LICEUL TEHNOLOGIC ”CONSTANTIN BRÂNCUŞI” ORADEA

Str. Alexandru Cazaban nr. 48, 410282, tel./fax. 0359405617

e-mail: lic_cobra@yahoo.com
web: http://cobra.rdsor.ro

Nr. înreg. ____/___________

Profil: TEHNIC

Domeniul: MECANICĂ

Calificarea profesională: TEHNICIAN MECATRONIST

PROIECT
EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII ABSOLVENȚILOR
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI LICEAL, FILIERA TEHNOLOGICĂ
Nivel 4

Tema:
MĂSURAREA MĂRIMILOR MECANICE

Îndrumător:

Prof. Manea Ioan Cornel

Absolvent,

ȘURLEA P. TITUS ANDREI

Clasa: a XIII-a B seral

2020-2021

2
 Cuprins

Capitolul I.
Procesul de măsurare.................................................................................…5
1.1. Mijloace de măsurare.......................................................................…...5
1.2. Metode de măsurare................................................................ ........…...5
1.2.1. Metode de măsurare indirecte.......................................................…....6
1.2.2. Metode de măsurare directe..........................................................…....6
1.3. Erori de măsurare...................................................................................6
1.3.1. Definiții...........................................................................................…...6
1.3.2. Clasificarea erorilor..............................................................................7

Capitolul II
Măsurarea mărimilor cinematice..................................................................8
2.1. Măsurarea vitezei.....................................................................................8
2.1.1. Tahometrele mecanice...........................................................................8
2.1.2. Tahogeneratoarele electrice.................................................................9
2.2. Măsurarea accelerației..........................................................................10
2.3 Măsurarea debitului...............................................................................12

Capitolul III
Măsurarea presiunilor.................................................................................14
3.1. Noțiuni generale.....................................................................................14
3.2. Descrierea aparatelor de măsurat presiunea......................................15

Concluzii........................................................................................................19

BIBLIOGRAFIE.................................................................................................20

3
ARGUMENT

Măsurarea este definită ca ansamblul de procedee prin care putem obţine o informaţie
cantitativă asupra unei mărimi fizice. Măsurarea reprezintă activitatea metrologică prin care
mărimea de măsurat al cărui purtător se va numi este comparată cu unitatea de măsură
înmagazinată într-un mijloc de măsurare în scopul stabilirii raportului dintre mărimea de măsurat
și unitatea de măsura aleasă.
Metodele şi convenţiile care asigură definiţiile, evaluarea şi exprimarea rezultatelor unei
măsurări, unităţile şi erorile de măsurare sunt parte integrantă a limbajului comun, universal,
denumit metrologie.
Ca ştiinţă a măsurarii, metrologia garantează că se poate acorda încredere măsurărilor
care susţin activităţile de fabricare şi schimburi de produse, analizele specifice fenomenelor
chimice şi fizice, diagnosticul medical, expertiza juridică, tranzacţiile fiscale şi comerciale,
definirea şi controlul regulilor de securitate, etc.
Se poate spune că metrologia face parte din infrastructura ascunsă, invizibilă, pe care se
sprijină societatea şi are un rol important în toate activităţile tehnice, în particular în industrie şi
în tranzacţiile comerciale.
În România, Biroul Român de Metrologie Legală (BRML) este organismul central de
coordonare metrologică, având rolul de a impune aplicarea legii în domeniul măsurărilor şi de a
exercita o acţiune continuă în direcţia progresului şi promovării metrologiei
În anul 1955, a fost înfiinţat un for internaţional - Organizaţia Internaţională de
Metrologie Legală (OIML) - din care face parte şi România ca membru fondator. Activitatea sa
urmăreşte stabilirea principiilor generale ale metrologiei legale, crearea unei documentaţii
internaţionale, studierea problemelor legislative, stabilirea proiectelor de legi şi a organizării în
domeniul metrologiei pe plan internaţional.
Sistemul internațional de unități (pe scurt Sistemul Internațional - SI) este
un sistem de unități de măsură și este forma modernă a sistemului metric (MKS). Abrevierea în
toate limbile este SI (potrivit prescurtării franceze: Système international d'unités), indiferent de
cum se numește sistemul într-o anumită limbă. Sistemul international conține șapte unități
fundamentale: metrul, kilogramul, secunda, amperul, kelvinul, molul și candela.
Lucrarea de față se divide în mari patru capitole principale. În primul capitol am
prezentat procesuld e măsurare care cuprinde mijloacele și metodele de măsurare, precum și
erorile măsurărilor. În cel de al doilea capitol am adus în vedere măsurarea mărimilor cinematice,
de exemplu viteza, iar cel de al treilea capitol l-am dedicat măsurării presiunilor - noțiunile
generale și descrierea aparatelor cu care, presiunea este măsurată.

