Minesterul educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Urbanism şi Arhitectură
Catedra Alimentare cu căldura şi gaze,ventilaţie

MEMORIU EXPLICATIV

la PROIECTUL DE AN

la disciplina : „Instalaţii de climatizare”

Tema: „Climatizarea unei hale industriale”

A efectuat st. gr ACGV-011 Vutcariov V.

A verificat l-s Guţul V.

~ Chişinău2004~
 Date iniţiale.....................................................................................................................................3
1. Alegerea parametrilor climatici exteriori şi interiori de calcul................................................4
2. Bilanţul termic şi de umiditate al încăperilor climatizate.........................................................4
2.1. Bilanţul termic de vară........................................................................................................4
3. Bilanţul de umiditate de vară....................................................................................................6
3.1. Bilanţul termic de iarnă.......................................................................................................6
3.2. Bilanţul de umiditate de iarnă.............................................................................................7
4. Determinarea debitului de aer de calcul
şi a debitului total al agregatului de condiţionare.....................................................................8
4.1. Debitul de aer de calcul.......................................................................................................8
4.2. Debitul total de aer al agregatului de condiţionare............................................................9
5. Alegerea schemei de tratare a aerului......................................................................................9
6. Tratarea complexă a aerului în centrala de climatizare.........................................................10
6.1. Tratarea complexă a aerului în perioada de vară............................................................10
6.2. Tratarea complexă a aerului în perioada de iarnă...........................................................10
7. Calculul elementelor componente ale centralei de climatizare..............................................11
7.1. Alegerea camerei de pulverizare.......................................................................................11
7.1.1. Funcţionarea camerei de pulverizare în regim politropic
(perioada de vară).................................................................................................11
7.1.2. Funcţionarea camerei de pulverizare în regim adiabatic
(perioada de iarnă)................................................................................................12
7.2. Alegerea bateriilor de încălzire.........................................................................................12
7.2.1. Alegerea preîncălzitorului de aer..........................................................................12
7.2.2. Alegerea reîncălzitorului de aer............................................................................13
7.3. Alegerea filtrelor de praf pentru agregate de condiţionare..............................................14
7.4. Alegerea ventilatoarelor....................................................................................................15
7.5. Camera de amestec............................................................................................................15
8. Calculul şi alegerea utilajului maşinii frigorifice..................................................................15
8.1. Calculul şi alegerea compresorului...................................................................................16
8.2. Dimensionarea condensatoarelor......................................................................................17
8.3. Dimensionarea vaporizatoarelor.......................................................................................18
9. Alegerea distribuitoarelor de aer............................................................................................18
10. Alegerea perdelelor de aer......................................................................................................29
11. Calculele aerodinamice ale canalelor de aer..........................................................................20
11.1. Consecutivitatea calculelor aerodinamice.........................................................................20
12. Calculul aeraulic al tronsoanelor (refulare)..........................................................................21
13. Calculul aeraulic al tronsoanelor (aspiraţie)........................................................................22
Bibliografie....................................................................................................................................23

2
 Date iniţiale

a. Localitatea: Saratov
b. Denumirea obiectului: clădire industrială
c. Numărul muncitorilor: 23
d. Orientarea faţadei principale: Sud

e. Parametrii agentului termic:

f. Lucrul efectuat: greu
g. Parametrii aerului interior: ti=21; φ=60%;
h. Eliminarea:
— căldurii: 16000 W
— umidităţii: 8 kg/h
— vapori: P=3 atm
— aburului: G=9 kg/h

i. Coeficientul de transfer termic al tavanului: k=0,85

j. Înălţimea halei: 5,5 m
k. Cantitatea de material introdus în secţie: 400 kg/h
l. Temperatura aerului interior în încăperile învecinate trebuie să fie luată cu 3°C mai
mare decît temperatura aerului exterior după parametrii A
m. Încălzirea de gardă:
n. Dimensiunile porţilor: 4x4,2 m
o. Curăţarea aerului exterior: de prevăzut
p. Debitul de aer aspirat local: L=9000 m|h

q. După cerinţele tehnologice este necesar de a proiecta în secţia industrială instalaţii de

climatizare de clasa a II
r. Puterea electrică instalată a surselor de iluminat: N=10 kW

3
 1. Alegerea parametrilor climatici exteriori şi interiori de calcul

Parametrii B Parametrii A
Perioadele Latitudinea

Caldă 28,5 54,5 25,4

52
Rece -27 -26,3 -16

2. Bilanţul termic şi de umiditate al încăperilor climatizate

2.1. Bilanţul termic de vară

Sarcina termică de vară se poate determina pe baza relaţiei:

în care:

unde: — degajări de căldură de la surse interioare, în W;

— aportul de căldură din exterior, în W;
— degajări de căldură de la oameni, în W;
— degajări de căldură de la iluminat electric, în W;
—degajări de căldură de la maşini şi de la iluminat electric, în W;
— degajări de căldură de la alte surse cu temperaturi mai ridicate decât ale aerului
interior, în W;
— fluxul termic pătruns din exterior prin elementele opace, în W;
— fluxul termic pătruns din exterior prin elementele vitrate, în W;
— aporturi de căldură de la încăperi vecine, în W.

