Universitatea ’’Dunarea de jos’’ Galati

Facultatea de Inginerie

Principii ale sistemelor

de masurare
Profesor coordinator: Student
Prof. dr. RUSU Eugen SIMION Alin Cristian
Cuprins

 Masurarea
 Control si Verificare
 Unitati de masura
 MIJLOACE DE MASURARE
 METODE DE MASURARE
 PROCESE DE MĂSURARE
 TIPURI DE PROCESE
 Etaloane. Categorii de etaloane
 Etalon de definiţie pentru masă
 Etalon de conservare pentru presiune
 Bibliografie
Masurarea

Masurarea este procesul sau operatia experimentala prin care cu ajutorul unui
mijloc de masurare (masura, instrument, aparat, etc.) si in anumite conditii se
determina valoarea unei marimi date, in raport cu o unitate de masura data, sau
cu o marime luata ca unitate de masura. De asemenea, masurarea poate fi
definita si ca un proces de cunoastere comparativ, intre marimea data si unitatea
de masura sau unul din multipli sau submultiplii sai. De cele mai multe ori,
masurarea propriu-zisa are un caracter cantitativ si se termina odata cu
aflarea valorii dimensiunii date.
Control si Verificare

 Controlul in schimb, include si ideea de calitate, deoarece cuprinde atat

operatia de masurare cat si procesul de comparare a valori masurate cu o
valoare de referinta. De aceea, prin control se stabileste, in ultima instanta,
daca valoarea marimi de masurat corespunde cu conditiile initiale impuse.
 Mai apropiate de notiunea de control este cea de verificare, al carei scop
final este tot de a stabili daca valoarea determinanta corespunde valorii sau
valorilor impuse, (de obicei fara determinarea valorilor efective ale
marimilor, de exemplu, verificarea cu calibre limitative).
 De mentionat ca, in general, in practica de productie, notiunile de masurare,
control, verificare nu sunt bine delimitate, ele folosindu-se aproximativ in
mod egal
Unitati de masura

 Unitatea de masura este marimea adoptata (considerata) ca masura unitara in

functie de care se exprima toate marimile de acelasi fel. Ea trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie corect definita;
- sa fie usor de reprodus si de pastrat;
- sa permita compararea usoara cu marimea de masurat.
 Rezultatul oricarei masurari este valoarea efectiva E care in raport cu
unitatea de masura corespunzatoare, arata de cate ori este mai mare sau mai
mica decat unitatea de masura, conform relatiei:
E=k U (1)
Unde k este un numar intreg sau zecimal, supra sau subunitar.
 In domeniul mecanici, al constructiei de masini in general, masurarea
elementelor geometrice se reduce in principiu la masurari de lungimi si
unghiuri. Deoarece in tara noastra este adoptat Sistemul International (SI) de
unitati de masura, in cele ce urmeaza marimile geometrice (lungimi, arii,
volume, unghiuri plane, unghiuri solide, etc.) se definesc corespunzator
acestui sistem.
 Unitatea de masura pentru unghiuri este gradul sexazecimal cu
submultiplii lui minutul( ` ) si secunda (``).
1°=60`= 3600``
 Ca unitate de masura suplimentara pentru unghiuri, poate fi
folosit radianul definit in SI ca unghi plan cu varful in centrul unui cerc, ce
limiteaza pe circumferinta un arc de lungime egala cu raza cercului. Pentru
masurarea unghiurilor plane se mai foloseste si gradul centezimal.
MIJLOACE DE MASURARE

 Mijloacele de masurare si control pot fi definite ca acele mijloace cu ajutorul

carora se determina cantitativ parametrii preciziei de prelucrare obtinuti la
piesele de masini. Ele se clasifica in general dupa precizie, dupa complexitatea
sau dupa destinatie.
 A) Dupa destinatia generala ele se impart in :
- mijloace pentru masurarea si controlul precizie dimensionale;
- mijloace pentru masurarea si controlul precizie de forma;
- mijloace pentru masurarea si controlul precizie pozitie reciproce a suprafetelor
 B) Dupa destinatie, in functie de elementul sau parametrul controlat:
- mijloace universale de masurare ;
- mijloace speciale de masurare – pentru masurarea marimilor metrologice
caracteristice unor suprafete specifice (filete, roti dintate, etc.)
 C) Dupa modul de evidentiere a marimii sau a abaterii de la marimea cautata:
- masuri, care pot fi de lungime sau de unghi, cu sau fara repere: cale
unghiulare sau plan paralele, ruleta, raportorul, etc.
- instrumente de masurare;
- aparate de masurare;
- masini si agregate de masurare.

