CUPTOARE INDUSTRIALE

https://www.youtube.com/watch?v=edjfi-MxKIM
https://www.youtube.com/watch?v=lGSHySgdGwg
Cuptoare multi camera
Cuptor cu atmosfera controlata
MATERIALE UTILIZATE IN CONSTRUCTIA
CUPTOARELOR INDUSTRIALE
 1. ALEGEREA ȘI UTILIZAREA
MATERIALELOR REFRACTARE
ÎN CONSTRUCȚIA
CUPTOARELOR
 1.1. INTRODUCERE

 Prin definiție, materialele refractare se consideră materiale și produse

nemetalice
(pot conține un component metalic), care nu se deformează sub greutate proprie
până la temperatura de minim 1500°C (rezistența piroscopică minimă I.P. 150,
determinată conform STAS 124-76); materialele refractare cu liant cordieritic pot
avea refractaritatea de 1580° C (I.P. 158).

 În această secțiune este prezentată alegerea și utilizarea produselor refractare în

construcția cuptoarelor metalurgice, în vederea adoptării unei izolații refractare
optime pentru un anumit tip de cuptor.
 1.2. CONSIDERAȚII TEORETICE

 Refractaritatea este determinată în primul rând de anumiți compuși chimici din

structură, și anume: SiO2, Al2O3, MgO, CaO, CrO, SiO, C, ZrO2. Clasificarea
materialelor refractare după compoziția chimică este în tabelul 1.1.

 La alegerea produselor refractare trebuie să se țină seama că, pe lângă

temperatura la care trebuie să reziste acestea, sunt și alte solicitări, în funcție de
condițiile specifice de lucru, care singure sau împreună cu altele, (cu care de obicei
acționează simultan) sunt mult mai importante, cum ar fi: coroziunea chimică,
variațiile de temperatură, șocurile mecanice și abrazive, etc. În practică, se urmărește
obținerea unor soluții optime din punct de vedere tehnic și economic.
  Soluțiile optime sunt și cele prin care se recomandă ca în părțile cele mai solicitate ale
cuptoarelor să se folosească cele mai bune cărămizi, care sunt și cele mai scumpe; în rest folosindu-se
produse inferioare și mai ieftine.

 În tabelul 1.2., sunt indicii informativi, (după Didier -Germania), factorii (solicitările) din
exploatare, cât și proprietățile produselor refractare, specifice acestor factori și care trebuie luați în
considerare la alegerea rațională a căptușelilor refractare a cuptoarelor industriale.

 S-a constatat, pe bază de statistici, că degradarea și distrugerea căptușelilor refractare în timpul

exploatării se datorează următoarelor cauze:
- aproximativ 45% atacului și coroziunii chimice;
- aproximativ 35% temperaturilor înalte și variațiilor de temperatură;
- aproximativ 15% uzurii mecanice (eroziune, abraziune, șocuri, s.a.);
- aproximativ 7% diverselor alte cauze.

 Cerințele metalurgiei impun ca durata căptușelilor refractare să fie cât mai mare, pentru ca
pierderile de timp și deci de producție să fie minime.
 Tabel 1.1. Clasificarea refractarelor

Denumirea Conținut în constituienți Componenți finali

principali, % principali, %
A) Refractare oxidice
A1) Refractare acide
Silicioase Cuart (SiO2)
-silică SiO 93 Cristobalit (SiO2 )
-silică cu adaosuri SiO2 Tridimit (SiO2 )
85
Silico-aluminoase
-silico-argiloase (semiacide) AlO 30 Cuarț (Si3O2), Cristobalit (SiO2 )
-argiloase Al2O3 30-45 Mulit (3Al2O3. 2 SiO2)
- aluminoase Al2O3 45-62 Corindon (2Al2O3)
-superaluminoase 62-72 Mulit (3Al2O3 2 SiO2)
-mulitice Al2O3 72-90 Corindon (Al2O3)
-mulitcorindonice Al2O3
-corindonice Al2O3
 A2) Refractare bazice
Magneziene
Periclaz (MgO)
-magnezitice MgO 85
Periclaz (MgO) forsterit (PMgO.SiO2)
-silico-magneziene MgO 50-85
Periclaz (MgO)
-alumino-magneziene MgO 30
Spineli (RIIO,R2IIIO3)
-cromo-magneziene Cr2O3 5
Periclaz (MgO)
-calcio-magneziene(inclusiv dolomita) MgO, CaO 5
Calcice (CaO)
10

Calcice CaO 30 Calcice (CaO)

Aluminați de calciu (nCaO. Al2O3)

A3) Refractare diverse

Zirconiene 85
Bioxid de zirconiu (ZrO2)
-zirconice ZrO
Zircon (ZrO2.SiO2)
-silico-zirconice
Bioxid de zirconiu (ZrO2)
-alumino-zirconiene
Corindon (Al2O3)
Din oxizi puri Oxizii respectivi
 B) Refractare neoxidice