4
 CAPITOLUL I
PROCESUL DE MĂSURARE

Intr-un proces de masurare se porneste de la marimea de masurat, care constituie

obiectul masurarii. Apoi se stabileste cu ce se va executa masurarea si cum se va face aceasta.
Avand in vedere cele de mai sus putem spune ca in procesul de masurare intervin urmatoarele
elemente:

1.1 MIJLOACE DE MĂSURARE

Mijloacele de masurare reprezinta totalitatea mijloacelor tehnice utilizate in procesul de
masurare.
 In functie de complexitatea lor, mijloacele de masurare se impart in:
- masuri;
- aparate de masurat;
- instalatii de masurare.
Masura este materializarea unitatii de masura sau a unui multiplu sau submultiplu al
acesteia. Aparatul de masurat este un sistem tehnic care permite determinarea cantitativa a
marimilor ce se masoara.
Instalatia de masurat este un ansamblu de aparate si masuri conectate intre ele dupa o
anumita schema, in scopul efectuarii unor masurari.
 Dupa precizia lor, mijloacele de masurare se impart in:
- mijloace de masurare etalon sau etaloane
- mijloace de masurare de lucru.
Mijloace de masurat etalon sunt cele mai precise mijloace de masurare. Ele servesc la
definirea, materializarea, conservarea sau reproducerea unitatii catre alte mijloace de masurare.

1.2.METODE DE MĂSURARE
Baza stiintifica a realizarii unei masuri (legiale fizicii, efecte) o constituie principiul de
masurare.
Metoda de masurare cuprinde ansamblul de relatii teoretice si operatii practice folosite la
efectuarea masurarii pe baza unui principiu dat.
Marea diversitate a marimilor de masurat, precum si mijloacele si scopurile diverse in
care se efectueaza masurarile, au condus la elaborarea unor numeroase metode de masurare.
Metodele de masurare reprezinta ansamblul de procedee folosite pentru obtinerea
informatiei de masurare. Ele arata cum se executa masurarile.
Dupa modul in care se obtine rezultatul masurarii, metodele de masurare si impart in
metode indirecte si metode directe.

1.2.1 Metode de masurare indirecte

Metodele de masurare indirecte sunt acele metode in care se masoara alte marimi, iar
valoarea marimii de masurat se obtine prin calcul (de exemplu, masurarea rezistentelor prin
metoda ampermetrului si voltmetrului).

5
 1.2.2 Metode de masurare directe
Metodele de masurare directe sunt acele metode in care se masoara nemijlocit marimea
de masurat. Metodele directe pot fi cu citire directa sau de comparatie.
 Citirea directa se foloseste in cazul aparatelor care au scara gradata direct in
unitati ale marimii de masurat.
 Metode de comparatie pot fi: metode de substitutie, metode diferentiale, metode
de zero si altele.
Metoda de substitutie consta in inlocuirea marimii de masurat Ax, existenta intr-o
anumita instalatie de masurare, cu o marime cunoscuta si variabila A0, care se modifica pana
cand indicatiile aparatelor de masurat vor indica aceleasi ca si in cazul cand in instalatie se afla
marimea Ax. In acest caz, Ax = A0.
Metoda de zero se bazeaza pe actiunea simultana, dar de sens contrar, a marimii de
comparatie si a marimii de masurat asupra unui aparat detector de nul. Marimea de comparatie se
variaza pana cand detectorul de nul indica zero. In acest caz, valoarea marimii de masurat este
data de valoarea marimii de comparatie. Operatia de masurare are caracterul unui proces de
reglaj in bucla inchisa, ceea ce asigura metodei o precizie ridicata. Metoda de zero se foloseste la
masurarea tensiunilor electrice cu condensatoarele si la masurarea marimilor electrice cu puntile
echilibrate.
Metoda diferentiala se caracterizeaza prin aceea ca aparatul de masurat masoara diferenta
Ax – A0 = A, unde Ax este marimea de masurat, iar A0 – o marime de aceeasi natura cu Ax, dar
cunoscuta cu o anumita precizie. Precizia masurarii este cu atatmai mare cu cat diferenta A este
mai mica.

1.3 ERORI DE MASURARE

1.3.1 Definitii
Orice marime care se masoara are o valoare a sa adevarata X, dar oricat de ingrijit s-ar
efectua masurarea, folosind cele mai perfectionate mijloace si metode de masurare, niciodata nu
se va cunoaste valoarea adevarata. De aceea se spune ca ea este inaccesibila masurarilor.
Rerultatul obtinut prin masurare poate sa difere mai mult sau mai putin de valoarea adevarata.
 Eroarea absoluta. Deoarece valoarea adevarata nu poate fi cunoscuta, pentru
aprecierea calitatii unei masurari se compara valoarea masurata Xm cu o valoare de referinta X0,
obtinuta prin masurari efectuate cu metodele si mijloacele de masurare cele mai precise. In acest
caz, se poate considera eroarea absoluta de masurare ca fiind:

ε=Xm – X0
Eroarea absoluta se exprima in aceleasi unitati de masura ca si marimea de
masurat si poate fi pozitiva sau negativa dupa cum X m este mai mare sau mai mic decat X0.
Eroarea absoluta arata cu cat s-a gresit in cadrul unei masurari fata de valoarea de referinta, dar
nu da direct nici o informatie utila asupra gradului de precizie al masurarii.
 Eroarea relativa. Pentru a aprecia precizia unei masurari, trebuie sa se compare
valoarea absoluta cu valoarea marimii masurate. In acest scop, se defineste eroarea relativa, care
reprezinta raportul intre eroarea de masurat absoluta si valoarea de referinta:

6
 Eroarea relativa este un numar fara dimensiuni si se exprima, de obicei, in procente.

1.3.2 Clasificarea erorilor

 Dupa cauza care le produce, erorile se impart in eerori subiective si erori

obiective.
Erorile subiective sunt datorate operatorului, depinzand de atentia, indemanarea si
starea organelor sale de perceptie.
Erorile obiective sunt cele care se datoreaza imperfectiunii aparatelor de masurat,
influentelor diferitilor factori extern sau metodei insuficient de exacte.
 Din punctul de vedere al caracterului lor, erorile pot fi sistematice, aleatoare sau
intamplatoare si grave.
Erorile sistematice sunt acele erori care intervin cu aceleasi valori ori de cate ori se
repeta masurarea in conditii identice. Ele se pot datora imperfectiunilor de constructie si de
etaloane ale aparatelor de masurat, influentelor controlabile ale mediului sau metodei care se
foloseste. Aceste erori se pot determina si se poate tine seama de ele aplicand corectia. Corectia
este egala cu eroarea absoluta de masurare, considerata cu semn schimbat. Ea se adauga la
rezultatul masurarii pentru a obtine o valoare mai apropiata de cea adevarata.
Erori aleatoare (intamplatoare) sunt acele erori care intervin cu valori si semne diferite
cand masurarea se repeta. Aceste erori se pot datora fluctuatiilor de indicatie ale aparatelor (din
cauza frecarii, uzurii unor piese), influentelor necontrolabile ale mediului sau operatorului.
Pentru a micsora influenta erorilor intamplatoare asupra rezultatului masurarii, se
recomanda sa se repete de mai multe ori masurarea marimii respective si sa se faca media
aritmetica a valorilor obtinute. Astfel, daca pentru determinarea unei marimi au fost executate n
masuri in urma carora s-au gasit valorile x1,x2...xm, valoarea cea mai probabila a marimii
masurate este:

Erori grave sau gerseli sunt acele erori care intervin cu

valori foarte mari. Ele se pot datora folosirii aparatelor defecte,
alegerii necorespunzatoare a aparatelor sau a metodelor, calculelor
gresite sau neatentiei operatorului. Greselile trebuie evitate si, pentru a le putea evita, trebuie sa
se cunoasca foarte bine aparatele de masurare, precum si instalatiile, echipamentele sau aparatele
asupra carora se fac masurari.

7
 CAPITOLUL II
MĂSURAREA MĂRIMILOR CINEMATICE

2.1. MĂSURAREA VITEZEI

Viteza liniară este o mărime vectorială care caracterizează mişcarea unui punct
material în raport cu un sistem de referinţă. Ea este rezultatul raportului dintre distanţa parcursă
şi timpul necesar parcursului:
Δs
v=
Δt
Dimensional: [v]=LT-1
In SI, viteza liniară se măsoară în m/s. Măsurarea vitezei de deplasare a vehiculelor
Se realizează cu vitezometrul cu kilometraj (Fig. 1). Acesta este un mijloc de măsurare
instalat pe bordul autovehiculelor, pentru indicarea vitezei şi a distanţei parcurse. în aceeaşi
carcasă sunt montate două aparate: vitezometrul, pentru indicarea vitezei orare, şi kilometrajul,
pentru indicarea distanţei parcurse.
Măsurarea se face prin legarea celor două aparate prin intermediul unui cablu flexibil,
care transmite mişcarea de la cutia de viteze la axul de antrenare al aparatului.
Unitatea de măsură pentru viteza unghiulară este rad/s.
Mijloacele pentru măsurarea vitezei de rotaţie se numesc tahometre. Ele pot fi portabile şi
de banc. Din punctul de vedere al principiului de funcţionare, tahometrele pot fi mecanice şi
electrice.
2.1.1. Tahometrele mecanice sunt, în general, portabile. Ele pot fi:
- cu dispozitiv centrifugal;
- cu dispozitiv cronometric;
- vibratoare;
- hidrocentrifugale;
- pneumatice.
Tahometrele mecanice cu dispozitiv centrifugal sunt caracterizate de o precizie scăzută,
care nu depăşeşte valoarea de 2%. Ele sunt prevăzute cu o cutie de viteze, ceea ce dă
posibilitatea utilizării aceluiaşi tahometru în mai multe domenii de măsurare.
Tahometrele cu dispozitiv centrifugal lucrează pe baza creşterii forţei centrifuge cu
pătratul turaţiei maselor în rotaţie. Un astfel de tahometru este prezentat la vitezometrul cu
kilometraj de la automobile.

