STABILREA ROLULUI FUNCTIONAL AL PIESEI FOLOSIND ANALIZA
MORFAFUNCTIONALA A SUPRAFETELOR
Cunoasterea rolului functional al piesei este prima etapa in proiectarea oricarui proces tehnologic de realizare a piesei respective. Rolul functional al piesei este dat de rolul functional al oricarei suprafete ce delimiteaza piesa in spatiu de aceea in primul rand se stabileste rolul functional al fiecarei suprafete. Din punct de vedere al rolului lor functional suprafetele se clasifica in: - suprafetele de asamblare caracterizate prin - o anumita configuratie geometrica; - precizie dimensionala ridicata; - rugozitate mica; - prescriptii referitoare la forma geometrica; - prescriptii referitoare al pozitia suprafetei in raport cu alte suprafete; - eventuale prescriptii referitoare la duritatea suprafetei.
- suprafete functionale caracterizate prin: - precizie dimensionala ridicata (depinde de rolul functional in ansamblul din care face parte); - rugozitate mica (uneori este mare, depinde de rolul functional); - prescriptii referitoare la pozitia suprafetei in corespondenta cu alte suprafete; - eventuale prescriptii referitore la configuratia geometrica; -eventuale prescriptii referitoare la proprietatile mecanice, aspectul suprafetelor.
- suprafete tehnologice apar in timpul prelucrarii si ajuta la pozitionarea piesei in vederea prelucrarii. Ele pot ramane dupa terminarea prelucrarii sau pot dispare, in functie de configuratia geometrica finala a piesei . Se caracterizeaza prin: - precizie dimensionala corespunzatoare (neprecizata, de cele mai multe ori cote libere); - rugozitatea suprafetei corespunzatoare cu procedeul tehnologic de realizare a suprafetei; - fara prescriptii sau eventuale prescriptii referitoare la forma geometrica; - eventuale prescriptii referitoare la pozitia suprafetei in raport cu suprafetele ce urmeaza a fi prelucrate.
- suprafete auxiliare (de legatura) fac legatura intre suprafetele functionale si cele de asamblare. Se caracterizeaza prin: - precizia dimensionala mica (neprecizata); - rugozitatea suprafetei mare (cea care rezulta din procedeul de obtinere a semifabricatului); - fara prescriptii referitoare la precizia de forma; - fara prescriptii referitoare la precizia de pozitii.
Obs; Cunoscand aceste elemente referitoare al tipurile de suprafete ce delimiteaza o piesa in spatiu se poate stabili rolul functional al unei piese fara a cunoaste ansamblul din care face parte piesa sau se poate proiecta o piesa care sa indeplineasca un anumit rol functional impus.
Metoda folosita pentru stabilirea rolului functional posibil sau pentru proiectarea unei piese care sa indeplineasca un anumit rol functional impus poarta numele de metoda de analiza morfofunctionala a suprafetelor. Acesta metoda presupune parcurgerea intr-o succesiune logica a urmatoarelor etape: - descompunerea piesei in suprafete cat mai simple (plane, cilindrice, conice, evolventice, elicoidale etc.); notarea tuturor suprafetelor ce delimiteaza piesa in spatiu ; analizarea fiecarei suprafete in parte din urmatoarele puncte de vedere: forma geometrica a suprafetei, dimensiuni de gabarit, precizie dimensionala, precizie de forma, precizie de pozitie, rugozitate si duritate; intocmirea uni graf suprafete caracteristici stabilirea rolului functional al piesei , se face in urma analizei de corelatie a diferitelor tipuri de suprafete obtinute in graful suprafete caracteristici . Rolul functional impus unei piese se obtine presupunand pentru suprafetele ce delimiteaza piesa in spatiu caracteristicile corespunzatoare tipurilor de suprafete (de asamblare, functionale, tehnologice, sau auxiliare).
Exemplu: Stabilirea rolului fuctioal pentru reperul Roata ditata
Rolul functional al piesei: Piesa "roata dintata" are rolul de a primi, realiza si transmite miscarea de rotatie, catre un alt element aflat in miscare de rotatie;o alta functie principala a rotii dintate este acea de a transmite forta si momentul concomitent cu miscarea de rotatie. Cu ajutorul acestei roti dintate se transmite forta si momentul (cuplul) la un arbore, pe care este montata. Analiza functional-constructiva a piesei Suprafetele piesei sunt: simple: -cilindrice:S5, S6, S7, S8, S12, S17; -plane frontale:S1, S15, S21, S19, S20; -conice:S2, S9, S13, S14, S11, S16, S22; complexe: -cilindrica+plana:S4 canal dreptunghiular; -degajare:S18; -dantura:S10.
