Student : Dumitru Ramona Maria

Grupa : E1;
Cuprins
Nu s-au găsit intrări cuprins.
 Termocuplul

Materialele care puse impreuna manifesta efect Seebeck formeaza un termocuplu . Intr-un fir metalic ale
carui capete se afla la temperaturi diferite T A > TB apare o diferenta de potential electric UAB cauzata de
faptul ca electronii de conductie din capatul cu temperatura mai mare au o energie cinetica mai mare si
vor difuza catre capatul mai rece. In acest fel capatul cald se va incarca pozitiv iar capatul rece al firului
se va incarca negativ. De remercat ca in cazul in care purtatorii mobili de sarcina sunt golurile, sarcini
pozitive, atunci capatul cald se incarca negativ iar cel rece pozitiv. Din aceasta cauza efectul termoelectric
sau efectul Seebeck este folosit pentru determinarea tipului de purtatori de sarcina liberi dintr-un
semiconductor.

Tensiunea termoelectromotoare (t.t.e.m.) care apare U AB este direct proportionala cu diferenta de

temperatura dintre capetele firului:

UAB = VA – VB = S·( TA – TB )                             (14)

unde S este coeficientul Seebeck, o proprietate a materialului din care este facut firul.

In cazul concret in care firul este din cupru si plecam din A si B tot cu fire din cupru catre un instrument
de masura sensibil, vom constata ca tensiunea indicata va fi zero. Cauza este aceea ca din tensiunea
initiala UAB se scade tensiunea termoelectrica a firelor de legatura, in cazul de fata identica cu tensiunea
initiala. Este ca si cum am lega doua baterii identice cu bornele "+" impreuna si bornele "-" impreuna,
oriunde intrerupem circuitul si masuram tensiunea, aceasta va fi zero.

Situatia se schimba daca intre punctele A si B avem un fir de nichel, iar de la punctele A si B plecam
catre instrumentul de masura cu un fir din cupru, atunci voltmetrul va indica o diferenta de potential. In
acest caz fiind vorba de metale diferite, cu coeficienti Seebeck diferiti, diferenta de potential masurata va
fi:

U = UAB(Ni) – UAB(Cu) = SNi·(TA – TB) – SCu·(TA – TB) =

= (SNi – SCu)·(TA – TB) (15)

De regula se dau in tabele coeficientii Seebeck relativi, masurati pentru materialul respectiv fata de un
material de referinta (de cele mai multe ori platina). Coeficientul Seebeck al unui material nu ramane
constant in functie de temperatura. Doua materiale poat fi folosite impreuna intr-un termocuplu doar daca
coeficientul Seebeck al cuplului este relativ constant pe domeniul de temperaturi in care se lucreaza.

In aplicatiile practice este necesara cunoasterea urmatoarelor trei legi referitoare la utilizarea fenomenelor
termoelectrice [3] pentru masurarea temperaturii:

1. legea circuitului omogen,

2. legea metalelor intermediare,

3. legea temperaturilor succesive.

1. Legea circuitului omogen. Intr-un circuit constituit dintr-un singur metal omogen nu se poate produce
un curent electric numai prin crearea unei diferente de temperatura in circuit. Aceasta lege se mai poate
formula astfel: suma algebrica a fortei electromotoare intr-un circuit constituit dintr-un singur metal
omogen, cu sau fara variatii de sectiune si temperatura, este zero. Rezulta ca in cazul unui circuit compus
din doua metale diferite omogene, cu punctele de sudura la temperaturile T1si T2 ,diferite, tensiunea
electromotoare nu depinde de distributia si gradientul de temperatura in lungul circuitului.

2. Legea metalelor intermediare. Suma algebrica a tensiunii termoelectromotoare intr-un circuit compus

dintr-un numar oarecare de metale omogene si diferite este egala cu zero daca intreg circuitul se afla la
aceeasi temperatura. Rezulta ca tensiunea termoelectromotoare a unui circuit compus dintr-un numar de
metale diferite se obtine din suma algebrica a tensiunilor termoelectromotoare corespunzatoare fiecarui
metal fata de un metal de referinta. In consecinta, cand se constituie un termocuplu sudura se poate realiza
fie prin sudare directa, fie prin lipire cu un metal oarecare, care sa nu se topeasca pana la temperatura de
utilizare, deoarece elementele componente ale sudurii se gasesc la aceeasi temperatura. Din acelasi motiv
cand se masoara temperatura unei bai de metal topit, conductoarele metalice constituind sudura calda a
termocuplului pot fi izolate electric intre ele. In momentul masurarii prin imersare, metalul topit din baie
realizeaza contactul electric jucand rolul de metal de lipire a conductoarelor. Introducand un al treilea
conductor in circuitul unui termocuplu, forta termoelectromotoare nu se modifica daca ambele capete ale
celui de-al treilea conductor se gasesc la aceeasi temperatura.