B.1) Carbonice
30 (5) Grafit C
-grafitice (argiloase) C
90 Cărbune C
-carbonice C

B.2) Carborundice

B.3) Din compuși neoxidici Compușii mineralogici respectivi

Azoturi; Boruri; Carburi; Siliciuri
 Tabel 1.2. Criterii pentru alegerea rațională a produselor refractare

Factorii din exploatare ce trebuie luați în considerare la alegerea produselor Proprietățile produselor refractare
refractare
specifice solicitărilor din exploatare
1. Solicitări de natură termică
Refractaritatea
Natura cuptorului
Rezistența la compresiune, determinată la
Temperatura
cald (înmuiere sub sarcină).
Repartiția temperaturii în cuptor.
Fluajul.
Aportul de energie pe unitate de timp.
Constanța volumică.
Scăderea temperaturii în zidărie .
Dilatarea termică.
Căldura de acumulare, difuzia căldurii.
Rezistența la șocuri termice.
Mersul cuptorului (periodic sau continuu)
Conductivitatea termică.
Modul de utilizare a produsului refractar:
Căldura masică.
a) Incălzit pe toate fețele, sau pe o singură față.
Densitatea aparentă.
b) Presiune sub sarcină sau tensiune.
 2. Solicitări mecanice:
Rezistența la compresiune la rece.
Natura construcției cuptorului (fix sau mobil)
Rezistența la abraziune.
Proprietățile fizice ale încărcăturii
Textura și îmbrăcarea granulelor.
Drumul încărcăturii în cuptor (curente)
Porozitatea totală.
Viteza gazelor de combustie (idem în canale și conducte).
Proporția cenușii volante și compoziția ei.
Influențe mecanice exterioare, felul de încărcare și de golire a cuptorului, vibrații
și deformații ale cuptorului, etc.

3. Solicitări chimice:
Compoziția chimică.
Atmosfera cuptorului (neutră, oxidantă, puternic reducătoare).
Repartiția porilor.
Produse de combustie.
Permeabilitatea la gaz.
Reziduurile de combustie.
Rezistența la atacul zgurii, a gazelor și a vaporilor.
Compoziția chimică a încărcăturii.
Influențe eventuale ale umidității și a vaporilor de apă.
 În funcție de natura procesului ce va avea loc în agregatul termic sau în cuptorul
metalurgic, produsele refractare se împart în două grupe:

1. produse refractare utilizate în agregate termice care deservesc procesele de elaborare;

2. produse refractare utilizate în agregate termice care deservesc procesele de tratament

termic, forjă și uscat forme.
 EXEMPLE:

La cuptoarele electrice bazice pâna la 50t, se folosesc:

1. la vatră, cărămizi magnezitice (H) sau periclazice (G), iar ca strat de
protecție se utilizează granule periclazice, dolomitice sau magnezio-
dolomitice sinterizate;
2. la pereții laterali, cărămizi periclazice, magnezitice, sau magnezio-
dolomitice, sau betoane și mase din acestea; se folosesc de asemenea și
blocuri dolomitice sinterizate impregnate cu smoală;
3. la boltă și în jurul electrozilor se folosesc cărămizi cromo- magnezitice
superaluminoase (mulitice, s.a.) uneori cărămizi silică A.73 (STAS135-
81) sau beton super-aluminos (mulito- corindonic s.a.);

Jgheabul de scurgere a oțelului se căptușește cu cărămizi periclazice,

silico-aluminoase și ca protecție se folosesc mase plastice silico-
aluminoase.
Figura.1.1. Formele și dimensiunile cărămizilor silico-aluminoase
pentru furnale (STAS 7340-75).
 Cuptoarele mari tip cameră cu vatră mobilă
utilizează aceleași materiale refractare prezentate mai
sus, cu excepția vetrei, unde în locul cărămizilor se
utilizează: la partea superioară (strat de uzură),
prefabricate din betoane dense refractare (cu cca. 80%
AlO) fie din beton refractar dens superaluminos turnat
monolitic prin vibrare, cu rosturi de dilatație; la partea
mijlocie și inferioară a vetrei, betoane dense și izolatoare
adecvate (menționate anterior).

