Sistemul Fe-C

• Fe trei forme polimorfe:

• Fe α, Fe γ şi Fe δ.

Cubic cu Volum Centrat Cubic cu Fețe Centrate

Fierul α: rețea CVC, Fierul γ rețea CFC,
parametrul rețelei: parametrul rețelei:
✦ 2,86 Å la 20°C ✦ 3,638 Å la 912°C

✦ 2,895 Å la 800°C. ✦ 3,645 Å la 1000°C.

<
• Fierul δ aceeași rețea cristalină ca Fe α,
• distanţa reticulară mărită.
• fierul δ este un fier α stabil la temperaturi
înalte
• fierul are numai două forme polimorfe
(α şi γ).
• Sistemul Fe-C 2 forme:
• sistemul fier-grafit (sistemul stabil)
• sistemul fier-cementită (sistemul metastabil)
Punctul critic Semnificaţia

A0 Punctul Curie al cementitei, 210-215°C

A1 Temperatura transformării eutectoidei corespunzătoare izotermei PSK, 727°C

A2 Puntul Curie al feritei, 770°C (linia MO)

A3 Temperaturile corespunzătoate liniei GOS

A4 Temperatura corespunzătoare transformării δ → γ

Acem Temperatura corespunzătoare liniei SE

Temperatura la care începe transformarea perlitei în austenită, la încălzire; la oţelurile hipoeutectoide începe şi
Ac1
transformarea (dizolvarea) feritei în austenită, iar în oţelurile hipereutectoide a cementitei secundare în austenită.
Temperatura de transformare a austenitei în perlită, la răcire; în oţelurile hipoeutectoide se termină separarea feritei,
Ar1
iar la cele hipereutectoide a cementitei secundare din austenită

Ac2 Temperatura transformării magnetice a feritei la încălzire

Ar2 Temperatura transformării magnetice a feritei la răcire

Ac3 Temperaturile la care se termină transformarea (dizolvarea) feritei în austenită la încălzirea oţelurilor hipoeutectoide

Ar3 Temperaturile la care începe separarea feritei din austenită, la răcirea oţelurilor hipoeutectoide

Accem Temperaturile la care se termină dizolvarea cementitei în austenită, la încălzirea oţelurilor hipoeutectoide

Arcem Temperaturile la care începe separarea cementitei secundare din austenită, la răcirea oţelurilor hipereutectoide
• diagrama Fe-Fe C este caracterizată
3
prin două tipuri de transformări:
a) transformarea eutectică:
✴ lichid(4,3%C) ↔ Fe3C + γ(2,11%C)
1148°C

ledeburită
b) transformarea eutectoidă:
✴ γ(0,77%C) ↔ Fe3C + α(0,02%C)
727°C

perlită
c) transformarea peritectică:
1487°C
✴ lichid(0,51%C) + δ(0,1%C) ↔ γ(0,16%C)
 Constituenții structurali
rezultați în urma TT
• Constituent structural
• un element component al structurii, format
din una sau mai multe faze.

• faza este o parte omogenă dintr-un sistem

(aliaj) care are aceeași compoziție chimică,
un tip de rețea cristalină, proprietăți
determinate și care este delimitată de alte
părți din sistem printr-o suprafață de
separație bine conturată.
• Constituenții alcătuiesc arhitectura
internă a materialelor metalice:
• metalul pur,

• soluția solidă, cristale perfect omogene, cu

aceeași compoziție chimică

• compusul chimic,

• amestecul mecanic. constituent eterogen format

din cel puțin două faze, care
pot fi oricare din fazele
precedente
Diagrama Fe-Fe3C În diagramele TTT
❖ faze sau constituenți omogeni: ❖ constituenți și faze diferite de
echilibru:
❖ austenita, ferita, cementita și grafitul,
❖ martensita de călire,
❖ constituenți eterogeni:
❖ martensita de revenire,
❖ perlita (lamelară sau globulară) și
ledeburita. ❖ bainita superioară și inferioară,
❖ troostita
❖ sorbita.
 Ferita

Soluție solidă de carbon în fierul α, cu o

rețea CVC. Rețeaua CVC are locuri
interstițiale octaedrice și tetraedrice.
!

solubilitatea maximă este de 0,0218%C la 727º C

 Austenita

Soluție solidă de carbon în Fe γ, rețeaua cristalină CFC.

