Minesterul educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Urbanism şi Arhitectură
Catedra Alimentare cu căldura şi gaze,ventilaţie

MEMORIU
EXPLICATIV
la PROIECTUL DE AN

la disciplina : „Instalaţii de climatizare”

Tema: „Climatizarea unei hale industriale”

A efectuat st. gr ACGV-072 Gritan I.

A verificat Bet D.

~ Chişinău2010~
 Date iniţiale.....................................................................................................................................3
1. Alegerea parametrilor climatici exteriori şi interiori de calcul................................................4
2. Bilanţul termic şi de umiditate al încăperilor climatizate.........................................................4
2.1. Bilanţul termic de vară........................................................................................................4
3. Bilanţul de umiditate de vară....................................................................................................6
3.1. Bilanţul termic de iarnă.......................................................................................................6
3.2. Bilanţul de umiditate de iarnă.............................................................................................7
4. Determinarea debitului de aer de calcul
şi a debitului total al agregatului de condiţionare.....................................................................8
4.1. Debitul de aer de calcul.......................................................................................................8
4.2. Debitul total de aer al agregatului de condiţionare............................................................9
5. Alegerea schemei de tratare a aerului......................................................................................9
6. Tratarea complexă a aerului în centrala de climatizare.........................................................10
6.1. Tratarea complexă a aerului în perioada de vară............................................................10
6.2. Tratarea complexă a aerului în perioada de iarnă...........................................................10
7. Calculul elementelor componente ale centralei de climatizare..............................................11
7.1. Alegerea camerei de pulverizare.......................................................................................11
7.1.1. Funcţionarea camerei de pulverizare în regim politropic
(perioada de vară).................................................................................................11
7.1.2. Funcţionarea camerei de pulverizare în regim adiabatic
(perioada de iarnă)................................................................................................12
7.2. Alegerea bateriilor de încălzire.........................................................................................12
7.2.1. Alegerea preîncălzitorului de aer..........................................................................12
7.2.2. Alegerea reîncălzitorului de aer............................................................................13
7.3. Alegerea filtrelor de praf pentru agregate de condiţionare..............................................14
7.4. Alegerea ventilatoarelor....................................................................................................15
7.5. Camera de amestec............................................................................................................15
8. Calculul şi alegerea utilajului maşinii frigorifice..................................................................15
8.1. Calculul şi alegerea compresorului...................................................................................16
8.2. Dimensionarea condensatoarelor......................................................................................17
8.3. Dimensionarea vaporizatoarelor.......................................................................................18
9. Alegerea distribuitoarelor de aer............................................................................................18
10. Alegerea perdelelor de aer......................................................................................................29
11. Calculele aerodinamice ale canalelor de aer..........................................................................20
11.1. Consecutivitatea calculelor aerodinamice.........................................................................20
12. Calculul aeraulic al tronsoanelor (refulare)..........................................................................21
13. Calculul aeraulic al tronsoanelor (aspiraţie)........................................................................22
Bibliografie....................................................................................................................................23

2
 Date iniţiale
a. Localitatea: Taskent
b. Denumirea obiectului: sectie a unei cladiri industriale
c. Numărul muncitorilor: 20
d. Orientarea faţadei principale: West

e. Parametrii agentului termic:

f. Lucrul efectuat: greu
g. Parametrii aerului interior: ti=20; φ=55%;
h. Degajarile :
— căldurii: 14000 W
— umidităţii: 8 kg/h
P 5
— aburului: =
Gv 11

i. Coeficientul de transfer termic al tavanului: k=0,77

j. Înălţimea halei: 6,5 m.
k. Cantitatea de material introdus în secţie: 500 kg/h
l. Temperatura aerului interior în încăperile învecinate trebuie să fie
luată cu 3°C mai mare decît temperatura aerului exterior după
parametrii A
m. Încălzirea de gardă:
n. Curăţarea aerului exterior: de prevăzut filtru.
o. Debitul de aer aspirat local: L=12000 m|h
p. Tipul acoperisului : tip terasa
q. După cerinţele tehnologice este necesar de a proiecta în secţia
industrială instalaţii de climatizare de clasa a II.
r. Puterea electrică instalată a surselor de iluminat: N=30 kW

3
 1. Alegerea parametrilor climatici exteriori şi interiori de
calcul:
Perioadele Parametrii B Parametrii A Latitudinea

Caldă 60,8 33,7 58,2 33,2 40

Rece -13,4 -15 -2,5 -6

2. Bilanţul termic şi de umiditate al încăperilor climatizate

2.1. Bilanţul termic de vară

Sarcina termică de vară se poate determina pe baza relaţiei:

în care:

unde: — degajări de căldură de la surse interioare, în W;

— aportul de căldură din exterior, în W;
— degajări de căldură de la oameni, în W;
— degajări de căldură de la iluminat electric, în W;
—degajări de căldură de la maşini şi de la iluminat electric, în W;
— degajări de căldură de la alte surse cu temperaturi mai ridicate decât
ale aerului interior, în W;
— fluxul termic pătruns din exterior prin elementele opace, în W;
— fluxul termic pătruns din exterior prin elementele vitrate, în W;
— aporturi de căldură de la încăperi vecine, în W.