3. Legea temperaturilor succesive sau intermediare. Tensiunea termoelectromotoare produsa de un

termocuplu alcatuit din metale omogene cu punctele sale de sudura la temperaturile T1 si T3 este egala cu
suma tensiunilor termoelectromotoare ale aceluiasi termocuplu cu punctele de sudura o data la
temperaturile T1 si T2 si o data la temperaturile T2 si T3. Aceasta lege isi gaseste aplicatii in utilizarea
practica a termocuplurilor.

Termocuplul se compune din doua fire din metale diferite, numite termoelectrozi, sudate la un capat 1.
Capatul sudat se numeste sudura calda, iar celelalte capete 2 si3, numite capete libere ale termocuplului,
se leaga prin conductoarele de legatura c la aparatul electric pentru masurarea fortei termoelectromotoare.
Legaturile dintre capetele libere si conductoarele de legatura constituie sudura rece. Temperatura
sudurilor reci trebuie mentinuta la o valoare constanta.

Deoarece termoelectrozii au o lungime maxima de 200 cm, din care 2/3 intra in cuptorul in care se
masoara temperatura, sudura rece se va gasi totdeauna in apropierea cuptorului. Acesta fiind la
temperatura ridicata, degaja caldura si creeaza in jurul lui o temperatura mai ridicata decat a camerei si
variabila in timp. Din acest motiv, cat si pentru ca este incomod sa se realizeze sudura rece in imediata
apropiere a cuptorului, s-a cautat sa se deplaseze sudura rece in alta parte, unde se poate mentine o
temperatura constanta.
Rezolvarea problemei a fost prelungirea termoelectrozilor cu alte conductoare de aceeasi natura, in
general chiar din acelasi material. In felul acesta la contactul dintre conductoarele de prelungire si firele
termocuplului nu se formeaza un termocuplu, deci nu ia nastere forta termoelectromotoare. Aceste fire se
numesc cabluri de compensare si sunt complet separate de termocuplu, legatura executandu-se numai la
montarea termocuplului. Cablul de compensare are rolul de a muta sudura rece din apropierea cuptorului
intr-un loc cu temperatura constanta. Sudura rece se va forma acum la legatura dintre cablul de
compensare si cablul de legatura.

Termocuplurile se executa din diferite metale sau aliaje. Valoarea tensiunii termoelectromotoare a
diferitelor termocupluri depinde atat de materialul din care sunt executati termoelectrozii, cat si de
temperatura sudurilor calde si reci. Relatia dintre temperatura si forta termoelectromotoare se poate
exprima printr-o ecuatie de gradul al doilea de forma:

E=a+bt+ct2             (16)

in care E este forta termoelectromotoare rezultanta, atunci cand t este temperatura sudurii calde, iar
temperatura sudurii reci este constanta (in general 0 oC); a, b si csunt trei constante ale caror valori se
determina prin masurarea tensiunii termoelectromotoare la temperaturi fixe cunoscute (temperatura de
solidificare a stibiului, a argintului si a aurului). Valoarea constantelor a, b si c depinde numai de
materialul termoelectrozilor din care s-a executat termocuplul.

Curbele care reprezinta legatura dintre temperatura si tensiunea termoelectromotoare se numesc curbe

internationale. Fiecare tip de termocuplu are curba internationala proprie. Pentru a usura utilizarea
acestor curbe internationale valorile corespunzatoare sunt tabelate.