Locul liber din centrul celulei elementare (1,02÷3,68Å)
creează posibilitatea dizolvării unor cantități relativ mari
de carbon în această celulă.

!
solubilitatea maximă este de 2,11%C la 1148º C
 Cementita

✤ Conține 6,67%C ➡ compusul chimic al

carbonului cu fierul α (Fe3C), numită și
carbură de fier.
✤ Rețea ortorombică, nu prezintă transformări

alotropice, este cel mai dur constituent al

aliajelor Fe-C (peste 800 HV), nu este plastic,
este casant și fragil.
✤ Este stabilă la temperaturi < de 727 ℃, în

anumite condiții se poate descompune sub

727 ℃ în ferită și grafit.
primară eutectoidă lamelară în benzi

Cementita eutectică terțiară globulară în plăci sau în insule

secundară aciculară în rețea

După domeniul și condițiile în care se formează După aspectul microscopic
 Perlita

Amestec mecanic de ferită și cementită. Cele două

faze se separă simultan, în condiții de echilibru, la
temperatură constantă (727 ℃) din austenita de
concentrație eutectoidă (0.77% C) la răcire lentă.

După aspectul microscopic

Lamelară Globulară În rozetă

✦ lamele de cementită prinse ✦ sub formă de globule într-o ✦ perlită fină cu aspect radial,

într-o masă de bază de masă metalică, ✦ apare în oțelurile încălzite

ferită, ✦ se poate obține printr-o la temperaturi ridicate,

✦ la răcirea lentă de la recoacere de globulizare temperaturi de la care
temperaturi mai înalte decât (de înmuiere) a perlitei ulterior sunt răcite în aer
temperatura punctului, prin lamelare
transformarea eutectoidă a ✦ are cea mai bună

austenitei prelucrabilitate prin

✦ are aspectul unei amprente așchiere
digitale
 Bainita

Ferită suprasaturată în carbon α’ și carburi

globulare fine FexC.

Bainită superioară Bainită inferioară

✦ formată în apropierea maximului ✦ formată la temperaturi joase
cinetic (stabilitatea minimă a deasupra punctului Ms,
austenitei, tmin) ✦ are o structură aciculară
asemănătoare martensitei

Rezistenţa ridicată a bainitei se datorează dimensiunilor

mici ale cristalelor de ferită, dispersiei precipitatelor de
carburi, densității mari a dislocațiilor și distorsiunii rețelei
feritei datorită suprasaturării cu carbon.
 Martensita

Soluție solidă de carbon

în fierul α, suprasaturată
și metastabilă.

Principala
caracteristică: duritatea
ridicată, care depinde
practic numai de
conținutul în carbon

!

Troostita de călire
✦ amestec de ferită și
cementită, extrem de fin
✦ călire moderată, cu o viteză
de răcire mai mică decât
cea critică
✦ la microscop: sub formă de
pete negre, sferoidale sau
rozete, situate la marginea
grăunților (foști austenitici).
✦ duritate de 35÷40 HRC,
tenacitate și plasticitate mai
ridicată decât a bainitei.
Troostita de revenire
✦ din martensita de revenire
sau călire în urma revenirii
medii (300÷500℃)
✦ amestec de ferită
nerecristalizată și cementită
parțial sferoidizată
Alte structuri
Sorbita de călire Martensita de revenire
✦ la o răcire continuă mai ✦ din martensita de călire în
lentă decât ce a troostitei urma revenirii joase
✦ un amestec de ferită şi (100÷250℃) și asigură
cementită mai puţin fin oțelurilor carbon rezistenţă
decât troostita la tracțiune și duritate mari,
✦ duritate sub 300 HB,
în dauna tenacității
✦ valorile alungirii și gâtuirii
plasticitatea și tenacitate >
troostită. sunt mici.
Sorbita de revenire
✦ din martensita sau troostita
de revenire în urma
revenirii înalte (500÷650℃)
✦ îmbină în modul cel mai
favorabil caracteristicile de
rezistenţă mecanică cu cele
de plasticitate.