Determinarea sarcinii termice de vară:

a). Degajări de căldură de la oameni
Q0=n∙qt=20∙290=5800 W
Q0=n∙qp=20∙128=2560 W

în care: n — numărul de persoane egal cu 20;

— degajare specifică de căldură totală qt =290 W/pers;
— degajare specifică de căldură perceptibilă qp =128 W/pers.
b). Degajări de la utilaj tehnologic: Qt=14000 W.
c). Aporturile de căldură din exterior de la radiaţia solară:
4
Fluxul termic pătruns prin elemente vitrate se calculează cu relaţia:

Aporturi de căldură prin elemente opace, pentru planşee:

unde: — ariile suprafeţelor vitrate şi a planşeului corespunzător, în

m2;
— cantitatea de căldură solară la 1 m arie vitrată, care depinde de
orientarea ferestrelor faţă de punctele cardinale;
— cantitatea de căldură solară la 1 m arie de planşeu, qp=22W/m;
— coeficient ce depinde de caracteristica ferestrelor;

Kp — coeficient de transfer termic al planşeului, =0,77 ;

=0 W (lipsesc ferestre)
=288∙0,77∙22=4879 W
=4879 W.
d). Căldura introdusă în încăperi de vaporii de apă degajaţi de la diferite
surse
Tehnologice se calculează cu formula:

unde: — cantitatea de vapori pătrunsă în încăpere, în kg/h;

— entalpia vaporilor, în kj/kg;
Qv=0,278∙9∙650,7∙4,19=6821,53 W.
e). Degajări de căldură de la iluminatul electric se determină cu relaţia:

în care: — puterea electrică instalată a surselor de iluminat, în kW;

Qil=30000 W
f). Aporturi de căldură din încăperi învecinate:

unde: — suprafaţa peretelui interior prin care pătrunde căldura din încăperea
alăturată celei climatizate, în m2;

— coeficient global de transfer termic al peretelui considerat, în ;

— temperatura aerului din încăperea învecinată, în °C;
— temperatura aerului din încăperea climatizată, în °C;
Qi=78∙0,48∙(36,2-20)=606,53 W
g). Degajări de căldură cu umiditate evaporată de pe suprafaţa pereţilor şi a
pardoselii:

unde: W — cantitatea de umiditate evaporată, în kg/h;

5
 c — căldura specifică a apei, c=4,19 kj/kg°C;
— temperatura aerului după termometrul umed, care se determină din
diagrama I-d pentru parametrii aerului interior al încăperii;
Qw=0,278∙8∙4,19∙16,9=157,5 W

Se determină sarcina termică de vară după căldura totală şi perceptibilă:

ΔQt=5800+14000+0+4879+6821,53+30000+606,53+157,5=62264,56 W

ΔQp=2560+14000+4879+30000+606,53=52045,53 W

3. Bilanţul de umeditate de vară

Bilanţul de umeditate rezultă din relaţia:

în care: — sursa debitelor de umeditate degajate sub formă de vapori de

diferite surse interioare, în kg/h;
— suma debitelor de vapori pierduţi prin condensare pe suprafeţe reci
şi prin absorbţia de către materialele higroscopice, în kg/h.
Determinarea degajărilor de umeditate de vară:
a). Degajări de umeditate a oamenilor se determină din relaţia:

unde: n — numărul de persoane în încăperea climatizată;

w — umeditatea degajată de o persoană timp de o oră, corespunzător
activităţii depuse şi temperaturii aerului interior;
=20∙240/1000=4,8 kg/h
b). Degajări de umeditate de la procese tehnologice, Wt=8 kg/h
Degajările totale de umeditate vor fi:
= 4,8+8=12,8 kg/h
Se determină raportul de termoumeditate a procesului de preluare a căldurii
şi umedităţii de către aerul de ventilare în încăpere, pentru perioada de vară:
v
ε ∙ ∙
=3,6 ΔQt/ ΔW=3,6 62264,56/12,8=17511,91

3.1. Bilanţul termic de iarnă

Bilanţul termic de iarnă se determină din relaţia:

6
în care: — degajări de căldură de la surse interioare, de obicei aceleaşi ca în
. perioada de vară, dar nu se iau în considerare aporturile de căldură
. din exterior, în W;
— degajări de căldură de la corpuri de încălzire, în W;
— consumurile de căldură, în W;
— pierderi de căldură ale încăperii calculate conform SNIP 2.04.05-91*;
— consumurile de căldură pentru încălzirea aerului rece infiltrat, .

. respectiv încălzirea materialelor reci şi evaporarea umidităţii, în W;

— alte consumuri de căldură, în W.
Pierderile de căldură prin fiecare îngrădire ale încăperii se determină cu
formula:
Qp= qsp(ti-tex)
Qp=800(20-(-13,4))=26720 W
Dacă se prevede o încălzire de gardă cu , degajările de căldură de la
corpurile de încălzire se determină cu formula:
Qg = qsp(tg-tex)
în care: tg — temperatura până la care pierderea de căldură este preluată de
. instalaţia de încălzire de gardă cu corpuri statice, tg =5°C.
Qg=800(5+13,4)=14720 W
Consumul de căldură pentru încălzirea materialelor reci se calculează cu
formula:

în care: G — masa materialului, în kg/h;

— căldura specifică a acestor materiale, în kj/kg°C
B — coeficient ce ia în considerare intensitatea de absorbţie a căldurii;
— temperatura aerului din încăpere, în °C;
— temperatura materialului, în °C.
Qm=500∙2,6∙0,5(20+13,4)=21710 W
Bilanţul termic de iarnă va fi:

ΔQt=5800+14000+6821,53+30000+157,5+14720-26720-21710=23069,03 W
ΔQp=2560+14000+30000+14720-26720-21710=12850 W

3.2. Bilanţul de umeditate de iarnă

Bilanţul de umeditate de iarnă, kg/h, este:

Se determină raportul de termoumeditate:

7
 i
ε
=3,623069,035/12,8=6488,16

4. Determinarea debitului de aer de calcul şi a debitului total

al agregatului de condiţionare

4.1. Debitul de aer de calcul

Debitul de aer L, , se determină separat pentru condiţiile din perioada de
vară şi pentru cele de iarnă, dintre care se alege valoarea maximă.
Debitul de aer pentru sistemele de condiţionare a aerului, de regulă, se
determină pentru perioada de vară, fiindcă el va fi mai mare decât cel din
perioada de iarnă, deci se adoptă ca debit nominal al centralei de climatizare.
Debitul de aer pentru climatizare trebuie să fie suficient de mare pentru ca în
încăpere concentraţia oricărei nocivităţi să nu depăşească concentraţia
admisibilă.
Pentru determinarea debitului de aer construim diagrama I-d:
Date initiale:
P . I (t i ,φ i)
t i=200 C ; φ i=60 %
0
t ref =t i−Δt =20−6=14 C
Δt 5
t a=t ref + =16+ =22,2C
m 0,8
Debitul de aer refulat este:
a. pentru încăperi cu sursă de căldură perceptibilă:

b. pentru încăperi cu sursă de căldură totală:

c. pentru încăperi cu surse de vapori de apă:

unde: — debitul de aer evacuat din zona de lucru sau zona de deservire cu

. ajutorul sistemelor de aspiraţie locală, în ;

— surplusul de căldură totală şi perceptibilă în încăpere, în W;
— degajări de umeditate în încăpere, în g/h;
— entalpiile aerului: interior, refulat şi aspirat, în g/kg;
— conţinutul de umeditate a aerului interior, refulat şi aspirat, îng/kg;

8
 ∙ ∙
Lp= 12000+(3,6 52045,53-1,2 12000(20-15))/1,2(21,25-15)=27381,85
∙ ∙
Lt=12000+(3,6 62264,56-1,2 12000(40,9-34,6))/1,2(42,5-34,6)=26075,15
∙
Lw= 12000+(12,8 1000-1,2 (8,2-7,7)12000)/1,2(8,3-7,7)=19777,78

Debitul de aer de calcul al agregatului de condiţionare L este egal cu 27382

4.2. Debitul total de aer al agregatului de condiţionare

La transportul aerului prin canalele de aer din cauza neetanşităţilor au loc
pierderi de aer. În afară de aceasta, în încăperile climatizate trebuie să fie o
suprapresiune şi de aceea trebuie mărit debitul total al agregatului de
condiţionare.
Debitul total de aer al agregatului de condiţionare se determină cu relaţia:

unde: — coeficient ce ţine cont de pierderile de aer în canalele de aer =1,1;

L — debitul de aer de calcul al agregatului de condiţionare, în ;

L1 — debitul de aer raportat la o persoană care trece prin uşă, necesar

. pentru crearea suprapresiunii în încăpere =3 ;

n — numărul de oameni care trec prin uşă;
V — volumul încăperii climatizate, în m3;
K — numărul de schimburi orare de aer, necesare pentru crearea
. suprapresiunii =2 1/h.
∙ ∙ ∙
Ltot= 27382 1,1+(3 20/1,2+1872 2)=33914,2
După valoarea debitului de aer de calcul din tabele se alege tipul agregatului de
condiţionare. În acest caz, alegem agregatul de condiţionare „КТЦ3-40”
deoarece poate asigura tratarea debitului necesar.

5. Alegerea schemei de tratare a aerului

Pentru ca aerul introdus în încăperi să poată asigura condiţiile de
temperatură şi umeditate necesară, este necesar ca el să fie supus, în prealabil,
unei tratări complexe.
În această lucrare este efectuat calculul unei centrale de climatizare cu
recirculaţie şi tratare a aerului amestecat deoarece schema dată prezintă
economie de căldură iarna şi de frig vara. Însă, în perioada de iarnă este necesar
de a preveni căderea temperaturii amestecului sub temperatura punctului de rouă,
deoarece în acest caz se produce condensarea vaporilor din aer.

9
 Pentru evitarea acestor dificultăţi, camera de amestec poate fi amplasată
după bateria de încălzire.
În cazul folosirii acestei scheme, debitul total de aer al agregatului de
condiţionare se determină cu relaţia:

în care: — debitul de aer exterior necesar, în ;

— debitul de aer recirculat, în .

Dacă există sisteme de aspiraţie locală, trebuie să se respecte condiţia:

în care: — debitul de aer aspirat local, în ;

L — debitul de aer de calcul al agregatului de condiţionare, în ;

— debitul minim de aer proaspăt, care trebuie introdus în încăpere

conform normelor sanitare, în .

în care: — debitul de aer proaspăt raportat la o persoană, în ;

n — numărul de persoane.
Debitul de aer recirculat :

în care: — debitul total de aer, în m3.

∙ ∙ ∙
Lex=12000+0,1 27382+(3 20/1,2+1872 2)=18532,2
∙
Lns= 60 20=1200

Lrec= 33914,2-18532,2=15382
6. Tratarea complexă a aerului în centrala de climatizare
6.1. Tratarea complexă a aerului în perioada de vară.
Date initiale:
o
P . E : t ex=22,6 C
I ex=49,5 kj/kg
0
P . I : t i=20 C ; φi=60 %

Gtot =Ltot ∙ ρ=25072,9 ∙1,2=30087,48 kg /h

Gex=L ex ∙ ρ=12322,79 ∙1,195=14725,73 kg /h
Schema cu prima recirculare.

