1.

PRECIZIA DIMENSIONALĂ

Calitatea unui produs va depinde de un complex de mărimi dintre care parametrii

geometrici, liniari şi unghiulari constituie factori de bază, cărora în construcţiile de maşini li
se acordă o deosebită atenţie atât în faza de proiectare cât şi în cea tehnologică.
Precizia de prelucrare şi de asamblare a organelor de maşini este determinată de
următorii factori, [1-2], [6], [8];
- precizia dimensională (se prescrie prin toleranţe geometrice la dimensiuni conform
STAS 6265-82);
- precizia geometrică (se prescrie prin toleranţe geometrice conform STAS 7384-85,
STAS 7385/1,2-85);
o precizia formei geometrice (se referă în general la elemente izolate):
§ abateri de formă macrogeometrice (AF);
§ ondulaţii (W);
§ abateri de formă microgeometrice, rugozitate (R);
o precizia de orientare, de bătaie şi de poziţie (AP) (se referă la elemente
asociate).

1.1 DIMENSIUNI, ABATERI, TOLERANŢE

Executarea unei piese la o dimensiune riguros exactă este foarte greu de realizat. Pe
de altă parte, practica arată că o piesă îşi poate îndeplini rolul său funcţional în bune condiţii şi
dacă dimensiunea acesteia este executată în anumite limite, [1], [3], [11], [13].
De exemplu, considerând o piesă cu un alezaj în care trebuie să se rotească un arbore
de o anumită dimensiune, asamblul celor două piese funcţionează aproximativ la fel de bine
pentru o gamă apropiată de valori ale alezajului.
Prin dimensiune se înţelege numărul care reprezintă în unitatea de măsură aleasă
valoarea unei mărimi liniare sau unghiulare, [1], [4-5], [11], [13].înscrise pe desen se numesc
în general cote.

13
 Într-o primă clasificare, ele pot fi:
- dimensiuni funcţionale;
- dimensiuni de montare;
- dimensiuni tehnologice;
- dimensiuni libere.
După tipul suprafeţelor la care se referă, deosebim:
- dimensiuni de tip arbere;
- dimensiuni de tip alezaj.
Alezajul este o dimensiune interioară, cuprinzătoare a unei piese, indiferent dacă este
cilindrică sau de altă formă.
Arborele este o dimensiune exterioară, cuprinsă a unei piese, indiferent dacă este
cilindrică sau de altă formă.
Convenţional, mărimile referitoare la alezaje se notează cu litere mari, iar cele
referitoare la arbori cu litere mici, Figura 1.1, în care:
D, L – dimensiuni de tip alezaj;
D, l – dimensiuni de tip arbore.

a) b)
Figura 1.1 Exemple de dimensiuni:
a) plane; b) cilindrice.

Pentru caracterizarea completă a alezajelor şi arborilor mai definim, [1-5], [8-11],

[13]:
Dimensiune nominală – valoarea luată ca bază pentru a caracteriza o anumită
dimensiune, indiferent de abaterile pe cfare le poate avea ( D N , L N - alezaje cilindrice,

respectiv plane; d N , l N - arbori cilindrici, respectiv plani).

Dimensiune reală – dimensiunea care rezultă în urma prelucrării sau asamblării.

Datorită erorilor inerente introduse de către metodele şi mijloacele de măsurare şi control, nu

14
vom cunoaşte niciodată cu o precizie absolută dimensiunea reală şi, de aceea, vom defini
dimensiunea efectivă.
Dimensiunea efectivă – dimensiunea rezultată în urma măsurării. Ea va fi cu atât mai
apropiată de dimensiunea reală cu cât precizia de măsurare va fi mai nare, (D, L - alezaje
cilindrice, respectiv plane; d, l - arbori cilindrici, respectiv plani).
Dimensiuni limită – dimensiunile maxime şi minime admise pentru un alezaj sau un
arbore, ( D max , D min - alezaje cilindrice, d max , d min - arbori cilindrici, L max , L min - alezaje

plane, l max , l min - arbori plani).

