Lucrarea de laborator nr.

6
Reprezentarea prismei hexagonale
Aplicaţie: piuliţa olandeză

Fig. 6.1. Piuliţa olandeză în vedere şi în secţiune parţială

Fig. 6.2. Piuliţa olandeză în proiecţie ortogonală în trei plane de proiecţie

Etapele de reprezentare ale piuliţei în trei proiecţii:

Se pregăteşte un format
A3(420x297).
Se setează layerele.
Se trasează axele de simetrie ale
reperului pentru proiecţiile din
planul frontal, orizontal şi lateral.

Fig. 6.3. Formatul de lucru

Seconstruieşte hexagonul din

proiecţia laterală:

- polygon  sau
- 6  (se dă numărul de laturi)
- clic în centrul hexagonului, doar
după ce apare semnul OSNAP de
perpendicular sau intersecţie)
- C  (hexagon circumscris unui
cerc)
- 25  (raza cercului căruia îi este
circumscris hexagonul şi care este
egală cu S/2=50/2=25)

Fig. 6.4. Construcţie hexagon

Se roteşte hexagonul în jurul

centrului său cu 300.
Se construieşte cercul tangent
interior hexagonului. Cercul este
rezultatul teşirii prismei hexagonale
cu unghiul de 300 faţa de planul
frontal.
Cercul este tangent la hexagon în
oricare punct de Midpoint al
laturilor, ca în figură.

Fig. 6.5. Rotire hexagon şi construcţie cerc tangent interior

 Se construiesc linii ajutătoare
care pleacă din muchia
hexagonului şi din intersecţia
cercului cu axa verticală.
Aceste linii marchează
conturul reperului respectiv şi
punctul de începere al teşiturii.

Fig. 6.6. Construcţie linii ajutătoare

Pentru construcţia a jumătate
din conturul exterior al
proiecţiei principale se
porneşte cu linie de contur şi
comanda line de pe axă.
Grosimea reperului este de 24
mm.
La pornirea de pe axă trebuie
să apară semnul de Snap to
Nearest.
Fig. 6.7. Construcţie contur exterior pentru jumătate din proiecţie

Se dezactivează modul
ORTHO de lucru prin
activarea modului POLAR..
Din punctele de intersecţie ale
conturului cu linia ajutătoare
inferioară se construiesc liniile
de teşire care fac 600 respectiv
1200 cu sensul pozitiv al
abscisei. Lungimea liniilor de
teşire este arbitrară.
Fig. 6.8. Construcţie linii de teşire

Se şterg liniile ajutătoare şi se

trimează colţurile pentru a se
obţine conturul din figură.

Fig. 6.9. Trimare contur pentru obţinerea teşiturilor la 300

 Se oglindeşte conturul
construit, faţă de axa
piesei, cu comanda mirror.

Fig. 6.10. Oglindire contur

Raza cercului de racordare are

valoarea
3 3
D  57,74  43.3 mm .
4 4
Această valoare se poate măsura
pe desenul deja construit.
Se ia comanda (Distance) din
bara de Inquiry. Se execută clic
succesiv în muchiile din punctele
A şi B şi se citeşte în linia de
comandă Delta Y = 43.3.

Fig. 6.11. Determinare rază cerc racordare

Din punctul C se va
construi segmentul
CD = 43.3.
Punctul D va constitui
centrul cercului de
racordare. Segmentul CD
va fi construit cu linie de
contur şi va fi şters după
ce va fi construit cercul de
racordare.
Se construieşte linia
ajutătoare care pleacă din
A, conform săgeţii.

Fig. 6.12. Poziţionarea centrului cercului de racordare

 Cu centrul în D se construieşte
cercul care trece prin punctul C.
La construcţia cercului se va
deplasa cursorul în apropierea
punctului C până când apare
semnul OSNAP de Endpoint sau
Perpendicular ( pentru a fi siguri
că cercul trece prin acest punct).
De remarcat punctul E de
intersecţie al cercului cu muchia
de jos.

Fig. 6.13. Construcţia cercului mare de racordare

Din punctul de intersecţie E se

ridică perpendiculara EF până la
linia ajutătoare.
Cu centrul în G, punctul de
Midpoint al segmentului EF, se
construieşte cercul mic de
racordare care este tangent
muchiei verticale frontale. Pentru
confirmarea tangenţei trebuie să
apară semnul OSNAP de Tangent
sau Perpendicular.
Fig. 6.14. Construcţie cerc mic de racordare

Se trimează cercurile, păstrând

cele două arce de cerc din figură.
Se vor lua ca margini tăietoare
pentru trimare axa, linia ajutătoare
şi muchia orizontală de jos, pe
care se află punctul E.