Suprafetele cu rol functional sunt: S4, S5, S10, S15, S17. Acestea au urmatoarele roluri functionale: -S4 asigura rigidizarea rotii dintate cu arborele pe care este montata -S5 asiguara montarea pe roata dintata a unor lagare -S10 asigura transmiterea miscarii de la sau la o roata conjugata -S15 asigura pozitia corespunzatoare a piesei fata de restul ansamblului -S17 asigura ghidarea unei piese de tip arbore(suprafata de referinta)
Suprafetele piesei cu rol tehnologic sunt: S2, S9, S11, S12, S13, S14, S16, S18, S22. -suprafata S2, S13, S14, S16, S11- asigura montare usoara a piesei in ansamblu -suprafata S9, S12- asigura prelucrarea danturii -suprafata S18- asigura evacuarea aschiilor la rectificarea suprafetelor vecine ei. -suprafata S22 asigura posibilitatea realizarii danturarii. Suprafetele libere ale piesei sunt:S1, S3, S6, S7, S8, S19, S20, S21, S22;
Caracteristicile geometrice constructive prescrise piesei Se analizeaza precizia dimensionala, de forma si de pozitie, precum si rugozitatile suprafetelor piesei. Cotele libere executie mijlocie conf STAS 2300-80 S K Suprafata/forma Dimensiunea Treapta de precizie Ra [m] Toleranta de forma Toleranta de pozitie Observatii S1 Plan frontala 780.1 IT12 6.3 - - - S15 Plan frontala 500.008 IT6 0.8 - - - S19 Plan frontala 180.2 IT12 6.3 - - - S20 Plan frontala 40.1 IT12 6.3 - - - S21 Plan frontala 50.1 IT12 6.3 - - - S2 Conica 3x45 IT12 6.3 - - tesitura S9 Conica 157.04- 154-8 IT12 6.3 - - - S11 Conica 1.5x45 IT12 6.3 - - tesitura S13 Conica 1.5x45 IT12 6.3 - - tesitura S14 Conica 1.5x45 IT12 6.3 - - tesitura S16 Conica 1.5x45 IT12 6.3 - - tesitura S3 Cilindrica 360.125 IT12 6.3 - - - interioara S7 Gaura 100.075 IT12 6.3 - - - S12 Cilindrica interioara 1080.175 IT12 6.3 - - - S17 Cilindrica interioara
Tehnologicitatea constructiei piesei Tehnologicitatea este proprietatea unei piese de a putea fi prelucrata in conditiile tehnice impuse prin desenul de executie, cu un consum minim de material, manopera, energie si scule, implicit la un pret de cost minim In vederea aprecierii tehnologicitatii, inainte de a incepe proiectarea unui proces tehnologic, este necesara o analiza minutioasa a desenului de executie. Prescriptia generala pentru Ra=3.2, pentru celelalte suprafete ale caror rugozitate nu este specificata, impune o prelucrare simpla (strunjire, finisare). Calitateta celorlalte suprafete impune operatii de prelucrare pretentioase de exemplu rectificarea. Baza de referinta P poate fi obtinuta prin prelucrari de strunjire interioara si rectificare. La trecerea dintre diametrul suprafetei S 5 si frontalul suprafetei S 15 sunt prevazute degajari pentru protectia muchiei pietrei de rectificat si pentru evacuarea aschiilor rezultate.
