Tema de casa Aliaje Neferoase

Zincul si aliajele pe baza de zinc

ZINCUL SI ALIAJELE PE BAZA DE ZINC

ZINCUL ELEMENTAR

Zincul este unul din metalele industriale importante, fiind utilizat in industria chimica,
industria poligrafica, in galvanotehnie si in alte domenii ale tehnicii, atat sub forma metalica, cat
si sub forma de aliaje.

Zincul se caracterizeaza printr-o plasticitate buna la cald, proprietati mecanice medii si o

rezistenta ridicata la coroziune. Face parte din grupa a doua a sistemului lui Mendeleev, cu
numarul de ordine 30 si cu o greutate atomica de 65,38. Are 12 izotopi a caror masa atomica
variaza intre 62 si 73, unii din ei fiind radioactivi. Cristalizeaza in sistemul hexagonal compact si
nu prezinta transformari alotropice.

Cele mai importante proprietati fizico-mecanice ale zincului sunt date in tabelul2.8.

Tabelul 2.8

Proprietatile fizico-mecanice ale zincului

Nr. crt. Proprietatea U.M. Valoarea

1 Temperatura de topire C 419,5

2 Temperatura de fierbere C 906,4

3 Densitatea metalului turnat kg/dm 7,13

4 Densitatea metalului topit kg/dm 6,92

5 Caldura latenta de topire kcal/mol 0,153

6 Caldura specifica la 20 kJ/gC4,18 0,0910

7 Coeficient de dilatare liniara intre 20250 J/cmsC4,18 39,510

8 Rezistenta la rupere la tractiune, in stare turnata [daN/mm] 810

9 Rezistenta la rupere la tractiune, in stare deformata [daN/mm] 1115

10 Rezistenta la rupere la tractiune, in stare recoapta [daN/mm] 710

11 Rezistenta la curgere a zincului turnat [daN/mm] 7,5

12 Rezistenta la curgere a zincului deformat [daN/mm] 810

13 Alungirea relativa a zincului turnat % 0,30,5

14 Alungirea relativa a zincului deformat % 1020

15 Alungirea relativa a zincului recopt % 4050

16 Duritatea Brinell in stare turnata [daN/mm] 3040

17 Duritatea Brinell in stare deformata [daN/mm] 3545

 Proprietati chimice. Zincul se dizolva bine in acizi si alcalii, iar incalzit la rosu
descompune energic vaporii de apa. Oxizii unor metale (Cd, Pb, Cu, Ni) sunt redusi de zinc.

Pana la temperaturi de 600 C dizolva hidrogenul, atat in stare solida, cat si dupa trecerea
in stare lichida.

Zincul in atmosfera uscata nu se oxideaza, pastrandu-si suprafata stralucitoare mult timp;

numai la temperaturi peste 150C incepe sa se formeze in mod vizibil oxidul de zinc. In oxigen
perfect uscat oxidarea metalului are loc foarte lent, chiar la 400C, insa, trecut in stare lichida se
oxideaza repede si se acopera la suprafata cu o crusta de culoare cenusie. Pelicula de la suprafata
baii metalice este formata dintr-un amestec de oxid de zinc cu particule de zinc metalic
(explicandu-se in acest mod culoarea sa cenusie). S-a emis, de asemenea, ipoteza ca aceasta
crusta ar fi un suboxid de zinc, ZnO, dar nu exista dovezi convingatoare in acest sens.

Prezenta unor fondanti, a SO, a vaporilor de HCl sau de acizi organici, in atmosfera
agregatului de elaborare accelereaza aparitia peliculei, iar amoniacul si bioxidul de carbon au o
actiune inversa.

Influenta elementelor insotitoare asupra zincului

Cele mai frecvente elemente in zincul industrial sunt: staniul, plumbul, fierul, cadmiul,
magneziul, cuprul, arseniul, stibiul etc.

Staniul formeaza cu zincul un eutectic usor fuzibil, care se separa la limitele grauntilor si
provoaca aparitia fisurilor la prelucrarea plastica la cald a metalului. De aceea, zincul destinat
pentru laminare nu trebuie sa contina mai mult de 0,002 % Sn.

