Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
4.2 Sistemul ISO de tolerante si ajustaje (SR EN 20286-1:1997)
Sistemul ISO de tolerante si ajustaje este un sistem national, cuprinzator si modern avand ca
scop o unificare a sistemelor nationale. In tara noastra a inceput din anul 1967 elaborarea sistemului
de tolerante si ajustaje dupa recomandarea ISO/R 286-1962. Intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969
sistemul ISO se aplica, in principiu, integral, fiind reglementat prin mai multe standarde romanesti.
2
Alezajele JS...M, respectiv arborii js...m, impreuna cu piesa unitara pereche formeaza
ajustaje intermediare.
Alezajele N, P, R, si respectiv arborii n, p, r, impreuna cu piesa unitara pereche formeaza
ajustaje intermediare la precizii mici (tolerante mari) si ajustaje cu strangere la precizii mari
(tolerante mici).
Alezajele S…ZC, respective arborii s…zc, impreuna cu piesa unitara pereche formeaza
intotdeuna ajustaje cu strangere, deoarece in toat cazurile campul de toleranta al alezajului se afla
sub campul de toleranta al arborelui (Dmax < dmin).
Pozitiile campurilor de toleranta, alezaje si arbori, fata de linia zero sunt determinate de
abaterile fundamentale. Abaterea fundamentala pentru orice alezaj sau arbore este abaterea limita
cea mai apropiata de linia zero (Fig.4.1).
3
Intervalele de dimensiuni nominale
Sistemul de tolerante si ajustaje ISO se refera, separat, la doua game de dimensiuni nominale:
a) pana la 500mm;
b) peste 500 mm pana la 3150 mm.
D D1 D2 (4.1)
De exemplu, in cazul unui diametru nominal de Ø10 care se incadreaza in intervalul peste 6
pana la 10, D 6 10 7,746 mm.
In primul interval de dimensiuni nominale (mai mici sau egale cu 3 mm), media D este
calculata prin conventie intre 1 si 3 mm, D = 1,732 mm.
4
In sistemul ISO de tolerante si ajustaje, orice toleranta care apartine sistemului este numita
toleranta fundamentala si este notata cu literele IT. Un grup de tolerante (exemplu IT8),
considerate ca fiind corespunzatoare aceluisai grad de precizie pentru toate dimensiunile nominale
reprezinta o treapta de tolerante fundamentale (in standardele romanesti pentru treapta de
tolerante mai este folosit si termenul “treapta de precizie” sau “precizie”.
Clasa de tolerante este termenul folosit pentru o combinatie dintre abaterea
fundamentala (notata cu literele pozitiilor campurilor de toleranta) si o treapta de tolerante, de
exemplu h7, k5 (pentru arbori), respectiv H7, K5 (pentru alezaje).
Sistemul ISO prevede 20 de trepte de tolerante fundamentale notate IT01, IT0, IT1 pana la
IT18 pentru intervalul de dimensiuni de la 0 mm pana la 500 mm (inclusiv) si 18 trepte de tolerante
in intervalul de dimensiuni de la 500 mm pana la 3150 mm (inclusiv), notate IT1 pana la IT18.
Treapta 01 este cea mai precisa (toleranta cea mai mica), iar treapta 18 cea mai grosolana (toleranta
cea mai mare).
Valorile tolerantelor fundamentale pentru treptele IT01, IT0 si IT1 sunt calculate cu
formulele prezentate in Tabelul 4.2.
Tabelul 4.2
Treapta de tolerante fundamentale IT01 IT0 IT1
Formule de calcul (D in mm) [μm] 0,3+0,008D 0,5+0,012D 0,8+0,02D
Pentru treptele IT2, IT3 si IT4 nu sunt date formule de calcul, ele sunt stabilite aproximativ
in progresie geometrica intre valorile IT1 si IT5.
