Cap.

1 Statica punctului material

Cap. 1
STATICA PUNCTULUI MATERIAL

A. NOŢIUNI TEORETICE

Prin punct material liber se înţelege un punct material care poate ocupa
orice poziţie în spaţiu, adică un punct ale cărui coordonate, pot lua valori
arbitrare.
Se spune că punctul material liber are în spaţiu, trei grade de libertate,
adică trei posibilităţi de deplasare, după cele trei direcţii reciproc
perpendiculare ale unui sistem cartezian fix.
Forţa este o măsură a interacţiunii dintre corpurile materiale, care
contribuie în măsură determinată la variaţia vitezei în mişcarea mecanică a
acestor corpuri.
Expresia analitică a vectorului forţă F :
F  Fx i  Fy j  Fz k ,
unde Fx , Fy , Fz reprezintă proiecţiile vectorului forţă F pe cele trei axe:
Fx  F co s 


Fy  F cos 


Fz  F co s 

în care, cos  , cos  şi cos  exprimă direcţia vectorului forţă în raport cu

sistemul de referinţă ales şi poartă numele de cosinuşi directori. Dacă sunt
cunoscute proiecţiile forţei F pe cele trei axe, Fx , Fy şi Fz , rezultă
mărimea forţei:
F  Fx2  Fy2  Fz2

Prin însumare vectorială se obtine vectorul rezultant:

n n n
R  F1  F2  ...  Fn   Fix i   Fiy j   Fiz k .
i 1 i 1 i 1

Expresia analitică a rezultantei unui sistem de forte este:

R  X i  Yj  Zk ,

în care X , Y şi Z reprezintă componentele vectorului rezultant pe axele

sistemului de referinţă
Modulul rezultantei:

R  X 2  Y 2  Z2 ,

3
 Culegere de probleme de Mecanică

iar direcţia sa este dată de:

 X
cos  
 X 2
 Y 2
 Z 2


 Y
cos  
2 2 2
 X  Y  Z
 Z
cos  

 X 2
 Y 2
 Z 2

Teorema proiecţiilor:
- proiecţia vectorului rezultant al unui sistem de forţe pe o axă este egală
cu suma algebrică a proiecţiilor forţelor componente pe acea axă.
Matematic:
X 
n

  Fix
i 1


,
n
 Y   Fiy
 i 1
 n
 Z   Fiz
 i 1

Condiţia necesară şi suficientă pentru ca un sistem de forţe aplicate unui

punct material liber să fie în echilibru este ca vectorul rezultant al sistemului
de forţe să fie nul.
Ca să fie îndeplinită condiţia este necesar şi suficient ca modulul vectorului
rezultant să fie nul:
R  X 2  Y 2  Z2  0 ,
ceea ce este echivalent cu trei condiţii scalare:
X 
n

  Fix 0
i 1


.
n
Y   Fiy  0
 i 1
 n
 Z   Fiz  0
 i 1

Axioma legăturilor:
Orice legătură mecanică poate fi suprimată şi înlocuită cu o forţă, denumită
forţă de legătură sau reacţiune de legătură astfel încât corpul să fie
considerat ca liber şi să poată fi tratat ca atare.
Condiţia necesară şi suficientă ca un punct material supus la legătură să fie
în echilibru este ca rezultanta forţelor efectiv aplicate, precum şi a reacţiunii
de legătură să fie nulă:
R R  0.

În cazul cel mai general, ecuaţia vectorială conduce la trei ecuaţii scalare
de echilibru :
n n n
 Fix  R x  0;  Fiy  R y  0;  Fiz  R z  0 .
i 1 i 1 i 1

Legăturile ideale posibile ale punctului material:

- rezemarea unui punct material pe o suprafaţă introduce o singură
necunoscută în probleme şi anume modulul reacţiunii normale N;
- rezemarea unui punct material pe o curbă introduce două
necunoscute în probleme: fie modulul N şi direcţia dată de unghiul  faţă
de o direcţie arbitrară, fie componentele reacţiunii N faţă de două direcţii
4
 Cap.1 Statica punctului material

arbitrare   1  şi   2  conţinute în planul    , in mod obişnuit perpendiculare

între ele.
- legătura prin fir introduce o singură necunoscută în probleme,
tensiunea din fir S , direcţia fiind cea a firului întins
- legătura prin bară rigidă introduce o singură necunoscută în
probleme, mărimea solicitării barei S, sensul său rezultând din rezolvarea
în final a ecuaţiilor de echilibru.