Figura.1.2 Schema privind modul de căptușire a cuptoarelor de forjă cu vatră rotativă

(tip Carusel).
caramida refractara
caramida refractara densa
caramida samota
 2. TIPURI DE MATERIALE
TERMOIZOLANTE UTILIZATE ÎN
CONSTRUCȚIA CUPTOARELOR
 2.1. INTRODUCERE
 Materialele termoizolante sunt utilizate pentru executarea părții exterioare a zidăriei cuptorului, în
scopul reducerii la minim a pierderilor de căldură.
 Alegerea unor căptușeli termoizolante sigure și cu durabilitate optimă reprezintă un factor extrem de
important în exploatarea cuptoarelor industriale.
 Industria metalurgică este cel mai mare consumator de produse termoizolante. Cunoscând proprietățile
produselor termoizolante, pentru alegerea rațională a acestora la căptușirea cuptoarelor metalurgice trebuie să se
țină în primul rând seama de locul de utilizare și de solicitările la care sunt supuse .
 Prin definiție, materialele termoizolante sunt acele materiale care au o conductivitate termică cât mai mică
și refractaritate suficientă pentru a rezista acțiunii temperaturii exterioare a zidăriei refractare a cuptorului.
 Cunoașterea tipurilor de materiale termoizolante utilizate în construcția cuptoarelor metalurgice și
identificarea tipului de material termoizolant optim pentru condiții de lucru specifice sunt de maximă importanță
în proiectarea unui cuptor industrial.
 2.2. CONSIDERAȚII TEORETICE
2.2.1. Proprietățile materialelor termoizolante
Principalele proprietăți ale materialelor termoizolante sunt :
-Conductivitatea termică este dată de cantitatea de căldură care
străbate unitatea de suprafață dintr-un material termoizolator în unitatea de
timp. Materialele termoizolante trebuie să aibă conductivitatea termică
mică pentru a reduce pierderile de căldură cu exteriorul; aceasta depinzând
de temperatură conform diagramei din figura 2.1.
-Refractaritatea – proprietatea materialelor de a suporta temperaturi
ridicate (=1000C) fără a se deforma;
-Densitatea (masa specifică) – raportul dintre masa unui corp și
volumul corpului (excluzând porii); densitatea materialelor termoizolante
este mai mică decât a materialelor refractare.

Figura 2.1. Dependența conductivității termice a materialelor termoizolante de temperatură

 Densitatea (Kg/m3) 200 250 360 600 900 1000

Rezistența la compresiune (daN/cm2) 1-2 2-4 4-6 10-15 40-50 100-200

Domeniul de utilizare (C) 650 790 1080 1220 1310 1470

Conductivitatea la (kcal/mhC)
100 0,040 0,046 0,050 0,130 0,190 0,230
200 0,057 0,064 0,063 0,140 0,200 0,240
300 0,075 0,082 0,076 0,150 0,210 0,250
400 0,093 0,100 0,090 0,160 0,220 0,260
500 0,112 0,118 0,105 0,170 0,230 0,270
600 - 0,136 0,120 0,180 0,240 0,280
700 - - 0,135 0,190 0,250 0,290
800 - - 0,150 0,200 0,260 0,300
900 - - - 0,210 0,270 0,310
1000 - - - - 0,280 0,320
 2.2.2 Clasificarea și utilizarea produselor termoizolante de uz general

 2.2.2.1. Fibre ceramice

 Fabricarea și utilizarea fibrelor ceramice (refractare, vată de sticlă și minerală) pentru izolarea termică a cuptoarelor s-a dezvoltat foarte mult în
ultimul timp.

 Vata de sticlă – se produce în conformitate cu STAS 6882-71 prin centrifugarea sticlei topite și se folosește ca material izolant până la temperaturi
de max. 400C.

 După caracteristicile tehnice, există trei tipuri:

-vată specială

-vată de construcții calitatea I

-vată de construcții calitatea II

 Pentru izolarea termică se folosesc fibrele de construcții calitățile I și II. Densitatea aparentă sub sarcină este aceeași pentru ambele calități (100
kg/m3).

 Vata minerală ( 6 fibre minerale) se obține sub formă de fibre subțiri vitroase, prin topirea zgurelor metalurgice acide sau a unor roci naturale
(bazalt, etc.). Fabricarea și utilizarea fibrelor minerale în țara noastră se face în conformitate cu STAS 5838-76 (condiții generale și clasificare). La izolări
termice pentru temperaturi până la max. 700C se folosesc saltele de tip SPS-1 și SPS-2 (STAS 5838/3-69) și șnururi (STAS 5838/8-69), pentru
temperaturi până la 400C, cochilii pentru conducte (STAS 5838/6-69), iar pentru temperaturi până la 250C plăci tip G (STAS 5838/5-73) cu densități
aparente de 80 și 100 kg/m3.

 În multe cazuri, la izolații termice, se folosesc și fibre de azbest fie sub formă de pastă, fie sub formă de cartoane (plăci). Limita lor de utilizare nu
trebuie să depășească 600C.
 2.2.2.2.Cărămizi diatomitice

 Sunt produse termoizolante, folosite foarte mult în industrie la căptușeli refractare. Se fabrică din diatomit (Kieselgur,
pământ de infuzorii, etc.) cu și fără argilă, cu rumeguș și arse la temperaturi de cca. 900C.

 După densitatea aparentă, aceste produse se fabrică în două tipuri: I.D.06 și I.D.07. fiind utilizate în intervalul de
temperatură 700-1000C.

 2.2.2.3.Cărămizi prefabricate din perlit.