Tabel t.t.e.m. fata de Platina (Driver-Harris) [4] 

 

Temp Cu Const. Fe Cromel Alumel Nicrosil Nisil Ni

o
C (+) (-) (+) (T1)(+) T2(-) (+) (-) (-)

-200 - 5,408            
0,195

-100 - 3,009            
0,369

0 0 0 0 0 0 0 0 0

100 0,773 -3,504 1,87 2,813 -1,282 1,784 0,989 -

1,94

200 1,836 -7,450 2,8? 5,969 -2,168 2,942 -1,970  

300 3,149 -   9,322 -2,885 6,348 -2,993  

11,711

400 4,689 - 5? 12,762 -3,633 8,918 -4,055  

16,180
 500   -   16,210 -4,430 11,601 -5,144  
20,789

600   -   19,615 -5,286 14,367 -6,262  

25,469

700   - 9,9 22,950 -6,178 17,202 -8,324  

30,160

800   -   26,206 -7,071 20,096 -8,361  

34,816

900   -39,3   29,385 -7,940 23,044 -8,326  

1000       32,494 -8,775 26,040 -  

10,208

1100       35,535 -9,573 29,074 -  

11,002

1200 38,500 -10,328 32,136 -

11,700

1300           35,211 -  
12,271

Curbele obtinute cu sudura rece la 0 oC sunt reprezentate in figura alaturata.

Materiale intrebuintate la constructia termocuplurilor Ca electrozi se utilizeaza in special metale si
aliaje, care in afara de faptul ca satisfac unele conditii impuse acestora dezvolta in acelasi timp tensiuni
termoelectromotoare relativ mari. Se pot utiliza metale sau aliaje care satisfac urmatoarele conditii:

1. sa aibe o compozitie omogena si constanta;

2. sa dezvolte o tensiune termoelectromotoare stabila la temperaturi ridicate;

3. curba tensiunii termoelectromotoare in functie de temperatura sa fie cat se poate de liniara;

4. sa aibe o buna conductivitate electrica;

5. proprietatile electrice ale metalului sau aliajului sa nu se modifice in urma oxidarii;

6. forta electromotoare sa fie constanta in timp;

7. sa fie posibila fabricarea unor materiale identice care sa asigure intersanjabilitatea

termocuplurilor.

Cele mai bune termocupluri se cauta pe cale experimentala. Se studiaza proprietatile electrice ale
diferitelor metale sau aliaje si se selectioneaza acelea care satisfac cel mai mult conditiile de mai sus.
Pentru a gasi combinatia cea mai buna din punctul de vedere al tensiunii termoelectromotoare dezvoltate
s-a determinat experimental curba tensiune electromotoare in functie de temperatura pentru o serie de
metale si aliaje care formeaza termocupluri cu platina. S-a ales platina ca metal de referinta deoarece ea se
poate obtine in stare foarte pura si are o mare stabilitate electrica si chimica. Cele mai raspandite
materiale care se intrebuinteaza la executarea conductoarelor pentru termocupluri sunt prezentate in
continuare.

Platina. Datorita calitatilor chimice si electrice, platina (Pt) impreuna cu aliajele de platina cu rhodiu
PtRh(10 % Rh) constituie un termocuplu de mare precizie. Platina avand o mare stabilitate chimica si o
temperatura de topire ridicata (1769 oC) se intrebuinteaza la masurarea temperaturilor inalte, devenind
chiar un instrument etalon pentru masurarea acestor temperaturi. Termocuplul platina-platina rhodiu
masoara temperaturi intre 0 si 1600 oC. Se mai obisnuieste formarea termocuplului platina cu platin-iridiu
(10% Ir). Platina trebuie ferita insa de carbon, hidrogen si vapori de metale, care au efecte daunatoare
asupra ei. In mod special trebuie evitata utilizarea platinei in atmosfera oxidanta sau reducatoare in care
se gasesc oxizi metalici.

Constantanul este un aliaj care contine 40 % Ni si 60% Cu. El se intrebuinteaza in combinatie cu fierul

pur pentru termocuplul Fe-Constantan care poate masura temperaturi de la  200 oC pana la 900 oC, iar
cu cuprul pur termocuplul Cu-Constantan pentru temperaturi de la – 200 oC pana la 600 oC. Constantanul
se poate obtine destul de usor si are proprietati electrice suficient de stabile.

Cromelul este un aliaj avand compozitia 89,0% Ni, 9,8% Cr, 1,0% Fe si 0,2 % Mn. Se utilizeaza in
combinatie cu alumelul (94%Ni, 0,5% Fe, 2% Al, 2,5 % Mn si 1 % Si) formand un termocuplu tehnic
pentru domeniul de la 0 oC la 1 200 oC, foarte des folosit.

Copelul (45% Ni , 55% Cu) si cromelul realizeaza un termocuplu care serveste la masurarea temperaturii
intre 0 si 900 oC. Termocuplul cromel-copel are avantajul ca dezvolta o forta electromotoare mare, ceea
ce este uneori o calitate foarte pretioasa .