Mijloace pentru măsurarea vitezei de rotaţie. La mişcarea de rotaţie, viteza unghiulară a unui
punct material este definită de relaţia:
Δϕ
ω=
Δt
unde:
- ω este viteza unghiulară;
- Δϕ este unghiul corespunzător arcului de cerc parcurs;
- t este timpul necesar parcursului.

8
 Fig. 1. Tahometru cu dispozitiv centrifugal:
1 - ax de antrenare; 2 - pârghie; 3 - greutăţi; 4 - piesă mobilă; 5 - ghidaj; 6 - pârghii;7 - sector dinţat; 8 - pinion; 9 – ac indicator;10 - scară gradată.
Axul de antrenare 1 primeşte mişcarea de la axul căruia îi măsurăm turaţia. Mişcarea de
rotaţie se transmite apoi prin intermediul pârghiilor 2, care au greutăţi la capete, la piesa mobilă
ce culisează într-un ghidaj (care are rolul de a transforma mişcarea de rotaţie în mişcare de
translaţie). De la acest ghidaj, prin intermediul pârghiei 6, mişcarea trece în zona mecanismului
de prelucrare a semnalului, în scopul afişării mărimii măsurate.
Domeniul de măsurare al tahometrelor cu dispozitiv centrifugal este cuprins între 30 min 1
şi 48 000 min -1 (unităţi de turaţie).
Cunoscând turaţia, se poate afla viteza unghiulară, folosind formula:
2 πn
ω=
60 rad /sec
Tahometrele mecanice cu dispozitiv cronometric sunt tahometrele mecanice care au montat în
plus un contor de rotaţii şi un cronometru. Acestea sunt montate astfel încât să poată fi pornite
simultan, prin schimbarea poziţiei axului de antrenare la pornirea tahometrului.
Valoarea turaţiei se obţine împărţind indicaţiile contorului (care reprezintă numărul
rotaţiilor) la valoarea indicaţiilor cronometrului (care reprezintă numărul unităţilor de timp
considerate).

2.1.2. Tahogeneratoarele electrice sunt mijloace de măsurare pentru viteza de rotaţie. Ele pot fi:
- generatoare;
- cu curenţi Foucault;
- cu impulsuri;
- stroboscopice.

Tahometrele generatoare sunt mijloace de măsurare care folosesc principiul inducţiei

electromagnetice şi care transformă viteza de rotaţie într-o tensiune care poate fi măsurată cu
ajutorul unui voltmetru.
Ele pot funcţiona în curent continuu sau în curent alternativ. Tahometrul care
funcţionează în curent continuu este dinamul cu colector, la care excitaţia este dată de un magnet
permanent.
Forţa electromotoare care se produce este proporţională cu turaţia. Măsurarea efectivă se
face cu un voltmetru a cărui scară gradată este divizată în rotaţii pe minut.
Acest tip de tahometru este sensibil la variaţiile de temperatură, care pot produce variaţii
ale inducţiei magnetice.
Tahometrele generatoare de curent alternativ (Fig. 2) sunt construite pe principiul
alternatoarelor. Ele au excitaţia constantă, realizată cu un magnet permanent.
Acest tip de tahometru este folosit pentru măsurarea vitezei de rotaţie până la 3000
rot/min, caz în care magnetul permanent este fix şi înfăşurarea indusă este rotativă.

9
 Când magnetul permanent este rotativ şi înfăşurarea indusă este fixă, aparatul măsoară
peste 3000 rot/min.

Fig. 2. Tahogenerator de curent alternativ

Tahometrele stroboscopice folosesc stroboscopul (Fig. 3), care este o lampă electronică
de tip fulger, care produce impulsuri luminoase cu frecvenţă ce poate fi reglată. Stroboscopul se
bazează pe faptul că ochiul vede sistemul rotitor în repaus atunci când frecvenţa impulsurilor este
egală cu frecvenţa de rotaţie. Stroboscopul cu obturare mecanică se compune dintr-un disc cu
fante şi un tahometru cu ajutorul căruia se citeşte viteza de rotaţie a arborelui cu disc.

Fig. 3. Măsurarea stroboscopică a turaţiei

2.2. MĂSURAREA ACCELERAŢIEI

Din relaţia de definiţie a forţei ca mărime fizică variabilă,

F=ma,
rezultă că aceasta depinde de masa şi de acceleraţia obiectului care se studiază. Aparatele
care măsoară acceleraţia unui obiect în mişcare sunt denumite accelerometre. Partea cea mai
importantă din construcţia acestor aparate o reprezintă captorul (traductorul).
Captorii pentru măsurarea parametrilor unei vibraţii sunt de două feluri:
• cu punct fix (cvasistatică, care măsoară mişcarea vibratorie în raport cu un element mobil;
• seismici, care funcţionează pe principiul unui sistem oscilant format dintr-o masă, un element
elastic şi un amortizor.
în principiu, un captor pentru măsurarea vibraţii lor (captor seismic) are următoarele elemente
componente (Fig. 4): suportul S, legat rigid de obiectul a cărui vibraţie se măsoară, masa, legată
de suport prin intermediul arcului de constantă k, şi amortizorul c.
Traductorul T, legat de masa m, transformă mişcarea într-un semnal electric.