10
 Din condiţia găsim
A´C=30087,48/14725,73=2,04 cm
Debitul de frig a camerei de pulverizare se calculează cu formula:

Qr =0,278 ∙30087,48 ( 47−45,5 )=12546,47 W

Debitul de căldură a bateriei de reîncălzire este:

Q"=0,278∙40697(33,6-30,6)=33941,3 W

Tratarea complexă a aerului în perioada de iarnă.

6.2.
Schema cu prima recirculare:
0
Date initiale: P . E :t ex=−15 C
I ex =−13,4 kj/kg
0
P . I : t i=20 C ; φi=55 %
AC Gex 17498,36
Din condiţia AE = G găsim AC=13,9 ∙ 30087,47 =8,08 cm
tot
Gex =L ex ∙ ρ=12322,79 ∙1,42=17498,36 kg/h
Debitul de căldură al bateriei de încălzire a aerului de I treapta se
determină cu formula:
I
Q =0,278 ∙G tot ( I p−I e ) =0,278 ∙ 17498,36 ( 26−(−25,3) )=24955,11 W
Debitul de căldură a bateriei de încălzirea aerului de treapta II este:
Q II =0,278 ∙ Gtot ( I R −I U )=0,278 ∙ 30087,48 ( 35,5−33 )=20910,79 W
Cantitatea de umiditate evaporată se determină cu formula:

W=30087,48∙(8,1-3,5)∙ 10−3 =233,17 Kg/h

7. Calculul elementelor componente ale centralei de

climatizare

7.1. Alegerea camerei de pulverizare

Alegerea camerei de pulverizare într-o treaptă se face pentru procesul
politropic de răcire şi uscare (perioada de vară) şi se verifică pentru procesul
de umidificare adiabatică (perioada de iarnă).

7.1 Funcţionarea camerei de pulverizare în regim politropic

(perioada de vară)
Date initiale din diagrama I-d perioada de vara:
I 1=52,8 kj/kg

11
 d 1=9,6 g /kg
φ 1=40 %
I 2=26,3 kj/kg
d 2=6,8 g /kg
φ 2=95 %
Presiunea de pulverizare : Pd =220 kP
Debitul de apă necesar pulverizării, în kg/h:

în care: N — numărul total deduze pulverizatoare. N=84

φ1=φ(C)=40% ;φ2=φ(U)=95%;Pd=220 kPa; gd=1400 kg/h;
Gω=84∙1400=117600 kg/h
Se determină coeficientul de stropire:

în care: — debitul de aer tratat, în .

B=117600/40697=2,89

Din relaţia:

se determină entalpia aerului saturat :

52,8−26,3
I w 1=52,8− =16,5 kj/kg
0,73
Unde: θ1−¿indicatorul izoentalpic accesibil f(B).

în care: şi sunt entalpiile, respectiv, iniţială şi finală ale aerului tratat, în

— entalpia aerului saturat, corespunde temperaturii apei pulverizate, în .

Temperatura iniţială a apei reci , în °C, se află din diagrama I-d la
intersecţia dreptei cu curba de saturaţie .

Din ecuaţia bilanţului termic

Din diagrama I-d se determina temperatura apei reci pe anotimp de vara:

t w 1=3 , 30 C
determinăm temperatura finală a apei:
I 1−I 2 52,8−26,3 0
t w 2= +t = +3,3=5,4 9 C
B ∙C w w 1 2,89∙ 4,19

7.1.1 Funcţionarea camerei de pulverizare în regim adiabatic

12
 (perioada de iarnă)
Pentru pulverizarea adiabatică se utilizează aceeaşi cameră de pulverizare
folosită în perioada de vară şi se verifică dacă se poate realiza pentru perioada
de iarnă.
Date initiale :t 1=18 , 30 C ; t 2=9 ,20 C
Se determină eficienţa necesară pentru procesul adiabatic:

în care: este temperatura iniţială a aerului în faţa camerei de pulverizare,

. în°C (punctul P sau C în diagrama l-d);
- temperatura finală a aerului, în °C (punctul U în diagrama l-d);
- temperatura după termometrul umed al stării iniţiale a aerului, în °C.
E=(18,3-9,2)/(18,3-8,9)=0,97kJ/ kg

Se determină debitul de apă pulverizată, în kg/h:

Gω=2,1∙40697=85463,7 kJ/ h
Din ecuaţia (6.1) se calculează debitul necesar al unei duze de pulverizare,
în kg/h:

gd=85463,7/84=1017,7 kg/h
Se determină presiunea apei în faţa duzelor de pulverizare. Pd =120 kP

7.2. Alegerea bateriilor de încălzire

Bateriile pentru încălzirea aerului sunt elemente care fac parte din
componenţa agregatelor de ventilare şi climatizare, precum şi a aerotermelor.
Bateriile de încălzire funcţionează cu apă caldă, fierbinte sau abur, fiind
schimbătoare de căldură prin suprafaţă.
Temperatura maximă finală a apei după preîncălzire trebuie să fie egală
+70 C, iar temperatura după reîncălzitorul de aer depinde de schema de amestec.
°

Temperatura minimă admisibilă a apei după preîncălzitorul de aer poate fi +25°C

(pericolul de îngheţ), iar după reîncălzitorul de aer +5°C.