Determinarea sarcinii termice de vară:

a). Degajări de căldură de la oameni
Q0=n*qt=23*290=6670 W
Q0=n*qp=23*121=2783 W

în care: n — numărul de persoane egal cu 23;

— degajare specifică de căldură totală =290 W/pers;
— degajare specifică de căldură perceptibilă =121 W/pers.
b). Degajări de la utilaj tehnologic: Qt=16000 W.
c). Aporturile de căldură din exterior de la radiaţia solară:
4
Fluxul termic pătruns prin elemente vitrate se calculează cu relaţia:

Aporturi de căldură prin elemente opace, pentru planşee:

unde: — ariile suprafeţelor vitrate şi a planşeului corespunzător, în m2;

— cantitatea de căldură solară la 1 m arie vitrată, care depinde de orientarea
ferestrelor faţă de punctele cardinale;

— cantitatea de căldură solară la 1 m arie de planşeu, ;

— coeficient ce depinde de caracteristica ferestrelor;

Kp — coeficient de transfer termic al planşeului, =1 ;

=0 W
=324*17,5*0,85=4819,5 W
=4819,5 W.
d). Căldura introdusă în încăperi de vaporii de apă degajaţi de la diferite surse
Tehnologice se calculează cu formula:

unde: — cantitatea de vapori pătrunsă în încăpere, în kg/h;

— entalpia vaporilor, în kj/kg;
Qv=0,278*9*650,7*4,19=6821,53 W
e). Degajări de căldură de la iluminatul electric se determină cu relaţia:

în care: — puterea electrică instalată a surselor de iluminat, în kW;

Qil=10000 W
f). Aporturi de căldură din încăperi învecinate:

unde: — suprafaţa peretelui interior prin care pătrunde căldura din încăperea alăturată
celei climatizate, în m2;

— coeficient global de transfer termic al peretelui considerat, în ;

— temperatura aerului din încăperea învecinată, în °C;
— temperatura aerului din încăperea climatizată, în °C;
Qi=99*1*(28,4-21)=732,6 W
g). Degajări de căldură cu umiditate evaporată de pe suprafaţa pereţilor şi a pardoselii:

unde: W — cantitatea de umiditate evaporată, în kg/h;

c — căldura specifică a apei, c=4,19 kj/kg°C;
— temperatura aerului după termometrul umed, care se determină din diagrama I-d
pentru parametrii aerului interior al încăperii;
Qw=0,278*8*4,19*16=149,1 W

5
 Se determină sarcina termică de vară după căldura totală şi perceptibilă:

ΔQt=6670+16000+4819,5+6821,53+10000+149,1+732,6=45193 W

ΔQp=2783+16000+4819,5+10000+732,6=34335 W

3. Bilanţul de umiditate de vară

Bilanţul de umiditate rezultă din relaţia:

în care: — sursa debitelor de umiditate degajate sub formă de vapori de diferite surse
interioare, în kg/h;
— suma debitelor de vapori pierduţi prin condensare pe suprafeţe reci şi prin
absorbţia de către materialele higroscopice, în kg/h.
Determinarea degajărilor de umiditate de vară:
a). Degajări de umiditate a oamenilor se determină din relaţia:

unde: n — numărul de persoane în încăperea climatizată;

w — umiditatea degajată de o persoană timp de o oră, corespunzător activităţi depuse şi
temperaturii aerului interior;
W0=23*0,24=5,52 kg/h
b). Degajări de umiditate de la procese tehnologice, Wt=8 kg/h
=0
Degajările totale de umiditate vor fi:
ΔW= W0 + Wt =5,52+8=13,52 kg/h
Se determină raportul de termoumiditate a procesului de preluare a căldurii şi umidităţii
de către aerul de ventilare în încăpere, pentru perioada de vară:

ε=3,6* ΔQt/ ΔW=3,6*45193/13,52=12034

3.1. Bilanţul termic de iarnă
Bilanţul termic de iarnă se determină din relaţia:

în care:
în care: — degajări de căldură de la surse interioare, de obicei aceleaşi ca în perioada de
vară, dar nu se iau în considerare aporturile de căldură din exterior, în W;
— degajări de căldură de la corpuri de încălzire, în W;
— consumurile de căldură, în W;
— pierderi de căldură ale încăperii calculate conform SNIP 2.04.05-91*;
— consumurile de căldură pentru încălzirea aerului rece infiltrat, respectiv
încălzirea materialelor reci şi evaporarea umidităţii, în W;
— alte consumuri de căldură, în W.
Pierderile de căldură prin fiecare îngrădire ale încăperii se determină cu formula:

6
 Qp= qsp(ti-tex)
Qp=950(21+27)=45600 W
Dacă se prevede o încălzire de gardă cu , degajările de căldură de la corpurile de
încălzire se determină cu formula:
Qg = qsp(tg-tex)
în care: tg — temperatura până la care pierderea de căldură este preluată de instalaţia de
încălzire de gardă cu corpuri statice, tg =5°C.
Qg=950(5+27)=30400 W
Consumul de căldură pentru încălzirea materialelor reci se calculează cu formula:

în care: G — masa materialului, în kg/h;

— căldura specifică a acestor materiale, în kj/kg°C
B — coeficient ce ia în considerare intensitatea de absorbţie a căldurii;
— temperatura aerului din încăpere, în °C;
— temperatura materialului, în °C.
Qm=400*0,75*0,5(21+27)=7200 W
Bilanţul termic de iarnă va fi:

ΔQt=6670+16000+6821,53+10000+149,1+30400-45600-7200=17241 W
ΔQp=2783+16000+10000+3040-45600-7200=-20977 W

3.2. Bilanţul de umiditate de iarnă

Bilanţul de umiditate de iarnă, kg/h, este:

Se determină raportul de termoumiditate:

ε =3,6*172401/13,52=4591

4. Determinarea debitului de aer de calcul şi a debitului total

al agregatului de condiţionare

4.1. Debitul de aer de calcul

Debitul de aer L, , se determină separat pentru condiţiile din perioada de vară şi
pentru cele de iarnă, dintre care se alege valoarea maximă.
Debitul de aer pentru sistemele de condiţionare a aerului, de regulă, se determină pentru
perioada de vară, fiindcă el va fi mai mare decât cel din perioada de iarnă, deci se adoptă ca
debit nominal al centralei de climatizare.
Debitul de aer pentru climatizare trebuie să fie suficient de mare pentru ca în încăpere
concentraţia oricărei nocivităţi să nu depăşească concentraţia admisibilă.
Debitul de aer refulat este:
a. pentru încăperi cu sursă de căldură perceptibilă:

7
 b. pentru încăperi cu sursă de căldură totală:

c. pentru încăperi cu surse de vapori de apă:

unde: — debitul de aer evacuat din zona de lucru sau zona de deservire cu ajutorul

sistemelor de aspiraţie locală, în ;

— surplusul de căldură totală şi perceptibilă în încăpere, în W;
— degajări de umiditate în încăpere, în g/h;
— entalpiile aerului: interior, refulat şi aspirat, în g/kg;
— conţinutul de umiditate a aerului interior, refulat şi aspirat, în g/kg;
tr= tr-Δ t= 21-5=16 ºC
ta= tr+Δ t/m= 21+5/0,8=22,25 ºC

Lp= 9000+(3,6*34335-1,2*9000(21-16))/1,2(22,25-16)=18281

Lt=9000+(3,6*45193-1,2*9000(45-37))/1,2(47,5-37)=15055

Lw= 9000+(13520-1,2 (9,3-8,3))/1,2(9,8-8,3)=16510

Debitul de aer de calcul al agregatului de condiţionare L este egal cu 18281

4.2. Debitul total de aer al agregatului de condiţionare

La transportul aerului prin canalele de aer din cauza neetanşităţilor au loc pierderi de aer.
În afară de aceasta, în încăperile climatizate trebuie să fie o suprapresiune şi de aceea trebuie
mărit debitul total al agregatului de condiţionare.
Debitul total de aer al agregatului de condiţionare se determină cu relaţia:

unde: — coeficient ce ţine cont de pierderile de aer în canalele de aer;

L — debitul de aer de calcul al agregatului de condiţionare, în ;

L1 — debitul de aer raportat la o persoană care trece prin uşă, necesar pentru crearea

suprapresiunii în încăpere, în ;
n — numărul de oameni care trec prin uşă;
V — volumul încăperii climatizate, în m3;
K — numărul de schimburi orare de aer, necesare pentru crearea suprapresiunii, în 1/h.

Ltot= 18281*1,1+(23*2,5/1,2+1782*0,75)=21521

8
 După valoarea debitului de aer de calcul din tabele se alege tipul agregatului de
condiţionare. În acest caz, alegem agregatul de condiţionare „КТЦ3-31,5” deoarece poate
asigura tratarea debitului necesar.

5. Alegerea schemei de tratare a aerului

Pentru ca aerul introdus în încăperi să poată asigura condiţiile de temperatură şi

umiditate necesară, este necesar ca el să fie supus, în prealabil, unei tratări complexe.
În această lucrare este efectuat calculul unei centrale de climatizare cu recirculaţie şi
tratare a aerului amestecat deoarece schema dată prezintă economie de căldură iarna şi de frig
vara. Însă, în perioada de iarnă este necesar de a preveni căderea temperaturii amestecului sub
temperatura punctului de rouă, deoarece în acest caz se produce condensarea vaporilor din aer.
Pentru evitarea acestor dificultăţi, camera de amestec poate fi amplasată după bateria de
încălzire.
În cazul folosirii acestei scheme, debitul total de aer al agregatului de condiţionare se
determină cu relaţia:

în care: — debitul de aer exterior necesar, în ;

— debitul de aer recirculat, în .

Dacă există sisteme de aspiraţie locală, trebuie să se respecte condiţia:

în care: — debitul de aer aspirat local, în ;

L — debitul de aer de calcul al agregatului de condiţionare, în ;

— debitul minim de aer proaspăt, care trebuie introdus în încăpere conform

normelor sanitare, în .

în care: — debitul de aer proaspăt raportat la o persoană, în ;

n — numărul de persoane.
Debitul de aer recirculat :

în care: — debitul total de aer, în m3.

Lex= 9000+0,1*18281+(23*2,5/1,2+1782*0,75)=12240

Lns= 60*23=1380

Lrec= 21521-12240=9281

6. Tratarea complexă a aerului în centrala de climatizare

9
 6.1. Tratarea complexă a aerului în perioada de vară.
Schema cu prima recirculare.