 Reprezintă unul din tipurile de cărămizi realizate la Ploiești. Au la bază perlit expandat și ciment aluminos, fără ardere
prealabilă.

 Sunt utilizate la izolarea diverselor căptușeli refractare din numeroase cuptoare și agregate termice (coșuri, canale de
fum, cuptoare tratamente).

 Principalele proprietăți:

-densitatea aparentă: cca. 0,4-0,6 g/cm3

-rezistența la compresiune: 0,8-1,5 N/mm2.

 2.2.2.4.Cărămizi silice-ușoare.

 Sunt produse ușoare, fabricate pe bază de materii prime silicoase (cuarțite, nisip) cu adaosuri combustibile. Caracteristicile principale ale
acestor cărămizi (N.R.T. nr. 51-81) sunt:

-densitatea aparentă: 1-1,2 g/cm3

-rezistența la compresiune: min. 5 N/mm2

-temperatura începutului deformării sub sarcină de 0,1 N/mm2-minim 1550C

-conductivitatea termică (la 600C)-maxim 0,6 kcal/m h C;

-dilatarea termică la 900-1000C- 1,08 % și la 1400-1500C :1,15-1,2%

-refractaritatea- minim 1670C (tipul I2C-A-12).

 Aceste cărămizi (cu min. 93% SiO2) pot fi folosite până la cca. 1500C la izolări de căptușeli refractare, silicioase, silico-aluminoase, ș.a., în
cuptoarele pentru arderea produselor ceramice și refractare, metalurgice, cazane cu aburi, canale de fum, etc.

 În străinătate, aceste cărămizi silicioase se fabrică și din silice vegetală (cenușă, coji de orez).

 În ultimii ani s-au realizat cărămizi semi-silicioase nearse, legate chimic (cu 65-85% SiO2 și rezistență mecanică mai mare de 8 N/mm2),
folosite atât la căptușeli de uzură a cuptoarelor rotative de ciment în zona de preîncălzire – decarbonatare cât și pentru izolarea căptușelii oalelor de
turnat oțel și fontă, melanjoare.
 2.2.2.5.Produse mulitice termoizolante semi-ușoare haloizitice.

 Aceste produse au la bază alumină și argilă haloizitică. Ele au densitatea aparentă de max. 1,7 g/cm3. Se folosesc la fețele de lucru ale
cuptoarelor până la temperaturi de cca. 1500C. Sunt fabricate în țara noastră pe baza N.T.R. 379-81 (sortul I1-E-82) și au următoarele caracteristici:

-Al2O3-min. 68%;

-Fe2O3-max. 1,5%;

-densitatea aparentă – max. 1,7 g/cm3;

-conductivitatea termică – (J/mhC; kcal/mhC);

 -la 400C- 3010 (0,72)

 -la 1200C – 3141 (0,75)

-constanta dimensională (la 1400C)-1%;

-deformarea sub sarcină de 0,2 N/mm2 (T06), începe la 1500C;

-rezistența la compresiune la :

-produse fasonate mecanic – min. 10 N/mm2;

-produse fasonate manual – min 6 N/mm2.

 Utilizarea acestor produse este indicată în locuri în care se vine în contact cu mediu agresiv, unde este necesară o mică conductivitate termică
și temperaturi ridicate ( max. 1500C). Exemple : conducte de gaze calde, cuptoare de forjă, etc.
 2.2.2.6.Produse refractare termoizolante silico-aluminoase.
 Au cea mai largă răspândire la izolarea căptușelilor refractare. Produsele silico-aluminoase
termoizolatoare cu porozitate totală de peste 45% au la bază argile și șamote ușoare, silico-
aluminoase cu și fără adaosuri combustibile, spumante, lianți chimici și hidraulici. Ele se
fabrică prin presare sau turnare în conformitate cu standardele 3512/1-1979 (condiții tehnice
generale de calitate);
-3512/2-79 (condiții tehnice speciale pentru produse fasonate prin presare);
-3512/2-81 (condiții tehnice speciale pentru produsele fasonate prin turnare și tăiere).

 Se mai fabrică de asemeni și cărămizi termoizolatoare aluminoase prin fasonare cu presare

plastică (cu polistiren expandat) sortimentul I2C-10 (N.T.R.381-81), iar pentru cuptoarele cu
atmosferă controlată cărămizi silico-aluminoase termoizolatoare fasonate prin turnare sau
vibrare și tăiere, în sortimentele:I3C-CA-06C și I2-E-11C (N.T.R. 380-81).
 Se obțin astfel următoarele produse refractare termoizolatoare silico-aluminoase:

 a) după porozitatea totală:

-produse cu porozitatea totală 45-75% simbol I2;

-produse cu porozitate totală peste 75% simbol I3;

 b) după modul de fasonare:

-arse, fără adaosuri combustibile sau volatile (nu au simbol);

-arse cu adaosuri combustibile sau volatile, simbol C.