7.2.1 Alegerea preîncălzitorului de aer

Se cunosc:
sau - debitul de aer tratat, în kg/h;
sau - temperaturile iniţială şi finală ale aerului, în °C;
sau - temperaturile iniţială şi finală ale apei, în °C.
Date initiale: Gtot =40697 kg /h

13
 Gex =26315,72kg /h
t 1=−20 C ≫ p . C
0
t 2=18 C ≫ p . P
T 1=1350 C
0
T 2=70 C

Se calculează:
1. Puterea termică a bateriei:

în care: — debitul de aer exterior, în kg/h;

c — capacitatea termică specifică a aerului.
Q=40697∙1∙ (18,3+2)=826149,1 kJ/h
2. Debitul de agent termic primar:

Gω=826149,1/4,19(135-70)=3033,41 kg/ h
3. Diferenţa medie de temperatură pentru schimbătoarele de căldură:

Δtm=(135+70)/2-(-2+18,3)/2=110,6
Se alege aria secţiunii pentru trecerea apei fω=0,00293 m2.

4. Se alege suprafaţa de schimb de căldură a unei baterii de încălzire cu

doua rinduri de ţevi.
=88,7, în , şi suprafaţa de trecere a aerului, fa=3,315 m2.

5. Se calculează viteza gravimetrică a aerului, ,

vρ=40697/3600∙3,315=3,41 m/s
6. Se calculează viteza de mişcare a agentului termic în ţevile bateriei:

m/s
ω=3033,41/3600∙1000∙0,00293=0,288 m/s
7. Se determină coeficientul total de transfer termic al bateriei de încălzire
în baza valorilor şi pentru bateria de încălzire cu două rânduri de
ţevi:

0,49 0,13
k =16,86 ∙3,4 1 ∙ 0,28 8 =26,16
8. Se calculează aria necesară a bateriei de încălzire:

Fnec=0,278∙826149,1/26,16∙110,6=79,38m²
Adoptăm 2 baterei cu 2 rînduri de ţevi Fr=88,7
14
 9. Se calculează rezerva în arie:

(88,7-79,38)∙100/79,38=11,74%
Condiţia se respectă.

Alegerea reîncălzitorului de aer

Date initiale: Gtot =40697 kg /h
Gex =26315,72kg /h
0
t 1=−2 C
0
t 2=18 C
T 1=700 C
0
T 2=35 C

Se calculează:
1. Puterea termică a bateriei:

în care: — debitul de aer exterior, în kg/h;

c — capacitatea termică specifică a aerului.
Q=40697∙1∙ (18,3+2)=826149,1 kJ/h
2. Debitul de agent termic primar:

Gω=826149,1/4,19(70-35)=5633,47 kg/ h
3. Diferenţa medie de temperatură pentru schimbătoarele de căldură:

Δtm=(70+35)/2-(-2+18,3)/2=60,7
Se alege aria secţiunii pentru trecerea apei fω=0,00146 m2.

4. Se alege suprafaţa de schimb de căldură a unei baterii de încălzire cu

un rind de ţevi.
=149,2, în , şi suprafaţa de trecere a aerului, fa=4,14 m2.

5. Se calculează viteza gravimetrică a aerului, ,

vρ=40697/3600∙4,14=2,73 m/s
6. Se calculează viteza de mişcare a agentului termic în ţevile bateriei:

m/s
∙ ∙
ω=5633,47/3600 1000 0,00146=1,07 m/s

15
 7. Se determină coeficientul total de transfer termic al bateriei de încălzire
în baza valorilor şi pentru bateria de încălzire cu două rânduri de
ţevi:

0,49 0,13
k =16,86 ∙2,7 3 ∙ 1,07 0 =27,82
8. Se calculează aria necesară a bateriei de încălzire:

Fnec=0,278∙826149,1/27,82∙60,7=136m²
Adoptăm 2 baterei cu un rînd de ţevi Fr=149,2
9. Se calculează rezerva în arie:

(149,2-136)∙100/136=9,7%
Condiţia se respectă.

7.3. Alegerea filtrelor de praf pentru agregate de

condiţionare
Filtrul reprezintă elementul unei instalaţii de ventilare şi de condiţionare a
aerului destinat reţinerii prafului din aerul atmosferic, când concentraţia acestuia
nu depăşeşte . Curăţarea aerului este obligatorie din motive igienice şi
deseori tehnologice.
Principiile de funcţionare, precum şi tipurile constructive ale aparatelor care
realizează curăţarea aerului de praf, diferă în funcţie de natura prafului, de
concentraţia lui în aer ţi de gradul de curăţare, care se urmăreşte.
Pentru curăţarea aerului în agregatele de condiţionare centrală se
recomandă de folosit filtre de aer tip „ФР1-3”. Aceste filtre sunt de tip uscat, din
ţesătură.

8. Calculul şi alegerea utilajului maşinii frigorifice

Datele iniţiale pentru calculul şi alegerea utilajului maşinii frigorifice sunt:
— puterea frigorifică, în W,
— temperatura de vaporizare, în °C;
— temperatura de absorbţie a vaporilor agentului frigorific în cilindrul
. compresorului, în °C;
— temperatura de condensare, în °C;
— temperatura de subrăcire a agentului frigorific în starea lichidă înaintea
. ventilului de reglare, în °C.

16
 Pentru asigurarea transferului termic în vaporizator se ia cu mai
joasă decât temperatura medie a mediului de răcire (apă).