Fig. 4. Schema principială a unui captor seismic:

S - suport; m - masă seismică; c - amortizor; k - element elastic;
T - traductor.
Din punctul de vedere al caracteristicilor tehnico-metrologice, cel mai răspândit este
captorul piezoelectric pentru măsurarea vibraţiilor. Captorii piezoelectrici pot funcţiona prin
10
compresiune, forfecare sau încovoiere. Cei mai uzuali sunt captorii piezoelectrici care
funcţionează prin compresiune şi forfecare.
Schema principală a unui captor piezoelectric, funcţionând prin compresiune, este
prezentată în figura 5.
Pe cele două discuri din cristale piezoelectrice este aşezată o masă grea, întregul sistem
fiind preîncărcat cu ajutorul unui resort rigid şi montat pe o bază masivă. Când captorul este
supus vibraţiilor, masa va exercita asupra cristalelor o forţă variabilă, proporţională cu
acceleraţia. Datorită efectului piezoelectric, între cele două discuri va apărea o tensiune variabilă
proporţională cu forţa perturbatoare, implicit cu acceleraţia.

Fig. 5. Schema principială aiuriui captor piezoelectric

funcţionând prin compresiune:
1 - carcasă; 2 - masă inertă; 3 - resort; 4 - pastile de cristale
piezoelectrice; 5 - borne de ieşire; 6 - baza accelerometrului.

Caracteristicile accelerometrelor
Accelerometrele sunt de tip monoaxial, adică sunt mijloace de măsurare care pot
determina valoarea acceleraţiei doar pe o singură axă. Axa de măsurare este perpendiculară pe
suprafaţa de montare a accelerometrului.
Accelerometrele care au trei axe de măsurare, conţin trei elemente seismice monoaxiale,
care sunt montate pe trei direcţii perpendiculare între ele. La acest tip de aparate, există trei ieşiri
electrice independente. Ele se folosesc în cazul în care este necesară măsurarea acceleraţiei pe
trei direcţii, deoarece aparatul asigură o ortogonalitate mai bună decât trei accelerometre montate
monoaxial pe fiecare direcţie.
Caracteristicile accelerometrelor pot fi:
• fizice - forma, dimensiunile, masa şi frecvenţa;
• electrice - raportul de amplificare şi sensibilitatea.
Accelerometrele au, în general, formă cilindrică. Ele sunt prevăzute cu şuruburi pentru
montare, aşezate la baza accelerometrului.
Masa accelerometrelor este relativ redusă, fiind cuprinsă între 0 şi 60 de grame. în
general, pentru un accelerometru cu dimensiune mai mare, sensibilitatea este mai mare, iar
frecvenţa de rezonanţă este mai mică. Cele mai mici accelerometre au diametrul de 6 mm şi
înălţimea de 6 mm, iar cele mai mari au diametrul de 50 mm şi înălţimea de 50 mm.
Pentru măsurarea vibraţiilor cu precizie crescută este necesar să se folosească
accelerometre cu sensibilitate mare, cu gamă mare de frecvenţe şi cu greutate mică.
Trebuie ţinut seama de faptul că accelerometrele cu sensibilitate mare sunt în general mai
grele.

2.3. MĂSURAREA DEBITULUI

11
 Debitul este cantitatea de substanţă solidă, lichidă sau gazoasă care trece printr-o secţiune
oarecare în unitatea de timp.
Astfel, debitul se poate exprima sub două forme:
- debit de volum - volumul de fluid scurs în unitatea de timp:
ΔV
Qv = Δt
unde: V- volumul; t-timpul.
- debit de masă - masa de fluid scursă în unitatea de timp:
în care: m - masa; t-timpul.
Ecuaţiile dimensionale de exprimare a debitului sunt:
- pentru debitul de volum: [Qv] = L3T-1
- pentru debitul masic: [Qm] = MT-1
Debitul de volum se exprimă în m3/h; l/s; l/h; Debitul de masă se exprimă în: kg/h; t/s;
t/h).
Măsurarea debitelor de fluide se bazează pe:
- determinarea presiunii diferenţiale;
- determinarea presiunii dinamice;
- determinarea vitezei medii de deplasare;
- inducţia electromagnetică;
- propagarea oscilaţiilor sonore în fluid;
- ionizare;
- efecte calorice asupra fluidului.
Aparate pentru măsurarea cantităţilor de lichide
Aparatele pentru măsurat cantităţile de lichide se numesc contoare.
Contoarele pentru apa potabilă se numesc apometre.
Caracteristicile acestor mijloace de măsurare sunt:
- calibrul contorului - mărimea diametrului orificiului de intrare şi de ieşire a lichidului;
- debitul caracteristic (debitul nominal) - cantitate maximă de lichid care trece prin contor în
timp de oră;
- pierderea de presiune în contor;
- presiunea şi temperatura limita - valorile admis bile pentru ca erorile de măsurare să fie
minime.
Contorul cu palete are corpul turnat in general din bronz fosforos şi este prevăzut cu dota
orificii, pentru intrarea şi pentru ieşirea lichidului. La intrare, are montată o sită confecţionată din
metal sa. din mase plastice, cu rolul de a opri pătrunderea diferitelor impurităţi.
Dispozitivul de măsurare este construit dintr-o: roată cu palete, care este pusă în mişcare
de lichidul care trece prin contor. Mecanismul de transmitere are rolul de a prelua mişcarea de
rotaţie şi de a o transmite dispozitivului integrator, format dintr-un cadran cu ace indicatoare,
care totalizează lichidul trecut prin aparat
Indicarea debitelor se face pe două tipuri de cadrane:
- cu cinci scări gradate, circulare; o gradaţie de pe scara de ordin superior reprezintă o rotaţie
completă a scării imediat următoare (Fig. 6.,a);
- cu fante pentru înscrierea debitului (Fig. 6.,b).

