarcină.
PROFILAXIE
1. Măsuri nespecifice:
- izolarea bolnavului la domiciliu;
- prevenirea contactului gravidelor receptive cu cazuri de rubeolă;
- izolarea copiilor cu rubeolă congenitală de femeile gravide sau la vârsta
fertilă, care nu au avut rubeolă.
2. Profilaxia specifică se realizează prin vaccinare cu vaccin antirubeolic;
imunitatea postvaccinală este durabilă; o reinfecţie este posibilă după vaccinare,
dar ea nu se însoţeşte de viremie, deci nu este teratogenă.
Recomandări: toate fetiţele prepubere şi femeile tinere aflate la vârsta procreerii, la
care serologia este negativă ( nu au anticorpi antirubeolici).
Se recomandă contracepţie 1 lună înaintea vaccinării şi 2 luni după vaccinare
(vaccinarea determină viremie şi poate afecta eventualul produs de concepţie).

Îngrijirea bolnavului cu rubeola

1.Supravegherea parametrilor clinici:
-starea febrilă;
-bilanţul ingesta (aport de lichide) – excreta (diureză, scaune);
-vărsături;
-acuze subiective (cefalee, dureri abdominale etc.);
-dieta bolnavului;
-asigurarea mediului ambiant corespunzător.
2.Recoltarea analizelor de laborator:
-hemoleucogramă;
-VSH, fibrinogen seric, proteină C reactivă,;
-examen de urină;
-teste serologice pentru determinarea anticorpilor specifici.
3. Efectuarea tratamentului prescris:
- tratament simptomatic: antitermice (Algocalmin, Paracetamol – oral, tablete sau
suspensie, intrarectal supozitoare, intramuscular – Algocalmin), antiemetice (oral
sau intramuscular), antiseptice bucale (oral).
Se vor respecta dozele, căile şi ritmul de administrare prescrise de către medicul
curant.
In cazurile cu complicatii se vor efectua tipurile de tratament corespunzatoare.
4.Acordarea ingrijirilor medicale pentru asigurarea unei igiene tegumentare
riguroase ( prevenirea suprainfectiilor cutanate) si a mucoaselor.