În cazurile reale de reazem al unui punct material pe o suprafaţă sau

curbă, apare frecarea. Forţa de frecare statică maximă Tmax este dată de:
Tmax   S N ,
unde  S , constantă este coeficientul de frecare statică sau de aderenţă.

B. PROBLEME REZOLVATE

1.1 De un punct material liber - un inel - sunt legate trei fire, de

fiecare fiind legată câte o greutate P, Q şi G având masele m p  1,2kg;
m q  1,5kg; m g  2kg . Firele care susţin greutăţiile P şi Q sunt trecute peste
doi scripeţi mici situaţi la distanţa l  2m . Se cere poziţia de echilibru a
punctului de conexiune a firelor faţă de sistemul de referinţă indicat în fig.
1.1 a.

R: Inelul de conexiune al celor trei fire poate fi considerat un punct

material liber deoarece poate ocupa orice poziţie în planul forţelor,
respectiv a firelor de conexiune. El depinde numai de doi parametrii, care
pot fi coordonatele x şi y ale punctului O sau unghiurile  şi  indicate în
fig. 1.1b.

5
 Culegere de probleme de Mecanică

Legătura între aceste două categorii de parametrii este de natură

geometrică, adică:

a. b.
Fig. 1.1
x 1 x
tg  ; tg  .
y y

 Se izolează punctul (fig. 1.1 b), în locul firelor de conexiune se introduc

cele trei forţe şi se scriu ecuaţiile scalare de echilibru:
X  3 F  0  Q sin   P sin   0
  ix


i 1
3
Y   Fiy  0  G  Q cos   P cos   0
,

 i 1

deci:
P 2  G 2  Q2 1,2 2  2 2  1,5 2
cos      arccos  48 0 2058,68
2PG 2  1,2  2
,
Q2  G2  P2 1,5 2  2 2  1,2 2
cos      arccos  38 0 42 37,61
2QG 2  1,5  2

sau, coordonatele punctului O:

l  tg 2  tg 48 0 2058,68
x   1,2m
tg  tg tg 48 0 2058,68  tg36 0 4237,61
l 2
.
y   1,07m
tg  tg tg 48 0 2058,68  tg 36 0 4237,61

1.2 O bilă mică de masă 0,5 kg se reazemă pe suprafaţa interioară

a unei semisfere perfect lucioase de rază R  400mm şi este legată de un fir
care trece peste un mic scripete în B, iar la celălalt capăt este legată o
sarcină Q, de masă m q  250g (fig. 1.2a). Se cere să se determine unghiul
 pentru poziţia de echilibru şi reacţiunea suprafeţei sferei asupra bilei.

6
 Cap.1 Statica punctului material

R: Rezolvarea acestei probleme, ca de altfel a oricărei probleme de

echilibru de punct material supus la legături comportă câteva etape
importante şi anume:

 Se eliberează punctul material A de legături înlocuind legăturile prin

forţe de legătură pe o schiţă separată (fig. 1.2 b). În cazul problemei de
faţă punctul A se reazemă pe suprafaţa interioară a unei sfere; această

Fig. 1.2
legătură se înlocuieşte cu reacţiunea de legătură N A de reazem,
normală pe suprafaţa comună de contact - dirijată după direcţia razei la
sferă în A - şi dinspre punct spre centrul O al sferei. De asemenea
punctul A este legat şi de firul AB, care prin înlăturare necesită
introducerea tensiunii SA ,dirijată de-a lungul firului AB, mărimea acestei
forţe fiind egală cu cea a greutăţii sarcinii Q, care atârnă la celălalt capăt
al firului. Se introduce şi singura forţă efectiv aplicată punctului A, şi
anume greutatea proprie G . Alte forţe nu mai acţionează asupra
punctului material A, aşa că sub acţiunea celor trei forţe G , SA şi N A ,
poate fi tratat ca fiind liber. Diagrama forţelor aplicate asupra punctului A
din fig. 1.2 b poartă numele de diagrama eliberării de legături sau
diagrama de corp liber.
 Se alege un sistem de referinţă arbitrar, dar cât mai adecvat problemei
concrete de rezolvat, precizându-se şi poziţia forţelor faţă de axele
sistemului pentru uşurinţa scrierii ecuaţiilor de echilibru. În acest caz s-a
considerat sistemul A xy, iar unghiurile forţelor cu acest sistem, după
cum se observă din condiţiile geometrice ( OAB este isoscel), sunt 