Valorile pentru tolerantele fundamentale ale treptelor IT5 pana la IT18 pentru dimensiuni
nominale pana la 500 mm sunt determinate in functie de factorul de toleranta i, cu relatia:
ITn = C.i [μm] (4.2)
Tabelul 4.3
5
Dim. Nom Trepte de toleranta fundamentale
[mm] IT1 IT2 IT3 IT4 IT5 IT6 IT7 IT8 IT9 IT10 IT11 IT12 IT13 IT14 IT15 IT16 IT17 IT18
Peste Pana Formule pentru tolerante fundamentale [μm]
la
- 500 - - - - 7i 10i 16i 25i 40i 64i 100i 160i 250i 400i 640i 1000i 1600i 2500i
500 3150 2I 2,71I 3,71I 5I 10I 16I 25I 40I 64I 100I 160I 250I 400I 640I 1000I 1600I 2500I
Valorile pentru tolerantele fundamentale ale treptelor IT1 pana la IT18 pentru dimensiuni nominale
peste 500 mm pana la 3150 mm (inclusive) se stabilesc in functie de factorul de toleranta I, cu
relatia:
ITn = C.I [μm] (4.4)
Tabelul 4.4
6
In procesul de prelucrare a pieselor, dimensiunile trec succesuv de la precizia initiala (a
semifabricatului) prin precizii din ce in ce mai mari pana la precizia finala realizata prin ultimul
procedeu de prelucrare (ex. rectificare IT5, IT6).
Abateri fundamentale
Abaterea limita cea mai apropiata de linia zero, aleasa prin conventie, care defineste pozitia
campului de toleranta in raport cu aceasta linie, poarta numele de abatere fundamentala.
Abaterile fundamentale pentru arbori si alezaje cu semnele lor sunt prezentate in Fig.4.3.
Cealalta abatere limita se deduce din abaterea fundamentala si din treapta de tolerante
fundamentale cu ajutorul urmatoarelor relatii:
7
Fig.4.3 Abateri fundamentale.
Arborii js si alezajele JS au o pozitie simetrica fata de linia zero, ca urmare cele doua
abateri limita sunt (Fig.4.4):
ITn ITn
es ; ei (4.10)
2 2
ITn ITn
ES ; EI (4.11)
2 2
Fig.4.4 Abateri js si JS.
Arborii j si alezajele J au, in cea mai mare parte, distributii asimetrice fata de linia zero
(ISO 286-2 Tab.8 si 24).
Formulele de calcul pentru abateri fundamentale arbori si alezaje sunt date in Tabelul 9 din
SR EN 2086-1:1997.
Valorile numerice ale abaterilor fundamentale ale arborilor sunt redate in Tabelul 4.5 iar cele
ale alezajelor in Tabelul 4.6.
Abatrea fundamentala pentru un alezaj este exact simetrica in ralort cu linia zero, cu abaterea
fundamentala a arborelui de acelasi tip (litera), la acelasi interval de dimensiuni nominale.
8
Aceasta regula se aplica tuturor abaterilor fundamentale ale alezajelor cu exceptia a doua
cazuri prezentate in SR EN 20286 – 1 (Anexa A 4.2).
H8
Ex: Ø55H8/g7; sau Ø 55 g 7 ;
Intotdeauna deasupra liniei de fractie se trece simbolul clasei de tolerante a alezajului, iar
dedesubtul liniei se trece simbolul clasei de tolerante a arborelui. Sistemul de ajustaj rezulta din
simbolul claselor de tolerante.
Daca ajustajul este in sistem alezaj unitar, simbolul alezajului unitar fiind H, aceasta litera
se regaseste in simbolul clasei de tolerante alezajului.
Daca ajustajul este in sistem arbore unitar, simbolul arborelui unitar fiind h, clasa de toleranta a
arborelui include si litera h.
Combinatia H/h poate fi considerata fie in sistem alezaj unitar, fie in sistem arbore unitar si
determina intotdeauna un ajustaj cu joc, jmin = 0.
Combinatia intre clasa de toleranta a piesei untare si clasa de toleranta a piesei neunitare
(Tab.4.1) determina grupa ajustajului: cu joc, intermediar sau cu strangere.
9
Exemple de ajustaje:
H 11
Ø 18 - ajustaj cu joc in sistem alezaj unitar;
d11
H7
Ø30 - ajustaj intermediar in sistem alezaj unitar;
k6
H7
Ø50 - ajustaj cu strangere in sistem alezaj unitar;
s6
D10
Ø100 - ajustaj cu joc in sistem arbore unitar;
h9
JS 7
Ø85 - ajustaj intermediar in sistem arbore unitar;
h6
R7
Ø40 - ajustaj cu strangere in sistem arbore unitar.
h6
In sistemul ISO exista posibilitatea de a combina intr-un ajustaj piese cu aceiasi treapta de
tolerante sau trepte diferite de tolerante (de regula difera cu o unitate) dupa cerintele de proiectare.
Intrucat prelucrarea alezajului se face in conditii tehnologice mai dificile, treapta de toleranta
prescrisa acestuia va fi mai mare (toleranta de executie mai mare) decat cea a arborelui, cu conditia
respectarii jocurilor sau strangerilor prescrise.