Pentru ca o anumită dimensiune să fie cuprinzătoare este necesar ca dimensiunea

efectivă să fie cuprinsă între dimensinile limită admise:

ìD min £ D £ D max
ï
ïL min £ L £ L max
í . (1.1)
ï d min £ d £ d max
ïîl min £ l £ l max

Dacă din aceste relaţii se scad valorile nominale ale dimensiunilor:

ìD min - D N £ D - D N £ D max - D N
ï
ïL min - L N £ L - L N £ L max - L N
í . (1.2)
ïd min - d N £ d - d N £ d max - d N
ïîl min - l N £ l - l N £ l max - l N

Diferenţele algebrice din partea stângă reprezintă abateri inferioare ( A i pentru

alezaje, a i pentru arbori), cele din mijloc reprezintă abateri efective ( A pentru alezaje, a
pentru arbori), iar cele din dreapta reprezintă abateri superioare ( A s pentru alezaje, a s

pentru arbori).
Ca urmare, relaţiile de mai sus devin:

A i £ A £ A s - pentru alezaje cilindrice şi plane;

(1.3)
A i £ A £ A s - pentru alezaje cilindrice şi plane.

În consecinţă, putem spune că o dimensiune este corespunzătoare dacp abaterile ei

efective sunt cuprinse între abaterile limită admise, [1], [6], [10-11], [13].

15
 Reprezentarea grafică a unor dimensiuni (tip arbore şi tip alezaj) cu dimensiunile şi
abaterile limită este redată în Figura 1.2, [2], [5].

a)

b) c)
Figura 1.2 Tolerarea alezajelor şi arborilor:
a) parametrii tolerării; b ,c) reperul de referinţă.

Se observă că abaterile inferioare, efective şi superioare pot fi pozitive, zero sau

negative în funcţie de semnul diferenţelor dintre dimensiunile inferioare, efective sai
superioare respective şi dimensiunile nominale, [1-2], [6], [9].
D min , L min , d max , l max - se mai numesc începutul câmpului de toleranţă,

D max , L max , d min , l min - mai numesc sfârşitul câmpului de toleranţă.

Din relaţiile (1.2) şi (1.3), rezultă:

ìD min - D N = A i ; D - D N = A; D max - D N = A s
ï
ïL min - L N = A i ; L - L N = A; L max - L N = A s
í . (1.4)
ï d min - d N = a i ; d - d N = a ; d max - d N = a s
ïîl min - l N = a i ; l - l N = a; l max - l N = a s

Relaţiile (1.4) se pot rescrie:

16
 ìD min = D N + A i ; D = D N + A; D max = D N + A s
ï
ïL min = L N + A i ; L = L N + A; L max = L N + A s
í . (1.4′)
ï d min = d N + a i ; d = d N + a ; d max = d N + a s
ïîl min = l N + a i ; l = l N + a ; l max = l n + a s

Dar diferenţele dintre valorile limită (maximă şi minimă) ale dimensiunilor reprezintă
tocmai toleranţele dimensionale:

ìTD = D max - D min = (D N + A s ) - (D N + A i ) = A s - A i

ï
ïTL = L max - L min = (L N + A s ) - (L N + A i ) = A s - A i
í . (1.5)
ïTd = d max - d min = (d N + a s ) - (d N + a i ) = a s - a i
ïîTl = l max - l min = (l N + a s ) - (l N + a i ) = a s - a i

( TD , TL - toleranţele alezajelor cilindrice, respectiv plane; Td , Tl - toleranţele arborilor

cilindrici, respectiv plani)

Deci, toleranţele mai pot fi definite şi ca diferenţele algebrice dintre abaterile
superioare şi cele inferioare. Întrucât întotdeauna dimensiunile maxime sunt mai mari decât
cele minime, toleranţele sunt totdeauna mărimi pozitive, [12].
Reprezentarea grafică a unei toleranţe de numeşte câmp de toleranţă.
Scrierea unei dimensiuni se va face astfel:

+A +A +a +a
D N + A is ; L N + A si ; d N + a is ; l N +a is ; F100 ++00,,02 +
01 ;300 - 0,3.

Observaţie: Întotdeauna abaterile superioare se scriu sus, iar cele inferioare se scriu jos.