între N şi Ax şi între SA şi Ay.
2

 Se scriu condiţiile de echilibru. Această problemă conţine numai forţe

coplanare, aşa că sunt suficiente două ecuaţii de echilibru:

7
 Culegere de probleme de Mecanică
 3 
  F  0  N A cos   S A sin 0
i 1 ix 2
 3
  Fiy  0  N A sin   S A cos 
G  0
.

i 1 2

 Se rezolvă ecuaţiile de echilibru. Întrucât SA  Q  m q g şi G  m A g , rezultă:

 
 N A cos   m q g sin

 0

N
A sin   m q g cos
2

 mAg  0
,

 2

   
sin  sin sin  
NA  mqg 2 ; m q g 2  cos   m A g  0 ,
cos   cos  2
 
 
 
cos  cos  sin  sin
2 2  mA ,
cos  mq

  
cos    cos
 2  mA 2 m
 

 A ,
cos  mq mq
2 cos 2  1
2
mA 0,5  
 2 deci 4 cos 2  cos  2  0 ,
m q 0,25 2 2

 1  1  32 1  33
cos   ,
2 8 8
 1 33
  2 arccos  65 0 46, 43
 1


2  2 arccos
1
8
33
 252 0 451,38
.

 8

Se observă că  2 nu corespunde datelor problemei, (punctul A să fie situat

în interiorul semisferei trebuie ca    0,180 0  )
 65 0 46,43
sin sin
NA  mqg 2  0,25  9,81 2  3,13N .
cos  cos 65 46,43
0

Se mai observă că mărimea razei semisferei nu influenţează rezultatele

problemei.

1.3. O lampă de greutate G  2 [kN] este suspendată conform figurii

1.3,a. Să se determine eforturile din firele de susţinere.
R: Pentru rezolvarea problemei se izolează punctul 0, conform figurii
1.3b. Se pot determina eforturile din fire utilizând metoda grafică sau
metoda analitică.
Metoda grafică.
Se aplică prin compunerea celor trei forţe, reprezentate la scara forţelor.
Ecuaţia vectorială va fi:
G  F1  F2 .

8
 Cap.1 Statica punctului material

Metoda analitică.
Pentru a aplica această metodă se alege un sistem de axe conform figurii
1.3a. Se determină unghiurile:
800 800
  arctg  11,31o ,   arctg  7,595o .
4000 6000

Fig. 1.3
Ecuaţiile de proiecţii sunt:
 Fx  0 ;  F1  cos   F2  cos   0 .
 Fy  0 ; F1  sin   F2  sin   G  0 .
De unde rezultă:
cos  cos11,31o
F2  G   6,052 [kN]
sin      sin 11,31o  7,595o 
cos  cos  cos 7,595o
F1   F2  G  2  6,118 [kN ] .
cos  sin     sin 11,31o  7,595 0 

1.4 Un punct material A, fig.1.4 este acţionat de un sistem de forţe

coplanare care au următoarele mărimi: F 1=10 [N], F2=15 [N], F3=20 [N],
F4=5 [N]. Să se calculeze valoarea rezultantei şi poziţia acesteia.