Nichelul este unul dintre cele mai vechi metale utilizate la formarea termocuplului, mai ales cu
nichelcrom (84,6 % Ni , 12,4 % Cr , 3 % Fe) sau cu grafit (carbune). Termocuplurile formate in ambele
cazuri masoara temperatura in domeniul 0 1200 oC. Nichelul are avantajul ca se poate obtine sub forma
de fire foarte omogene.

Nicrosil este un aliaj de Ni 84 %, Cr 14,2%, Si 1,4% folosit ca electrod pozitiv la termocuplele moderne

in combinatie cu nisil (Ni 95%, Si 4,3%) ca electrod negativ in termocuplul de tip N.

Aceste termometre se folosesc pe scara larga in industrie avand un domeniu larg de temperaturi, -
120oC ... 850oC.

Materialele din care se confectioneaza termorezistentele trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii: sa nu-si
schimbe proprietatile fizice si chimice, coeficientul de variatie a rezistentei electrice cu temperatura sa fie
mare, variatia rezistentei electrice cu temperatura sa fie cat mai liniara iar proprietatile materialului sa
poata fi usor reproduse. Materialele care satisfac aceste cerinte sunt platina (- 183 oC ...  700oC), cuprul,
nichelul, fierul

(- 50oC ...  150oC) si unele aliaje.

Rezistenta electrica a conductoarelor utilizate variaza cu temperatura dupa relatia:

Rt  Ro ( 1  a t  b t2  c t3  ...) , (1.3)

unde:

Rt este rezistenta electrica la temperatura t,

Ro - rezistenta electrica la temperatura de etalonare (in general 0 oC),

a, b, c, ... - constante.

La majoritatea materialelor, pentru masurarea temperaturii se iau in considerare numai primele doua
constante din paranteza relatiei precedente.

In practica, relatia de mai sus este utilizata sub forma ecuatiei lui

Callender:

 , (1.4)

in care: Ro, R100, Rt sunt rezistentele electrice ale materialului la 0 oC; 100oC

si la temperatura t,  - coeficient.

In figura 1.3 se prezinta schema de infasurare a unui termometru cu rezistenta din platina (a) precum si
aspectul exterior al termometrului (b).

Fig.1.3. Schema de infasurare si

aspectul

exterior al unui termometru cu

 rezistenta din platina.

Masurarea rezistentei electrice a elementului sensibil al termometrului se poate face cu ajutorul

urmatoarelor instrumente electrice:

- punti echilibrate (fig.1.4) in care rezistentele R 1, R2, R3 sunt constante, iar  la

valoarea curentului prin galvanometru IG=0;

- punti neechilibrate (fig.1.5), la care curentul prin galvanometru

IG =f (Rt);

-logometre (fig.1.6), la care unghiul de deviere al cadrului mobil

 t (Rt);

-milivoltmetre digitale (electronice).

Fig.1.4. Schema de principiu

a puntii echilibrate.

Fig. 1.5. Schema de principiu

a puntii neechilibrate.
  

Fig.1.6. Schema de principiu

a unui logometru..

Pirometre termoelectrice

Termocuplul reprezinta un mijloc de masurare a temperaturii cu o larga raspandire datorita avantajelor pe

care le ofera fata de alte mijloace de masurare a temperaturii si anume: are o constructie simpla, pret de
cost redus, interval mare de masura (-200oC ...  3000oC), poate fi conectat la diferite indicatoare,
inregistratoare, semnalizare si comanda.

Termocuplul impreuna cu aparatul electric de masurat, poarta denumirea de pirometru termoelectric.

Masurarea temperaturii cu ajutorul termocuplurilor se bazeaza pe legile fenomenelor termoelectrice.
Tensiunea termoelectromotoare (t.t.e.m.), care apare in circuitul celor doi conductori omogeni care
compun termocuplul, este rezultatul actiunii concomitente a efectului Thomson si a efectului Seebeck.

Efectul Thomson reprezinta aparitia unei t.t.e.m. Ea intr-un conductor "a" (fig.1.7) a carui capete se afla la
temperaturi diferite:

 , (1.5)

unde:  a este coeficientul Thomson pentru conductorul respectiv.

Efectul Seebeck consta in aparitia unei t.t.e.m.  ab(T1),  ab(T2), la locul de contact al celor doi
conductori "a" si "b".