 Observatie:
1°)Etaloane sunt marimi model care reproduc unitatea de masura cu cea mai
mare precizie.
2°)Calibrele sunt instrumente fara diviziuni care servesc la limita variatiei
abaterilor.
METODE DE MASURARE
 Prin metoda de masurare se intelege totalitatea operatiilor executate pentru
masurarea valorilor unei anumite marimi, cu ajutorul unui anumit mijloc de
masurare, in anumite conditii specifice si cu un anumit mod de prelucrare si
interpretare a rezultatelor.
 Alegerea metodei de masurare depinde de mai multi factori: forma si
greutatea piesei, parametrul (dimensiunea) masurat, productivitatea si
precizia necesara, marimea seriei de fabricatie, dotarea
tehnica a intreprinderii, etc. Rezulta ca metoda de masurare optima din
punct de vedere tehnico-economic, trebuie stabilita pentru fiecare caz
concret, pe baza unei analize premergatoare.
 Daca se tine seama de precizia pe care o asigura, metodele de masurare se
clasifice in doua grupe:
 a)-metode de laborator – tin seama de erorile de masurare si dau o precizie
mai mare (de exemplu prin masurarea repetata a unei dimensiuni ca valoare
efectiva se considera media aritmetica a valorilor individuale)
 b)-metode tehnice – aplicate uzual in productie, rezultatul unei singure masurari
fiind considerat ca valoare efectiva a dimensiunii sau abaterii respective
 La randul lor, metodele de laborator si in special cele tehnice se clasifica astfel:
1 - Absoluta – cand se determina abaterea efectiva absoluta (totala) a marimii
masurate (exemplu: sublerul, microscopul, etc.)
2 - Relativa - cand se determina abaterea efectiva a marimii date fata de o cota
de reglaj (exemplu: masurile cu aparate comparatoare)
3 - Directa – caracterizata prin determinarea directa a marimii cautate.
4 - Indirecta – caracterizata prin determinarea marimii cautate sau a abaterilor
respective in functie de rezultatele masurarii altor marimi, legate de cea cautata
printr-o relatie oarecare.
5 - Complexa – cand se determina influenta (valoarea) sumei erorilor unor
elemente caracteristice (exemplu: verificarea cu calibre complexe).
6 - Diferentiata – cand se masoara separat valoarea absoluta sau abaterea
fiecarui parametru.
7 - Cu contact – cand suprafetele de masurare a aparatului vin in contact cu
suprafata de masurat a piesei (exemplu: masurarea cu sublerul, micrometrul etc.).
8 – Fara contact – cand nu se realizeaza un contact direct cu mecanismul de
amplificare al aparatului (exemplu: microscopul).
 In aplicarea de masurare se pot da urmatoarele aplicatii:
 - metodele relative (comparative) sunt mai productive decat cele absolute,
aparatul (comparatorul) fiind reglat o singura data pentru mai multe
masuratori;
 - metodele directe sunt in general mai precise decat cele indirecte, intrucat
rezultatele nu sunt afectate de o serie de erori (erori de masurare, erori de
reglaj, erori de calcul a marimii cautate);
 - metodele fara contact nu sunt afectate de erorile datorate fortei de
masurare, etc.
PROCESE DE MĂSURARE

 Procesele de măsurare a unor mărimi fizice sunt indispensabile pentru

asigurarea bunei funcţionări a unei game largi de maşini şi instalaţii. De fapt,
orice activitate tehnică sau ştiinţifică se desfăşoară prin evaluarea cantitativă
a diverse mărimi, parametri.
 TIPURI DE PROCESE

 În funcţie de domeniul de aplicabilitate procesele de măsurare se clasifică în:

- procese de măsurare şi verificare în cercetare şi laboratoare de dezvoltare;
- procese de măsurare în domeniul controlului tehnic;
- procese de măsurare în domeniul încercărilor instalaţiilor;
- procese de măsurare în marile procese industriale în flux;
- procese de măsurare în procese industriale individuale descentralizate.
 In cercetare şi în laboratoarele de dezvoltare, procesele de măsurare,
prelucrare şi interpretare a rezultatelor obţinute sunt activităţi complexe,
desfăşurate de specialiştii care activează nemijlocit în cercetare.
 Cercetările în domeniul tehnologiei construcţiilor de maşini vizează
fenomenele care se produc în sistemul tehnologic al maşinilor-unelte de
prelucrări prin aşchiere, de deformări plastice, de prelucrări electrochimice
etc. Astfel, în sistemul tehnologic al maşinii-unelte, la prelucrarea prin
aşchiere, se fac cercetări asupra elementelor care îl compun (maşina-unealtă,
scula, dispozitivele de prindere a piesei şi, respectiv, a sculei, piesa de
prelucrat) în corelaţie cu procesul de aşchiere, urmărindu-se stabilirea
regimurilor de aşchiere, a forţelor de aşchiere, prelucrabilitatea materialelor
etc
 Într-un proces de cercetare experimentală care are ca scop determinări
cantitative ale uneia sau ale mai multor mărimi, se efectuează un număr finit
de măsurători cu o suficientă exactitate, menţinând aceleaşi condiţii
(metode, mijloace de determinare, mediu ambiant etc).