Rezolvarea grafică:
Se alege o scară a forţelor, după cum este reprezentată în figura 1.4a.
Se alege un punct arbitrar A, de unde se începe construcţia poligonului
forţelor, prin trasarea de segmente echipolente cu forţele date. Lungimea
segmentelor echipolente va fi determinată ţinând seama de scara forţelor.
În acest caz ordinea în care au fost compuse forţele şi deci în care s-a
construit poligonul este:
R  F1  F2  F3  F4

9
 Culegere de probleme de Mecanică

Vectorul rezultant a fost determinat, prin unirea originii primului vector

cu extremitatea ultimului vector al adunării. Având în vedere proprietatea
de comutativitate a adunării se poate schimba ordinea de adunare a
vectorilor fără ca valoarea rezultantei să se schimbe. Se măsoară pe desen
lungimea rezultantei, apoi se împarte valoarea obţinută la scara forţelor şi
se obţine astfel modulul rezultantei.

Fig. 1.4a
Fig. 1.4

Rezolvarea analitică: Se alege sistemul de axe, aşa după cum este

reprezentat în figura 1.4. Se determină proiecţiile forţelor pe axa 0x şi
respectiv pe 0y. Se determină proiecţiile rezultantei pe axa 0x şi 0y.
4
R x   Fix  10  cos 30 o  15  sin 60 o  20  sin 45o  0  18,75  N  ;
i 1
4
R y   Fiy  10  sin 30 o  15  cos 60 o  20  cos 45o  5  6,92  N  .
i 1

Modulul rezultantei va fi:

R R 2x  R 2y  18,75 2  6,92 2  19,98 [ N ] .

10
 Cap.1 Statica punctului material

1.5 Să se determine rezultanta sistemului de forţe concurente din

figura 1.5,a prin metoda grafică şi analitică. Forţele au următoarele mărimi:

Fig. 1.5
F1=40 [N], F2= 50 [N], F3=60[N].

R: Soluţia grafică este prezentată în figura 1.5b. Pentru determinarea

rezultantei s-a ales o scară a forţelor reprezentată în figură. Poligonul
forţelor s-a realizat prin aplicarea ecuaţiei vectoriale:
R  F1  F2  F3

Soluţia analitică
F1x  40  cos 30 o  34,64  N  ; F1y  40  sin 30 o  20 N
F2 x  50  cos 30 o  43,3  N  ; F2 y  50  sin 30 o  25 N
F3x  60  sin 60 o  51,96  N  ; F3 y  60  cos 60 o  30 N
R x  34,64  43,3  51,96  60,619  N  ; R y  20  43,3  30  15  N 
R R 2x  R 2y  60,6192  15 2  62,45 [ N ]
Unghiul dintre direcţia orizontală şi direcţia rezultantei va fii:
Ry 15
  arctg  arctg  13,89 o .
Rx 60,619

1.6 Să se determine rezultanta sistemului de forţe concurente din

figura 1.6. Forţele au următoarele mărimi: F1=30 [N], F2= 40 [N], F3=50[N].

R: Pentru calculul proiecţiilor

forţelor este necesar să fie cunoscute
unghiurile dintre direcţia forţelor şi
axele de coordonate. Vom avea:
AG 1,5a
  arctg  arctg  56,31o ,
A0 a
HD 2a
  arctg  arctg  53.13o
H0 1,5a

Fig. 1.6 11
 Culegere de probleme de Mecanică

AB 2a BE 1,5a
  arctg  arctg  63,43o ,   arctg  arctg  33,85o
A0 a 0B  2a  2
 a
2

F1x  F1  cos   30  cos 56,31  16,64 [ N ] ;

F1y  0 ;
F1z  F1  sin   30  sin 56,31  24,96 [ N ] ;

F2 x  0 ;
F2 y  F2  sin   40  sin 53,13  32 [ N ] ;
F2 z  F2  cos   40  cos 53,13  24 [ N ] ;

F3 x  F3  cos   cos   50  cos 33,85  cos 63,43  18,57 [ N]

F3 y  F3  cos   sin   50  cos 33,85  sin 63,43  37,14 [ N ] ;
F3z  F3  sin   50  sin 33,85  2,854 [ N] .

R x  16,64  18,57  35,21 [ N] ;

R y  32  37,14  69,14 [ N ] ;
R z  24,96  24  27,854  76,814 [ N].