T.t.e.m. totala care este functie numai de valorile temperaturilor T 1 si

T2, se poate prezenta prin relatia:

Eab(T1,T2) t ab(T2) -  ab(T1)    (1.6)

unde: eab(T1), eab(T2) sunt t.t.e.m.care apar la cele doua capete ale termocuplului ca rezultat comun al celor
doua efecte.

Aplicatiile practice se bazeaza pe trei legi de baza empirice si anume:

- legea metalelor omogene.Intr-un circuit termoelectric format dintr-un singur metal omogen, nu poate
aparea un curent termoelectric prin incalzirea acestuia;

- legea metalelor intermediare. Suma algebrica a t.t.e.m. intr-un circuit compus dintr-un numar oarecare
de materiale diferite este zero, daca intreg circuitul se afla la aceeasi temperatura;

- legea temperaturilor succesive sau intermediare. Daca doua metale omogene, de natura diferita, produc
o t.t.e.m. E1, cand jonctiunile sunt la temperaturile T 1 si T2si o t.t.e.m. E2 cand jonctiunile sunt la
temperaturile T2 si T3, t.t.e.m. generata cand jonctiunile sunt la temperaturile T 1 si T3 va fi

E1  E2.

Din aceste legi rezulta ca daca intre jonctiunile 1 si 2’ (fig.1.8) se introduce un conductor de prelungire,
circuitul se comporta ca si cum nici nu ar exista cel de al treilea material.

Fig.1.7. Schema de principiu a unui termocuplu Fig.1.8. Circuit termoelectric elementar

..

Daca una din temperaturi, de exemplu T2, se mentine constanta, t.t.e.m.rezultata depinde numai de
temperatura T1, adica:

Eab(T1, T2) =f (T1) . (1.7)

Circuitele termoelectrice utilizate pentru masurarea temperaturii (fig.1.8), se compun din termocuplul
format din doua materiale de natura diferita a si b sudate la jonctiunea 1 (sudura calda), cablurile de
prelungire CP confectionate din acelasi material ca si conductorii termocuplului, care au rolul de a
deplasa jonctiunea de referinta 2 (cu fluctuatii mari de temperatura) in zona 2’, unde temperatura poate fi
mentinuta constanta, si aparatul pentru masurarea t.t.e.m. 3 (care de obicei este un milivoltmetru) conectat
la jonctiunea de referinta prin conductori de cupru.

Etalonarea milivoltmetrelor pentru termocupluri se face in general la temperatura de 0 oC sau 20oC a

sudurii reci. Daca, in conditiile de masurare temperatura sudurii reci variaza in raport cu temperatura de
etalonare se efectueaza corectia acesteia dupa relatia:

treal =tind  k (t1 - to) (oC) , (1.8)

unde:

treal este temperatura reala, in oC;

tind - temperatura indicata de aparat, in oC;

to - temperatura sudurii reci la etalonare (t o t=0oC,in cadrul

lucrarii), in oC;

t1 - temperatura sudurii reci in timpul masurarii, in oC;

k - coeficient care depinde de tipul termocuplului si de intervalul

de temperatura.

In tabelul 1.2 se dau valorile coeficientului k pentru cele mai uzuale termocupluri.

Tabelul 1.2. Valorile coeficientului k

TERMOCUPLUL

Cromel- Fier- Fier- Cupru- Cupru- Cromel- Nichel- Platina

copel
copel Constan- Copel Constan- Alumel Crom- Rodiu-
tan tan platina
nichel

0,067 0,056 0,053 0,046 0,040 0,040 0,040 0,006

Compensarea influentei variatiei temperaturii sudurii reci se poate face automat prin folosirea unor
dispozitive numite punti compensatoare (fig.1.9) alimentate la curent continuu, constant si alcatuite din
doua rezistente (R1, R2) independente de temperatura (din manganina sau constantan) si doua rezistente
(Rt1, Rt2) dependente de temperatura(Cu, Ni). Puntea este alimentata in curent continuu de la sursa S prin
rezistenta aditionala Ra necesara reglarii curentului in punte. Cand are loc modificarea temperaturii
jonctiunii de referinta fata de temperatura de etalonare, se dezechilibreaza puntea iar diferenta de
potential, proportionala cu variatia temperaturii care apare in diagonala CD, compenseaza t.t.e.m.
dezvoltata de termocuplu.