12
 Fig. 6. Cadrane pentru apometre
Ambele tipuri de cadrane sunt prevăzute cu ac indicator central, care poate indica
fracţiuni de 1 dm3. Caracteristicile tehnice ale contorului cu palete sunt:
- domeniul de măsurare: 103... 104 m3;
- presiunea maximă de lucru: 10 bari;
- etanşeitatea garantată cu apă, la 16 bari, timp de 3 min;
- temperatura lichidului max. 30° C;
- sensibilitate garantată: contorul înregistrează sigur debite începând cu valori de 2% din Qnom,
- toleranţele garantate: erorile tolerate se găsesc sub ± 3% pentru intervalul 2-5 % O şi sub
±2% din Qnom pentru debite cuprinse între 5 şi 100% Qnom.
Pe lângă părţile principale, în construcţia acestor aparate mai sunt incluse dispozitive de
protecţie contra îngheţului.
La alegerea şi amplasarea contorului, trebuie să se ţină seama de locul de amplasare,
de presiunea în conductă şi de pierderile de presiune pe care acesta o provoacă. Pentru o
funcţionare corectă, contoarele trebuie să fie umplute în permanenţă cu apă, pentru a împiedica
acumularea de aer în conductă şi în aparat.

13
 CAPITOLUL III
MĂSURAREA PRESIUNILOR

3.1. NOTIUNI GENERALE

Presiunea este un parametru de stare dintre cei mai importanti care caracterizeaza starea
unui fluid. Ea se defineste ca fiind raportul dintre forta cu care un fluid actioneaza asupra unei
suprafete si aria acesteia. intr-un punct al fluidului considerat ca mediu continuu, presiunea este
independenta de orientarea suprafetei pe care se exercita, avand aceeasi valoare in toate
directiile. Suprafetele orizontale sunt plane de presiune statica egala in cazul fluidelor inchise
intr-un recipient, presiunea este independenta de forma geometrica a acestuia.
In interiorul fluidelor fiecare strat serveste drept suport pentru toate straturile de deasupra
lui. In cazul lichidelor presiunea determinata de aceste straturi poarta denumirea de presiune
hidrostatica. Gazele fiind compresibile, actiunea dintre straturile care le compun face ca
densitatea sa fie cu atit mai mare cu cit stratul este plasat mai jos. Prin urmare si presiunea statica
a gazului va creste in acelasi sens. În practica, intrucât densitatea gazelor este foarte mica in
comparatie cu cea a lichidelor, se poate considera ca presiunea gazelor dintr-un recipient este
aceeasi in orice punct al acestuia
In natura si in instalatiile tehnice pot exista diferite tipuri de presiuni:
a) presiunea atmosferica pb. Presiunea exercitata de invelisul gazos care inconjoara globul
terestru poarta denumirea de presiune atmosferica sau presiune barometrica. Aceasta variaza cu:
altitudinea (datorita greutatii aerului), cu starea vremii (data de deplasarea maselor de aer
atmosferic) si cu pozitia geografica de pe globul terestru. Variatia densitatii aerului functie de
presiune a condus la necesitatea de a stabili o presiune de referinta numita presiune normala,
aceasta fiind presiunea corespunzatoare nivelului marii la latitudinea de 45 o si temperatura de
0oC si care are valoarea pN = 760 mmHg = 101325 Pa;
b) presiunea absoluta pa. Presiunea absoluta reprezinta presiunea unui fluid considerata
fata de zero absolut de presiune. Este presiunea care se utilizeaza in toate relatiile termotehnice;
c) suprapresiunea ps. Cand in instalatiile tehnice presiunea absoluta este mai mare decit
presiunea atmosferica, diferenta dintre acestea poarta denumirea de suprapresiune sau presiune
manometrica;
d) depresiune pV. Cind in instalatiile tehnice presiunea absoluta este mai mica decit
presiunea atmosferica, diferenta dintre acestea poarta numele de depresiune, subpresiune,
vacuum sau presiune vacuummetrica.
Suprapresiunea si depresiunea, fiind exprimate in raport cu presiunea atmosferica, se mai
numesc si presiuni relative.
Presiunile precizate anterior pot fi reprezentate schematic in figura 7:
 

  
Fig. 7. Schema domeniilor
de masurare a presiunilor.