R 25,212  69,14 2  76,814 2  109,18 [ N]

Unghiurile dintre rezultantă şi axele de coordonate sunt:

- unghiul cu axa 0x:
Rx 35,21
cos     0,322    71,18o ;
R 109,18
- unghiul cu axa 0y:
Ry 69,14
cos     0,633    50,7 o ;
R 109,18
- unghiul cu axa 0z:
R z 76,814
cos     0,70355    42,28o .
R 109,18

1.7. Un zmeu AB de greutate P, legat printr-un fir de punctul fix C,

este ţinut în echilibru de presiunea vântului, perpendiculară pe planul AB.

12
 Cap.1 Statica punctului material

Să se determine unghiul 
dintre planul zmeului şi orizontală
şi mărimea presiunii N a vântului,
fiind cunoscute unghiul  dintre fir
şi orizontală şi tensiunea firului T.
Să se efectueze calculul pentru
P=2daN; T=6daN şi   45 0 .

Fig. 1.7a

R: Se eliberează zmeul de
legături, asimilându-se cu un punct
material asupra căruia acţionează
N, T şi P.

Fig. 1.7b
Ecuaţiile de echilibru sunt:
T  cos   N  sin   0
N  cos   T  sin   P  0

N2  sin 2   T 2  cos 2 
`` N2  cos 2   T 2  sin 2   2PT  sin   P 2
N T 2  P 2  2PT  sin 
P
ctg  tg 
T  cos 
N 60 2  20 2  2  60  20  sin 45 2  75,48 N
  34 0 12  03 

1.8. Un bloc de 6 kN este suspendat de două cabluri AC şi BC.

a) Pentru ce valoare a unghiului  tensiunea din cablul AC este
minimă?
b) Care sunt valorile corespunzătoare ale tensiunii din cablurile AC şi
BC?
13
 Culegere de probleme de Mecanică

Fig. 1.8a Fig. 1.8b

R: După eliberarea de legături se scriu ecuaţiile de echilibru:

T1  cos 60 0  T2  cos   0
T1  sin 60 0  T2  sin   G  0
T1  2T2  cos 
3
2  T2  cos    T2  sin   G  0
2

T2  
3  cos   sin   G  T2 
G
3  cos   sin 

dT2


 G  3  sin   cos    0
d
 
2
3  cos   sin 

 3  sin   cos   0
1
tg     30 0
3

6  10 3 6  10 3
T2    3  10 3 N  3 kN
3 1 2
3 
2 2

3
T1  2  3   5,2 kN
2

1.9. Un cilindru de masă 200 kg este agăţat cu ajutorul a două cabluri

AB şi AC care sunt legate de colţurile superioare ale unui perete vertical.

14
 Cap.1 Statica punctului material

O forţă orizontală P perpendiculară pe perete menţine cilindrul în

poziţia din schiţă. Să se determine mărimea forţei P şi tensiunea din fiecare
cablu.

Fig. 1.9a Fig. 1.9b

R: Se eliberează punctul A de legături şi se scriu ecuaţiile de

echilibru:
n  e m  l
 Fix   Fix  0 P  P j
i1 i1
n  e m  l
 Fiy   Fiy  0 G   G  k  m  g  k   1962 N   k
i1 i1
n  e m  l
 Fiz   Fiz  0
i1 i1

Pentru expresiile vectorilor TAB şi TAC este necesar să se găsească

versorii u şi v :
AB 8 i  12
, j  10 k
u    0,62 i  0,093 j  0,778 k
AB 12,86

AC  10 i  12
, j  10k
v   0,705 i  0,085 j  0,705k
AC 14,19
TAB  TAB  u  0,62  TAB  i  0,093  TAB  j  0,778  TAB  k
TAC  TAC  v  0,705  TAC  i  0,085  TAC  j  0,705  TAC  k
0,62  TAB  0,705  TAC  0
 0,093  TAB  0,085  TAC  P  0
0,778  0,705  TAC  1962  0
P  235 N


TAB
T
 AC
 14 01 N
 123 6 N .

15
 Culegere de probleme de Mecanică

1.10. O ladă de masă 30 kg este menţinută pe un plan înclinat de

cablul AB şi de forţa orizontală P, paralelă cu axa Ox. Întrucât lada este
menţinută pe planul înclinat, forţa exercitată de planul înclinat asupra lăzii
este perpendiculară pe plan. Să se determine mărimea forţei P şi tensiunea
din firul AB.