Din condiţia găsim

A´C=12240|21521*250=140 mm
Debitul de frig a camerei de pulverizare se calculează cu formula:

Debitul de căldură a bateriei de reîncălzire este:

Qr= 0,278*25825*(51-35)=114870 W
Q"=0,278*25825(38-35)=21538 W

6.2. Tratarea complexă a aerului în perioada de iarnă.

Schema cu prima recirculare
(cazul în care punctul de amestec se află sub curba de saturaţie

Din condiţia găsim

A´C=22*12240|21521=12,5
Debitul de căldură al bateriei de reîncălzire a aerului se determină cu formula:

Debitul de căldură a bateriei de preîncălzire este:

Q =0.278*Gex(Ip-Iex)
Cantitatea de umiditate evaporată se determină cu formula:

Q"= 0,278*25825,2(33-26)=50256 W
Q'= 0,278*14688*(13,5+26,3)=162514 W
W=25825,2*(6,8-3,8)103=77,5 Kg/h

7. Calculul elementelor componente ale centralei de climatizare

7.1. Alegerea camerei de pulverizare

Alegerea camerei de pulverizare într-o treaptă se face pentru procesul politropic de răcire
şi uscare (perioada de vară) şi se verifică pentru procesul de umidificare adiabatică (perioada
de iarnă).

7.1.1. Funcţionarea camerei de pulverizare în regim politropic

(perioada de vară)

Debitul de apă necesar pulverizării, în kg/h:

în care: N — numărul total de pulverizatoare.

φ1=φ(C)=51% ;φ2=φ(U)=95%;Pd=160 kPa; gd=1150 kg/h;
Gω=63*1150=72450 kg/h
Se determină coeficientul de stropire:

10
în care: — debitul de aer tratat, în .
B=72450/25825,2=2,8 => θ1=0,73

Din relaţia:

se determină entalpia aerului saturat :

în care: şi sunt entalpiile, respectiv, iniţială şi finală ale aerului tratat, în ;

— entalpia aerului saturat, corespunde temperaturii apei pulverizate, în .

Temperatura iniţială a apei reci , în °C, se află din diagrama I-d la intersecţia dreptei
cu curba de saturaţie .
Iω1=51-(51-35)/0,73=29 kJ/ kg
Din ecuaţia bilanţului termic

determinăm temperatura finală a apei:

tω1=9,5+(51-35)/2,9*4,186=10,8 ºC

7.1.2. Funcţionarea camerei de pulverizare în regim adiabatic

(perioada de iarnă)

Pentru pulverizarea adiabatică se utilizează aceeaşi cameră de pulverizare folosită în

perioada de vară şi se verifică dacă se poate realiza pentru perioada de iarnă.
Se determină eficienţa necesară pentru procesul adiabatic:

în care: este temperatura iniţială a aerului în faţa camerei de pulverizare, în °C

(punctul P sau C în diagrama l-d);
- temperatura finală a aerului, în °C (punctul U în diagrama l-d);
- temperatura după termometrul umed al stării iniţiale a aerului, în °C.
Enec=(15,1-8,7)/(15,1-8,3)=0,94 kJ/ kg

Se determină debitul de apă pulverizată, în kg/h:

Gω=1,6*25825,2=41320,3 kJ/ h
Din ecuaţia (6.1) se calculează debitul necesar al unei duze de pulverizare, în kg/h:

11
 gd=41320,3/63=656 kg/h
Se determină presiunea apei în faţa duzelor de pulverizare.

7.2. Alegerea bateriilor de încălzire

Bateriile pentru încălzirea aerului sunt elemente care fac parte din componenţa
agregatelor de ventilare şi climatizare, precum şi a aerotermelor.
Bateriile de încălzire funcţionează cu apă caldă, fierbinte sau abur, fiind schimbătoare
de căldură prin suprafaţă.
Temperatura maximă finală a apei după preîncălzire trebuie să fie egală +70 °C, iar
temperatura după reîncălzitorul de aer depinde de schema de amestec. Temperatura minimă
admisibilă a apei după preîncălzitorul de aer poate fi +25°C (pericolul de îngheţ), iar după
reîncălzitorul de aer +5°C.

7.2.1. Alegerea preîncălzitorului de aer

Se cunosc:
sau - debitul de aer tratat, în kg/h;
sau - temperaturile iniţială şi finală ale aerului, în °C;
sau - temperaturile iniţială şi finală ale apei, în °C.
Se calculează:
1. Puterea termică a bateriei:

în care: — debitul de aer exterior, în kg/h;

c — capacitatea termică specifică a aerului.
Q=14688*1 (11,7+27)=568426 kJ/h
2. Debitul de agent termic primar:

Gω=568426/4,18(95-70)=54403 kg/ h
3. Diferenţa medie de temperatură pentru schimbătoarele de căldură:

Δtm=(95+70)/2-(-27+11,7)/2=90,15
Se alege aria secţiunii pentru trecerea apeifω=0,00293 m2.

4. Se alege suprafaţa de schimb de căldură a bateriei de încălzire pentru un rând de ţevi

, în , şi suprafaţa de trecere a aerului, fa=3,315 m2.

5. Se calculează viteza gravimetrică a aerului, ,

vρ=14688*/3600*3,315=1,23
6. Se calculează viteza de mişcare a agentului termic în ţevile bateriei:

ω=5440/3600*1000*0,00293=0,52 m/s

12
 7. Se determină coeficientul total de transfer termic al bateriei de încălzire în baza
valorilor şi pentru bateria de încălzire cu două rânduri de ţevi:

K=15,6*1,1*0,92=15,78 W/m²ºC
8. Se calculează aria necesară a bateriei de încălzire:

Fnec=0,278*568426/15,78*90,15=111,1m²
Adoptăm 1 baterie cu 2 rînduri de ţevi Fr=120,8
9. Se calculează rezerva în arie:

(120,8-111,1)*100/111,1=9%
Condiţia se respectă.