Plumbul are o influenta redusa asupra caracteristicilor mecanice, dar mareste solubilitatea
metalului in acizi. De aceea, in aliajele de zinc destinate industriei poligrafice se introduce
plumb, pana la 1 %, pentru a usura dizolvarea in acizi, la obtinerea cliseelor zincografice.

Fierul mareste duritatea, dar scade puternic plasticitatea. Zincul care contine numai
miimi de procente de fier recristalizeaza la temperatura camerei, in cazul in care continutul de
fier ajunge la 0,01 %, recristalizarea se produce la temperaturi mai mari de 100C. Acest element
provocand intarzierea recristalizarii, contribuie la obtinerea unor table ecruisate. La un continut
de 0,2 % Fe, metalul devine atat de fragil, incat prelucrarea sa prin deformare plastica este
aproape imposibila.

Cadmiul, desi formeaza cu zincul un eutectic usor fuzibil, la 266C, influenteaza in mica
masura proprietatile de plasticitate, intrucat solubilitatea sa in zinc, in stare solida, este de 2 %.

Magneziul produce durificarea si fragilitatea zincului, datorita formarii

de faze intermetalice dure.

Prezenta simultana in zinc a elementelor Pb, Sn si Cd provoaca o reducere brusca a

rezistentei la coroziune.
 Cea mai mare cantitate de zinc este folosita la obtinerea alamelor. De
asemenea este utilizat in diferite domenii ale tehnici, in special in industria constructoare de
masini, galvanotehnie, metalurgia aurului si plumbului.

In afara folosirii in stare metalica, zincul este intrebuintat adesea in industria vopselelor, a
cauciucului, in ceramica si in industria matasii artificiale, sub forma de oxid si saruri ale
diferitilor acizi. In ultimul timp, clorura de zinc (ZnCl ) a capatat o mare intrebuintare la
rafinarea aliajelor metalelor neferoase.

ALIAJE DE ZINC

Aliajele pe baza de zinc, se pot clasifica dupa destinatie, in urmatoarele categorii: -

aliaje de turnatorie ( in special pentru turnare sub presiune);

- aliaje deformabile;

- aliaje de antifrictiune;

- aliaje tipografice;

- aliaje de lipit.

In functie de sistemele binare si ternare, care stau la baza, aliajele de zinc se pot clasifica
in urmatoarele grupe:

- aliaje cu baza de zinc cu aluminiu;

- aliaje cu baza de zinc cu cupru;

- aliaje cu baza de zinc cu aluminiu si cupru;

- aliaje cu baza de zinc cu aluminiu si magneziu;

- aliaje cu baza de zinc cu mangan;

- aliaje cu baza de zinc cu litiu;

- aliaje cu baza de zinc cu cadmiu.

ALIAJE DE ZINC DE TURNATORIE

Se folosesc, in special, pentru obtinerea prin turnarea sub presiune a unor piese mici,
fasonate.

Aceste aliaje pot fi impartite conventional, in trei grupe: aliaje zinc-aluminiu, aliaje zinc-
cupru si aliaje zinc-aluminiu-cupru.
 Aliaje zinc-aluminiu. Din diagrama de echilibru termic a sistemului Zn-Al, prezentata in
fig. 2.35, se constata ca zincul formeaza cu aluminiul un eutectic cu un continut de 5,1 % Al,
avand temperatura de topire de 382 C. Solutia solida (Zn), bogata in zinc, dizolva mai mult
aluminiu la temperaturi ridicate decat la temperaturi joase.

Fig.2.35. Diagrama de echilibru termic pentru sistemul zinc-aluminiu.

Solubilitatea aluminiului in zinc la temperatura eutectica este de 1,02 % si se micsoreaza

la 0,05 la temperatura mediului ambiant. Ca urmare domeniul solutiei solide se simbolizeaza si
cu Zn, datorita concentratiei scazute a aluminiului in acesta.

