Universitatea Politehnica din Bucureşti

Facultatea Transporturi
Departamentul Material Rulant de Cale Ferată

Determinarea experimentală a coeficientului global

de transfer termic al vagonului

Autori: Enache Răzvan Constantin, Stoica Alexandru Florin

anul III, Vehicule pentru Transportul Feroviar

Coordonator: As.drd.ing. Ioana Izabela Apostol

Prof.dr.ing. Mădălina Dumitriu

Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti

mai 2023
 1. Introducere

Realizarea condiţiilor termice specifice în vagoanele de călători sau în cele de marfă

destinate transportului de mărfuri perisabile, prin punerea în funcţiune a instalaţiilor
specializate, are ca efect apariţia unei diferenţe de temperatură între interiorul vehiculului
şi exterior. Din această cauză un flux termic străbate, prin convecţie şi conducţie,
elementele de construcţie ale caroseriei. De asemenea, imperfecţiunea etanşeităţii
rosturilor ferestrelor şi uşilor are ca efect, mai cu seamă la circulaţia cu viteze sporite,
pătrunderea în vagon a unei anumite cantităţi de aer din exterior. Aducerea aerului infiltrat
la temperatura din interiorul vagonului reclamă un transfer de căldură suplimentar.
În consecinţă, rezultă că puterea instalaţiilor de climatizare, consumul energetic al
acestora şi, în ultimă instanţă, condiţiile de confort oferite de vagon depind de eficienţa
izolaţiei termice a vehiculului, precum şi de calitatea elementelor de etanşare.
Capacitatea vagonului de a menţine constantă temperatura interioară este
caracterizată de coeficientul global de transfer termic al vagonului K.
Lucrarea are ca scop prezentarea principalelor aspecte legate de modul în care se
determină coeficientul global de transfer termic.

2. Metodologia de experimentare şi calcul

Coeficientul global de transfer termic se defineşte conform relaţiei

,
(1)

în care: Q este puterea termică dezvoltată în interiorul cutiei [W], S – suprafaţa medie de
schimb de căldură a cutiei [m 2], iar Δθ este diferenţa dintre temperatura medie interioră
θi şi temperatura medie exterioară θ e măsurată în condiţii staţionare [C].
Pentru a lua în considerare faptul că suprafaţa de schimb de căldură este diferită la
interior de cea de la exteriorul cutiei, suprafaţa medie se calculează ca medie geometrică
între suprafaţa interioară Si şi suprafaţa exterioară a cutiei Se
S= √ Si S e . (2)

Suprafeţele se determină plecând de la forma geometrică a caroseriei vehiculului,

neglijându-se însă eventualele ondulări ale pereţilor.

1
 3. Determinarea coeficientului global de transfer termic al
vagonului machetă

3.1. Realizarea măsurătorilor și rezultate obținute

În figura 1 este prezentat vagonul machetă pentru care se se efectuează încercarea

pentru determinarea coeficientului K. Macheta are pereţii şi acoperişul din tablă iar
podeaua este confecţionată din placaj. La partea superioară vagonul are patru guri de
încărcare prevăzute cu capace şi dispozitive de înzăvorâre. În pereţii laterali sunt montate
câte două uşi culisante pe fiecare parte a cutiei. Pentru încălzirea vagonului se utilizează
un încălzitor electric, având puterea de 300 W.

Fig. 1. Vagonul machetă.

Tabelul 1. Specificaţii tehnice

Domeniul de temperatură: de la ‐50°C până

Fig. 2. Termometru de laborator
la +70°C
Precizie: ± 0,5°C de la ‐20°C la 25°C
± 1°C în afara acestui interval
Cablu: aproximativ 3 metri
Rezoluție: 0,1°C
Baterie: baterie buton tip LI CR2032 de 3V
Dimensiuni: aproximativ 86 X 57 X 30 mm

2
 TFA LT-102.

Măsurarea temperaturii se realizează două traductoare de temperatură aferente

termometrului de laborator TFA LT-102 (figura 2), ale cărui specificaţii tehnice sunt
prezentate în Tabelul 1.
Dimensiunile cutiei vagonului sunt: L = 1530 mm; a = 270 mm; b = 235 mm; c = 92
mm; d = 120 mm (v. figura 3).

Fig. 3. Dimensiunile vagonului machetă.