Fig. 6.15. Retezare (trimare) cercuri

 Se oglindesc cele două arce obţinute în etapa
precedentă faţă de axa de oglindire reprezentată de
punctele OSNAP de Midpoint ale muchiilor orizontale,
ca în figură.
Se construieşte şi muchia care uneşte vârfurile arcelor.

Fig. 6.16. Definitivare vedere din proiecţia principală

Se porneşte din punctul C conform cu dimensiunile

reperului din desenul de execuţie. Se vor parcurge
două contururi (luaţi aceasta doar ca sugestie).
Se admite convenţia că distanţa dintre vârful şi fundul
filetului este egală cu cateta teşiturii, în cazul de faţă cu
1.5 mm. Ca atare, diametrul găurii premergătoare
filetării nu îl vom mai căuta în standarde ci îl vom
calcula ca fiind diametrul nominal al filetului minus de
două ori teşitura. Se obţine astfel:
42  2  1.5  39  2  19.5 . Aceasta este justificarea
cotei de 19.5 marcată pe desen.
Fig6.17. Construcţie contur interior secţiune

Se execută teşitura de 1.5x450 cu comanda CHAMFER.

In continuare se trasează linia de fund a filetului care
porneşte din teşitură, aşa cum s-a convenit.
Linia de fund de filet se trasează cu layerul de linie
subţire şi se opreşte când apare semnul OSNAP de
Perpendicular.

Fig. 6.18. Executare teşitură şi fund de filet

 Se haşurează secţiunea cu comanda Hatch (de
preferat butonul) luând layerul de haşură.
Se va avea în vedere faptul că haşurile ajung
până la vârful filetului. Altfel spus, haşurile
vor ocupa si spaţiul dintre vârful şi fundul
filetului, adică dintre linia groasă şi cea
subţire.

Fig. 6.19. Haşurare

In afara cercului tangent

hexagonului rezultat din
teşirea acestuia, se mai
construiesc cercurile de raze
19.5 şi 15.
Se trasează şi cercul de fund
de filet cu layerul de linie
subţire, de rază 21, trei
sferturi şi rotit cu 100.

Fig. 6.20. Definitivare proiecţie laterală

Se începe construcţia proiecţiei orizontale.

Se va reprezenta doar jumătate din proiecţie în
prima fază, ca în figură.
Atenţie la păstrarea corespondenţei dintre
proiecţia frontală şi cea orizontală.

Fig. 6.21. Conturul exterior al proiecţiei orizontale

Se determină centrul cercului de racordare din

proiecţia orizontală, notat cu J. Pentru aceasta se
duce segmentul HJ=D/2=57.74/2=28.9.
Lungimea segmentului se poate calcula, ca mai sus,
dar se poate şi măsura pe desen cu Distance din bara
de Inquiry.
Punctul H se află în mijlocul (Midpoint) verticalei.

Fig. 4.30. Determinarea centrului cercului de racordare din proiecţia orizontală

 Se construieşte cercul de racordare cu centrul
în punctul J si care trece prin punctul H.
Atenţie: punctul H prin care trece cercul
trebuie să fie recunoscut de OSNAP (trebuie să
apară semnele de Endpoint sau Perpendicular).

Fig. 6.22. Construcţia cercului de racordare din proiecţia orizontală

Se trimează cercul ca în figură după care se

oglindeşte arcul rămas faţă de linia de oglindire ce
trece prin punctele de Midpoint de pe muchia de sus
şi Perpendicular de pe axă.

Fig. 6.23. Definitivare jumătate din proiecţia orizontală

Se definitivează proiecţia orizontală oglindind

construcţia de deasupra axei faţă de o linie de
oglindire care este chiar axa din planul orizontal de
proiecţie.

Fig. 6.24. Definitivare proiecţie orizontală

In continuare se cotează desenul şi se reprezintă traseul de secţionare.

Suplimentar: Reprezentaţi şi cotaţi reperul din fig.6.25

Fig.6.25.Racord 3D-vedere Fig.6.26.Racord 3D-secţionat

Fig. 6.27. Sugestii pentru reprezentarea reperului racord din fig. 6.25 şi fig. 6.26.
 Fig. 6.28. Sugestii pentru reprezentarea reperului presetupă.

Acest desen va fi utilizat în cadrul lucrării referitoare la reperele robinetului. A fost inserat aici
doar din considerente de spaţiu.