Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SIMBOLIZAREA OŢELURILOR,
FONTELOR ŞI ALIAJELOR NEFEROASE
1. SCOPUL LUCRĂRII
2. PRINCIPII TEORETICE
Fontele se pot clasifica după mai multe criterii, dintre care cele mai
importante sunt conţinutul în carbon, proportia de grafit şi morfologia
grafitului, respectiv conţinutul în elemente de aliere.
După proportia de grafit din structură, fontele pot fi cenuşii, pestriţe
şi albe.
Fontele cenuşii sunt fontele în care proporţia de carbon legat este
mai mică decât proporţia de carbon a punctului S (0,77%C) din diagrama
fier-carbon, respectiv Cleg. ≤ 0,77%. În funcţie de carbonul legat, fontele
cenuşii se pot clasifica în : fonte cenuşii feritice, la care Cleg.=0; fonte
cenuşii ferito-perlitice, la care 0<Cleg.< 0,77%; fonte cenuşii perlitice, la
care Cleg.=0 ,77%.
Fontele pestriţe sunt fontele în care proporţia de carbon legat este
mai mare decât proporţia de carbon a punctului S (0,77%C) din diagrama
fier-carbon, dar mai mică decât proporţia de carbon total, respectiv
0,77<Cleg.<Ct. Fontele pestriţe au în structura lor atât carbon sub formă de
grafit cât şi carbon legat sub formă de cementită. Denumirea de fonte
pestriţe provine de la culoarea pestriţă din suprafaţa de rupere, zonele
ocupate de grafit fiind negre iar cele ocupate de ledeburită fiind albe.
Fontele albe sunt fontele în care carbonul se găseşte sub formă
legată.
Fontele brute (SR EN 10001-93) sunt numite şi fonte de primă
fuziune, şi se clasifică după proporţia de siliciu şi mangan.
Fontele maleabile turnate în piese (SR EN 152-1999) se obţin în
urma tratamentului de maleabilizare.
Fontele cu grafit nodular (SR EN 1563-1999) se obţin prin
introducerea unor prealiaje în fonta topită, în scopul obţinerii grafitului sub
formă de nodule (sfere).
Fontele cu grafit nodular se notează cu simbolul EN-GJS urmat de
un grup de trei cifre care indică rezistenţa minimă la rupere prin tracţiune în
N/mm2 şi de un grup de două cifre care indică alungirea până la rupere A5 în
%. Simbolul de bază poate fi urmat de grupul de litere LT (temperatură
scăzută) sau RT (temperatură ambiantă).
Exemplu : EN-GSJ 350-22, EN-GSJ 400-18, EN-GSJ 500-7, EN-
GSJ 350-22-LT, EN-GSJ 400-18-RT.
Fontele bainitice (SR EN 1564-1999) sunt tot fonte cu grafit
nodular, dar cu caracteristici mecanice superioare. Simbolizarea este
identică cu a fontelor cu grafit nodular.
Exemplu : EN-GSJ 800-8, EN-GSJ 1000-5, EN-GSJ 1400-1.
Fontele austenitice (SR ISO 5892-1994) pot fi cu grafit lamelar şi
atunci simbolul este precedat de litera L, sau cu grafit nodular iar simbolul
este precedat de litera S, după care urmează principalele elemente de aliere
în ordinea scăderii proporţiei acestora în compoziţia chimică şi la sfârşit un
grup de litere care arată proporţia principalelor elemente de aliere, în %.
Exemplu : L-NiMn 13 7, L-NiSiCr 20 5 3, L-NiCuCr 15 6 3, S-
NiMn 13 7, S-NiSiCr 20 5 2, S-NiMn 23 4.
Fontele rezistente la uzare (STAS 6707-79) se notează cu simbolul
fontei Fc, Fm, Fgn, urmat de litera A (antifricţiune) apoi de cifra 1, 2, 3, 4
care indică numărul de ordine din standard.
Exemplu : FcA1, FcA2, FcA3, FcA4, FgnA1, FgnA2, FmA1.
Fontele refractare (STAS 6706-79) se notează cu simbolul Fr, urmat
de un grup de litere (elementul de aliere) şi apoi un grup de cifre care indică
proporţia elementului de aliere, în %.
Exemplu : FrCr0,4 , FrCr2,5 , FrCr16, FrgnSi5, FrAl22.
Fonte aliate (STAS 6706-79) sunt fontele în care elementele de
aliere se încadrează în următoarele limitele : Si ≤ 4% ; Mn ≤ 2% ; Ni, Cr,
Cu, Al ≤ 3% ; Sn, W, Ti, V, Mo ≥ 0,1%.
Fontele aliate se pot clasifica în funcţie de proporţia de elemente de
aliere în: fonte slab aliate, la care suma elementelor de aliere nu depăşeşte
4%; fonte mediu aliate, la care suma elementelor de aliere este între 4% şi
8%; fonte înalt aliate, la care suma elementelor de aliere depăşeşte 8%.
3. MATERIALE ŞI APARATURĂ
4. MOD DE LUCRU
5. PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA
REZULTATELOR