Precizia si calitatea piesei sunt bine corelate, desenul de executie cuprinzand toate datele necesare privind toleranta si rugozitatea suprafetei. Pentru suprafete libere se prescriu tolerante mai mari, cel mult egale cu cele corespunzatoare preciziei economice (conform STAS 2300-88);
Pentru suprafete care determina parametrii de functionare ai piesei , tolerantele si rugozitatile se prescriu tinand cont de conditiile restrictive de functionare Tip suprafata Nr. (cod) suprafata Procedee de prelucrare aplicabile tipului de suprafata Observatii privind respectarea conditiilor de tehnologicitate Cilindrica exterioara S5 Strunjire, rectificare Posibil de realizat Cilindrica exterioara S6, S8 Strunjire Posibil de realizat Cilindrica interioara S12, S3 Strunjire Posibil de realizat Cilindrica interioara S17 Strunjire, Rectificare Posibil de realizat Gauri netede S7 Burghiere Posibil de realizat Canale dreptunghiulare S4 Frezare Posibil de realizat Conice, Tesituri S2, S9, S11, S13, S14, S16, S22 Strunjire Posibil de realizat Plane frontale S1, S15, S19, S20, S21 Strunjire Posibil de realizat Complexa, dantura S10 Danturare prin frezare Posibil de realizat Stabilirea metodelor si procedeelor de obtinere a semifabricatului Principii de baza: Semifabricatul este determinat de forma si dimensiunile piesei, depinde de destinatia piesei, materialul si conditiile de functionare, volumul productiei si existanta utilajului pentru producerea semifabricatului; Semifabricatul economic trebuie sa fie cat mai aproape de forma si dimensiunile piesei de prelucrat, iar rugozitatea suprafetei trebuie sa fie la o treapta imediat superioara; Se va utiliza un semifabricat cu grad mai mic de apropiere fata de piesa finita Se are deci in vedere un consum cat mai mic de material. Analiza desenului de executie al piesei sugereaza posibilitatea utilizarii a doua tipuri de semifabricate: lamiat sau matritat Laminarea procedeul de prelucrare prin deformare plastica - la cald sau la rece - realizat prin trecerea fortata a materialului prin intervalul dintre doi cilindri care se rotesc in sensuri contrare. Aceasta metoda prezinta avantajul obtinerii unui semifabricat simplu, usor de realizat, dar care necesita multiple etape de prelucrare prin aschiere pentru indepartarea adaosurilor mari pe care le prezinta. In figura este prezentat semifabricatul laminat.
Matritarea pe masini de forjat orizontal. Masinile de forjat orizontale se bazeaza pe mecanisme de tip biela-manivela la care berbecul (patina) ce poarta scula de lucru executa miscare de du-te-vino in directie orizontala. In figura se prezinta semifabricatul matritat.
A doua varianta prezinta multiple avantaje, printre care: pastrarea unui fibraj continuu dupa aschiere, adaosuri de prelucrare mici datorita formei semifabricatului foarte apropiate de forma finala a piesei si calitate superioara a geometriei suprafetelor. Adoptarea procedeului economic de realizare a semifabricatului Compararea variantelor de semifabricat se va face pe baza unor criterii tehnico- economice. Criteriile pe baza caruia se alege semifabricatul optim sunt: - gradul de apropiere a semifabricatului de piesa; - precizia semifabricatului; - costul semifabricatului. Tabel 2.3 Criteriul Ponderea criteriului Tip semifabricat Note pe tip semifabricat Punctaj pe tip semifabricat
Gradul de apropiere 0.50 LAMINAT 2
1
semifabricatului de piesa MATRITAT 4
2 Precizia semifabricatului 0.20 LAMINAT 3 3 0.6 0.6 MATRITAT Costul semifabricatului 0.30 LAMINAT 5 3 1.5 0.9 MATRITAT TOTAL PUNCTAJ PE SEMIFABRICAT 3.1 3.5 1.Gradul de apropiere a semifabricatului de piesa se apreciaza pe baza volumului relativ de material indepartat, determinat cu ajutorul relatiei urmatoare:
2.Precizia semifabricatului se apreciaza in raport cu suprafata de precizie cea mai mare a piesei. Ambele semifabricate au precizia corespunzatoare treptei de precizie IT 13. Pentru acest criteriu ambele vor primi acelasi punctaj.
3.Costurile semifabricatului. Acest criteriu se refera la costurile legate de costurile preocedeului de obtinere a semifabricatului. Un semifabricat laminat la cald va primi un punctaj mai mare decat unul matritat, acesta din urma implicand costuri suplimentare datorita complexitatii sculelor si utilajelor folosite.