14
 e) presiunea statica pst .Presiunea statica reprezinta presiunea care se exercita pe suprafata
plana de separare dintre doua mase de fluid aflate in miscare;

f) presiunea totala ptot . Daca intr-un curent de fluid se introduce un obstacol viteza
fluidului devine zero iar intreaga energie cinetica specifica a fluidului se manifesta sub forma de
presiune. Presiunea din acest punct de oprire (de stagnare) poarta denumirea de presiune totala;

g) presiunea dinamica pdin . Presiunea dinamica se defineste ca diferenta dintre presiunea

totala si cea statica dintr-o sectiune transversala printr-un curent de fluid,

3.2. DESCRIEREA APARATELOR DE MASURAT PRESIUNEA

Aparate cu lichid

Având o constructie simpla, aparatele cu lichid se utilizeaza pe scara larga pentru

masurarea presiunilor. Principiul de functionare se bazeaza pe legea fundamentala a hidrostaticii,
comparindu-se presiunea de masurat cu presiunea hidrostatica a unei coloane de lichid (mercur,
apa, alcool etilic etc.). Se utilizeaza pentru masurarea suprapresiunilor (manometre),
depresiunilor (vacuummetre), suprapresiunilor si depresiunilor (manovacuummetre) si
diferentelor de presiune (manometre diferentiale).

1) Aparate cu tub U. Constructiv, sunt cele mai simple aparate fiind compuse dintr-un
suport rigid 1 pe care sunt fixate cele doua brate ale tubului din sticla 2 si scara gradata 3 (fig. 8).

Fig 8. Manometru cu tub U.

In cazul majoritatii aparatelor, intreg ansamblul este protejat de o cutie metalica 4

prevazuta cu sticla de protectie. La partea superioara se pot prevedea doua robinete de izolare 5
si un robinet pentru egalizarea presiunilor 6. Daca nivelul lichidului in ambele ramuri ale tubului
este acelasi, presiunea din rezervor va fi egala cu presiunea atmosferica (fig. 9.,a). Considerind
echilibrul coloanei de lichid manometric la nivelul A-A’ (fig. 9,b), presiunile din cele două
ramuri, exprimate in unitati de lungime ale coloanei de lichid, vor fi egale.

Fig. 9. Moduri de utilizare a tubului U.

15
 2) Aparate cu rezervor si tub vertical. Acestea inlatura inconvenientul care apare la
aparatele cu tub U datorita necesitatii a doua citiri, dificultati care cresc mai ales cind presiunea
variaza. Principial, aceste aparate sunt construite la fel ca cele de tip U, unul dintre tuburi fiind
insa inlocuit cu un rezervor de sectiune mult mai mare decit sectiunea celuilalt tub (fig. 10)

  

Fig. 10. Manometru cu

rezervor si tub vertical.

3) Aparate cu rezervor si tub inclinat. Aceste aparate, numite si micromanometre, se

utilizeaza pentru masurarea presiunilor sau a depresiunilor reduse de ordinul milimetrilor
coloana de apa. Spre deosebire de aparatele cu rezervor si tub vertical, la aceste aparate tubul
este inclinat fata de orizontala cu un unghi a putindu-se obtine deplasari mari ale lichidului
manometric in tub la presiuni reduse.

Fig. 11. Micromanometru

cu tub inclinat. Principiu
de functionare.

Aparatul se compune dintr-un postament 2 pe care este montat rezervorul 3 care se afla in
comunicatie cu tubul din sticla 4. Tubul se poate roti in plan vertical prin intermediul bucsei 5,
pozitia acestuia fiind fixata pe sectorul circular 1 cu ajutorul unei armaturi si a unei tije 6. Cu
ajutorul suruburilor 7 si 8 si a nivelelor 9 si 10 se realizeaza reglarea la zero a aparatului.

16
   

Fig. 12.
Micromanovacuum
metru cu rezervor si
tub inclinat.
 

Aparate cu element elastic

Aparatele cu element elastic de masurare au o raspândire larga in cele mai diverse ramuri
ale tehnicii avind un domeniu foarte intins de masurare, de la presiuni de ordinul milimetrilor
coloana de apa pina la mai mult de 10.000 bar. Sunt in acelasi timp robuste, constructia
elementului de masurare precum si manipularea fiind simpla, iar precizia satisfacatoare.
Elementul elastic poate fi de tip tub Bourdon (simplu, dublu curbat, elicoidal, spiralat etc.),
membrana, capsula sau burduf.

Principiul de functionare al acestor aparate se bazeaza pe deformarea elastica sub

actiunea suprapresiunii asupra suprafetei active a unui element de masurare. Majoritatea acestor
aparate au elementul elastic de tip tub Bourdon (fig. 13). Suprapresiunea determina deplasarea
capatului liber al tubului 1 transmitind miscarea prin intermediul unei tije 2 si a unui system
dintat 3 la un ac indicator 4 care se deplaseaza in fata unei scari gradate 5.