1.2 ASAMBLĂRI CU JOC ŞI ASAMBLĂRI CU STRÂNGERE

Asamblarea este îmbinarea a două sau mai multe piese executate cu anumite valori
efective ale dimensiunilor.
În cadrul unei asamblări vom avea cel puţin o dimensiune de tip alezaj şi cel puţin o
dimensiune de tip arbore. În funcţie de valorile dimensiunii efective a alezajului şi arborelui
asamblările pot fi cu joc, Figura 1.3, sau cu strângere, Figura 1.4, [1-2], [5], [8-9], [11].
Diferenţa Δ dintre dimensiunile efective ale alezajului şi arborelui determină caracterul
asamblării, [1], [3], [6], [9],[11], [13].

17
 ìPentru D ³ 0, (D ³ d ), asamblarea va fi cu joc : J = D = D - d (1.6)
ï
D = D - dí
ïPentru D £ 0, (D £ d ), asamblarea va fi cu strângere : S = D = d - D (1.7)
î
Se observă că valoarea nulă a diferenţei Δ se poate interpreta fie ca o asamblare cu joc
zero, fie ca o asamblare cu strângere zero.

Figura 1.3 Asamblare cu joc Figura 1.4 Asamblare cu strângere

Jocul efectiv J dintr-o asamblare poate fi definit ca valoarea absolută a diferenţei

pozitive dintre dimensiunea efectivă a alezajului D şi cea a arborelui d, (1.6).
Strângerea efectivă S dintr-o asamblare poate fi definităca valoarea absolută a
diferenţei pozitive dintre dimensiunea efectivă a arborelui d şi cea a alezajului D, (1.7).
Se observă că:

S = D - d = -(D - d ) = d - D = -J . (1.8)

Rezultă că algebric strângerea poate fi interpretată ca un joc negativ sau, invers, jocul
ca o srtângere negativă, [1], [8-11].

1.3 AJUSTAJE

Ajustajul caracterizează relaţia care există între două grupe de piese cu aceeaşi
dimensiune nominală, care urmează să se asambleze, în legătură cu valoarea jocurilor şi
strângerilor care apar după asamblare, [1-2], [4-5], [8], [13].
La un ajustaj dimensiunea nominală a arborelui şi alezajului este aceeaşi:
D N = d N = N (ajustaje cilindrice), L N = l N = N (ajustaje plane).

18
 1.3.1 Ajustaje cu joc

Pentru obţinerea unui joc minim garantat la asamblarea oricărui alezaj cu oricare
arbore este necesar ca diametru minim al alezajului să fie mai mare decât diametrul maxim al
arborelui, Figura 1.5.

D min ³ d max Û N + A i ³ N + a s Û A i ³ a s . (1.9)

Figura 1.5 Ajustaj cu joc

Vom defini:

ìJ max = D max - d min = (N + A s ) - (N + a i ) = A s - a i

ï
ïïJ min = D min - d max = (N + A i ) - (N + a s ) = A i - a s
íJ = D - d = ( N + A ) - ( N + a ) = A - a . (1.10)
ïJ £ J £ J
ï min max

ïîA i - a s £ A - a £ A s - a i

Deoarece jocurile şi strângerile sunt mărimi liniare care trebuie să fie cuprinse între
nişte valori limită, maxime şi minime, vom defini toleranţa algebrică a jocului ca fiind, [1-
3], [6], [8-10], [11], [13].

Taj = J max - J min = (A s - a i ) - (A i - a s ) = (A s - A i ) + (a s - a i ) = TD + Td . (1.11)

19
 1.3.2 Ajustaje cu strângere

Pentru obţinerea unei srtângeri garantate la asamblarea oricărui alezaj cu oricare

arbore este necesar ca diametrul minim al arborelui să fie mai mare decât diametrul maxim al
alezajului, Figura 1.6.
d min ³ D max Û N + a i ³ N + a s Û A i ³ a s . (1.12)

Figura 1.6 Ajustaj cu strângere

Vom defini:

ìS max = D min - d max = (N + a s ) - (N + A i ) = a s - A i

ïS = D - d = (N + a ) - ( N + A ) = a - A
ï min max min i s i s
ï
íS = D - d = d - D = (N + a ) - ( N + A ) = a - A . (1.13)
ïS £ S £ S
ï min max

ïîa i - A s £ a - A £ a s - A i

Toleranţa algebrică a strângerii:

Tas = S max - S min = (a s - A i ) - (a i - A s ) = (A s - A i ) + (a s - a i ) = TD + Td . (1.14)

Observaţie:

S max = -J min
. (1.15)
S min = - J max

20
 1.3.3 Ajustaje intermediare (de trecere)

Acestea corespund situaţiei când câmpurile de toleranţă ale alezajului şi arborelui se

suprapun parţial sau total, caz în care, în funcţie de dimensiunile efective D şi d, vor rezulta
fie asamblări cu joc, fie asamblări cu strângere, Figura 1.7, [1].
Jocul efectiv va fi cuprins între zero şi valoarea maximă, iar strângerea efectivă de
asemenea, între zero şi valoarea maximă:
ì0 £ J £ J max Û 0 £ D - d £ D max - d min Û 0 £ A - a £ A s - a i
í . (1.16)
î0 £ S £ S max Û 0 £ d - D £ d max - D min Û 0 £ a - A £ a s - A i

Figura 1.7 Ajustaj intermediar (de trecere)

Toleranţa algebrică a ajustajelor intermediare, [1], [8]:

Tai = J max + S max = (A s - a i ) + (a s - A i ) = (A s - A i ) + (a s - a i ) = TD + Td . (1.17)

1.4 SISTEME DE AJUSTAJE ŞI ALEGEREA SISTEMULUI DE AJUSTAJE

Pentru a obţine cele trei tipuri de ajustaje se poate acţiona în două moduri, [1], [3-6],
[10-11], [13]:
a) Menţinând constanta, pentru o anumită dimensiune nominală, poziţia câmpului de
toleranţă a alezajului TD şi variind convenabil poziţia câmpului de toleranţă al

arborelui Td , se obţin ajustaje în sistemul alezaj unitar, Figura 1.8a;

b) Menţinând constanta, pentru o anumită dimensiune nominală, poziţia câmpului de

toleranţă a arborelui Td şi variind convenabil poziţia câmpului de toleranţă al

alezajului TD , se obţin ajustaje în sistemul arbore unitar, Figura 1.8b;

21
Observaţii:
1. Pentru sistemul alezaj unitar se consideră câmpul de toleranţă cu A i = 0, A s = TD ;

2. Pentru sistemul arbore unitar se consideră câmpul de toleranţă cu a s = 0, a i = -Td ;

3. Pentru ajustajele pieselor necilindrice (plane) se pot extinde (aplica) aceleaşi

noţiuni.

Deşi din punct de vedere funcţional cele două sisteme de ajustaje sunt echivalente,
alegerea unuia sau altuia se va face având în vedere atât latura constructivă, cât şi cea
tehnologică. În general, în construcţiile de maşini, pentru piese mici şi mijlocii se utilizează

a)

b)
Figura 1.8 Sistemul de ajustaje:
a) alezaj unitar; b) arbore unitar.

22
sistemul alezaj unitar, acesta punând mai puţine probleme tehnologice, prelucrarea în acest
sistem având o eficienţă economică sporită (mai puţine scule speciale, mijloace de verificare
mai ieftine, alezajele se prelucrează mai greu). Sunt însă situaţii când, din punct de vedere
constructiv, se impune folosirea sistemului arbore unitar: la utilizarea barelor calibrate şi trase
fără prelucrări ulterioare prin aşchiere, la folosirea organelor de maşini standardizate precum
inelul exterior al rulmenţilor (care se execută întotdeauna în sistemul arbore unitar), [1].

1.5 UNITATE DE TOLERANŢĂ. CALITĂŢI, CLASE DE PRECIZIE

La executarea arborilor şi alezajelor pe maşini unelte practica arată că există o legătură

foarte strânsă între valoarea diametrului acestora şi toleranţa la care pot fi executate în condiţii
economice, [3-5], [8-11]:

TD ,d = Cx (D sau d ) + C1 (D sau d ) [mm] , (1.18)

în care:
TD ,d - toleranţa economică efectiv măsurată, [mm] ;

D, d – diametrul alezajului sau arborelui, [mm ] ;