Modul de inscriere pe desenul tehnic a ajustajelor si abaterilor in sisremul ISO este
prezentat in Fig.4.5 (STAS ISO 406:1991).
10
Fig.4.5 Inscrierea ajustajelor si abaterilor pe desen.
11
12
Tabelul 4.5 (Continuare)
1) Abaterile fundamentale a si b nu trebuie sa fie utilizate pentru dimensiuni nominale mai mici
sau egale cu 1 mm.
2) Pentru clasele de tolerante js7 pana la js11, daca valoarea pentru n pentru IT este un numar
impar, acesta trebuie rotunjit la numarul par imediat inferior, astfel incat abaterile care rezulta,
ITn
adica sa poate fi exprimate printr-un numar intreg de micrometri.
2
13
1) Abaterile fundamentale A si B nu trebuie sa fie utilizate pentru dimensiuni nominale mai mici
sau egale cu 1 mm.
2) Pentru clasele de toleranta JS7 pana la JS11, daca valoarea n pentru IT este un numar impar,
ITn
acesta trebuie rotunjit la numarul par imediat inferior, astfel incat abaterile rezultate, adica
2
sa poata fi exprimat printr-un numar intreg de micrometri.
3) Pentru a determina valorile abaterilor fundamentale K, M si N ale treptelor de tolerante pana la
IT8 (inclusiv) si valorile abaterilor fundamentale P pana la ZC ale treptelor de tolerante pana la IT7
(inclusiv) se utilizeaza valorile Δ din coloanele din dreapta.
Exemple:
14
K7 pentru intervalul 18 mm pana la 30 mm: Δ = 8 μm si deci ES = -2+8 =+6 μm;
S6 pentru intervalul 18 mm pana la 30 mm: Δ = 4 μm si deci ES = -35+4 = -31 μm;
4) Cazuri speciale: pentru clasa de tolerante M6 in intervalul de la 250 mm pana la 315 mm, ES
= -9 μm ( in loc de -11 μm).
5) Abaterea fundamentala N pentru trepte de tolerante peste IT8 nu trebuie utilizata pentru
dimensiunile nominale mai mici sau egale cu 1 mm.
Tabelul 4.6 (continuare)
Exemple:
K7 pentru intervalul 18 mm pana la 30 mm: Δ = 8 μm si deci ES = -2+8 =+6 μm;
S6 pentru intervalul 18 mm pana la 30 mm: Δ = 4 μm si deci ES = -35+4 = -31 μm;
6) Cazuri speciale: pentru clasa de tolerante M6 in intervalul de la 250 mm pana la 315 mm, ES
= -9 μm ( in loc de -11 μm).
7) Abaterea fundamentala N pentru trepte de tolerante peste IT8 nu trebuie utilizata pentru
dimensiunile nominale mai mici sau egale cu 1 mm.
Regimul de temperatura
15
Temperatura de referinta pentru care sunt specificate dimensiunile in sistemul de tolerante
si ajustaje ISO este de 200C. Ca atare dimensiunile efective sau abaterile efective ale dimensiunilor
determinate prin masurare sunt considerate cu valorile respective daca, in timpul masurarii si
controlului temperatura piesei, a mijlocului de masurare si a mediului inconjurator este de 200 C.
Se pot admite in functie de importanta functionala si materialul piesei abateri in limitele
0,10 C la 10 C . Pentru aceasta, masurarile precise se fac in incaperi cu temperatura constanta de
200 C, pentru orice alte valori de temperatura sunt necesare corectiile corespunzatoare dimensiunilor
masurate.
16
Fig.4.6 Recomandari pentru alegerea claselor de tolerante si a unui ajustaj.
4.3 Tolerante generale pentru dimensiuni fara indicarea tolerantelor individuale (dimensiuni
libere)
17
Prevederile acestor standarde simplifica indicatiile de pe desenul tehnic si implicit reduce
manopera de executie a acestuia aplicandu-se pentru piese prelucrate prin aschiere sau prin
deformarea semifabricatelor metalice.
Dimensiunile care respecta aceste prevederi pot fi:
- dimensiuni lioniare (de ex. dimensiuni exterioare si interioare, dimensiuni in trepte,
diametre, raze, lungimi, raze de racordare si inaltimi pentru tesituri);
- dimensiuni unghiulare, precum si dimensiuni unghiulare nespecificate in mod obisnuit
precum unghiuri drepte (900) sau unghiuri ale poligoanelor regulate;
- dimensiuni liniare si unghiulare rezultate din prelucrarea pieselor asamblate.