-nearse, legate chimic sau lianți hidraulici, simbol L;

-fasonate prin turnare și tăiere:

-arse cu adaosuri de spumanți, simbol S;

 Specificarea acestor produse se face indicând în ordine:

-simbolul porozității (I2 sau I3);

-simbolul modului de fabricație (presare, turnare, etc.);

-simbolul subgrupei, în funcție de compoziția chimico-mineralogică, conform STAS 130-76 (B.C.D., etc);

-cifra care arată densitatea aparentă (0,6;10;12,etc.).

 Exemplu : Un produs denumit I3S-D-08 înseamnă că este un produs cu porozitatea peste 75% cu
spumanți, aluminos, (D) și cu densitate aparentă de 0,8g/cm3.

 Formele și dimensiunile produselor silico-aluminoase termoizolatoare se obțin în conformitate cu STAS

131-78 cu mențiunea că pentru produsele turnate, lățimea l nu va depăși 124mm, iar grosimea g, 64 mm.

 Criteriile pentru alegerea rațională a produselor termoizolante sunt asemănătoare cu cele pentru
alegerea materialelor refractare.
caramida termoizolanta
caramida termoizolanta cu vata mineral bazaltica
placi fibra ceramica

vata izolatoare
 3. MATERIALE
TERMOREZISTENTE UTILIZATE
ÎN CONSTRUCȚIA
CUPTOARELOR
  3.1. INTRODUCERE

 În această secțiune, ne propunem a realiza un studiu în ceea ce privește materialele

termorezistente necesare în construcția cuptoarelor industriale.

 Produsele termorezistente tipice pot fi împărțite în două categorii. Prima categorie constă
din piese care trec prin cuptor și sunt apoi supuse la șocuri mecanice și/sau termice. Acestea
includ lanțurile conveiorului, curele și armături. A doua categorie cuprinde piesele care rămân
în cuptor și sunt supuse la șocuri mecanice sau termice mici. Acestea includ vatra, tuburile de
combustie, tuburile radiante, arzătoarele, rolele conveiorului, elevatoarele, retortele rotative,
muflele, recuperatoarele, cilindrii și rolele de transmisie.
 3.2. CONSIDERAȚII TEORETICE
 3.2.1. Forme de produse și noțiuni de bază

 Piesele din aliajele termorezistente se fabrică prin forjare sau turnare, iar în industrie există, în
principal, cinci tipuri, și anume: aliaje Fe - Cr; aliaje Fe - Cr - Ni; aliaje pe bază de Ni; aliaje pe bază de
Co.

 Marea majoritate a cuptoarelor de tratament termic folosesc al doilea și al treilea tip deoarece
aliajele Fe - Cr nu au rezistență la temperaturi înalte. Datorită creșterii temperaturii, mult mai multe
aplicații utilizează aliaje cu bază nichel datorită rezistenței mari la rupere și oxidare. Aliajele pe bază de
cobalt sunt în general foarte scumpe și sunt acceptate doar pentru aplicații speciale. Deci, se vor discuta
numai aliajele Fe-Cr-Ni, Fe-Ni-Cr și aliajele pe bază de nichel.
Tabelul 3.1 Compoziția și proprietățile aliajelor termorezistente

Tipul Compoziția aproximativă Temperatura Rez. la rupere în Rez. la rupere

%C %C %Ni 10000h , MPa în
r 100000h , MPa

Aliaje Fe-Cr-Ni
Hf 0,2.0, 19- 9-12 650 114 76
4 23 760 49 28
870 19 12
980 — —
HH 0,2- 24- 11- 650 97 62
0,5 28 14 760 33 19
870 15 8
980 6 3
HK 0,2- 24- l8-22 650 — —
0,6 28 760 61 43
870 26 17
98o 12 7
 Aliaje Fe-Ni-Cr
HN 0,2-0,5 19-23 23-27 650 — —
760 — —
870 33 22
980 14 9
HT 0,35- 15-19 33-37 650 — —
0,75 760 58 —
870 26 22
980 12 9
HU 0,35- 17-21 37-41 650 — —
0,75 760 — —
870 23 —
980 12 —
HX 0,35- 15-19 64-68 650 — —
0,75 760 — —
870 — —
980 — —
 În general, aceste materiale conțin Fe și Ni ca materiale principale de
aliere. Sunt de asemenea prezente Cr, Si, Mn, care afectează proprietățile de
turnare și laminare, la fel ca și proprietățile la temperaturi ridicate. Nichelul
influențează în primul rând rezistența la temperaturi înalte și duritatea.
Cromul crește rezistența la oxidare prin formarea unui strat de oxizi de
crom, protectiv la suprafață. O creștere a conținutului de carbon crește
rezistența materialului.
 Din 1970 până în l995 au fost dezvoltate un număr de aliaje termorezistente obținute prin
deformare plastică care sunt folosite cu succes în industria de tratament termic. Câteva din
acestea, ca de exemplu aliajele Haynes 230, 556 și Inconel 617 au fost dezvoltate pentru
turbinele cu gaz, care necesită o rezistență mare la rupere prin fluaj, rezistență la oxidare,
fabricabilitate bună, stabilitate termică. Acestea folosesc molibden sau tungsten pentru
durificare. Alt aliaj cu rezistență mare la fluaj, folosit la combustorii turbinelor cu gaz este
Incoloy MA 956, care este întărit prin dispersia oxizilor și este produs prin aliere mecanică
utilizând o tehnică cu pulberi metalice de înaltă enegie. Câteva din aceste aliaje sunt în
tabelul 3.2.
Tabelul 3.2
Aliaj Compoziția, % Caracteristici