7.2.2. Alegerea reîncălzitorului de aer

Se cunosc: .
Se calculează:
1. Puterea termică a reîncălzitorului:

în care: este debitul total de aer, în kg/h;

c — capacitatea termică specifică a aerului.

Q=25825.2*1(16-9.5)=167863.8 kJ/h
2. Debitul de agent termic primar:

/4
Gω=167863.8/4.18(70 -35)=1147.4 kg/ h
3. Diferenţa medie de temperatură pentru schimbătoarele de căldură:

Δtm=(35+70)/2-(9.5+16)/2=39.75
Se alege aria secţiunii pentru trecerea apei fω=0,002195, în m2.

4. Se alege suprafaţa de schimb de căldură a bateriei de încălzire pentru un rând de ţevi

, în , şi suprafaţa de trecere a aerului fa=3.315 în m2.
5. Se calculează viteza gravimetrică a aerului, ,

vρ=25825.2/3600*3.315=2.16 m/s
6. Se calculează viteza de mişcare a agentului termic în ţevile bateriei:

ω=1147,4/3600*1000*0,00146 =0,22 m/s

7. Se determină coeficientul total de transfer termic al bateriei de încălzire în baza
valorilor şi pentru bateria de încălzire cu două rânduri de ţevi:

13
 K=16,23*1,46*0,82=20,2 W/m²ºC
8. Se calculează aria necesară a bateriei de încălzire:

Fnec=0,278*167863,8/20,2*39,75=58,12 m²
9. Se calculează rezerva în arie:

(60,4-39,75)/39,75*100=4%

7.3. Alegerea filtrelor de praf pentru agregate de condiţionare

Filtrul reprezintă elementul unei instalaţii de ventilare şi de condiţionare a aerului

destinat reţinerii prafului din aerul atmosferic, când concentraţia acestuia nu depăşeşte
. Curăţarea aerului este obligatorie din motive igienice şi deseori tehnologice.
Principiile de funcţionare, precum şi tipurile constructive ale aparatelor care realizează
curăţarea aerului de praf, diferă în funcţie de natura prafului, de concentraţia lui în aer ţi de
gradul de curăţare, care se urmăreşte.
Pentru curăţarea aerului în agregatele de condiţionare centrală se recomandă de folosit
filtre de aer tip „ФР1-3”. Aceste filtre sunt de tip uscat, din ţesătură.

7.4. Alegerea ventilatoarelor

În agregatele de condiţionare centrală se folosesc ventilatoarele radiale (centrifugale).
Cunoscând tipul agregatului de condiţionare a aerului se alege numărul ventilatorului. Este ales
ventilatorul cu numărul 8.
Pentru a echilibra balansul de aer, şi a păstra o suprapresiune in hală este necesar de
evacuat surplusul de aer:
Lev= Ltot- Lrec- Lal=21521-9281-9000=3240 m³/h
Alegem ventilatorul axial N8 cu L=8000 m³/h şi n=1190 rot/min.

7.5. Camera de amestec

În camera de amestec se realizează amestecul aerului proaspăt cu aerul recirculat
(schema cu recirculaţie). Poate asigura accesul personalului de întreţinere, se echipează cu uşă
de acces cu deschidere spre exterior, de tip etanşă.

8. Calculul şi alegerea utilajului maşinii frigorifice

Datele iniţiale pentru calculul şi alegerea utilajului maşinii frigorifice sunt:

— puterea frigorifică, în W,
— temperatura de vaporizare, în °C;
— temperatura de absorbţie a vaporilor agentului frigorific în cilindrul compresorului, în °C;
— temperatura de condensare, în °C;

14
 — temperatura de subrăcire a agentului frigorific în starea lichidă înaintea ventilului de
reglare, în °C.
Pentru asigurarea transferului termic în vaporizator se ia cu mai joasă decât
temperatura medie a mediului de răcire (apă).

în care: sunt temperaturile iniţială şi finală ale apei reci:

tv=(9,5+10,8)/2-6=4,15 ºC
Pentru instalaţii frigorifice cu agenţi halogenaţi (freoni) se determină:

tab=4,15+20=24,15 ºC
Pentru asigurarea transferului termic în condensator, temperatura de condensare trebuie
să fie cu mai mare decât temperatura medie a apei care răceşte condensatorul:

tc=28,5+3=31,5 ºC

în care:

tωi=26 tωf=31
Temperatura de subrăcire trebuie să fie cu 3-5 mai joasă ca :

tg=31,5-4=27,5 ºC

8.1. Calculul şi alegerea compresorului

Performanţele unui compresor se definesc prin două mărimi: debitul de vapori de agent
frigorific aspirat şi puterea consumată în vederea comprimării acestuia pe un interval de
presiuni.
Puterea frigorifică realizată de compresor este puterea de răcire a camerei de
pulverizare, egală cu:

unde: este puterea frigorifică volumică se determină în dependenţă de şi

(fig.7.2);
V — volumul realizat de pistoane în unitatea de timp, în m3/h;
— coeficientul de lucru al compresorului, care se poate exprima funcţie de raportul.
unde: este presiunea de condensare, în Pa, la ;
- presiunea de vaporizare, în Pa, la .
Volumul realizat de pistoane în unitatea de timp, în m3/h, este:

V=114870/725*0,72=220 m³/h

15
 Funcţie de V şi caracteristicile tehnice şi funcţionale ale compresoarelor se alege
compresorul şi volumul real realizat de pistoane. Vr=254 m3/h
Se determină puterea frigorifică reală realizată de compresor, în kW:

Qr=254*725*0,75=138112,5 W
Condiţia se respectă.
Puterea teoretică adiabatică de comprimare a compresorului , în kW:

în care: K este puterea frigorifică specifică, în W/kW, şi depinde de temperatura de vaporizare şi

condensare.
Nt=138112,5/8800=15,7 kW
Puterea indicată este puterea necesară comprimării vaporilor în cilindrul compresorului.
Puterea indicată se poate calcula cu ajutorul randamentului indicat, ce are o valoare stabilită
prin generalizarea unor rezultate experimentale pentru compresoare de diferite tipuri:

unde: este puterea consumată de compresor, în KW;

- coeficientul indicat ;
- puterea consumată de compresor în cazul teoretic sau puterea adiabatică, în kW.
Ni=15,7/1,05=15 kW
Puterea mecanică sau efectivă este puterea consumată la arborele motor al
compresorului şi este mai mare decât puterea indicată din cauza consumului suplimentar de
putere pentru învingerea frecărilor în mecanismul motor, în lagăre, circuitul de ungere, pentru
răcire etc.

Ne=15/0,85=17,6 kW
unde: este randamentul mecanic al compresorului .
Puterea totală consumată se consideră puterea de antrenare a motorului:

Nt=1,1*17,6=19,36 kW
După valoarea se alege motorul electric 4A180S cu Ny=22kW, υ=3000 rot/min.

8.2. Dimensionarea condensatoarelor

Suprafaţa de transfer termic al condensatorului va fi:

unde: Qc este puterea termică a condensatorului, în W:

— puterea frigorifică reală, în W;

Nt — puterea totală a compresorului, în W;
Kc — coeficientul global de transfer de căldură în condensator,

16
 — diferenţa medie logaritmică de temperatură între agentul frigorific şi apa de
răcire:

în care:
este temperatura de condensare, în ;
- temperaturile iniţială şi finală ale apei ce răceşte condensatorul, în :

Fc=138131,86/500*2,1=131,6 m²
Qc=138112,5+19,36=138131,9 kW
Δt1=31,5-26=5,5
Δt2=31,5-31=0,5
Δtm=(5,5-0,5)/2,3lg11=2,1
Debitul de apă de răcire pentru condensatorul răcit cu apă este:

Se admite - =
unde: este căldura masică a apei.
W=1,1*138131,9*3,6/100*5*4,19=7,3
kg/h
În funcţie de suprafaţa de transfer de căldură se alege tipul condensatorului.
Condensatorul ales este de tipul CTO-140.

8.3. Dimensionarea vaporizatoarelor

Suprafaţa de transfer de căldură este:

unde: este puterea frigorifică a vaporizatorului, în W;

Kv – coeficient global de transfer de căldură, în W/m2, se recomandă
;
- diferenţa medie logaritmică de temperatură între agentul frigorific şi lichidul răcit,

în , calculată cu formula în care:

Δt1=10,8-4,55=6,25
Δt2=9,5-4,55=4,95
- temperaturile iniţială şi finală ale apei reci, în
- temperatura de vaporizare, în .

17
 Δtm=(6,25-4,95)/2,3lg(6,25/4,95)=5,62
Fv=138112,5/450*5,62=61,44

După suprafaţa de transfer de căldură se alege tipul vaporizatorului din tabelul 7.3. Tipul
vaporizatorului ales este 105-v.
După debitul de apă în camera de pulverizare se aleg 2 pompe: una de lucru şi alta de
rezervă:
După debitul de apă în vaporizator se aleg 2 pompe: una de lucru şi alta de rezervă:

După debitul de apă în condensator se aleg 2 pompe: una de lucru şi alta de rezervă:

9. Alegerea distribuitoarelor de aer

Date iniţiale:
Ltot=21521 m³/h
ti= 16
F=432 m²
H=5,5 m

Alegem tipul distribuitorului ВДУМ după schema V din tabelul 8.11/ 1V/.

forif=0
Presupunem viteza iniţială V0=10m/s.
Din nomograma 8.18 /1/ determinăm:Xp/d0=9, unde Xp=4,5-2=2,5; d0=2,5/9=0,27m
Determinăm diametrul standard din tabelul 8.12 /1/: d=315 mm şi aria secţiunii transversale
egale cu f=0,078 m².
Determinăm debitul de aer revenit fiecărui distribuitor:L=21521/6=3587 m³/h .
Viteza de mişcare a aerului în distribuitor se determină cu formula:
V0=L/3600*f=3587/3600*0,078=12,7 m/s
Determinăm viteza maximă de mişcare a jetului de aer în zona de lucru cu formula:

unde: — coeficient ce ia în consideraţie faptul că jetul nu este izoterm,

( )
Δt 0 √ F 0
2
n2 Xp
A rx 1= ⋅11. 1⋅ 2 =
V 0 T in 1 . 13 √ F 0
2
m2
( 1,25*11,1*5*0,28/12,71*289)*7,9=0,04
3
deci: kn= √ 1+1,3∗0,04 =1
Vx=12,77*0,75*1*0,28/(4,5+1,4*2,5)=0,33m/s
Tx=5*1,1*0,28/1*(4,5+1,4*2,5)=0,19