In tabelul 1.3 sunt prezentate termocuplurile cele mai uzuale si caracteristicile lor, iar in fig.1.10,
ansamblul unui termocuplu pentru masurarea temperaturii in spatii inchise.
  

Fig.1.9. Compensarea
automata

a variatiei de temperatura.

Fig.1.10. Termocuplu:

1-termoelectrozi; 2- teaca

de protectie; 3- cutia de co-

nexiuni; 4- placa de borne.

Tabelul 1.3. Termocupluri si caracteristicile lor

      Limita de utilizare (oC) T.t.e.m.

Termocuplul Sim- Polaritatea Minima Maxima maxima

  bol   continuu intermitent (mV)

0 1 2 3 4 5 6

Fier- J Fe  -200 600 760 42,922

Constantan
Const -

Cupru- T Cu  -270 400 400 20,869

Constantan
Const -

Cromel- E CromelConst -270 600 1000 76,358

Constantan -

Cromel-Alu- K Cromel -270 1000 1370 54,807

Mel(NiCr- Alumel -
Ni)

Cupru-Copel - Cu  -200 100 100 4,721

Copel -

Cromel- - Cromel 0 600 800 66,470

 Copel

Copel -

PtRh(lo%) S PtRh(l0) 0 1400 1760 18,612

-Pt Pt -

PtRh(13%)- R PtRh(13) 0 1400 1760 21,006

Pt Pt -

PtRh(30%)- B PtRh(30) 0 1700 1820 13,814

PtRh(6%) PtRh(6) -

(PtRh-18)

PtRh(20%)- - PtRh(20) 0 1700 1790 12,509

PtRh(5%) PtRh(5) -

IrRh(40%)- - IrRh(40)  0 2000 2150 11,612

Ir
Ir -

IrRh(5o%) – - IrRh(50)  0 2000 2140 12,224

Ir
Ir -

IrRh(60%) - - IrRh(60)  0 2000 2100 11,654

Ir Ir -

Tabelul 1.3. Continuare

0 1 2 3 4 5 6

WRo(5%) - - WRo(5)  0 2300 2500 33,636

WRo(25%) WRo(25) -

WRo(3%) - - WRo(3)  0 2300 2400 40,678

WRo(25%) WRo(25) -

Cromel - - Cromel  -273 - 0 52,629

 FeAu(0,07) FeAu(0,07)-

Termometru Digital

Tensiunea termoelectromotare care apare in circuit poate fi masurata si cu un termometru

digital. Senzorul de temperatura este un termocuplu.

Acest aparat permite citirea temperaturii direct 0C, 0F sau K.

Domeniul de masurare pentru termocuplul digital este 200-1800 0C (depinde de tipul termocuplului) iar
domeniul de tensiuni de la –10-75 mV.

Fig.1.11.Termometru Digital

Pirometre cu radiatie

Legile care stabilesc legatura dintre energia radiata si temperatura sunt legile radiatiei emise de Stefan-
Boltzmann si Plank. Aceste legi arata ca un corp radiaza energie termica la orice temperatura si ca o
crestere a temperaturii provoaca o crestere a energiei radiate.

Dupa principiul lor de functionare pirometrele cu radiatie se impart in : pirometre cu radiatie totala
avand la baza legea Stefan-Boltzmann, pirometre optice cu disparitia filamentului (cu radiatie partiala)
bazate pe legea lui Plank si pirometre fotoelectrice.

Pirometrele optice monocromatice cu disparitia filamentului sunt larg raspandite in practica industriala
deoarece sunt simple, suficient de robuste si usor de manevrat. Schema de principiu a unui pirometru
optic cu disparitia filamentului este prezentata in figura 1.12. El se compune dintr-o parte optica si una
electrica. Partea optica se compune din: obiectivul 1, ocularul 2, filtrul 3, sticla absorbanta 4 si diafragma
5. Partea electrica este formata din lampa pirometrica 6, reostatul 7, aparatul de masura 8, becul 9 pentru
iluminarea scalei aparatului de masura, scala 10, releul 11, bateriile uscate (de 1,5V) 12, butonul 13
pentru inchiderea circuitului electric al aparatului de masura si butonul 14 pentru alimentarea becului.
Masurarea temperaturii se face prin compararea intensitatii radiatiei emise de corpul cercetat cu
intensitatea radiatiei filamentului lampii pirometrice a carei incandescenta se regleaza cu ajutorul
reostatului. Citirea temperaturii se efectueaza pe scala superioara a aparatului pana la temperatura de
1400oC. Peste aceasta valoare este necesar a se introduce intre obiectiv si lampa pirometrica sticla
absorbanta 4 pentru evitarea volatilizarii filamentului. In felul acesta se pot masura temperaturi pana la
2000oC. Temperatura unui corp care nu este negru, masurata cu pirometrul optic monocromatic, este
totdeauna mai mica decat temperatura reala a corpului. Corectiile de temperatura ce se impun in asemenea
cazuri se efectueaza cu relatia:

treal =tind   t  oC , (1.9)

unde:  t este corectia de temperatura determinata din nomograma din figura 1.13, in care  reprezinta
coeficientul de absorbtie al corpului a carui temperatura se masoara si care se obtine din tabelul 1.4.

Fig.1.12. Schema unui

pirometru cu

radiatie partiala.

1.3. Mersul lucrarii

Masurarea temperaturii cu ajutorul termometrelor de sticla cu lichid se efectueaza asupra mediului

ambiant. Pentru masurarea temperaturii cu ajutorul termometrelor cu rezistenta, a pirometrelor
termoelectrice si a pirometrelor cu radiatie cu disparitia partiala a filamentului, se foloseste instalatia din
figura 1.14, a carei schema electrica este prezentata in figura 11.2. (Lucrarea 11). Dupa cuplarea
instalatiei la reteaua de energie electrica cu ajutorul intrerupatoarelor 15 si 7, se efectueaza masurarea
temperaturii cu ajutorul termorezistentelor din Pt si Cu, pirometrului termoelectric din Pt-RhPt si a
pirometrului cu radiatie partiala.
  

Fig.1.13. Nomograma pentru corectia temperaturii la pirometrul cu radiatie partiala.

1.4. Prelucrarea si interpretarea rezultatelor

Valorile citite se vor trece in tabelul 1.5, dupa ce in prealabil s-au indicat caracteristicile si clasa de
precizie a aparatelor. Se va efectua de asemenea corectarea temperaturilor cu ajutorul relatiilor (1.8) si
(1.9).

Tabelul 1.4. Coeficientii de absorbtie  ai unor materiale la diferite

temperaturi pentru  =0,650 

Materialul Temperatura  oC 

0 1 2
 Fier solid 1050 0,30

Fier lichid 1530 0,36

Cupru solid - 0,11

Cupru lichid 1100 0,15

Nichel - 0,37

Wolfram 1000 0,45

Wolfram 2000 0,43

Wolfram 3400 0,40

Carbon grafit 1000 0,90

Carbon grafit 2000 0,85

Carbon grafit 3000 0,81

Otel topit - 0,40

Oxid de cupru 1000 0,80

Oxid de cupru 1100 0,60

Oxid de fier 800 0,98

Oxid de fier 1200 0,96

Oxid de nichel 800 0,96

Oxid de nichel 1300 0,85

Al2O3 900 0,20

Al2O3 1700 0,40

MgO 900 0,20

MgO 1700 0,45

Portelan - 0,25 - 0,50

Samota - 0,70 - 0,80

Valorile citite se vor trece in tabelul 1.5, dupa ce in prealabil s-au indicat caracteristicile si clasa de
precizie a aparatelor. Se va efectua de asemenea corectarea temperaturilor cu ajutorul relatiilor (1.8) si
(1.9).
Fig.1.14. Instalatia utilizata pentru masurarea temperaturii: 1- cuptor electric; 2- bare de silita; 3-
termorezistente din Pt; 4- termocuplu Pt-RhPt; 5- termorezistenta din Cu; 6- logometru; 7- intrerupator
alimentare curent continuu; 8- panou; 9- tablou de comanda; 10- reostat; 11- intrerupator alimentare retea;
12- logometru; 13- voltmetru; 14- milivoltmetru; 15- intrerupator alimentare bare de silita; 16-
ampermetru.

Tabelul 1.5. Rezultatele masuratorilor

    Caracteristici Clasa Temperatura Modul

Aparatul Ele- Limita de de citita corectata cum s-a

masurare pre- facut
mentul

  sensibil min. max. cizie   K   K corectia

C C

Termometru de Hg                
sticla cu lichid

Termometre 1 Pt                

cu 2 Pt                

rezistenta 3 Pt                

  4 Cu                

Pirometru Pt-                
termoelectric RhPt

Pirometru cu                  
radiatie partiala