în care: sunt temperaturile iniţială şi finală ale apei reci:

tv=(3,3+5,49)/2-4=0,4 ºC
Pentru instalaţii frigorifice cu agenţi halogenaţi (freoni) se determină:

tab=0,4+10=10,4 ºC
Pentru asigurarea transferului termic în condensator, temperatura de
condensare trebuie să fie cu mai mare decât temperatura medie a apei
care răceşte condensatorul:

=28,5+4=32,5 ºC
i f
t +t 26+31
în care: m
t w=
w w
=
0
=28 , 5 C
2 2

tωi=26 0 C tωf=310 C
Temperatura de subrăcire trebuie să fie cu 3-5 mai joasă ca :

tg=32,5-4=28,5 ºC

8.1. Calculul şi alegerea compresorului

Performanţele unui compresor se definesc prin două mărimi: debitul de

vapori de agent frigorific aspirat şi puterea consumată în vederea comprimării
acestuia pe un interval de presiuni.
Puterea frigorifică realizată de compresor este puterea de răcire a camerei
de pulverizare, egală cu:

unde: - puterea frigorifică volumică se determină în dependenţă de

.
şi (fig.7.2);
V — volumul realizat de pistoane în unitatea de timp, în m3/h;
— coeficientul de lucru al compresorului, care se poate exprima funcţie
. de raportul. unde: este presiunea de condensare, în Pa, la ;
- presiunea de vaporizare, în Pa, la .
Volumul realizat de pistoane în unitatea de timp, în m3/h, este:
17
 V=251165,6/630∙0,7=569,5 m³/h
Funcţie de V şi caracteristicile tehnice şi funcţionale ale compresoarelor se
alege compresorul (FT-175) şi volumul real realizat de pistoane. Vr=636 m3/h
Se determină puterea frigorifică reală realizată de compresor, în kW:

Qr=636∙630∙0,7=280476 W
Condiţia se respectă.
Puterea teoretică adiabatică de comprimare a compresorului , în kW:

în care: K - puterea frigorifică specifică, în W/kW, şi depinde de temperatura de

. vaporizare şi condensare.
Nt=280476/6874=40,8 kW
Puterea indicată este puterea necesară comprimării vaporilor în cilindrul
compresorului. Puterea indicată se poate calcula cu ajutorul randamentului
indicat, ce are o valoare stabilită prin generalizarea unor rezultate experimentale
pentru compresoare de diferite tipuri:

unde: - puterea consumată de compresor, în KW;

- coeficientul indicat ;
- puterea consumată de compresor în cazul teoretic sau puterea
. adiabatică, în kW.
Ni=52/1,05=49,5 kW
Puterea mecanică sau efectivă este puterea consumată la arborele motor al
compresorului şi este mai mare decât puterea indicată din cauza consumului
suplimentar de putere pentru învingerea frecărilor în mecanismul motor, în lagăre,
circuitul de ungere, pentru răcire etc.

Ne=49,5/0,85=58,23 kW
unde: este randamentul mecanic al compresorului .
Puterea totală consumată se consideră puterea de antrenare a motorului:

Nt=1,1∙58,23=64,05 kW

8.2. Dimensionarea condensatoarelor

Suprafaţa de transfer termic al condensatorului va fi:

18
unde: Qc - puterea termică a condensatorului, în W:

— puterea frigorifică reală, în W;

Nt — puterea totală a compresorului, în W;
Kc — coeficientul global de transfer de căldură în condensator,

— diferenţa medie logaritmică de temperatură între agentul frigorific şi

apa de răcire:

în care:
- temperatura de condensare, în ;
- temperaturile iniţială şi finală ale apei ce răceşte condensatorul, în :

Fc=321276/500∙3,4=188,98 m²
Qc=280476+40800=321276 kW
Δt1=32,5-26=6,5
Δt2=32,5-31=1,5
6,5−1,5
=3,4
Δtm= 2,3lg 6,5
1,5
Debitul de apă de răcire pentru condensatorul răcit cu apă este:

Se admite - =
unde: - căldura masică a apei.
1,1 ∙321276 ∙ 3,6
W= =60,73 kg /h
1000 ∙5 ∙ 4,19

În funcţie de suprafaţa de transfer de căldură se alege tipul condensatorului.

Condensatorul ales este de tipul CTO-180.

8.3. Dimensionarea vaporizatoarelor

Suprafaţa de transfer de căldură este:

unde: este puterea frigorifică a vaporizatorului, în W;

Kv – coeficient global de transfer de căldură, în W/m2, se recomandă

19
 ;
- diferenţa medie logaritmică de temperatură între agentul frigorific şi

lichidul răcit, în , calculată cu formula în care:

0
Δt 1=t w 2−t v =5,49−0,4=5,0 9 C
0
Δ t 2=t w 1−t v =3,3−0,4=2 , 9 C

- temperaturile iniţială şi finală ale apei reci, în

- temperatura de vaporizare, în .
5,09−2,9
=3,81
Δtm= 5,09
2,3lg
2,9

Fv=280476/400∙3,81=184,04 m2

După suprafaţa de transfer de căldură se alege tipul vaporizatorului din

tabelul 7.3. Tipul vaporizatorului ales este 210-V.
După debitul de apă în camera de pulverizare se aleg 2 pompe: una de lucru
şi alta de rezervă:
După debitul de apă în vaporizator se aleg 2 pompe: una de lucru şi alta de
rezervă:
9. Alegerea distribuitoarelor de aer:
Date iniţiale:
Ltot=27382 m³/h
ti= 20
F=288 m²
H=6,5 m
Alegem tipul distribuitorului ВДУМ după schema V din tabelul 8.11/ 1V/.
forif=0
Presupunem viteza iniţială V0=10m/s.
Din nomograma 8.18 /1/ determinăm :Xp /d0=9,3, unde Xp=6,5-1,8=4,7m;
d0=4,7/9,3=0,505m
Determinăm diametrul standard din tabelul 8.12 /1/: d=500 mm şi aria secţiunii
transversale egale cu f=0,2 m².
Determinam debitul de aer pentru un singur distribuitor:
Ld=Ltot/n=27382/6=4563,67m3 /h