10. Alegerea perdelelor de aer

Date iniţiale:

18
Aria porţii — Fp=16,8 m²
Înălţimea halei — 5.5 m
Hala nu are ochiuri mobile şi luminatoare, în hală există bilanţ aerian.
ti= 21
tex=-27
ρi=1,2 kg/m³
ρe=1,45 kg/m³
Lucru efectuat: greu tam= 8 ρam=1,26 kg/m³
1. Din tabelul 10.1 /1/ adoptăm:

2. Calculăm diferenţa de presiuni de calcul:

unde: h — distanţa de la centrul golului amenajat cu perdea de aer până la nivelul presiunilor
egale din exterior şi interior:

Δρ=9.8*1.5(1.45-1.2)=3.7
3. Determinăm debitul de aer al perdelei:

Gp=5100*0,6*0,27*16,8*2.15=29868 kg/h
4. Din tabelul 7.1 /1 nou/ alegem tipul perdelei de aer:
3BT3-4 cu caracteristicile:
Gp=44100 kg/h;
Qp=383400 W;
d=150 mm
5. Temperatura de refulare a perdelei:

unde: se alege din figura 10.3a şi este egal cu 0,12.

tp=-27+(8+27)/0,6(1-0,05)=34.4
6. Puterea termică sumară necesară bateriilor de încălzire se determină cu formula:

Qper=0,28*44100(34.4-8)=326030.5 W

11. Calculele aerodinamice ale canalelor de aer

Se efectuează cu scopul dimensionării secţiunii transversale a tronsoanelor reţelei de

condiţionare.
Pentru instalaţiile de condiţionare dimensionarea canalelor se efectuează după debitul
de aer stabilit L în m3/h pe tronsoane şi conform presiunii disponibile în Pa.
Înainte de a efectua calculele aerodinamice ale canalelor de aer este necesar de a desena
schema axonometrică a instalaţiei, pe care se evidenţiază piesele speciale, prizele şi
distribuitoarele de aer. La calculare schema se împarte în tronsoane. Tronsonul de calcul se
caracterizează prin debit de aer constant. Se stabileşte traseul de calcul. La existenţa a două sau

19
mai multe circuite egale după lungime, ca traseu de calcul se stabileşte cea mai încărcată (cu
debitul mai mare).
Calculele aerodinamice ale instalaţiilor de condiţionare constă din două etape:
dimensionarea tronsoanelor traseului de calcul — magistralei, racordarea canalelor secundare.

11.1. Consecutivitatea calculelor aerodinamice

11.1.1. Determinarea sarcinii tronsoanelor:
Debitul de aer al tronsoanelor se determină prin însumarea debitelor de aer pe canalele
secundare (ramificaţii), începând de la tronsonul periferic. Valorile debitului de aer şi lungimea
fiecărui tronson se indică pe proiecţia axonometrică.
11.1.2. Stabilirea traseului de calcul, se determină cel mai lung traseu de
tronsoane consecutive.
11.1.3. Stabilirea numărului de tronsoane ale traseului de calcul:
Se efectuează începând de la tronsonul cu debitul de aer minim. Debitul de aer şi lungimile
tronsoanelor se înscriu în tabel, lungimea se determină din schema axonometrică.
11.1.4. Dimensionarea tronsoanelor traseului de calcul:
Suprafaţa aproximativă a secţiunii transversale a tronsonului de calcul F se determină în m2

cu formula: pentru clădirile industriale la condiţionare vitezele recomandate

sânt:
—pe magistrale V = 12 m/s
—pe ramificaţii V = 6 m/s
După F se stabilesc dimensiunile standarde ale canalelor de aer (anexa 19/1/ şi capitolul
12/1/) în aşa mod, ca suprafaţa secţiunii transversale reale să fie aproximativ egale cu F. În
rezultatul acestui calcul se stabileşte diametrul d.
11.1.5. Determinarea vitezei reale:
Viteza reală se determină în m/s cu formula:
L
V r=
3600⋅F r
După Vr se calculează presiunea dinamică sau se alege din tabele.
11.1.6. Determinarea pierderilor de sarcină liniară:
Se determină pentru fiecare tronson. Pierderile de presiuni liniare pe tronsonul precăutat cu
lungimea l sînt egale cu
unde: R — pierderile de presiune specifice liniare, Pa/m (se determină don tabelele 12.17/1/)
β — coeficient de corecţie
11.1.7. Determinarea pierderilor de sarcină locală pentru fiecare tronson:
Z =∑ ξ⋅Pdin
unde: ∑ ξ− se determină aparte în formă de tabel
— se determină după aceleaşi tabele ca şi R.
11.1.8. Calculul pierderilor totale de sarcină pe tronson:
ΔP=Rl+Z
11.1.9. Calculul pierderilor totale de sarcină în reţeaua de ventilare:
n
ΔP tot =∑ ( Rl +Z )
i=1
se adună numai tronsoanele magistralei de bază.
11.1.10. Echilibrarea aerodinamică:
Presiunile în punctele comune ale magistralei principale şi a ramificaţiilor laterale trebuie
să fie egale:

20
 ΔPmag − ΔPram
100 %<10 %
ΔP mag
Dacă pierderile de presiune se primesc >10% atunci trebuie de schimbat dimensiunile
canalului, dacă nu, alegem diafragma.