Pentru măsurarea valorilor parametrilor necesari determinării prin calcul a

coeficientului K se procedează după cum urmează:
- în cutia vagonului se introduce sursa de căldură şi se poziţionează simetric în plan
orizontal;
- prin gurile de încărcare 1 şi 3 sunt plasate în interiorul vagonului traductoarele de
temperatură ale celor două termometre (v. figurile 4a – 4b);
- se închid uşile de acces şi capacele gurilor de aerisire;
- în vecinătatea vagonului se amplasează un termometru pentru măsurarea
temperaturii exterioare (v. figura 5);
- se conectează la reţea încălzitorul electric și se pune în funcţiune;
- se urmăreşte, pe ecranele de afişaj al termometrelor evoluţia temperaturii măsurate
de cele două traductoare din interiorul vagonului; se fac citirile de temperatură, iar
datele măsurate se înregistrează în tabelul 2;
- după stabilizarea regimului termic se notează în tabelul 2 temperaturile indicate;
- cele două traductoare sunt poziţionate în interiorul cutiei prin gurile de încărcare 2
şi 4;
- se înregistrează noile valori ale temperaturilor în tabelul 2.

3
 Fig. 4a. Amplasarea traductoarelor de temperatură în gurile de încărcare 1 şi 3.

Fig. 4b. Detaliu - Amplasarea traductoarelor de temperatură în gura de încărcare 1.

4
 Fig. 5. Termometru pentru măsurarea tensiunii exterioare.

Tabelul 2. Temperatura măsurată în interiorul cutiei vagonului.

Punctul de măsurare 1 2 3 4
Temperatura măsurată ºC 37,2 53,3 73 45,4

3.2. Prelucrarea rezultatelor experimentale. Concluzii.

Temperatura medie calculată pe baza valorilor din tabel este:

C
Temperatura exterioară măsurată este C.

La calculul suprafeţei de schimb de căldură a vagonului machetă se poate neglija

grosimea pereţilor cutiei, care este sub un milimetru. Având în vedere că suprafaţa laterală
a gurilor de încărcare este mult mai mică decât suprafaţa cutiei, aceasta se neglijează.
Suprafaţa de schimb de căldură se calculează cu relaţia S = 2Sf + Sl, în care Sf reprezintă
suprafaţa frontală

√
2
e⋅( a+d ) (a−d )
S f =ab+ e= c 2 −
2 , cu 4 ,

iar Sl - suprafaţa laterală, dată de relaţia Sl =L⋅( a+2 b+2 c+ d ) .

5
 Înlocuind valorile corespunzătoare dimensiunilor cutiei vagonului se obţin
următoarele rezultate:

√
e= 92 −
(270−120)2
2
4
=53
mm;

53⋅( 270+120 )
S f =270⋅235+ =73705
2 mm2¿ 0,074 m2;

Sl =1530⋅( 270+2⋅235+2⋅92+120)=1597320 mm2¿ 1,6 m2;

S=2⋅0 , 074+1 , 6=1, 748 m2.

Tensiunea măsurată la bornele sursei este de aproximativ U = 220 V iar curentul

prin circuit I = 1,35 A. Puterea absorbită de la reţea se calculează cu

P=UI =220⋅1, 35=297 W.

Se poate considera că întreaga cantitate de energie absorbită se transformă în

căldură în interiorul vagonului (Q = P).
Introducând datele obţinute mai sus în relaţia de calcul a coeficientului global de
transfer termic rezultă:

Analiza valorilor temperaturii din interiorul vagonului pune în evidenţă repartiţia

neuniformă a acesteia, respectiv mai mare în mijlocul vagonului decât la capete. Acest
aspect se explică, pe de o parte, prin poziţionarea încălzitorului în centrul cutiei, iar pe de
altă parte prin tipul de încălzire folosit – încălzire electrică, care dă un gradient mare de
temperatură. Coeficientul de transfer termic are valori mari din cauza rezistenţei termice
reduse a pereţilor cutiei.

Bibliografie
1. T. Mazilu, Confortul la materialul rulant, Editura MatrixRom, Bucureşti, 2003.
2. T. Mazilu, M. Dumitriu, Instalații speciale și echipamente electronice pe vehicule feroviare
remorcate, Editura MatrixRom, Bucureşti, 2012.
3. M. Dumitriu, T. Mazilu, Confortul la materialul rulant. Lucrări de laborator, Editura Matrix
Rom, Bucureşti, 2011
4. UIC 553, Ventilation, chauffage et climatisation des voitures, 6e edition, 2003.

6
5. UIC 553-1, Ventilation, chauffage et climatisation des voitures – Essais de type , 2e edition,
2005.