Faza ZnAl se formeaza in urma reactiei peritectice:

L+ (2.29)

Aceasta faza la temperatura de 275 C sufera o descompunere eutectoida:

ZnAl + (2.30)

Solutia solida , bogata in aluminiu, cristalizeaza in sistemul cubic cu fete centrate.

Aluminiul imbunatateste proprietatile mecanice ale zincului, mai ales in cazul aliajelor
presate. Un adaus de 4 % Al ridica rezistenta de rupere la tractiune de la 10 la 30 daN/mm si
alungirea relativa de la 5 % la 30. De asemenea, acest element imbunatateste apreciabil
fluiditatea zincului si deci capacitatea sa de turnare.
 Aliajele de zinc-aluminiu, datorita tendintei de corodare, contin intotdeauna un adaos de
circa 0,05 % Mg.

Nichelul prezent in aceste aliaje mareste stabilitatea lor la imbatranire.

Aliaje zinc-cupru. Conform diagramei de echilibru prezentata in figura 3.36, in aceste

aliaje apar fazele si . In cazul in care continutul de cupru este sub 1,7 %, se separa solutia solida .

Fig.3.36. Diagrama de echilibru termic pentru sistemul zinc-cupru.

Dupa solidificare si la racirea ulterioara are loc precipitarea fazei , deoarece la scaderea
temperaturii solubilitatea cuprului in zinc se micsoreaza. La temperatura de 423 C o parte din
solutia solida se transforma peritectic in solutia solida . Punctul peritectic se gaseste la 2,6 % Cu.
Aceasta transformare este insotita de micsorarea volumului. Astfel, aliajele pentru turnare cu 1,2
%, respectiv 3 % Cu, au prezentat, dupa o depozitare de 400 ore la 95 C, contractii liniare de
0,004 % si respectiv 0,02 %. Ca urmare, cuprul actioneaza asupra procesului de imbatranire si de
modificare a dimensiunilor piesei turnate, mai ales daca continutul sau este mai mare de 0,60,8
%Cu. Fenomenul se explica prin transformarile pe care le suporta fazele si .

Aliajele Zn-Al-Cu (cunoscute sub denumirea de zamak) sunt cele mai raspandite aliaje
pentru turnarea sub presiune, avand proprietati mecanice bune si proprietati tehnologice de
turnare foarte bune. Aceste materiale metalice prezinta avantaje foarte importante fata de alte
aliaje utilizate in acest scop. Astfel, in comparatie cu aliajele pe baza de aluminiu, ele au
proprietati de turnare si mecanice superioare si nu se lipesc de forma metalica, iar fata de cele pe
baza de cupru sunt mai ieftine, iar formele metalice utilizate la turnare au o durabilitate mult mai
ridicata.

In acelasi timp elaborarea zamakurilor se realizeaza cu consumuri energetice mult mai

mici decat a celor pe baza de aluminiu si cupru.

In cazul in care piesele nu trebuie sa indeplineasca conditii speciale, in ceea cepriveste

greutatea specifica si functionarea la temperaturi ridicate, aliajele de zinc pot sa fie utilizate
pentru producerea celor mai importante organe de masini.
 Compozitiile precum si proprietatile aliajelor de zinc pentru turnatorii sunt reglementate
prin STAS 6025. Este de mentionat faptul ca norma amintita cuprinde doar doua marci de aliaje,
fiecare cu 4 % Al. Au fost cercetate si stabilite noi compozitii pentru turnare, cu 9, 12 respectiv
27 % Al.

Totusi, aceste aliaje pentru a corespunde cerintelor este necesar sa nu contina o cantitate
de impuritati daunatoare: Pb, Cd, Sn etc., deoarece prezenta lor contribuie la intensificarea
coroziunii intercristaline si la mdificarea dimensiunilor pieselor turnate, ceea ce provoaca
aparitia fisurilor. De exemplu, continuturile de staniu, de ordinul miimilor de procente, sunt
suficiente pentru a produce coroziunea intercristalina. Iata de ce in principalele tari producatoare
de aliaje pe baza de zinc, intr-o perioada de timp indelungata, pentru turnarea sub presiune se
utilizau numai metale cu o puritate de minimum 99,99 %.