Fig. 13. Manometru cu tub simplu curbat.

Manometrele cu membrana (fig. 14) au elementul sensibil constituit dintr-o membrana de

otel 1 cu ondulatii circulare concentrice. Sub actiunea suprapresiunii, membrana se curbeaza in
sus iar sub actiunea depresiunii aceasta se curbeaza in jos.

Printr-o tija 2 legata de centrul membranei 3 si a unui angrenaj 4, miscarea se transmite

unui ac indicator 5.

17
  

Fig. 14. Manometru cu membrana.

Capsula (fig. 15), ca element de masurare, poate fi cu actiune unilaterala sau bilaterala,
fiind formata din doua membrane lipite intre ele, care permit deformarea datorita actiunii
presiunii.

Fig. 15. Modul de lucru a unei

capsule manometrice.

Burduful elastic (fig. 16) se mai numeste si tub ondulat. Este format dintr-un tub cilindric
cu ondulatii uniforme. Supus la actiunea presiunilor din interiorul si exteriorul lui, inaltimea
acestuia va creste sau va scadea, determinind deplasarea acului indicator.

Fig. 16. Modul de lucru

a unui element elastic tip
burduf pentru manometre.

18
Concluzii

Din cele șapte unități de măsură fundamentale se pot deriva un număr nelimitat de unități
derivate, care pot acoperi tot domeniul fenomenelor fizice cunoscute. Unitățile SI derivate
sunt coerente, adică la derivarea lor nu trebuie folosit niciun factor de scară. Unitățile SI pot fi
folosite și împreună cu unități ale altor sisteme, însă se pierde principalul avantaj, coerența.

Pentru definirea unităților fundamentale ale SI se folosesc fenomene fizice reproductibile.

Doar kilogramul este încă definit printr-un obiect material degradabil. În prezent se fac cercetări
pentru a înlocui și această definiție printr-una bazată pe un fenomen fizic. Rezultatul ar putea fi
că kilogramul și-ar putea pierde statutul de unitate fundamentală în favoarea altei unități. Asta
deoarece unitățile fundamentale trebuie să poată permite măsurarea tuturor mărimilor fizice fără
definiții redundante, însă alegerea propriu-zisă a acestor unități (actual unitățile de lungime,
masă, timp, curent electric, temperatură, intensitate luminoasă și cantitate de substanță) este
arbitrară. De asemenea, numărul unităților fundamentale ale SI este arbitrar. Caracterul arbitrar
al acestui număr este reflectat de adoptarea ca unități fundamentale a unităților pentru cantitatea
de substanță și intensitatea luminoasă. Acestea nu sunt independente dimensional de celelalte
unități fundamentale spre deosebire de celelalte cinci unități fundamentale care se consideră prin
definiție a fi independente dimensional. În România acest sistem este folosit și legal aplicat.

19
BIBLIOGRAFIE

1. Metrologie generală, Dodoc, P., Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.

2. Măsurări tehnice, Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Editura
Cvasidocumentaţia PROSER & Printech, Bucureşti, 2005.
3. Auxiliar curricular pentru ciclul superior al liceului, profilul tehnic, modul Tehnici
de Măsurare în Domeniu, Gheorghiu, T., Constantin, N., Ministerul Educaţiei şi
Cercetării 2005
4. Măsurări tehnice şi traductoare, lonescu, G., Institutul Politehnic Bucureşti, 1975.
5. Aparate şi sisteme de măsurare în construcţia de maşini, Micu, C. Editura Tehnică,
Bucureşti, 1980.

20
ANEXE
Criteriul de clasificare Tipul aparatului

Dupa principiul cu lichid - cu tub in forma de U

de functionare - cu tub si rezervor: · cu tub vertical
· cu tub inclinat
- micromanometre cu compensare (Askania)
- cu doua lichide manometrice
- diferentiale

cu element - cu tub Bourdon

elastic - cu membrana
- cu capsula
- cu burduf

cu piston - simplu
si greutati - cu piston diferential
- cu piston echilibrat

Electrice - cu traductoare electrice (rezistive, inductive,

tensometrice, piezoelectrice, capacitive)
- cu traductoare pneumatice
- cu traductoare de presiune utilizate in sistemele
de reglare automate

Combinate - cu plutitor
- cu tor oscilant
- indicatoare de vid
- cu clopot
- diferentiale

Dupa subordonarea - etaloane

metrologica - de lucru

- manometre si micromanometre care masoara suprapresiuni

In raport cu
- vacuummetre si microvacuummetre care masoara depresiuni
presiunea
- manovacuummetre si micromanovacuummetre care
atmosferica
masoara atât suprapresiuni cât si depresiuni

- indicatoare 
Dupa afisarea · cu indicare continua
rezultatului · cu indicare discontinua
masurat - inregistratoare
- indicatoare - inregistratoare

21
22