Prevederile acestor standarde nu se aplica pentru urmatoarele dimensiunui:
- dimensiunile liniare si unghiulare care nu sunt cuprinse in referintele din alte standarde de
tolerante generale;
- dimensiunile auxiliare indicate in paranteze;
- dimensiunile teoretice excate care sunt inscrise intr-un dreptunghi.
S-au stabilit patru clase de tolerante notate cu simboluri: f (fina), m (mijlocie) c (grosiera); v
(grosolana) pentru care sunt prevazute abateri limita dimensiunilor liniare si unghiulare conform
valorilor din Tabelele 4.7; 4.8; 4.9 (SR EN 22768-1:1995).
Tabelul 4.7 Abateri limita pentru dimensiuni liniare cu exceptia tesiturilor [mm].
18
De asemenea s-au stabilit trei clase de tolerante notate cu literele H, K, si L pentru
tolerantele geometrice generale (SR EN 22768-2:1995). In Tabelul 4.10 sunt indicate tolerantele
generale la rectilinitate si planeitate.
Sunt reglementate si celelalte tipuri de tolerante geometrice (circularitate, cilindricitate,
paralelism, perpendicularitate, simetrie, coaxialitate si batai radiale si axiale).
19
Daca din punct de vedere functional, o dimensiune permite tolerante mai mari decat cele
date, de exemplu, de standardele mentionate mai sus, atunci este bine sa se treaca in mod expres
toleranta respectiva. In caz contrar, tehnologul va lua si pentru aceasta dimensiune, indicatiile din
standardele mentionate care dau o toleranta mai mica.
In ceea ce priveste intocmirea desenelor tehnologice de catre tehnolog, acesta va trece
tolerante pentru toate dimensiunile, deoarece, in caz contrar, muncitorul va trebui sa caute in tabee
tolerante, acolo unde s-au dat simboluri de toleranta sau nu s-au trecut deloc tolerante.
4.4 Sistemul de tolerante si ajustaje pentru dimensiuni liniare peste 3150 mm pana la
40000mm
20
Tabelul 4.11
Tabelul 4.12
Abaterile fundamentale pentru alezaje sunt simetricele, in raport cu linia zero, abaterilor
arborilor cu remarca, de altfel cunoscuta (din cap.4.2.1):
- alezajele D, E, F, G, H, au abatere fundamentala abaterea inferioara EI; (exemplu: alezajul D
cu dimnesiunea de 4000 mm, are EI = +580 μm);
- alezajele K, M, N, P, R, S, T, U au abaterea fundamentala abaterea superioara, ES.
- Clasele de tolerante recomandate pentru alezaje sunt date in Tabelul 4.13.
-
Tabelul 4.13
Tabelul 4.14
Pentru acest domeniu de dimensiuni au fost retinute pozitiile, respectiv abaterile fundamentale:
- H, JS pentru alezaje ;
- H, js pentru arbori.
Rezulta pentru clasele de tolerante :
- arbori : h5….16 ; js5….16 ;
- alezaje : H5…16 ; JS5…16.
In caz de necesitate se pot utiliza si alte abateri fundamentale si clase de tolerante. Relatiile
de calcul pentru abaterile fundamentale sunt cele pentru intervalul de dimensiuni nominale pana la
3150 mm (SR EN 20286-1:1997, Tabelul 9).
22
Un alt domeniu specific constructiei de masini care necesita reglementari adecvate, in
domeniul tolerantelor dimensionale, este cel al pieselor turnate, forjate liber si matritate si al
pieselor obtinute prin taiere, indoire sau ambutisare.
In SR ISO 8062:1995 se defineste un sistem de tolerante si de adaosuri de prelucrare
prevazute pentru piese turnate din metal si din aliajele lor, realizate prin diferite procedee de
formare.
Tabelul 4.15
In STAS 2171/2 -84 sunt stabilite adaosurile de prelucrare si abaterile limita pentru piese
forjate liber, total sau partial pe ciocane de forjare. Tolerantele pieselor matritate la cald, total sau
partial, din otel nealiat, executate pe ciocane si prese sunt reglementate in standardul SR 7670-
1:1996.
Abaterile limita pentru dimensiuni fara indicatii de toleranta ale pieselor obtinute prin taiere,
indoire sau ambutisare sunt stabilite de standardul STAS 1111-86.
23
24