12. Calculul aeraulic ale canalelor de aer la refulare

Tronsonul 1: L1=3587presupunem V1=4m/s

F1= L1/3600* V1=3587/3600*4=0,25
Adoptăm canalul cu d=710 mm; F1r=0,396m²;
Calculăm viteza reală: Vr=3587/3600*0,396=2.5 m/s

Tronsonul 2: L1=7174 presupunem V1=5m/s

F1= L1/3600* V1=7174/3600*5=0,4
Adoptăm canalul cu d=800 mm; F1r=0,501 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=7174/3600*0,501=3.9 m/s

Tronsonul 3: L1=10761 presupunem V1=6m/s

F1= L1/3600* V1=10761/3600*6=0,5
Adoptăm canalul cu d=900 mm; F1r=0,635 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=10761/3600*0, 635=4.7m/s

Tronsonul 4: L1=21522presupunem V1=7m/s

F1= L1/3600* V1=11980/3600*7=0,85
Adoptăm canalul cu d=900 mm; F1r=0,635 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=21522/3600*0,635=9.4 m/s

Tronsonul 5: L1=3587 presupunem V1=4m/s

F1= L1/3600* V1=3587/3600*4=0,24
Adoptăm canalul cu d=710 mm; F1r=0,396 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=3587/3600*0,396=2.5 m/s

Tronsonul 6: L1=10761 presupunem V1=5m/s

F1= L1/3600* V1=10761/3600*5=0.6
Adoptăm canalul cu d=800 mm; F1r=0,501 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=10761/3600*0,501=5.96m/s

Coeficienţii rezistenţelor locale

Valoarea
Nr
Denumirea rezistenţelor locale coeficienţilor Remarcă
.
rezistenţelor locale
1 2 3 4
Distribuitor ВДУМ 1,45 Tabel 8,11 /1/
Difuzor 0,18 Tabel 12,41 /1/
Cot a=90º,R/d=0,05 0,87 Tabel 12,36 /1/
1
Teu 0,6 Tabel 12,39 /1/

Suma 3,1
2 Teu 0,6 Tabel 12,39 /1/

21
 0,6 Tabel 12,39 /1/
Teu
3 0,87 Tabel 12,36 /1/
Cot a=90º,R/d=0,05
Suma 1,47
4
Cot a=90º,R/d=0,05 0,87 Tabel 12,36 /1/

L l D F V R R*l Pdin Z=Pd* Pt=Z+Rl

Nr. tr. b ξ
m/h m mm m m/s Pa/m Pa Pa    
1 3587 6 710 0.396 2.5 0.1 1 0.6 3.1 3.8 11.8 12.4
2 7174 6 800 0.501 3.9 0.3 1 1.8 0.6 9.3 5.9 7.7
3 10761 10.5 900 0.635 4.7 0.2 1 2.1 1.47 13.5 19.8 21.9
4 21522 12.3 900 0.635 9.4 0.8 1 9.8 0.87 54 47 56.8
ramificatii
5 3587 6 710 0.396 2.5 0.1 1 0.6 3.1 3.8 11.8 12.4
6 7174 6 800 0.501 3.9 0.3 1 1.8 1 9.3 9.3 11.1

Echilibrarea ramificaţiei: ΔP1-3=42 Pa;

ΔP7-11=23.5 Pa;
(42-23.5)*100/42=44%, ceea ce nu este admisibil. Pentru echilibrarea bratelor folosim
diafragma: presiunea excidentara 18.5 Pa=1.85kgF/m². V=3.9m/s Pd=0.93kgF/m2. Coeficientul
de pierdere locala necesar al diafragmei este: ξ=1.85/0.93=1.99. Dupa tabelul 12.451 [1]
diametrul interior al diafragmei este 627mm.
13. Calculul aeraulic ale canalelor de aer la aspiraţie

Tronsonul 1: L1=4640 presupunem V1=2m/s

F1= L1/3600* V1=4640/3600*2=0.64
Adoptăm canalul cu d=560 mm; F1r=0,246 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=4640/3600*0,246=5.24m/s

Tronsonul 2: L2=9281 presupunem V1=3m/s

F1= L1/3600* V1=9281/3600*3=0,85
Adoptăm canalul cu d=630 mm; F1r=0,312 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=9281/3600*0,312=8.26 m/s

L l D F V R R*l Pdin Z=Pd* Pt=Z+Rl

Nr. tr. b
m/h m mm m m/s Pa/m Pa   Pa    
1 4640 6 560 0.246 5.24 0.43 1 0.84 2.67 16.5 44 44.8
2 9281 15.2 630 0.312 8.26 1 1 1.32 1.2 42 50.4 51.7

Bibliografie
1. И.Г.Староверов «Справочник проектировщика» часть 2 «Вентиляция и
кондиционирование воздуха» Москва Стройиздат 1978
2. Îndrumar metodic „Instalaţii de ventilare şi condiţionare a aerului” 1999
3. Tudor Popovici „Instalaţii de ventilare şi climatizare” Cluj-Napoca 1980

22
23