DETERMINAREA PIERDERILOR DE CĂLDURĂ

PENTRU
CUPTOARELOR INDUSTRIALE

1. DETERMINAREA PIERDERILOR DE CĂLDURĂ PRIN ORIFICII

ŞI NEETANŞEITĂŢI ÎN TIMPUL EXPLOATĂRII CUPTOARELOR
INDUSTRIALE

2. DETERMINAREA PIERDERILOR DE CĂLDURĂ PRIN PERETII

CUPTOARELOR INDUSTRIALE
1. DETERMINAREA PIERDERILOR DE CĂLDURĂ
PRIN ORIFICII ŞI NEETANŞEITĂŢI
ÎN TIMPUL EXPLOATĂRII
CUPTOARELOR INDUSTRIALE
INTRODUCERE

Energia termică produsă în cuptor, se regăseşte parţial în procesul

tehnologic(topire, încălzire, uscare,etc.), sub formă de energie
necesară procesului tehnologic. Restul de energie termică produsă,
formează pierderile tehnologice de căldură, pe durata fenomenului de
încălzire.

În această parte se prezintă modul de comportare a unor epruvete

supuse încălzirii într-un cuptor de tip “clopot”, în condiţii diferite de
etanşeitate a cuptorului. în acest mod se pot evidenţia calitativ şi
cantitativ pierderile de căldură prin orificii şi neetanşeităţi în timpul
exploatării cuptoarelor industriale.
Principalele componente ale cantităţii de căldură pierdute dintr-un
cuptor, în timpul unui proces tehnologic, sunt:

- căldura gazelor de ardere evacuate la coş sau pierdute prin orificii şi

neetanşeitaţi;

- căldura transmisă prin fenomene de conducţie şi înmagazinată în

zidăria cuptorului (pereţi, boltă, vatră, uşă );

- căldura pierdută cu aerul fals pătruns în cuptor;

- căldura pierdută prin radiaţie, prin orificiile din pereţii cuptorului sau de
la şarjă, din creuzete descoperite.

Pierderile de căldură cu gazele de ardere scăpate prin orificii şi

neetanşeităţi sau cu aerul fals pătruns în cuptor, sunt generate de
existenţa unor diferenţe de presiune între gazele calde existente în
cuptorul industrial şi aerul din mediul ambiant.
Determinări
experimentale
Acesta este un cuptor clasic, tip
mufla, cu acţionare a uşii în plan
vertical, ce asigură o foarte bună
etanşeitate a spaţiului de lucru,
precum şi viteze diferite de
încălzire.
Cuptorul are o productivitate
foarte bună şi siguranţă în
exploatare datorită ciclurilor de
încălzire ce pot fi programate şi
operate automat. Odată ce au
fost programate, parametrii de
încălzire rămân înregistraţi în
memoria programatorului, chiar
dacă apar întreruperi în
alimentarea cu energie electrică.
Caracteristici constructiv – funcţionale
temperatura mediu de uniformitate termică dimensiuni dimensiuni
maximă de lucru lucru interioare exterioare
1100°C aer 8 °C la temperatura 180x230x230 410x400x430
maximă
Mod de lucru

În cuptorul tip cameră se aşează pe vatră o piesă test de dimensiuni 30 x

100 mm, piesă prevăzută cu un orificiu pentru introducerea unui termocuplu.
Determinarea pierderilor de căldură prin fante (uşi parţial deschise), în timpul
procesului de încălzire, se face prin încălzirea cuptorului şi a incintei
cuptorului, până la o anumită temperatură, operaţie care se repetă pentru
diferite valori ale fantei (pentru incinta ridicată la diferite înalţimi).

Modul de lucru este următorul:

 Cu incinta cuptorului pe vatră, se poziţionează termocuplul în piesa test şi
se pune instalaţia sub tensiune.
 După fiecare minut din momentul pornirii cuptorului, se citesc pe scala
regulatorului de temperatură, valorile Treglare, Text şi Tint.
 Experimentul se continuă astfel, până când în centrul piesei, temperatura
atinge valoarea de 1000C, moment în care se scoate cuptorul de sub
tensiune.
 Se ridică incinta, se lasă cuptorul şi piesa să se răcească până la
temperatura mediului ambiant (200C), apoi se repetă aceleaşi
determinări pentru diferite valori ale fantei.
Prezentarea datelor
experimentale si
interpretarea acestora
 După fiecare serie de determinări se va stabili energia consumată, in
kWh.

 Se vor întocmi tabele cu rezultatele experimentale.

 Se trasează diagramele temperatura= f(timp), pentru toate valorile.