Fig. 1.10b
Fig. 1.10a

R: După eliberarea punctului A de legături se scrie ecuaţia de

echilibru sub formă vectorială:
PGTN 0
unde P   P  i ; G = G  k  m  g  k  294,3  k .
N  N  n; T  T  u
n  sin   j  cos   k  0,6 j  0,8k
3i  3,2 j  4 ,4 k
u   0,483i  0,515 j  0,708 k
6,213
deci cu exprimarea fiecărei forţe funcţie de proiecţiile sale pe axe  i , j, k  se
obţine:
 
T  T 0,483i  0,515 j  0,708k  0,483  Ti  0,515T  j  0,708  Tk
 
N  N 0,6 j  0,8k  0,6  Nj  0,8  Nk

 Pi  Gk  0,6  Nj  0,8  Nk  0,483  Ti  0,515  Tj  0,708  Tk  0

 P  0,483  T  0  P  0,483  T
0,6  N  0,515  T  0  N  0,858  T
 G  0,8  N  0,708  T  0  0,686  T  0,708  T  0
G 294 ,3
T   211 N
1,395 1,395
P  0,483 T = 0,483  211 = 101,9 N.

1.11. Un punct material de masă m se găseşte în repaus pe un plan

înclinat cu unghiul  faţă de orizontală. Cunoscând coeficientul de frecare
la alunecare static, să se studieze condiţiile ca punctul material să rămână

16
 Cap.1 Statica punctului material

în repaus faţă de ambele tendinţe de deplasare pe planul înclinat

(fig.1.11a)

R: Se eliberează de legături, pentru ambele tendinţe de deplasare

(fig.1.11b şi c), adică se construiesc diagramele de punct material liber. În
continuare, ecuţiile de echilibru raportate la sistemele de referinţă indicate
devin:

Fig. 1.11
Fig.1.11b:
F cos   T  mg sin   0

 N  mg cos   F sin   0

Fig.1.11c:
F cos   T  mg sin   0

 N  mg cos   f sin   0

La ambele sisteme se mai ataşează condiţia T  N.

Prin rezolvarea primului sistem rezultă:
T  F cos   mg sin ; N  F sin   mg cos 
F cos   mg sin   (F sin   mg cos  )
 cos   sin 
F  mg
cos    sin 

 cos   sin 
pentru cos    S sin   0 n rezultă F   sin   cos   mg
S

  tg
pentru cos    S sin   0 rezultă F  1   tg  mg
S

Pentru cel de-al doilea sistem rezultă

sin    S cos  tg   S

F  mg   mg
cos    S sin  1   S tg

17
 Culegere de probleme de Mecanică

Prin combinarea ambelor cazuri rezultă:

tg   S  S tg
mg  F  mg
1   S tg 1   S tg

Se observă că pentru F  0 , se obţine tg   S. .

În acest caz apare fenomenul de autofixare, când nu este necesară nici o
forţă suplimentară F pentru menţinerea echilibrului material pe planul
înclinat.
1
De asemenea, dacă F   se obţine tg  .
S
Acest fenomen poartă numele de autoblocare, şi în acest caz corpul
continuă să rămână în repaus pe planul înclinat, indiferent cât de mare este
forţa F ce se aplică asupra lui.

1.12 Se consideră un corp de greutate G care se reazemă cu

frecare, coeficientul de frecare fiind , pe un plan înclinat cu unghiul  faţă
de orizontală figura 1.12a. Să se determine mărimea forţei F care
acţionează asupra corpului astfel încât acesta să fie în echilibru.

R: Se consideră două cazuri şi anume:

Fig. 1.12

-a - tendinţa de urcare a corpului pe planul înclinat, care trebuie realizată

cu F max , figura 1.12,b;
-b - tendinţa de coborâre a corpului pe planul înclinat, care trebuie
realizată cu F min , figura 1.12c.
Pentru determinarea ecuaţiilor de echilibru se eliberează corpul de
legături figura 1.11 b,c şi se alege un sistem de axe convenabil.