 De exemplu, dacă scopul unei cercetări experimentale este de a stabili

variaţia forţei de aşchiere F în funcţie de avansul s la găurirea unui material
oarecare şi în anumite condiţii de lucru (diametrul şi geometria burghiului,
materialul acestuia, viteza de aşchiere, prelucrarea cu sau fără lichid de
răcire etc), se stabilesc anumite valori ale avansului burghiului s1,s2,…., sn
pentru care se măsoară valorile forţelor de aşchiere corespunzătoare F1,F2,
…. Fn. Pentru determinarea fiecăreia din aceste valori ale forţei de aşchiere,
de exemplu pentru F1 se fac mai multe măsurări, toate în aceleaşi condiţii de
lucru, inclusiv cu acelaşi avans s1. Rezultatele măsurărilor vor diferi însă
unele de altele, datorită erorilor aleatoare, obţinându-se astfel un şir de
valori ale forţei de aşchiere. În cazul măsurării forţei de aşchiere la strunjire
se utilizează un dinamometru cu element elastic de formă inelară (Fig.1.1) pe
care se amplasează traductoare tensiometrice rezistive conectate în punte
electrică.
Etaloane. Categorii de etaloane.

 Etalonul este un mijloc de măsurare simplu, destinat definirii, reproducerii,

determinării, conservării sau generării uneia sau mai multor valori cunoscute ale
unei mărimi, pentru a servi drept referinţă în operaţia de comparare a etalonului
cu alte mijloace de măsurare.
 Etalonul poate fi:
 - o măsură etalon;
 - un aparat de măsurat etalon;
 - un traductor etalon;
 -un ansamblu de măsurare etalon.
 Mijloacele de măsurare etalon au o destinaţie bine precizată, şi anume aceea de
etalonare a altor mijloace de măsurare. Etaloanele nu se folosesc pentru măsurări
curente. Există trei categorii de etaloane: - etaloane de definiţie; - etaloane de
conservare; - etaloane de transfer.
 Etaloanele de definiţie constituie referinţa iniţială pentru măsurarea unei mărimi.
Etaloanele de definiţie „generează" unitatea de măsură, prin „materializarea"
definiţiei sale, în cadrul unui experiment fizic bazat pe această definiţie.
Etalon de definiţie pentru masă

 Etalonul de conservare este un obiect sau un sistem tehnic care „păstrează" o

anumită valoare a unei mărimi fizice, cu o bună stabilitate în timp. Valoarea
etalonului de conservare trebuie determinată prin comparare cu un etalon de
definiţie sau cu alte etaloane de conservare.

 Exemplu: - o greutate din oţel sau din fontă este folosită ca etalon de
conservare pentru masă; - o cală plan paralelă este un etalon de conservare
pentru lungime; - un rezistor din manganin este un etalon de conservare
pentru rezistenţa electrică ş.a.
Etalon de conservare pentru presiune
 Etaloanele de transfer fac trecerea de la etaloanele de conservare la alte
etaloane ale unor mărimi derivate (transfer dimensional), la etaloane ale
aceleiaşi mărimi, dar de valori diferite (transfer adimensional) şi, respectiv la
etaloane în regim variabil (transfer static-dinamic).
 Etaloanele pentru transfer dimensional se numesc etaloane de derivare. Cu
ajutorul acestor etaloane se „reproduce" o mărime derivată pe baza unei
ecuaţii fizice, în funcţie de alte mărimi cunoscute.
 Exemplu: un manometru-etalon cu piston şi greutăţi generează o presiune
ale cărei valori se calculează în funcţie de masa totală a părţii mobile şi de
aria efectivă a ansamblului piston-cilindru.
Bibliografie

 https://modulul5.files.wordpress.com/2011/02/curs-tehnici-de-masurare-in-
domeniu-m3.pdf
 http://www.meo.etc.upt.ro/cursdist/PTM.pdf
 http://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-mecanica/NOTIUNI-DE-BAZA-IN-
LEGATURA-CU95.php
VA MULTUMESC !