Transformarea bainitica

Transformarea bainitică

• În oţeluri, aliaje în care transformarea martensitică suprimă o

descompunere eutectoidă, austenita (fază de temperatură înaltă) se poate
descompune la răcire şi prin alt mecanism decât cel perlitic sau martensitic.
Acest mod de transformare se produce la grade de subrăcire ale austenitei
intermediare între cele la care se produce descompunerea perlitică,
respectiv transformarea martensitică (500  Ms).

• Această transformare intermediară, pusă în evidenţă în 1930 de

Davenport şi Bain, este numită transformare bainitică şi are un caracter
complex, prezentând trăsături comune atât cu transformarea perlitică cu
difuzie cât şi cu transformarea martensitică fără difuzie.

• Transformarea bainitică a fost pusă pe în evidenţă şi în unele aliaje

neferoase (alame, bronzuri cu Sn sau Al, aliaje de Ti).
Morfologia bainitelor

Produsele transformării
austenitei în intervalul
intermediar de
temperaturi se numesc
bainite. Pentru oţeluri, ele
au durităţi HB = 400  600
(43-57 HRC) intermediare
între cele ale perlitei şi
martensitei.

©2003 Brooks/Cole, a division of Thomson Learning, Inc. Thomson Learning™ is a

Efectul temperaturii de trademark used herein under license.

transformare asupra caracteristicilor

oţelului eutectoid
Microstructura bainitelor este diferită, după cum s-au format la temperaturi
joase, apropiate de Ms (bainite inferioare) sau la temperaturi mai înalte
(300-500 0C).

Temperatura de tranziţie între cele două tipuri de bainite, care se deosebesc

atât prin morfologie cât şi prin particularităţile mecanismului de formare,
depinde de conţinutul de carbon.

Bainită superioară Bainită inferioară

O trăsătură morfologică comună
tuturor bainitelor, indiferent
de varietatea aspectului lor
microscopic, este relieful
cristalelor pe suprafaţa iniţială
plană a austenitei, relief ce
constituie o trăsătură sigură de
identificare a transformărilor
de tip martensitic.
O altă trăsătură microstructurală
comună tuturor bainitelor,
pusă în evidenţă prin
microscopie electronică,
constă în faptul că, spre
deosebire de martensită, ele
nu sunt monofazice, ci ferita Detaliu observat prin mocroscopie
lor conţine precipitate de electronică
carburi metastabile fin
dispersate, cu dimensiuni
submicronice.
Mecanismul transformării bainitice

Transformarea bainitică se realizează atât prin procese de forfecare cât şi prin

procese de difuzie la mică distanţă.

Fierul şi elementele de aliere dizolvate prin substituţie îşi rearanjează poziţiile prin
mişcări fără difuzie pentru a construi reţeaua feritei, iar atomii de carbon în exces
ies din soluţie, parcurgând prin difuzie distanţe submicronice şi formând
precipitate de carburi pe numeroasele defecte de reţea din substructura feritei.

Acest mecanism consideră că transformarea fără difuzie de tip martensitic, care

conduce la formarea feritei, precede transformarea cu difuzie, care conduce la
formarea precipitatelor de carburi din bainită.
  →  + Fe3C**

Bainită formată la 348oC Bainită formată la 278oC

În ceea ce priveşte natura precipitatelor de carburi, aceasta este diferită în bainitele inferioare şi în bainitele superioare.
Bainitele superioare conţin carbura de echilibru Fe3C (cementita).
Bainitele inferioare conţin carburi de fier metastabile ( - Fe2,4C) şi reţea cristalină hexagonal compactă.
** La temperatură scăzută →
carbura poate fi de tip ε (cu structură hexagonal compactă, 8.4% C)
Plachetele de bainită prezintă plane de creştere iraţionale.
Ferita în plăcile de bainită are relaţii de orientare cu austenita din care a provenit diferite faţă de ferita din perlită.
Cinetica transformării bainitice

Procesele de difuzie implicate în transformarea bainitică fac ca transformarea să fie

dependentă de timp. În diagrama TTT a oţelului, transformarea bainitică este
indicată prin propriile sale curbe în C.

În oţelurile - carbon sau în oţelurile aliate cu elemente ce nu formează carburi (Mn,

Ni, Co), există o suprapunere apreciabilă a curbelor în C pentru transformarea
bainitică şi a celor pentru transformarea perlitică aşa încât ele nu apar distincte în
diagrama TTT. Aspectul diagramei TTT este însă complet diferit pentru oţelurile
aliate cu elemente ce formează carburi (V, Mo, W, Cr), curbele în C fiind complet
distincte.
Diagrama TTT a unui oţel eutectoid nealiat

Curbele
transformării
perliteice şi
bainitice sunt
identice
Influenţa elementelor de aliere

Diagrama transformării
izoterme a unui oţel aliat
(tip 4340)
A- austenită,
B- bainită,
M – martensită,
P – perlită,
F – ferită proeutectoidă
Diagrama de transformare la răcire continuă pentru un oţel aliat (tip 4340).

• Prezenţa cotului
bainitic, decalat faţă
de cel perlitic face
posibilă obţinerea în
structură şi a bainitei
în diverse proporţii
prin răcire continuă.
Aplicaţie: Tratament termic pentru obţinerea structurii bainitice

O combinaţie foarte convenabilă de caracteristici (duritate,

rezistenţă şi tenacitate) se obţine în materialele cu
microstructură bainitică.

Un tratament termic ce constă în austenitizarea unui oţel

eutectoid la 750oC, răcire bruscă pînă la 250oC şi menţinere la
această temperatură 15 min, urmată de răcirea până la
temperatura ambiantă conduce la obţinerea unei structuri
bainitice?
Diagrama TTT a unui oţel eutectoid

©2003 Brooks/Cole, a division of Thomson Learning, Inc. Thomson Learning™ is a trademark used herein under license.
SOLUTIE

După încălzirea la 750oC, microstructura este 100% γ.

După răcirea bruscă la menţinerea la 250oC, austenita
instabilă rămâne în structură puţin peste 100 s, când
bainita inferioară începe să crească. După 15 min, sau
900s, s-a format aproximativ 50% din bainita inferioară
iar restul structurii este formată de austenita instabilă.

Tratamentul termic nu este complet. Pentru obţinerea

structurii impuse iniţial ar trebui ca oţelul să fie menţinut
la 250oC cel puţin 104 s, aproximativ 3 h.