18
 Cap.1 Statica punctului material

Dacă corpul are tendinţa de urcare, figura 1.12 b, vom avea

următoarele ecuaţii:
  Fx  0 Ff  G  sin   F  cos   0 ;
  Fy  0 N  G  cos   F  sin   0 ;
Ff    N; la limită Ff ,max    N
După rezolvarea sistemului de ecuaţii se obţine:
sin     cos 
Fmax  G
cos     sin 
Pentru a se respecta această condiţie trebuie ca numitorul să fie tot
timpul pozitiv. Dacă  cos   sin   0 , corpul nu se mai deplasează în sus
oricât de mare ar fi forţa F. În acest caz spunem că apare fenomenul de
autoblocare.
Dacă corpul are tendinţa de coborâre, figura 1.12c, vom avea
următoarele ecuaţii:
  Fx  0 Ff  G  sin   F  cos   0 ;
  Fy  0 N  G  cos   F  sin   0 ;
Ff    N; la limită Ff ,max    N
După rezolvarea sistemului de ecuaţii se obţine:
sin     cos 
Fmin  G
cos     sin 
pentru a se respecta această condiţie trebuie ca numărătorul să fie
tot timpul pozitiv. Dacă  sin     cos   0 , corpul nu se mai deplasează în jos
oricât de mică ar fi forţa F (deci şi atunci când F = 0). În acest caz spunem
că apare fenomenul de autofixare.

1.13 Pe feţele AC şi BC ale prismei ABC sunt aşezate două corpuri

de greutate G1 şi respectiv G2. Corpurile
sunt legate printr-un fir inextensibil trecut
peste un scripete fără frecare. Coeficientul
de frecare dintre cele două corpuri şi
suprafaţa prismei este . Să se determine
valorile maxime şi minime ale unghiului de
înclinare al prismei pentru echilibru.

R: Se vor considera două variante de

mişcare şi anume:
Fig. 1.13 Tendinţa de mişcare de la C spre B.

19
 Culegere de probleme de Mecanică

Se izolează corpurile şi se alege pentru fiecare câte un sistem de axe

Fig. 1.13a

de coordonate corespunzător.
Corpul G1.
 Fx  0 ; F  Ff 1  G1  cos 45   min   0 ; (a1)
 Fy  0 ; N1  G1  sin  45   min   0 ;
Ff 1    N1 . (a2)
Corpul G2.
 Fx  0 ;  F  Ff 1  G 2  cos 45   min   0 ; (b1)
 Fy  0 ; N 2  G1  sin 45   min   0 ;
Ff 2    N 2 . (b2)
Dacă în ecuaţiile (a1) şi (b1) se înlocuieşte valoarea forţelor de
frecare date de relaţiile (a2) şi (b2) şi se adună cele două ecuaţii rezultate,
se va obţine:
 tg 45   min        G1  G 2    G1    G 2   0 (c)
tg 45  tg 1  tg
Stiind că tg 45   min   1  tg 45  tg  1  tg
min min
(d)
min min

Din ecuaţiile (c) şi (d) va rezulta:

G 1  1     G 2  1   
tg min  . (f)
G 1     1  G 2  1   

Tendinţa de mişcare de la C
spre A.
Se izolează corpurile şi
se alege pentru fiecare câte
un sistem de axe de
coordonate corespunzător.
Corpul G1.
 Fx  0 ;

20
Fig. 1.13b
 Cap.1 Statica punctului material

F  Ff 1  G1  cos 45   max   0 ;
F y  0;
N1  G1  sin  45   max   0 ;
Ff 1    N 1 .
Corpul G2.
 Fx  0 ;
 F  Ff 1  G 2  cos 45   max   0
 Fy  0 ; N 2  G1  sin  45   max   0 ;
Ff 2    N 2 .
Rezolvarea ecuaţiilor se va face asemănător cazului precedent. Se
va obţine în final:
G 2  1     G1     1
tg max  .
G1     1  G 2  1   

1.14. Să se determine mărimea forţei de frecare ce acţionează

asupra blocului de 100 kg din figura 1.14.a, dacă:
a) P = 500 N;
b) P = 100 N.

Fig. 1.14a

Coeficientul static de frecare este   0,2 iar cel cinematic  c  0,17.