Viteza reala de mişcare a aerului la iesire din distribuitor se determină cu formula

r Ld 4563,67
V 0= = =6,46 m/ s
3600 ∙ F 706,5

20
 mV p √F
( X
Din diagrama se determina raportul: V =f d ; d =0,035
0 0 0
)
V
iar m =0,035∙ 4,84=0,226<0,25 m/s

10. Calculele aerodinamice ale canalelor de aer

Se efectuează cu scopul dimensionării secţiunii transversale a tronsoanelor
reţelei de condiţionare.
Pentru instalaţiile de condiţionare dimensionarea canalelor se efectuează
după debitul de aer stabilit L în m3/h pe tronsoane şi conform presiunii disponibile
în Pa.
Înainte de a efectua calculele aerodinamice ale canalelor de aer este
necesar de a desena schema axonometrică a instalaţiei, pe care se evidenţiază
piesele speciale, prizele şi distribuitoarele de aer. La calculare schema se împarte
în tronsoane. Tronsonul de calcul se caracterizează prin debit de aer constant. Se
stabileşte traseul de calcul. La existenţa a două sau mai multe circuite egale după
lungime, ca traseu de calcul se stabileşte cea mai încărcată (cu debitul mai mare).
Calculele aerodinamice ale instalaţiilor de condiţionare constă din două
etape: dimensionarea tronsoanelor traseului de calcul — magistralei, racordarea
canalelor secundare.

10.1. Consecutivitatea calculelor aerodinamice

10.1.1. Determinarea sarcinii tronsoanelor:
Debitul de aer al tronsoanelor se determină prin însumarea debitelor de aer pe
canalele secundare (ramificaţii), începând de la tronsonul periferic. Valorile
debitului de aer şi lungimea fiecărui tronson se indică pe proiecţia axonometrică.
10.1.2. Stabilirea traseului de calcul, se determină cel mai lung
traseu de
tronsoane consecutive.
10.1.3. Stabilirea numărului de tronsoane ale traseului de
calcul:
Se efectuează începând de la tronsonul cu debitul de aer minim. Debitul de aer
şi lungimile tronsoanelor se înscriu în tabel, lungimea se determină din schema
axonometrică.
10.1.4. Dimensionarea tronsoanelor traseului de calcul:
Suprafaţa aproximativă a secţiunii transversale a tronsonului de calcul F se

determină în m2 cu formula: pentru clădirile industriale la

condiţionare vitezele recomandate sânt:
—pe magistrale V = 12 m/s
—pe ramificaţii V = 6 m/s

21
 După F se stabilesc dimensiunile standarde ale canalelor de aer (anexa 19/1/
şi capitolul 12/1/) în aşa mod, ca suprafaţa secţiunii transversale reale să fie
aproximativ egale cu F. În rezultatul acestui calcul se stabileşte diametrul d.
10.1.5. Determinarea vitezei reale:
Viteza reală se determină în m/s cu formula:
L
V r=
3600⋅F r
După Vr se calculează presiunea dinamică sau se alege din tabele.
10.1.6. Determinarea pierderilor de sarcină liniară:
Se determină pentru fiecare tronson. Pierderile de presiuni liniare pe tronsonul
precăutat cu lungimea l sînt egale cu
unde: R — pierderile de presiune specifice liniare, Pa/m (se determină don
tabelele 12.17/1/)
β — coeficient de corecţie
10.1.7. Determinarea pierderilor de sarcină locală pentru
fiecare tronson:
Z =∑ ξ⋅Pdin
unde: ∑ ξ− se determină aparte în formă de tabel
— se determină după aceleaşi tabele ca şi R.
10.1.8. Calculul pierderilor totale de sarcină pe tronson:
ΔP=Rl+ Z
10.1.9. Calculul pierderilor totale de sarcină în reţeaua de
ventilare:
n
ΔP tot =∑ ( Rl +Z )
i =1
se adună numai tronsoanele magistralei de bază.
10.1.10. Echilibrarea aerodinamică:
Presiunile în punctele comune ale magistralei principale şi a ramificaţiilor
laterale trebuie să fie egale:
ΔPmag − ΔPram
100 %<10 %
ΔP mag
Dacă pierderile de presiune se primesc >10% atunci trebuie de schimbat
dimensiunile canalului, dacă nu, alegem diafragma.

11. Calculul aeraulic ale canalelor de aer la refulare

Tronsonul 1: L1=4563,67 presupunem V1=12m/s
F1= L1/3600∙V1=4563,67/3600∙12=0,106 m2
Adoptăm canalul cu d=400 mm; F1r=0,126 m2;
Calculăm viteza reală: Vr=4563,67/3600∙0,126=10,06 m/s
Tronsonul 2: L1=9127,34 presupunem V1=12m/s
F1= L1/3600 ∙V1=9127,34/3600∙12=0,211m2
Adoptăm canalul cu d=560 mm; F1r=0,246m2;