Notele si punctajele obtinute se gasesc in tabel Semifabricat optim, semifabricatul matritat in masina de forjat orizontala, deoarece acesta indeplineste proprietatii mecanice superioare celui laminat. Stabilirea metodelor si procedeelor de prelucrare a suprafetelor semifabricatului Cod supr. Forma/caracteristici geometrice prescrise Nr etape de prel. Succesiunea prelucrarii(i) Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3 S1 Plan frontala, 78, T10, IT=200,Ra=6.3 1 Str. Degrosare, T12, IT=200, Ra=6.3
Stabilirea succesiunii de prelucrare a suprafetelor piesei - respectarea regulilor generale de proiectare a unui proces tehnologic de prelucrare mecanica - respectarea ordinii de prelucrare a suprafetelor impusa de restrictiile (conditionarile) specifice. Urnarind desenul de executie putem afirma ca reperul ROATA DINTATA este o piesa de revolutie, scurta cu alezaj. Principiile, legile, regulile care determina continutul si succesiunea optima ale operatiilor ale unui process tehnologic, sunt urmatoarele: 1) Suprapunerea bazelor tehnologice cu bazele de cotare functionale 2) Minimizarea numarului operatiilor 3) Minimizarea schemelor de orientare si fixare a semifabricatului 4) Rationalitatea primei operatii 5) Concentrarea prelucrarilor 6) Diferentierea prelucrarilor 7) Stabilirea judicioasa a operatiilor finale 8) Prevederea corecta a operatiilor de tratament termic 9) Stabilirea rationala a operatiilor de control tehnic 10) Minimizarea curselor active si de gol a sculelor 11) Unificarea constructiei SDV-urilor 12) Prelucrarea suplimentara a suprafetelor tehnologice permanente 13) Uniformizarea timpilor de realizare a operatiilor Tipuri de restrictii (conditionari) ce impun succesiunea operatiilor/fazelor unui proces tehnologic: a) legaturile dimensionale intre suprafete Functie de cotele functionale (dimensionale, de forma, de pozitie) de pe desenul de executie al piesei, se stabilesc suprafetele care trebuie sa fie, obligatoriu, realizate inaintea altor suprafete, sau suprafetele ce trebuie realizate in aceeasi operatie (aceeasi orientare si fixare). Reguli: - daca intre doua suprafete este impusa o toleranta de pozitie relativa stransa, cele doua suprafete trebuie executate in aceeasi operatie; - daca intre doua suprafete exista o conditie de pozitie relativa, mai intai se prelucreaza suprafata baza de referinta; - intre doua suprafete, se prelucreaza mai intai cea care are precizia dimensionala mai ridicata. b) asocierile geometrice si/sau tehnologice intre suprafete -sunt asociate geometric mai multe suprafete realizate cu aceeasi scula aschietoare. -sunt asociate tehnologic suprafete de acelasi tip, repartizate regulat ce pot fi realizate cu aceeasi scula aschietoare, in aceeasi operatie/faza. -sunt asociate tehnologic suprafetele ce trebuie realizate din aceeasi orientare si fixare a semifabricatului (datorita legaturilor dimensionale impuse) c) succesiunea etapelor de prelucrare -alegerea numarului de etape de prelucrare depinde de precizia dimensionala si de rugozitatea impusa suprafetei de prelucrat. Regula: Daca o suprafata necesita mai multe etape de prelucrare, succesiunea acestora trebuie sa fie: degroare, semifinisare, finisare, superfinisare. d) utilizarea sculei aschietoare -in legatura cu scula aschietoare utilizata pentru prelucrare, doua aspecte importante trebuie luate in considerare: uzura si deformatiile provocate in sistemul tehnologic. De exemplu, limitarea uzurii, prin protejarea taisului sculei de strunjit interior, se realizeaza prin prelucrarea suprafetei frontale, inainte de strunjirea interioara. De asemenea, se impune prelucrarea anterioara a suprafetelor ce asigura iesirea sculelor din aschiere. -deformatiile in sistemul tehnologic sunt provocate de vibratiile introduse de lungimile mari in consola ale sculelor, de razele la varf mari si necorelate cu valoarea avansului, de aschierea discontinua sau cu socuri. e) aparitia deformatiilor dupa prelucrare -restrictiile privind aparitia deformatiilor in sistemul tehnologic de prelucrare impun realizarea etapelor de degrosare, cu adaos mare de prelucrare, la inceputul procesului tehnologic, datorita valorilor mari ale fortelor de aschiere necesare, care introduc vibratii si tind sa modifice pozitionarea semifabricatului. Functie de valoarea adaosului, pot fi prevazute mai multe operatii/faze de degrosare. f) locul operatiei de tratament termic -necesitatea unei operatii de tratament termic aplicat semifabricatului impune o ordine anumita operatiilor de prelucrare mecanica, functie de tipul tratamentului termic (in volum sau de suprafata), de materialul semifabricatului si de materialul partii active a sculei.