Fe Ni Co Cr Mo W C Altele majore

253MA Restul ll ... 21 ... ... 0,08 l,7Si; 0,17N; 0,04Ce Rezistență la oxidare

RA 85H Restul 14,5 ... 18,5 ... ... 0,2 3,6Si; 1,0Al Rezistență la carburare

FecraloyA Restul ... ... 15,8 ... ... 0,03 4,8Al; 0,3Y Rezistență la oxidare

HR-120 Restul 37 ... 25 ... ... 0,05 0,7 Nb; 0,2N Rezistență la rupere

556 Restul 20 18 22 3 2,5 0,l 0,6Ta; 0,2N; 0,02La Rezistență la rupere

HR-160 2 restul 29 28 ... ... 0,05 2,75 Si Rezistență la sulfizare

214 3 restul ... 16 ... ... 0,05 4,5Al Rezistență la oxidare

prezent și Y

230 ... restul ... 22 2 14 o,l 0,05B; 0,02La Rezistență la oxidare și rezistență la rupere

Inconel 617 1,5 restul 12,5 22 9 ... 0,07 1,2 Al Rezistență la oxidare și rezistență la rupere
 Toate aliajele folosite la turnare pentru piesele cuptoarelor au o structură austenitică. Aliajele
Fe-Cr-Ni pot conține ferită. Dacă aceste materiale se expun la temperaturi de 540 - 900°C pot
apare faze fragile.

 Totodată aliajele Fe-Ni-Cr conțin multe carburi primare de crom în matricea de austenită și
după expunerea la temperaturi de serviciu formează precipitate mici de carburi. Aliajele Fe-Ni-Cr
sunt mult mai tari decât Fe-Cr-Ni și pot fi mai ieftine dacă este considerată creșterea de duritate.

 In final, piesele aliate reprezintă o parte măsurabilă din costul total al operației de tratament
termic. Aliajele trebuie alese atent, proiectate judicios și menținut un control bun pentru a putea fi
prevăzute costurile suplimentare.
 3.2.2. Comparație între materialele termorezistente obținute prin turnare sau deformare plastic

 Selecția componentelor turnate sau deformate plastic pentru piesele și stâlpii cuptorului depinde în primul
rând de condițiile de operare asociate cu echipamentul de tratament termic în procesele specifice și în al doilea
rând depinde de tensiunile ce pot apărea. Factorii de temperatură, condiții de încărcare, volumul șarjei, viteza de
încălzire, răcirea cuptorului sau călirea trebuie examinați pentru stabilirea operativității și eficienței economice.

 Alți factori ce intră în selecție sunt tipul constructiv al cuptoarelor și stâlpilor, tipul atmosferei și lungimea
vieții de serviciu. Câțiva factori ce afectează durata de viață a pieselor aliate ale cuptorului sunt: selecția
aliajului, proiectul, procedurile de menținere, controlul cuptorului și temperatura, atmosfera, gradul de
contaminare al atmosferei sau șarjei, accidentele, ciclul termic și supraîncărcarea. Piesele înalt aliate pot avea o
durabilitate de la câteva luni la mulți ani, depinzând de condițiile de operare.

 Practic, poate fi folosit orice tip de aliaj. Același aliaj în formă turnată sau deformată poate avea proprietăți
mecanice diferite, costuri diferite și avantaje sau dezavantaje inerente.
 Turnarea este mai avantajoasă pentru formele complicate și fabricarea unor piese
similare, dar trebuie făcută o comparație atentă pentru a determina supracosturile determinate
de acest procedeu. Formele turnate se vor deforma mai greu decât produsele deformate, dar
pot claca la temperaturi fluctuante. Selecția trebuie făcută pe baza avantajelor practice, luând
în considerare toți factorii.