C – coeficientul tehnologiei de prelucrare (strunjire, rectificare);
C1 (D sau d) – înglobează erorile de măsurare (deformasţii elastice ale piesei, verificatoarelor;
deformaţii termice, etc.), proporţionale cu diametrul măsurat;
C1 =0,001
x=2,5÷3,5 (se adoptă x=3).
S-a adoptat catehnologie de bază prelucrarea prin rectificare a arborilor cilindrici,
pentru care C=0,45. Ca urmare, celelalte tehnologii se compară cu tehnologia de bază, luată
ca unitate de precizie.
Deci, luând ca unitate de toleranţă expresia, [1-2], [6], [11]:

i = 0, 45 × 3 (D sau d ) + 0,001 × (D sau d ) [mm] , (1.19)

mărimea toleranţei pentru o prelucrare oarecare va fi:

TD ,d = a × i , (1.20)

23
în care:
a – numărul unităţilor de toleranţă;
i – unitatea de toleranţă.
Adoptarea unei unităţi de toleranţă în funcţie de dimensiune se justifică întrucât
precizia de prelucrare economică variază cu dimensiunea. În felul acesta numărul de unităţi
de toleranţă pentru toate dimensiunile la care se cere aceeaşi precizie va fi acelaşi, Figura 1.9.

Observaţie: Cu cât dimensiunile cresc, cu atât intervalele sunt mai largi.

Figura 1.9 Graficul variaţiei toleranţei funcţie de dimensiune pentru aceeaşi clasă de
precizie

În practică unitatea de toleranţă nu s-a calculat pentru fiecare dimensiune nominală ci

pentru intervale de dimensiuni, aceeaşi unitate fiind valabilă pentru toate dimensiunile
cuprinse în acelaşi interval. De aceea, în formula unităţii de toleranţă, în locul valorii
dimensiunii D sau d se introduce media geometrică a limitelor intervalului de dimensiuni în
care se află dimensiunea respectivă, [9]:

D = D min × D max ; d = d min × d max . (1.21)

Precizia prescrisă la executarea unui organ de maşină depinde de rolul lui funcţional.
De exemplu, una va fi precizia unui mâner acţionat manual şi alta va fi precizia unui fus care
urmează să se rotească într-un alezaj.
Ca urmare, precizia de prelucrare a diferitelor organe de maşini a fost inclusă într-un
număr de calităţi sau clase de precizie. Fiecare calitate este caracterizată printr-un anumit

24
număr de unităţi de toleranţă „a”. Acesta este un număr adimensional, fiind un indicator
absolut al preciziei de prelucrare a unei piese, [1].

Observaţie: Din relaţia TD ,d = a × i , se pot trage următoarele concluzii:

1. Două dimensiuni egale executate în două clase de precizie diferite vor avea toleranţe
diferite:
TD ,d (1) = a 1 × i ¹ TD,d (2 ) = a 2 × i . (1.22)

2. Două dimensiuni aflate în intervale diferite, executate în aceeaşi clasă de porecizie vor
avea toleranţe diferite:
TD ,d (1) = a × i1 ¹ TD ,d (2 ) = a × i 2 . (1.23)

Alegerea calităţii (preciziei) în care urmează să funcţioneze organul de maşină este de

mare importanţă, atât din punct de vedere funcţional, cât şi din punct de vedere tehnologic,
ultimul în legătură cu preţul de cost al prelucrării (care variază după o curbă hiperbolică în
funcţie de valoarea toleranţei, conform Figurii 1.10, [2-6], [9].

Figura 1.10 Variaţia costului în funcţie de mărimea toleranţei de execuţiei

Deci, toleranţa se determină ţinând seama de factorul funcţional şi se alege la valoarea

maximă care asigură funcţionarea piesei în bune condiţii. Nu se va alege niciodată o toleranţă
mai mică decât este necesar, chiar atunci când există la dispoziţie utilajul corespunzător
deoarecfe s-ar produce o creştere artificială a costului de execuţie a piesei respective. Practica
a demonstrat că tehnologia de execuţie pe maşini unelte a diferitelor piese devine cu atât mai
complicată şi mai scumpă cu cât piesa are dimensiuni mai mari şi toleranţe mai mici, [2].

25
 La alegerea mărimii toleranţei trebuie să se aibă în vedere şi uzura ce poate avea loc în
timpul funcţionării piesei, uzură ce poate mări jocul iniţial, scoţând repede piesa din limitele
dimensiunilor admise pentru buna funcţionare.

26