22
Calculăm viteza reală: Vr=9127,34/3600∙0,246=10,31 m/s
Tronsonul 3: L1=13691,01 presupunem V1=12m/s
F1= L1/3600 ∙V1=13691,01/3600∙12=0,317 m2
Adoptăm canalul cu d=630 mm; F1r=0,321 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=13691,01/3600∙0,321=11,84m/s
Tronsonul 4: L1=27382 presupunem V1=12m/s
F1= L1/3600 ∙V1=27382/3600∙12=0,634 m2
Adoptăm canalul cu d=900 mm; F1r=0,636 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=27382/3600∙0,636=11,96 m/s
Tronsonul 5: L1=4563,67 presupunem V1=6m/s
F1= L1/3600 ∙V1=4563,67/3600∙6=0,211 m2
Adoptăm canalul cu d=560 mm; F1r=0,246 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=4563,67/3600∙0,246=5,15 m/s
Tronsonul 6: L1=9127,34 presupunem V1=6m/s
F1= L1/3600∙V1=9127,34/3600∙6=0,422 m2
Adoptăm canalul cu d=800 mm; F1r=0,502 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=9127,34/3600∙0,502=5,05m/s
Tronsonul 7: L1=13691,01 presupunem V1=6m/s
F1= L1/3600∙ V1=13691,01/3600∙6=0,636 m2
Adoptăm canalul cu d=900 mm; F1r=0,636 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=13691,01/3600∙0,636=5,99 m/s

Coeficienţii rezistenţelor locale

Valoarea
Nr
Denumirea rezistenţelor locale coeficienţilor Remarcă
.
rezistenţelor locale
1 2 3 4
Distribuitor ВДУМ 1,45 Tabel 8,11 /1/
Difuzor 0,22 Tabel 12,41 /1/
1 Teu 1k 0,2 Tabel 12,49 /1/

Suma 1,87
0,2 Tabel 12,49 /1/
Teu 1k
2 0,27 Tabel 12,41 /1/
Difuzor
Suma 0,47
Teu1k 0,2 Tabel 12,49 /1/
3 Cot a=90º,R/d=1 0,21
,
Tabel 12,36 /1/
,

Suma 0,41
Teu1k 0,2 Tabel 12,49 /1/
4 Cot a=90º,R/d=1,85 0,16 Tabel 12,36 /1/
Difuzor 0,18 Tabel 12,41 /1/
Suma 0,54

23
 Distribuitor ВДУМ 1,45 Tabel 8,11 /1/
Difuzor 0,18 Tabel 12,41 /1/
5 Teu 1k 0,2 Tabel 12,49 /1/

Suma 1,83
Teu 1k 0,2 Tabel 12,49 /1/
6 Difuzor 0,12 Tabel 12,41/1/
Suma 0,32
7 Teu 1k 0,2 Tabel 12,49 /1/

Nr. L l F D V R R∙l Pdin Z=Pd∙ξ Pt=Z+Rl

b ξ
tr. m/h m mm
m m/s Pa/m Pa Pa    
1 4564 8 400
0,126 10,06 2 1 16 1,87 61,3 114,63 130,63
2 9127 7,7 560
0,246 10,31 1,75 1 13,48 0,47 64,9 30,5 43,98
3 13691 8 630
0,321 11,99 2 1 16 0,41 88,1 36,12 52,12
4 27382 5 900
0,636 11,96 1,3 1 6,5 0,54 88,1 47,57 54,07
ramificatii
5 4564 8 560 0,246 5,15 0,48 1 3,84 1,83 15,9 29,1 32,94
6 91227 7,7 800 0,502 5,05 0,3 1 2,31 0,32 15,3 4,9 7,21
7 13691 3,1 900 0,636 5,99 0,35 1 1,09 0,2 22 4,4 5,49

Echilibrarea ramificaţiei: ΔP1-3=226,73 Pa;

ΔP5-7=45,64 Pa;
(226,73-45,64)∙100/226,73=79,87%, ceea ce nu este admisibil. Pentru echilibrarea bratelor
folosim diafragma: presiunea excidentara 181,09Pa=18,1kgF/m², V=12m/s, diametrul conductei
d=900mm, Pd=8,81kgF/m2. Coeficientul de pierdere locala necesar al diafragmei este:
ξ=18,1/8,81=2,05. Dupa tabelul 12.51 [1] diametrul interior al diafragmei este 381mm.

12.Calculul aeraulic ale canalelor de aer la aspiraţie (p/u recirculare)

Tronsonul 1: L1=7691 presupunem V1=6 m/s

F1= L1/3600∙V1=7691/3600∙6=0,356 m²
Adoptăm canalul cu d=710 mm; F1r=0,396 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=7691/3600∙0,396=5,39m/s

Tronsonul 2: L2=15382 presupunem V1=6 m/s

F1= L1/3600 ∙V1=15382/3600∙6=0,712 m²
Adoptăm canalul cu d=1000 mm; F1r=0,785 m²;
Calculăm viteza reală: Vr=15382/3600∙0,785=5,44m/s

Nr. L l D F V R R∙l Pdin Z=Pd∙ξ Pt=Z+Rl

b
tr. m/h m mm m m/s Pa/m Pa ξ  Pa    

24
 0,39
1 7691 6,1 710 5,39 0,39 1 2,38 1,87 17,8 33,29 35,67
6
1538 100 0,78
2 4,5 5,44 0,26 1 1,17 0,41 18 7,38 8,55
2 0 5

Calculul aeraulic ale canalelor de aer la aspiraţie

Debitul de aer aspirat se va determina cu urmatoarea formula:

Din monograma 1.64 ( Staroverov ) alegem doua ventilatoare de tip КЦ3-9 №6,3.

Caracteristicele ventilatorului: Nr.de rotatii =1400 rot/min.

Diametrul rotorului: D=630 mm.

25
 Bibliografie
1. И.Г.Староверов «Справочник проектировщика» часть 2 «Вентиляция
и
кондиционирование воздуха» Москва Стройиздат 1978
2. Îndrumar metodic „Instalaţii de ventilare şi condiţionare a aerului” 1999
3. Tudor Popovici „Instalaţii de ventilare şi climatizare” Cluj-Napoca 1980

26