 Cele două tipuri sunt foarte bine acceptate de proiectanții și utilizatorii de cuptoare de
temperaturi ridicate. Elementele de încălzire sunt și ele fabricate în forme turnate sau
deformate. In general, piesele deformate au procentul de carbon mai mic de 0,25%, în special
în jur de 0,05 % C. În contrast, aliajele turnate au 0,25 - 0,5 % C. Aceste diferențe au un efect
important asupra rezistenței la cald.
 Avantajele aliajelor turnate:
— un produs turnat este un produs finit; costul este pe kg și este mai mic decât alt produs asemănător;
— rezistența este mai mare;
— din punct de vedere al compoziției, câteva aliaje nu pot fi decât în formă turnată. Ele nu pot avea suficientă ductilitate
pentru a putea fi lucrate într-o configurație de materiale deformabile.
 Avantajele aliajelor deformabile:
— nu există nici o limitare a mărimii secțiunii;
— rezistența la oboseală este foarte bună datorită ductibilității microstructurii fine;
— aliajele deformabile sunt fără defecte interioare sau exterioare și au suprafețe curate;
— sunt disponibile în foarte multe forme.
 Forma, complexitatea și numărul de duplicate sunt factorii care determină preferarea formelor turnate sau
deformabile. Produsele turnate sunt de obicei mai ieftine, atunci când mărimea secțiunii și configurația o permite. Costul
pe kg al unui metal turnat este comparabil cu cel al prefabricatelor. Prețul total al prefabricării este mai ridicat, deoarece
se adaugă prețul formării, unirii și asamblării.
 În industriile de tratament termic de energie mare, folosirea fabricatelor obținute prin
deformare plastică permite o economie de combustibil prin reducerea ciclurilor de tratament
termic. La nivelul actual al prețului energiei, se preferă semifabricatele deformate datorită
îmbunătățirii eficienței termice.

 Prefabricatele sunt preferate pentru secțiuni subțiri și pentru piese unde se cere greutate
mică sau transfer termic mare. Costul poate fi foarte mare acolo unde se cer pereți subțiri
pentru rezistență sau unde încărcăturile grele sunt transportate sau împinse.

 Totuși aliajele turnate au rezistență mare la temperaturi ridicate, ceea ce este posibil să
ducă la exagerarea caracteristicilor. Rezistența este o caracteristică minoră, dar este
importantă atunci când se cer cicluri termice severe.
 3.3. Aplicatii
 3.3.1. Plăci și grătare

 Multe piese ce trebuie tratate termic au formă neregulată și de aceea

trebuie transportate prin cuptoarele continue de tratament termic sau
încărcate și descărcate de pe vatra cuptorului pe grătar sau plăci (fig. 3.1).

Aceste plăci sau grătare vor fi expuse la aceleași condiții din cuptor ca și
reperele. Aliajele termorezistente sunt foarte indicate pentru aceste repere,
totuși sunt cazuri în care folosesc plăci din oțeluri slab aliate. În aceste
cazuri alegerea este bazată pe particularitatea situației, luând în considerare
Fig. 3.1. Plăci și grătare utilizate
prețul materialului și durata de viață dorită.
în construcția cuptoarelor
 Două treimi din cele aproximativ 15 aliaje uzuale își găsesc aplicații în industria de
tratament termic. Aliajul trebuie ales în funcție de rezistența la temperatură, ductilitate și
rezistență la coroziune oxidantă. Plăcile și grătarele din oțel inox austenitic ce conține
aproximativ 10 % Ni se pot folosi la temperaturi de 650-870°C. Dar, dacă temperatura
crește la 1040-1150°Cr, se va folosi mai degrabă un oțel cu 20% Ni. Dacă placa sau
armătura este supusă la șocuri termice se folosește un aliaj cu și mai mult nichel.

 Atmosfera particulară ce înconjoară plăcile necesită o variere a % Cr pentru a rezista la

oxidare sau la coroziune la temperaturi înalte. Dacă plăcile sunt folosite în atmosfere bogate
în sulf, se folosește un aliaj cu mult crom și puțin nichel. Câteva aliaje conțin %Si mare
pentru a se fortifica împotriva carburării în aplicațiile carburante.
 În general o placă sau un grătar trebuie să aibă o secțiune de o mărime corespunzătoare
pentru a rezista sub condițiile de încărcare specifice. O placă foarte grea poate avea o viață
mai lungă, dar crește consumul de energie pentru a încălzi placa în timpul ciclului termic.
Câteodată este posibil de combinat materialul în plăci pentru a realiza o rezistență suficientă,
menținând o greutate minimă.

 De exemplu, la o placă articulată utilizată într-un cuptor cu trecere continuă foarte lung,
placa-grătar este supusă la o forță de compresie din partea împingătorului și are un conținut
mai mare de nichel decât suporturile de încărcare verticale. O astfel de placă bialiată
reprezintă un compromis între greutate, cost și durata de viață. În plus, durata de viață este
afectată mult de procesul de răcire a plăcii și în general este de dorit o secțiune uniformă a
plăcii pentru a scădea contracția/dilatarea termică la răcire-încălzire.
 3.3.2. Coșuri și stâlpi
 În multe situații, reperele ce trebuie tratate sunt de o mărime ce nu permite încărcarea lor direct pe vatra
cuptorului, placă sau grătar. Ele necesită un tip de container, cum ar fi coșul. Forma acestor coșuri variază
deoarece fiecare produs este destinat unei aplicații și încărcări specifice și este folosit cu un tip specific de
cuptor. Coșurile și dispozitivele de lucru pot fi din aliaje turnate sau deformate plastic la cald sau la rece.
Piesele obținute prin deformare plastică sunt folosite în aplicații cu încărcături ușoare sau medii, forme
complexe și în general cu secțiuni mici ale metalelor. Tipic, acestea includ coșul tip cadru sau cutie ondulată
sau manta. În aplicații ce implică încărcături grele și/sau forme simple se folosesc aliaje turnate.