Forţele sunt aplicate cu blocul iniţial fiind în repaus.

R: Presupunem că e în echilibru:
 Fix  0  P cos 20 0  F  981  sin 20 0  0

 Fiy  0  N  P sin 20 0  981  cos 20 0  0

Cazul a:

21

Fig. 1.14b
 Culegere de probleme de Mecanică

P = 500 N; F =  134 N.
Deci sensul nu este cel presupus de noi ci opus.
Verificăm dacă suprafeţele în contact sunt capabile să genereze o
astfel de forţă de frecare:
N = 1093 N; Tmax = 0,21093 = 219 N > 134 N.
Deci presupunerea că e în echilibru este bună şi forţa de frecare este
F = 134 N.
Cazul b:
P = 100 N.
Din ecuaţia de echilibru rezultă F = 231 N şi N = 956 N.
Dar forţa maximă statică de frecare este:
Fmax   a  N  0,2  956  191 N .
Rezultă că forţa de 231 N nu poate fi suportată de către cele două
suprafeţe în contact. Deci echilibrul nu există şi obţinem valoarea corectă a
forţei de frecare, dacă utilizăm coeficientul de frecare cinematic ce
însoţeşte mişcarea pe plan:
F   c  N  0,17  956  163 N în sensul planului.

C. PROBLEME PROPUSE

1.15. Să se determine domeniul valorilor forţei P, pentru care

rezultanta celor trei forţe aplicate asupra punctului A nu depăşeşte 2400 N.
R: 1223  P  3173 N .

Fig. 1.15

22
 Cap.1 Statica punctului material

Fig. 1.16

1.16. Un şlep este tras de două remorchere. Dacă rezultanta forţelor

exercitate de către remorchere este o orţă de 22 N îndreptată de-a lungul
axei şlepului, să se determine:
a) tensiunea în fiecare cablu, cunoscând că   450 ;
b) valoarea lui  astfel ca tensiunea din cablul 2 să fie minimă.

R: a) T1 = 16,1 N; T2 = 11,39 N;
b)   60 0 .

1.17. Să se calculeze mărimea

tensiunii T şi unghiul  pentru care
asupra bolţului va acţiona o rezultantă
îndreptată în jos, de 15 kN.

Fig. 1.17
R: T = 12,85 kN
  38,910.

23
 Culegere de probleme de Mecanică

1.18. Cunoscând că tensiunea în cablul AB este 39 kN, să se

determine valorile necesare tensiunilor din cablurile AC şi AD astfel ca
rezultanta celor trei forţe aplicate în A să fie verticală (figura 1.24).
R: TAC = 21 kN;
TAD = 64,3 kN.

Fig. 1.18 Fig. 1.19

1.19. Să se determine domeniul
valorilor pe care masa m0 le poate lua ca blocul de masă 100 kg de pe
planul înclinat să nu alunece nici în jos şi nici în sus. Coeficientul static de
frecare al suprafeţelor în contact este   0,3 .
R: 6 kg  m 0  62,4 kg .

1.20. Să se calculeze forţa P

necesară pentru a mişca blocul de
masă m = 50 kg în susul planului
înclinat cu   30 0 , dacă F = 200 N,
  0,5 ş i  = 150 .

Fig. 1.20
R: P = 305,38 N.
24
 Cap.1 Statica punctului material

1.21. Blocul suport din figura 1.21 este supus acţiunii a două forţe Q
= 800 N şi P. Pentru   30 0 să se determine:
a) forţa P necesară să
deplaseze blocul în sus;

Fig. 1.21
b) cea mai mică forţă P care va preveni alunecarea în jos pe
suprafaţa cilindrică.
R: a) P = 930 N;
b) P = 151,2 N.

1.22. Un bloc de 90 N este în repaus pe banda unui conveior şi este

ataşat prin bara AB la articulaţia fixă B. Cunoscând că coeficientul de

25
 Culegere de probleme de Mecanică

frecare dintre bloc şi bandă este 0,25 şi că se neglijează greutatea barei,

să se determine mărimea forţei P necesară să mişte banda spre stânga.

Fig. 1.22

R: P = 26 N.

26