 Se vor analiza graficele construite şi se vor observa diferenţele de

consumuri energetice în funcţie de mărimea fantei.
Timpul, min Temperatura, ̊C
Cuptor Exterior piesă Interior piesă ∆tpiesă=text-tint

0 24 22,9 22,8
1 36 23,8 23,1
2 64 31,3 29,4
3 96 43,7 33,8
4 130 59,1 47,4
5 160 73,3 52,8
6 192 92,3 73,2
7 226 115,5 104,5
8 255 132,6 110,7
9 284 159,3 130,5
10 317 186,4 155,2
11 335 206,5 168.9
12 360 228,8 183,6
13 382 251,2 214,2
14 403 274,3 244,8
15 423 297,3 255,2
16 348 267,7 233,6
17 296 226,4 201,9
18 265 196,7 190,8
19 245 175,7 130,2
20 227 159,4 129,8
1. DETERMINAREA PIERDERILOR DE CĂLDURĂ
PRIN PERETII
CUPTOARELOR INDUSTRIALE
INTRODUCERE

În această secţiune se studiază modul de transmitere a căldurii într-un cuptor

industrial. Astfel, se vor determina pierderile de căldură prin pereţii unui cuptor
industrial, pentru diferite tipuri de materiale şi grosimi ale straturilor refractare şi
termoizolante. Transmiterea căldurii reprezintă schimbul de energie termică
între două zone (corpuri, zone ale aceluiaşi corp, fluide), având o
temperatură ridicată şi cealaltă temperatură scăzută. Transmiterea căldurii se
face în trei moduri: conducţie, convecţie şi radiaţie.
Pe baza transmiterii căldurii se stabilesc regimul termic şi pierderile termice ale
cuptorului.

Transmiterea complexă a căldurii

În aplicaţiile industriale convecţia termică nu poate fi separată de radiaţie,

ceea ce conduce la următoarea expresie a fluxului termic complex:
Această situaţie se găseşte la calculul pierderilor termice totale prin pereţii
cuptorului şi ai ţevilor de transport a fluidelor, la calculul termic şi electric al
cuptoarelor de temperatură medie.
 Transmisivitatea complexă, (W/m2K )pentru pereţii exteriori ai cuptoarelor şi la suprafaţa
ţevilor
Temperatura peretelui, °C 50 100 150 200 250 300 400 500
Vopsea de aluminiu,= 0,5 9,3 11,05 13,37 15,7 18,03 20,93 26,75
Zid de cărămidă,  = 0,7 10,47 13,03 15,82 18,61 22,1 25,56 33,73
Tablă de fier,  = 0,85 11,63 14,07 16,51 19,77 23,26 27,33 37,22
Ţeavă, d = 0,1m 12,79 16,28 17,44 19,77 24,42 27,91 37,22 47,7
Ţeavă, d = 0,4m 10,47 12,79 15,12 17,44 22,1 25,56 34,89 44,2

Transmisivitatea complexă pentru pereţii interiori ai cuptoarelor

Temperatura cuptorului, °C 500 700 900 1000 1100 1200 1300 1400
α, în W/m2K 50 100 150 200 250 300 350 450
Determinări
teoretice
Cuptorul studiat este încălzit electric cu rezistori, cu o putere instalată de
aproximativ 10 kW, iar şarja maximă de 35 kg. Cuptorul foloseşte la
încălzirea aliajelor de aluminiu în vederea tratamentului termic de călire
de punere în soluţie, temperatura maximă în cuptor fiind de 600°C, iar
uniformitatea de temperatură se preconizează a fi de ±2°C.

Caracteristici tehnice principale:

— Temperatura maximă în cuptor : 600°C;
— Uniformitatea de temperatură în incintă : ± 2°C
— Şarja maximă : 35 kg;
— Mediul de încălzire : aer recirculat ;
— Volumul util : 0,23 m3;
— Dimensiunile spaţiului de lucru : 620 x 620 x 600mm;
— Inălţimea de la sol:550mm;
— Ventilator, cu puterea de 0,75 kW ;
— Tipul încălzirii : electric cu rezistori;
— Tipul rezistorilor : rezistenţe din Nikrothal 40 Plus;
— Tensiunea de alimentare : 220 V;
— Puterea : 10 kW;
— Tipul de reglare : reglare automată;
— Măsurarea temperaturii se face prin termocuple Cromel - alumel.
Date de calcul:
Sarja reprezentativă
— Piesa reprezentativă cilindru
— Material D16T
— Număr de piese în şarjă 400
— Masa pe bucată 0,049 kg.
— Masa şarjei netă 19,64 kg
— Masa şarjei brute(piese+coş) 34,64 kg
Mediul de lucru : aer cald recirculat.
Proces tehnologic :
— Temperatura cuptorului : tc=520°C
— Temperatura şarjei :
— iniţială : tod=20°C;
— finală : tfs= 495°C
— Timpul de încălzire a şarjei reci : î = 0,2 h.
— Timpul de menţinere a şarjei la temperatura de lucru : m=0,83 h
— Durata ciclului de lucru : c=1,03 h
Prezentarea datelor
analitice si
interpretarea acestora
Incălzirea şarjei reprezentative
Căldura necesară pentru încălzirea şarjei brute reprezentative
Qs = ms Δi = mc.Δic + mp . Δip
mc,mp = masa coşului, pieselor.
ic, ip = entalpia coşului, pieselor.
ic20 = 2,13 Wh/kg ip20 = 1,65 Kcal/kg= 1,92 Wh / kg
ic495° = 74,28 Wh/kg ip495=115,91 Kcal/kg=134,8 Wh / kg
 Pierderi de căldură
Căldura pierdută prin conductivitatea termică a izolaţiei.
a) Date de calcul :
— temperatura mediului ambiant : ta = 20°C
— temperatura maximă pe faţa interioară a izolaţiei : ti = 600°C;
— conductivitatea termică a straturilor izolatoare:
— şamotă clasa C,  = 1800 Kg/m3
— cărămidă poroasă tip IS – RB – 06,  = 600 Kg/m3
— vată minerală tip 150,  = 150 Kg/m3
— azbest,  = 380 Kg/m3
— coeficientul de transmitere a căldurii de la atmosfera cuptorului la pereţi :
αi = 37,5 W/m2K,
— coeficientul de transmitere a căldurii de la carcasa cuptorului la mediul
ambiant:
αe = 12,12 W/m2K pentru tex = 45°C.
 b) Fluxul termic prin izolaţia de 1m lungime :

q = (ttiAi )+  (sn /n Amn) + (1 / ee) s = grosimea

stratului izolant;
A = aria stratului izolant;
Am = aria medie.
Pierderile de căldură prin pereţi se calculează conform datelor:
s1 = 0,1 m 1 = 1,176 W/mK ti =600°C - şamotă clasa C
s2 = 0,05 m 2 = 0,215W/mK t1 =520°C -cărămidă poroasă
s3 = 0,1 m 3 = 0,09 W/mK t2 =420°C - vată minerală;
s4 = 0,025 m 4= 0,14 W/mK t3 = 90°C - azbest
c) Temperaturile la limita straturilor :
tn = tn-1 - q1 . sn/nAmn ; n = l.....4
Abaterile nu trebuie să depăşească ±5% din valoarea prescrisă .
d) Temperaturile medii ale straturilor izolatoare:
tm1 = (ti+t1) / 2
tm2 = (t1+t2) / 2
tm3 = (t2+t3) / 2
tm4 = (t4+t3) / 2
e) Căldura pierdută prin conducţia izolaţiei termice
— orar
Qz/h = q . Fz
Fz = suprafaţa exterioară a cuptorului
— în perioada de încălzire:
Qz = Qz/h . î
 Se vor calcula pierderile de căldură prin izolaţia termică, precum şi cantităţile de
cădură necesare încălzirii şarjei brute reprezentative.
Se vor stabili grosimile şi materialele din care sunt realizate straturile care
alcătuiesc zidăria cuptorului studiat şi se vor calcula temperaturile medii ale acestora.
Se vor determina pierderile de căldură prin pereţii cuptorului propus pentru
studiu. Rezultatele vor fi sintetizate într-un tabel de forma:
Căldura necesară pentru încălzirea şarjei brute
Căldura pierdută prin izolaţie, orar
Căldura pierdută prin izolaţie în perioada de încălzire
Fluxul termic prin izolaţie

În concluzie, se vor analiza pierderile de căldură prin izolaţie şi se vor stabili

metodele de reducere a acestora.
DATE DE LUCRU PE ECHIPE:

— temperatura mediului ambiant : ta = 20°C

— temperatura maximă pe faţa interioară a izolaţiei : ti = 500°C;
— conductivitatea termică a straturilor izolatoare:
— şamotă
— vată minerală
— coeficientul de transmitere a căldurii de la atmosfera cuptorului la
pereţi :
αi = 45 W/m2K,
— coeficientul de transmitere a căldurii de la carcasa cuptorului la mediul
ambiant:
αe = 19 W/m2K.