 În anumite situații, o piesă poate cere o poziționare specială. Aceasta este îndeplinită prin folosirea unui
stâlp de susținere, care este în general adaptabil la o placă sau un grătar existent sau se va plasa direct într-un
coș sau container. Aceste componente pot fi de la forme simple, cum ar fi rotunde, pătrate, rectangulare,
canelate până la forme foarte complicate.
 În majoritatea aplicațiilor ce necesită temperaturi de 790-1010°C, produsul este din
material 35Ni-15Cr, care are o structură austenitică, fără faze fragilizante. Pentru călire,
aliajul 35Ni-15Cr are o viață acceptabilă. Totuși, pentru călirile severe se folosesc aliaje mai
bogate în nichel, depinzând de costul vieții podusului. Dacă se necesită temperaturi înalte,
oxidare excesivă sau carburare trebuie mărit conținutul aliajului Ni - Cr.

 Pentru coșuri și stâlpi ce se folosesc la temperaturi joase (260-595°C) sunt acceptate

materialele: 10TiNiCr180, 15NiCr230, T20SiNiCr250, care sunt oțeluri inox. Dacă
aplicațiile necesită temperaturi de 595-815°C trebuie luate precauții datorită formării fazelor
și se vor folosi oțelurile inox 15NiCr230 și T20SiNiCr250. Totodată, dacă temperatura de
operare este 595-815°C, sunt potrivite aliajele 35Ni-15Cr și 35Ni-20Cr.
 3.3.3. Șine rulante, role și componentele vetrei.
 Anumite piese ale cuptorului sunt supuse la servicii suplimentare, condiții care trebuie
considerate atunci când se optează pentru o anumită soluție constructivă sau aliaj. Acest grup
de piese include componentele sistemului transportor, care lucrează de obicei la temperaturi
înalte. De exemplu, când se alege un aliaj pentru un transportor cu șine (figura 3.2) este
necesar să se considere dacă șina se va răci, prin ce metodă și dacă s-a specificat un spațiu de
dilatare.

 Aceleași principii se aplică și la role și componentele vetrei. Când se alege un aliaj pentru
aceste aplicații trebuie să se ia în considerare proprietățile mecanice la temperaturi înalte
cerute pentru încărcăturile anticipate.
 3.3.4. Tuburi radiante, electrozi

 Tuburile radiante pot fi realizate din aliaje turnate sau fabricate cu

aliaje deformabile. Unele cuptoare folosesc tuburi radiante verticale.
Electrozii, prin forma lor, depind de tipul de cuptor. Cel mai popular
aliaj pentru electrozii oalelor cu săruri neutre este oțelul inox.
T15Cr280. Electrozii se deteriorează la începutul perioadei de imersare.
Rezultate mai bune se obțin atunci când aceștia se mețin la temperaturi
aproximativ egale cu punctul de înghețare al sării în timpul pauzelor
Figura 3.2. Transportor cu
scurte în funcționare. Această practică nu mărește timpul de viață, dar șine
elimină sarcinile la pornirea băii.
 3.3.5. Retorte și mufle

 Retortele și muflele sunt folosite în cuptoarele de tratament termic pentru a separa

materialele ce trebuie încălzite de produsele de combustie.

 Tipurile și materialele pentru mufle trebuie alese astfel încât să suporte

temperaturile din cuptor și condițiile de coroziune. Trebuie prevăzut fenomenul de
contracție și dilatare și totodată este necesar să aibă arie maximă pentru suprafețele
radiante, deoarece majoritatea muflelor nu includ recirculare internă. Din acest motiv,
majoritatea muflelor sunt de tip „ondulat” asigurându-se astfel o arie mare de radiație.
tub radiant
 Care din următoarele tipuri de materiale sunt materiale
termorezistente?
 Aliaj Inconel,
 fibră ceramică;
 cărămidă spongioasă;
 azbest;
 aliaj Fe – Cr;
 cărămidă periclazică;
 HF
 35 Ni-15Cr.
 Ca un exemplu, se va considera utilajul din figura 3.3,
pe care sunt specificate materialele folosite.
 În concluzie, se vor stabili materialele termorezistente
Figura
optime pentru fiecare tip de aplicație, stabilindu-se
3.3
proprietățile specifice ale acestora.